Sunt gravidă, ce să fac?
3 hours ago
Showing posts with label dacia. Show all posts
Showing posts with label dacia. Show all posts
Saturday, December 3, 2022
Saturday, January 4, 2020
Saturday, January 2, 2016
TESTAMENTUL ZEILOR DUNARENI
Testamentul zeilor dunăreni
Istorie 1,285
Nu va mai trece mult până când civilizația sumeriană va fi înlocuită de civilizația dunăreană în rolul de primă mare cultură a lumii – cea în care s-a născut scrierea. Chiar dacă astăzi se duce o luptă crâncenă între susținătorii dogmei oficiale și cercetătorii care spun că istoria Europei ar trebui rescrisă, în sensul restabilirii adevărului, ea va fi câștigată, în cele din urmă, de noua viziune asupra istoriei străvechi – cea care spune că spațiul carpato-danubioano-pontic este vatra Vechii Europe.
În filmul documentar „Testamentul Zeilor Dunăreni”, realizat de Wolfgang Niedermair și tradus în limba română de Grigore Oprița și Wolfgang Schweizer, veți descoperi lucruri uimitoare despre Cultura Dunăreană din Vechea Europă. Atât la nord, cât și la sud de Dunăre s-a dezvoltat o cultură sedentară extraordinară, cu o vechime de 7.000-8.000 de ani și care nu cunoștea războaiele.
Unele rămășițe enigmatice ale acestei civilizații, tăblițele de la Tărtăria și restul sutelor de semne aparținând culturii Turdaș – Vinca, îi fac pe tot mai mulți să considere că, înainte cu 2.000 de ani ca sumerienii să existe, aici se puneau bazele primei scrieri din lume. Despre celelalte lucruri impresionante născute de oamenii acelor vremuri veți afla mai multe vizionând acest film. (sursa)
Testamentul zeilor dunăreni
Oase de mamuți și reni în România? Imagini personificate ale planetei Venus? Pentru mai multe informații (verificate) despre acest subiect, vizionați pagina Neokoolt, un proiect românesc ce studiază civilizația extraordinară care înflorea pe teritoriul actualei Românii în urmă 20.000 de ani.
Vă recomandăm să vizionați și un interviu cu cercetătorul Harald Haarmann despre Europa Veche și culturile care formau Civilizația Dunăreană.
SURSA FILMEDOCUMENTARE
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Friday, November 27, 2015
Wednesday, November 11, 2015
Monday, May 11, 2015
Monday, April 13, 2015
Tuesday, March 4, 2014
Saturday, October 5, 2013
Friday, October 4, 2013
Dacii Liberi
"Voi spirite viteze a' marilor Străbuni
Aflaţi că-n ţara noastră noi mai suntem Români,
Îl mai purtăm în suflet pe bravul Decebal
Şi n-am cedat cu toţii l-al cotropirii val!
Slaviti străbuni ai noştri din vremuri de lumini.
Noi suntem încă oameni, noi mai suntem stăpâni.
Şi dârji ne ţinem încă pe plaiul românesc
În legea cea străbună si-n dreptul strămoşesc.
Inimă aprinsă a marelui Străbun
Luminează viaţa neamului român!
Inimă vitează, inimă de foc,
Dă-ne fericire, pace şi noroc.
O Doamne mult slăvite, din moşi şi din străbuni,
Ascultă-a noastră rugă: Noi vrem să fim români.
Să-i ardem dintre neamuri pe Iuda şi Cain
Să ne spălăm de ură, de teamă şi venin.
Trezeşte-te române şi nu mai sta-n genunchi,
Eşti rodul cel mai mândru născut din vechiul trunchi,
Ridică-te române,fecior din Decebal,
Ridică-te Moldovă, ridică-te Ardeal.
La focul care-nvie veniţi de vă-nchinaţi
Români de pretutindeni, veniţi surori şi fraţi.
Pe inima speranţei, jurati feciori, nepoţi,
O viaţă-n libertate, sau moarte pentru toţi."
(karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Aflaţi că-n ţara noastră noi mai suntem Români,
Îl mai purtăm în suflet pe bravul Decebal
Şi n-am cedat cu toţii l-al cotropirii val!
Slaviti străbuni ai noştri din vremuri de lumini.
Noi suntem încă oameni, noi mai suntem stăpâni.
Şi dârji ne ţinem încă pe plaiul românesc
În legea cea străbună si-n dreptul strămoşesc.
Inimă aprinsă a marelui Străbun
Luminează viaţa neamului român!
Inimă vitează, inimă de foc,
Dă-ne fericire, pace şi noroc.
O Doamne mult slăvite, din moşi şi din străbuni,
Ascultă-a noastră rugă: Noi vrem să fim români.
Să-i ardem dintre neamuri pe Iuda şi Cain
Să ne spălăm de ură, de teamă şi venin.
