SURSA VICTOR RONCEA
Adevarul ramane, oricare ar fi soarta slujitorilor sai" – Gh. I. B. Eminescu si Unirea.
Mihai Eminescu / Varro [Sa facem un Congres - Ziarul "Federatiunea", Pesta, 5/17 aprilie 1870]
“Să nu ne mirăm, dacă organele noastre de publicitate au devenit în
timpul din urmă moi si împăcăcioase; căci, cum zice mai sus campionul
presei boheme, contrarii vor sti totdeauna să ametească capetele pâna
si a conducătorilor nostri cu promisiuni lucii, dar etern mincinoase.
Cine ar crede cumcă Ungurii, chiar de-ar promite-o, vor găsi în ei atâta
simt de dreptate, încât să redea, de exemplu, autonomia Transilvaniei,
pe care au răpit – o fără consimtământul Românilor? –
Si apoi nici nu
avem noi să cerem de la Unguri ceva, căci ei nu sunt competenti să ne
dea nimica.”
Mihai Eminescu [În Unire e tăria - Ziarul "Federatiunea", Pesta, 22/10 Aprilie 1870]
(…)
De ce, totusi, publicam aceste informatii mai mult sau mai putin
cunoscute – pentru unii poate chiar inedite – despre Eminescu, de ziua
“Unirii mici”, sarbatorita la 24 ianuarie?
Un amanunt biografic din
viata lui Eminescu mai putin mediatizata, aceea de gazetar si militant
pentru unirea provinciilor romanesti, este legat de apartenenta sa la
Societatea “Carpatii”, infiintata la 24 ianuarie 1882, la Bucuresti, cu
scopul de a cladi “Dacia Mare”, viitorul stat national unitar Romania
Mare, asa cum se aminteste si pe Mihai-Eminescu.Ro.
Lucrarile Societatii cu caracter secret “Carpatii” erau urmarite atent
de spionii Imperiului Rus si ai Austro-Ungariei, dupa cum stau marturie
note informative ale agentilor marilor puteri descoperite in Arhivele de
la Viena sau de la Bucuresti, in care este mentionat si proiectul national si eminescian ”Dacia Mare”.
Ce observam, frati romani: inca de la primul sau articol politic, apelul pentru serbarea de la Putna, aparut in “Federatiunea” de la Pesta, si urmat de cel cu titlul raspicat ”In Unire e taria” si apoi de “Ecuilibrul”,
scrise la numai 20 de ani – pentru cel din urma fiind urmarit in
Instanta de catre autoritatile Austro-Ungariei pentru “delict de presa”
(patimind si editorul sau, Ion Porutiu, care avea deja pielea tabacita de unguri - vezi “Eminescu – Drama Sacrificãrii” de Theodor Codreanu, p 151 – 154) – si pana la ultima sa recitare in public, cu Doina, la 33 de ani, anul mortii sale civile, Eminescu a fost animat de unul si acelasi gand: Unirea tuturor romanilor.
Doina a fost recitata la Junimea, in casa lui Iacob Negruzzi, pe 6 iunie 1983.
Istoricul basarabean dr Veaceslav Stavila
– membru al Comisiei pentru studierea regimului totalitar comunist din
Republica Moldova – considera intr-o prezentare condensata a situatiei
ca, peste 22 de zile, la 28 iunie 1883, “serviciile speciale îi
înscenează nebunia, după care au urmat internarea în spital,
“tratamentul” forţat şi decesul (în 1889).”, afirmand in concluzia sa ca
Eminescu “a fost asasinat pentru că a anticipat cu 35 de ani Marea
Unire din 1918.”
Dincolo de aceasta interpretare, istoria dezgolita si
desecretizata ne arata azi ca atat Societatea “Junimea” cat si
Societatea “Carpatii” erau intesate de agenti ai puterilor ostile
formarii Romaniei Mari, printre cei care “imbratisara pe poet” la
citirea Doinei fiind, fara indoiala, si unii care i-au dat sarutul lui
Iuda.
Ne bucuram sa constatam ca noua generatie de azi are cunostinta de
tot zbuciumul lui Eminescu pentru Unire, dupa cum se reflecta in concursul de eseuri initiat de Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Romanii de Pretutindeni, de unde am selectat pentru Dvs articolul tinerei Elena Podoleanu:
“Suntem români și punctum”
Integral la Basarabia-Bucovina.Info
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
0 comments:
Post a Comment