Trezeşte-te române şi nu mai sta-n genunchi,
Eşti rodul cel mai mândru născut din vechiul trunchi,
Ridică-te române,fecior din Decebal,
Ridică-te Moldovă, ridică-te Ardeal.
La focul care-nvie veniţi de vă-nchinaţi
Români de pretutindeni, veniţi surori şi fraţi.
Pe inima speranţei, jurati feciori, nepoţi,
O viaţă-n libertate, sau moarte pentru toţi."
(karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Wednesday, September 25, 2013
NATO cauta in Romania legendara apa a nemuririi
Fara indoiala ca serviciile de informatii ale NATO, cea mai puternica alianta politico-militara din toate timpurile, sunt mereu pe faza. Astfel se explica cum au aflat de apa cu proprietati curative care tasneste dintr-o stanca pe coclauri putin umblate din muntii aflati la 13 km de Comarnic, pe Valea Prahovei, din izvorul Sapte Bolovani, cunoscut mai bine doar de cativa padurari.
Izvorul Sapte Bolovani, vizitat de experti ai Atlanticului de Nord
Expertii NATO din Berlin s-au aventurat in primavara anului trecut pana la Bolovani, recoltand apa in niste recipienti, continut ce a aratat, in urma unor analize sofisticate de laborator, ca lichidul nu contine deloc nitrati, fiind cel mai pur din Europa. In decembrie 2006, compania FURRY INFOR SRL din Campina a concesionat prin licitatie izvorul si terenul aferent de la Bolovani, pe o perioada de 49 de ani.
Directorul firmei respective i-a declarat ziaristei Laura Pistol de la „Ziua": „Nici nu am castigat bine licitatia - asta se intampla la inceputul acestei luni - si ne-am pomenit cu o scrisoare prin care ni se propunea o colaborare. Reprezentantii NATO doreau ca noi sa imbuteliem si sa distribuim apa de la Bolovani trupelor aflate in misiune pe teritoriul tarii noastre.
Proiectul va fi demarat in vara anului viitor, iar in prima faza va trebui sa cumparam utilaje pentru captarea si transportul apei din munte. Acest lucru presupune montarea unei conducte de 15 km care sa strabata intreaga zona muntoasa. Investitia va ajunge la cel putin un milion de euro.
Apoi, in etapa a doua, vom construi pe DN 1, la kilometrul 108, o fabrica moderna de imbuteliere" . Investitia poate redresa simtitor bugetul local si rata somajului din orasul Comarnic. In afara de gradul exceptional de puritate a apei de la izvorul Sapte Bolovani, despre proprietatile curative ale lichidului pentru diverse maladii nu se stie aproape nimic.
Cu totul altfel stau lucrurile in zona numita SAPTE IZVOARE de pe versantul estic al muntilor Bucegi, pe Valea Ialomitei, intre Lacul Bolboci si Scropoasa, cu cele de la Sapte Izvoare, aflat la circa 7 km de Herculane, pe drumul spre Baia de Arama, sau cu Izvorul Tamaduirii de la Sambata de Sus, de la Poalele Muntilor Fagaras. Pentru a radiografia proprietatile curative ale apelor respective trebuie sa coboram cu opt milenii intr-o istorie care ne va rezerva in viitor multe surprize.
Nucleul spiritual al contestatului Imperiu Pelasgic
Nicolae Densusianu, membru corespondent al Academiei Romane la sectiunea istorica, si-a petrecut 40 de ani din viata pentru a dovedi, in 1913, in monumentala sa lucrare „Dacia prehistorica" , ca suntem stramosii celui mai mare imperiu din istoria omenirii - Imperiul Pelasgic. Teoriile si interpretarile lui Densusianu sunt in mare parte depasite, multe sunt eronate, dar sunt si elemente confirmate de sapaturile arheologice.
Nucleul spiritual al contestatului Imperiu Pelasgic
Nicolae Densusianu, membru corespondent al Academiei Romane la sectiunea istorica, si-a petrecut 40 de ani din viata pentru a dovedi, in 1913, in monumentala sa lucrare „Dacia prehistorica" , ca suntem stramosii celui mai mare imperiu din istoria omenirii - Imperiul Pelasgic. Teoriile si interpretarile lui Densusianu sunt in mare parte depasite, multe sunt eronate, dar sunt si elemente confirmate de sapaturile arheologice.
DACIA PREISTORICa indica un nucleu spiritual al Imperiului Pelasgic, perimetrul cuprins intre Portile de Fier, Muntii Bucegi si Muntii Buzaului. In afara de izvorul de la Sambata de Sus, care nu se afla in respectivul perimetru, celelalte doua locatii mentionate sunt.
Densusianu, plecand de la rationamentul ca termenul „Coloanele lui Heracles (Hercule)" reprezinta numai un simbol legat de templul legendarului erou semizeu, localizeaza extrema de vest a Centrului spiritual neolitic al pelasgilor la Portile de Fier, nu departe de statiunea Baile Herculane.
Cu prilejul construirii in cooperare romano-iugoslava la Portile de Fier a cunoscutei hidrocentrale, a fost scoasa la iveala o asezare urbana veche de 80 de secole. Este vorba de LEPINSKI-VIR, descoperita pe malul sarbesc, care a fost mutata, portiune cu portiune, pe o platforma speciala aflata la 20 de metri deasupra nivelului Dunarii.
Aceasta descoperire locala, neindeajuns de cunoscuta marelui public, a echipei de arheologi din tara vecina, condusa de D. Strejovic, constituie o dovada de necontestat ca civilizatia europeana nu isi are geneza in cea din Orientrul Apropiat.
Aceasta descoperire locala, neindeajuns de cunoscuta marelui public, a echipei de arheologi din tara vecina, condusa de D. Strejovic, constituie o dovada de necontestat ca civilizatia europeana nu isi are geneza in cea din Orientrul Apropiat.
In 1968, s-a stabilit ca asezarea avea trei straturi de cultura, un urbanism dezvoltat, cu o deosebita dezvoltare artistica vadita in „protorealismul" sculpturilor, iar studiul scheletelor duce la concluzia ca acestea apartin unui tip european robust, varianta a lui Cro-Magnon, dar specialistii sunt de parere ca a avut si precursori.
„Urbea" era prevazuta cu doua axe principale, fiind o inovatie extraordinara, locuintele, de dimensiuni iesite din comun pentru perioada respectiva, erau captusite cu o tencuiala hidrofuga. Casele sunt dispuse intr-o perfecta simetrie, toate avand forma trapezoidala, sau mai precis sectiune tronconica de 60 de grade, care se putea realiza numai prin cunostinte matematice precise, in opinia academicianului Nicolae Teodorescu.
Cu cele opt milenii vechime, Lepinski-Vir e cu 1.160 de ani mai „batrana" decat prima asezare urbana din istoria omenirii, atestata arheologic in apropierea Ierihonului, „orasul preistoric" de la Portile de Fier fiind in plina inflorire cand Sumerul nici nu exista. Nu este exclus ca varianta Cro-Magnonilor de langa Herculane sa se fi tratat de intinderi musculare si de lovituri la oase in mofetele naturale cu apa care atinge 80º in unele locuri, de pe Valea Cernei, pe marginea soselei de la Herculane la Baia de Arama, zona cunoscuta de mosi-stramosi ca Sapte Izvoare.
Cu cele opt milenii vechime, Lepinski-Vir e cu 1.160 de ani mai „batrana" decat prima asezare urbana din istoria omenirii, atestata arheologic in apropierea Ierihonului, „orasul preistoric" de la Portile de Fier fiind in plina inflorire cand Sumerul nici nu exista. Nu este exclus ca varianta Cro-Magnonilor de langa Herculane sa se fi tratat de intinderi musculare si de lovituri la oase in mofetele naturale cu apa care atinge 80º in unele locuri, de pe Valea Cernei, pe marginea soselei de la Herculane la Baia de Arama, zona cunoscuta de mosi-stramosi ca Sapte Izvoare.
La mijlocul anilor '80, un batran staroste de ciobani din Vama Strunga de pe Valea Ialomitei, Baci Farcas, a istorisit unor turisti cateva legende sacre ale dacilor, legende care coborau la stra-strabunicii acestora in timpuri imemoriale; o piatra (probabil un meteorit - n.n.) a cazut din inaltul cerului, aprinzand o parte din padurea din muntii de basm, un singur om avand curajul sa se apropie de roca infricosatoare si sa o duca in pestera sa, fiind folosita la iscarea focului si la iluminat, apoi la vanatoare. Proprietatile sale erau magice: stapanea timpul si dirija destinele. Brusc, au disparut si piatra, si posesorul ei, dar acesta aparea cateodata in plina noapte ca o aura luminoasa care lua forma unui batran.
Cu timpul, oamenii au inceput sa ii aduca ofrande ciudatei aratari numite de Baci Farcas Zeul Necunoscut sau Zeul din Grota.
Pornind de la maxima ca orice legenda are un sambure de adevar, Strabon din Amaseia, cel mai important geograf al antichitatii, scria in al doilea deceniu al erei noastre despre preotii sau „profetii" pelasgi ca acestia erau oameni atotstiutori, priceputi la interpretarea viselor, a oracolelor si a semnelor divine, locuind in lacasuri subterane, „Katagoian" sau „Kagoian". Povestitorul si-a depanat in continuare legenda, mentionand ca Zeul din Grota a devenit Mos Timp, pentru ca acesta, fiind nemuritor, putea sa stapaneasca timpul.
Ceausescu era foarte interesat de Tinerete Fara Batranete
In ciclul de legende de la Vama Strunga se numara si cea a lui Zamolxis, cel ales de Steaua-Mama, care a dat nastere Pietrei Sacre, sa fie initiat din randul celor mai destoinici geto-daci liberi. La porunca Duhului Pietrei Sacre din Muntele Ascuns, Zalmoxis a colindat lumea larga, singura cale spre a intelege puterea pietrei.
Ceausescu era foarte interesat de Tinerete Fara Batranete
In ciclul de legende de la Vama Strunga se numara si cea a lui Zamolxis, cel ales de Steaua-Mama, care a dat nastere Pietrei Sacre, sa fie initiat din randul celor mai destoinici geto-daci liberi. La porunca Duhului Pietrei Sacre din Muntele Ascuns, Zalmoxis a colindat lumea larga, singura cale spre a intelege puterea pietrei.
La plecare, Sfinxul, paznicul cu chip de granit al Triunghiului Sacru si a Pietrei Sacre, l-a povatuit: „Timpul este prietenul tau. Inca nu-l poti stapani, dar el te asteapta sa inveti asta ". Intors in patrie, Zamolxis a inceput sa propovaduiasca printre geto-daci despre intelepciune, credinta si suflet si, impartind dreptatea, fapte ce au ajuns la urechile regelui care l-a numit Mare Preot.
Dupa sute de ani, Zamolxis a fost coborat in inima muntelui, devenind zeu nemuritor, iar dupa alte sute de ani, un ostean care a pazit toata viata hotarele Daciei a fost transformat in OMU, cel mai inalt munte pentru eternitate, „prevestind prin mugetul de bucium al vantului cand dusmanii se apropie de tara lui draga".
Dupa foarte multi ani, functia de Mare Preot trecuse la mai multi alesi de ursitoare, pana la Deceneu, inzestrat si el de Zamolxis cu darul nemuririi. La un an dupa ce Decebal murise in luptele cu cotropitorii romani, geto-dacii au trimis un sol la Zamolxis, care era primit numai daca avea sufletul curat, dovedit prin ritualul de a fi aruncat in sus cazand in sulite, iar atunci cand cel ales murea pe loc, se considera ca este cel ales.
Dupa foarte multi ani, functia de Mare Preot trecuse la mai multi alesi de ursitoare, pana la Deceneu, inzestrat si el de Zamolxis cu darul nemuririi. La un an dupa ce Decebal murise in luptele cu cotropitorii romani, geto-dacii au trimis un sol la Zamolxis, care era primit numai daca avea sufletul curat, dovedit prin ritualul de a fi aruncat in sus cazand in sulite, iar atunci cand cel ales murea pe loc, se considera ca este cel ales.
Apoi, insusi Deceneu s-a dus la Zamolxis sa obtina iertarea geto-dacilor, care se abatusera de la dreapta credinta.
Lasand la o parte legendele care s-au transmis pe cale orala timp de milenii pana in zilele noastre, sa trecem in revista ce spun istoricii despre „miezul" celor relatate.
Herodot, supranumit si parintele istoriei, declara ca getii se cred nemuritori, iar cei care pier se duc la Zamolxis sau Gebeleizis, o fiinta divina. Comentand „soliile" periodice, din patru in patru ani, la Zamolxis, Mircea Eliade, unul dintre cei mai mari specialisti ai istoriei religiilor, concluzioneaza ca sacrificiul „reactualiza raporturile directe dintre geti si zeul lor". Geograful Strabon scrie ca Zamolxis s-a retras pe culmea muntelui sacru Kogaion, in apropierea unui rau cu apa limpede. Dupa unii cercetatori, KOG-A-ION insemna „Capul Magnificului" , fiind si denumirea Bucegilor. Aici se afla si Pestera Ialomitei, pe langa care trece raul cu apa limpede si Sfinxul romanesc, situate pe platoul din apropierea cabanei Babele. Acesta a suferit numai in ultima suta de ani serioase modificari, in urma actiunii agentilor naturali, dar si a turistilor needucati, megalitul fiind, in urma analizei unor fotografii si desene mai vechi, mult mai aproape de o imagine in profil a unui urias chip uman, mai bine conturat sub anumite unghiuri de lumena. Asupra uriasei stanci sunt pareri pro si contra in randurile cercetatorilor, unii optand pentru un capriciu al naturii, altii, pentru o sculptura gigantica. Remarcand ca cercetarile nu s-au facut la baza Sfinxului romanesc, acesta a revenit in actualitate la sfarsitul anilor '70, cand cunoscutul cercetator peruan Daniel Ruzo - care a descoperit in Peru sculpturi uriase, pentru realizarea carora un popor necunoscut a folosit in urma cu circa douazeci de milenii stanci naturale - a „radiografiat" Sfinxul si Varful Omu, un adevarat focar de energie spirituala, dupa aprecierea unor persoane cu perceptii extrasenzoriale. Cercetatorul sud-american nu a exclus posibilitatea ca unele megalite din Bucegi sa fi fost prelucrate de oameni, ceea ce in lucrarile de specialitate poarta denumirea de origine antropica, ipoteza sustinuta si de profesorul Traian Naum.
Anul 1968, cand au loc cercetarile lui Daniel Ruzo, trebuie coroborat cu un alt eveniment important pentru investigatiile la care ne referim. Este vorba de mulajul executat fidel dupa cele 125 de tablouri reliefate in marmura de Cararra pe originalul Columnei lui Traian care, dupa un lung stagiu de depozitare la Roma, in subsolurile Lateranului, ale Forului Roman si ale Vaticanului, intarzierea pricinuita de vitregia ultimului razboi mondial, a ajuns in sfarsit la Bucuresti.
Lasand la o parte legendele care s-au transmis pe cale orala timp de milenii pana in zilele noastre, sa trecem in revista ce spun istoricii despre „miezul" celor relatate.
Herodot, supranumit si parintele istoriei, declara ca getii se cred nemuritori, iar cei care pier se duc la Zamolxis sau Gebeleizis, o fiinta divina. Comentand „soliile" periodice, din patru in patru ani, la Zamolxis, Mircea Eliade, unul dintre cei mai mari specialisti ai istoriei religiilor, concluzioneaza ca sacrificiul „reactualiza raporturile directe dintre geti si zeul lor". Geograful Strabon scrie ca Zamolxis s-a retras pe culmea muntelui sacru Kogaion, in apropierea unui rau cu apa limpede. Dupa unii cercetatori, KOG-A-ION insemna „Capul Magnificului" , fiind si denumirea Bucegilor. Aici se afla si Pestera Ialomitei, pe langa care trece raul cu apa limpede si Sfinxul romanesc, situate pe platoul din apropierea cabanei Babele. Acesta a suferit numai in ultima suta de ani serioase modificari, in urma actiunii agentilor naturali, dar si a turistilor needucati, megalitul fiind, in urma analizei unor fotografii si desene mai vechi, mult mai aproape de o imagine in profil a unui urias chip uman, mai bine conturat sub anumite unghiuri de lumena. Asupra uriasei stanci sunt pareri pro si contra in randurile cercetatorilor, unii optand pentru un capriciu al naturii, altii, pentru o sculptura gigantica. Remarcand ca cercetarile nu s-au facut la baza Sfinxului romanesc, acesta a revenit in actualitate la sfarsitul anilor '70, cand cunoscutul cercetator peruan Daniel Ruzo - care a descoperit in Peru sculpturi uriase, pentru realizarea carora un popor necunoscut a folosit in urma cu circa douazeci de milenii stanci naturale - a „radiografiat" Sfinxul si Varful Omu, un adevarat focar de energie spirituala, dupa aprecierea unor persoane cu perceptii extrasenzoriale. Cercetatorul sud-american nu a exclus posibilitatea ca unele megalite din Bucegi sa fi fost prelucrate de oameni, ceea ce in lucrarile de specialitate poarta denumirea de origine antropica, ipoteza sustinuta si de profesorul Traian Naum.
Anul 1968, cand au loc cercetarile lui Daniel Ruzo, trebuie coroborat cu un alt eveniment important pentru investigatiile la care ne referim. Este vorba de mulajul executat fidel dupa cele 125 de tablouri reliefate in marmura de Cararra pe originalul Columnei lui Traian care, dupa un lung stagiu de depozitare la Roma, in subsolurile Lateranului, ale Forului Roman si ale Vaticanului, intarzierea pricinuita de vitregia ultimului razboi mondial, a ajuns in sfarsit la Bucuresti.
Copia realizata din ciment-armat dupa originalul atribuit celui mai mare architect al antichitatii, Apollodor din Damasc, ofera, dupa cum scrie prof. univ. dr. Dumitru Tudor, „documentatia directa si vasta privitoare la studierea tuturor problemelor legate de momentul cuceririi regatului dac si inceputurile romanitatii de la nordul Dunarii".
Ceausescu a fost informat ca exista o sursa de apa foarte pura, cunoscuta de peste doua mii de ani, care se gaseste in zona initiatica a dacilor din Bucegi, scrierile antice pomenind de apa miraculoasa din care a baut Zamolxe(Zamolxis) inainte de a deveni zeu. Mai mult, ca exista un simbol al celor sapte izvoare pe scuturile dacice.
Ceausescu a fost informat ca exista o sursa de apa foarte pura, cunoscuta de peste doua mii de ani, care se gaseste in zona initiatica a dacilor din Bucegi, scrierile antice pomenind de apa miraculoasa din care a baut Zamolxe(Zamolxis) inainte de a deveni zeu. Mai mult, ca exista un simbol al celor sapte izvoare pe scuturile dacice.
Este chiar zona de care am vorbit, de pe versantul estic al masivului Bucegilor, apa ciudata de aici constituind obiectul unui studiu de laborator inca din 1927, studiu continuat in perioada interbelica de catre academicianul Gheorghe Murgeanu si de catre o societate franceza.
Testele au dovedit ca apa de la „Sapte Izvoare" are toti indicatorii calitativi, un standard superior tuturor surselor de apa cunoscute in lume, numarul bacteriilor fiind zero, ca si poluarea cu azotati si azotiti. Ceausescu a fost placut impresionat ca, in urma ultimelor studii facute la Hidrotehnica, in zona Cheilor Zanoagei, la Izvoarele Ialomitei ar exista un nucleu energetic pozitiv al nemuririi.
Este imposibil ca dictatorul sa nu fi discutat cu Tovarasa problema, mai ales ca acesteia i se aducea in fiecare zi cu elicopterul de la Olanesti apa minerala proaspata pentru afectiunile de care suferea, in special ale tubului digestiv, fapt confirmat si de marturiile militarilor care au intrat in contact cu aceasta in orele dinaintea executiei si care arata ca, neavand spray-uri asupra sa sau parfumuri, degaja un miros foarte greu, ca de cadavru.
Camil Roguski, care a fost arhitectul de interior al familiei Ceausescu vreme de cateva decenii, isi aminteste ca in fiecare zi se aducea o cisterna de apa plata de la Campulung, folosita numai la spalarea vaselor, cu toate ca la casa principala din Primaverii exista un put adanc de o suta de metri, cu apa pura. In consecinta, Ceausescu a cerut ca perimetrul in care se afla SAPTE IZVOARE de la Scropoasa sa fie inchis circuitului turistic si sa se limiteze accesul la datele cercetarilor.
Anomaliile magnetice, de la extaz la agonie
Dr. ing. Ion Olteanu declara in vara anului 2003 pentru cotidianul Libertatea ca dosarele de la „Sapte Izvoare" au fost redeschise in 1990, iar testele moderne confirma ca apa izvoraste dintr-o grota, unde se afla un imens lac subteran, cu un debit de 4.000 litri/secunda. Izvoarele sunt intr-adevar unele dintre cele mai pure surse naturale de apa plata din lume, datorate unor anomalii ale magnetismului Terrei, inca nestiindu-se cauza si efectele ce le pot avea anomaliile respective asupra organismului uman.
Anomaliile magnetice, de la extaz la agonie
Dr. ing. Ion Olteanu declara in vara anului 2003 pentru cotidianul Libertatea ca dosarele de la „Sapte Izvoare" au fost redeschise in 1990, iar testele moderne confirma ca apa izvoraste dintr-o grota, unde se afla un imens lac subteran, cu un debit de 4.000 litri/secunda. Izvoarele sunt intr-adevar unele dintre cele mai pure surse naturale de apa plata din lume, datorate unor anomalii ale magnetismului Terrei, inca nestiindu-se cauza si efectele ce le pot avea anomaliile respective asupra organismului uman.
Gheorghe Marmureanu, directorul Institutului National de Fizica a Pamantului, a precizat recent ca, in urma studiilor de cercetare a rocilor, ultima inversare a polilor magnetici a avut loc acum 780.000 de ani. Conform cotidianului Ziarul, unii cercetatori situeaza fenomenul la sfarsitul anului 2012, marcat de schimbarile dramatice de climei, iar radiatiile solare mult mai puternice sunt o consecinta ce va afecta in special persoanele care simt campul electromagnetic al Pamantului, respectiv paranormalii.
Investigatiile facute de noi au dus si la descoperirea partii pline a paharului, deoarece exista un dispozitiv caruia, din motive de publicitate, nu ii dam numele, care, combinand elemente de radionica si organicitate, focalizand un flux energetic extrem de puternic asupra unui subiect, are efecte benefice asupra unor maladii, apa distilata isi schimba gustul, iar plantele tratate cu apa incarcata de respectivul aparat cresc remarcabil mai repede decat celelalte plante.
Un alt loc unde ar trebui cercetat efectul benefic al anomaliilor magnetice este Izvorul Tamaduirii de la Sambata de Sus, de la poalele Fagarasilor, unde incepand din secolul al XVI-lea crestinii ortodocsi au descoperit un izvor cu proprietati miraculoase. De atunci, mii de credinciosi suferind de boli psihice, printre care depresiile si epilepsia, si-au gasit videcarea.
Un alt loc unde ar trebui cercetat efectul benefic al anomaliilor magnetice este Izvorul Tamaduirii de la Sambata de Sus, de la poalele Fagarasilor, unde incepand din secolul al XVI-lea crestinii ortodocsi au descoperit un izvor cu proprietati miraculoase. De atunci, mii de credinciosi suferind de boli psihice, printre care depresiile si epilepsia, si-au gasit videcarea.
Revenind la Sapte Izvoare de la Cheile Zanoagei, un grup de cercetatori bucuresteni a intocmit un proiect de captare si imbuteliere a apei „sacre" si totodata, in cooperare cu consiliile locale, cu cateva organizatii nonguvernamentale din strainatate si cadre ale Universitatii Valahia din Targoviste, au demarat actiunea de realizare in partea estica a Masivului Bucegi a unui „antipolis".
Mai precis, o statie-pilot in care sa se testeze o forma de civilizatie rurala, cu diminuarea factorilor urbani nocivi, dar cu pastrarea unor cuceriri ale civilizatiei citadine, cum ar fi internetul si telefonia mobila. Vorbim de apa pura, care necesita sute de milioane de euro, bune de investit intr-o tara membra UE, unde, in mileniul trei, comune intregi din judete precum Tulcea sau Vaslui sunt lipsite complet de surse obisnuite de apa potabila, sau aceasta nu se poate folosi din cauza poluarii. Festivismul sarbatoririi Zilei Mediului a trecut neobservat de omul de rand, in conditiile in care toti suntem vinovati intr-o mica sau mare masura de poluare. Pana cand?!
primit pe mailcybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Monday, July 29, 2013
Wednesday, April 3, 2013
Monday, March 25, 2013
Friday, March 22, 2013
INCENDIAR – Fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea: “nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!!!”
Secretele
Vaticanului încep să iasă la lumină. Într-un interviu acordat postului
de televiziune TVR Cluj, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan
Paul al II-lea, fost decan al Sf. Petru Diocescan College din Wexford,
fost președinte al Conferinței șefilor de universități irlandeze și
fost membru al Biroului de conducere al Conferinței Rectorilor
Universităților Europene (CRE), face o declarație șocantă:
“Chiar dacă se știe că latina este limba oficială a Bisericii
Catolice, precum și limba Imperiului Roman, iar limba română este o
limbă latină, mai puțină lume cunoaște că limba română, sau precursoarea
sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers.
Cu
alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba
latină este o limbă românească. Așadar, vreau să-i salut pe oamenii din
Munții Bucegi, din Brașov, din București. Voi sunteți cei care ați
oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină).” (această
declarație șocantă o puteți vedea în înregistrarea de mai jos, începând
cu minutul 52:21)
Oare această declarație făcută acum câteva luni de o personalitate
occidentală, care nu are interese personale în România, să aibă legătură
și cu faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în
țara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”?
Ce știu cei de la Vatican iar noi nu știm? Ce documente secrete se
ascund în buncărele Vaticanului?
S-ar putea răsturna multe dintre
lucrurile pe care le știm noi despre istoria umanității, dacă acestea ar
fi făcute publice? Cu siguranță că da! Din ce în ce mai multe dovezi ne
arată că spațiul carpato-danubiano-pontic este Vatra Vechii
Europe…Despre faptul că istoria este falsificată sau prost înțeleasă au
vorbit multe personalități în decursul timpului.
Haideți să vedem ce ne
spun și alții despre limba română si limba latină, despre pământurile
Vechii Dacii…
- „Colhii și dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină” (Horațiu,
marele poet roman (65 î. Chr. – 08 î. Chr.) – Odele, I, 20 (afirmație
făcută cu aproape un secol și jumătate înaintea cuceririi unei părți din
Dacia).
- „Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc.”
(W. Schiller, arheolog american)
- “Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru o limbă.”
(Antonio Bonfini)
- „Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuşi acest grai.”
(D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)
- „Locul acesta unde este acum Moldova şi Ţara Muntenească este drept Dacia, cum şi tot Ardealul şi Maramureşul şi cu Ţara Oltului. Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află, în toţi câţi sunt istorici.”
(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)
- „Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc.”
(W. Schiller, arheolog american)
- “Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru o limbă.”
(Antonio Bonfini)
- „Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuşi acest grai.”
(D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)
- „Locul acesta unde este acum Moldova şi Ţara Muntenească este drept Dacia, cum şi tot Ardealul şi Maramureşul şi cu Ţara Oltului. Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află, în toţi câţi sunt istorici.”
(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)
- „De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e
fiica limbii latinesti, adeca acei corecte, TOTUŞI DACĂ VOM AVEA A GRĂI
OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII CEI LATINEŞTI.”
(Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316, 1812)
(Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316, 1812)
(Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)-
„DACHII PREA VECHE A LOR
LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A
ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI, NICI CREDE…”
(Constantin Cantacuzino, 1639-1716)-
(Constantin Cantacuzino, 1639-1716)-
„Românii despre care am mai spus că sunt daci.”
(Bocignoli, 29.6.1524, la RăgusaIată doar câteva citate ce ar trebui să-i pună pe gânduri chiar și pe cei mai incompetenți istorici români sau să le dea un pic de fiori celor care ne falsifică istoria sau se fac complici la falsul istoric. Adevărul va ieși la lumină! Iar adevărul este că NU suntem urmașii Romei și că limba noastră este mai veche decât latina vorbită de invadatorii romani!
(Bocignoli, 29.6.1524, la RăgusaIată doar câteva citate ce ar trebui să-i pună pe gânduri chiar și pe cei mai incompetenți istorici români sau să le dea un pic de fiori celor care ne falsifică istoria sau se fac complici la falsul istoric. Adevărul va ieși la lumină! Iar adevărul este că NU suntem urmașii Romei și că limba noastră este mai veche decât latina vorbită de invadatorii romani!
Tuesday, March 5, 2013
CE S-A MAI GASIT LA SARMISEGETUZA
Recent, în luna decembrie a anului trecut, a fost lansat de BBC în cooperare cu Discovery Chanell, cel mai aşteptat documentar al anului, “Rome’s Lost Empire”.
A fost folosită o tehnologie militară de ultima generaţie în materie de scanări ale solului îmbinată cu tradiţionalele metode arheologice.
Realizatorii documentarului au fost prezenţi şi în România scanând munţii Orăştiei cu un avion ce foloseşte un sistem de scanare – LIDAR – preluat de la sateliţii militari.
Dispozitivul “elimină” pur şi simplu vegetatia care acoperă pământul iar imaginile rezultate oferă imaginea nudă a solului şi ajută la găsirea oricăror forme de construcţie îngropată în pământ, a tunelelor sau a altor tipuri de săpături.
Primele dispozitive de aceste tip au fost utilizate de americani în timpul războiului din Vietnam pentru a identifica gurile tunelelor prin care se ascundeau adversarii din Vietcong. De atunci tehnologia a fost mult perfecţionată rezultatele scanărilor oferind hărţi uimitoare.
La scanările efectuate la Sarmisegetuza Regia, hărţile obţinute au stârnit echipei BBC exclamaţii de uimire, secvenţele prezentate fiind pline de “amazing, amazing”, pe fundal.
Ceea ce este cu adevarat uluitor este însă faptul că la Ministerul Culturii nu se ştie mai nimic despre rezultatele cercetărilor efectuate cu tehnica militară de ultimă oră, într-o zonă care reprezintă un areal al jafului şi distrugerilor de peste 20 de ani.
Prin “grija” nemăsurată a lui Andrei Pleşu, primul ministru al culturii de după ’90, pus de conspiratorul kaghebist Ion Ilici Iliescu în scaun, România a fost prima şi probabil unica ţară din lume lăsată fără o lege a patrimoniului.
Mii de obiecte de valoare indestimabilă au fost scoase din ţară. Jefuitori veniţi din toate colţurile lumii cu aparatură de tot felul au scotocit siturile dacice în căutarea comorilor şi a aurului dacilor.
Ministerul Culturii a plătit până în prezent sume enorme, milioane de euro, pentru răscumpărarea doar a unor braţări din aur, temă ce a generat râuri de comentarii, deoarece infractorii care s-au ocupat cu săpăturile ilegale şi cu tranzacţionarea peste hotare a artefactelor au lansat zvonul că braţările sunt fabricaţii recente, nişte falsuri cum ar veni, pentru a-şi diminua pedepsele.
Aurul a luat minţile oamenilor dintotdeauna iar misterioasele comori dacice au reprezentat de mulţi ani adevărate legende pline de fantasme.
Până una alta, bulgarii de exemplu au ştiut să-şi gestioneze patrimoniul mult mai bine. Diverşi specialişti romani au tras semnale de alarmă însă în van: Pe “Valea Regilor Traci” din Bulgaria s-au descoperit, în ultimii ani, comori fabuloase din aur, vestigii impresionante ce vorbesc despre uimitoarea cultură și civilizație a traco-geto-dacilor.
Cercetarea arheologică din Bulgaria a luat un asemenea avânt încât bulgarii sunt percepuți, la nivel mondial, ca adevărații continuatori ai tracilor, datorită faptului că slavii s-au așezat în această zonă peste autohtonii traco-geto-daci, cu care s-au amestecat…
În același timp, românii, datorită imbecilității unora și a ticăloșiei trădătorilor de serviciu, sunt percepuți ca un popor cu o identitate incertă, deoarece cecetarea arheologică este la pământ, deoarece siturile românești au fost jefuite de generații”.
Devastarea siturilor arheologice de pe teritoriul României – o practică curentă
Braconajul siturilor va continua dacă nu se vor lua măsuri urgente. Ministerul Culturii are datoria să intervină cu organizare și fonduri, trebuie rezolvată în primul rând paza siturilor.
Rezervația de la Grădiștea-Muncelu de exemplu cuprinde complexul de cinci cetăți de pe valea Grădiștei, în aval de cetatea Samisegetuza Regia, centrul civilizației Regatului Dacia creat de regele Burebista înpreună cu prelatul Deceneu, zonă care a devenit cunoscută din ani ‘50, când prof. Constantin Daicoviciu a început decopertările cetății Sarmizegetuza Regia.
De regulă, siturile se află în zonele înpădurite, iar teritoriile sunt administrate de ocoalele silvice aparținând de Romsilva.
Cei de la Romsilva s-au indeletnicit mai ales cu participarea la jaful patrimoniului silvic, aşa că dacă ar mai afla că în afară de fondul forestier devastat s-ar mai putea obţine beneficii şi din jefuirea siturilor dacice de sub pământ documentarul BBC s-ar putea să-i umple de idei noi.
Şi nu doar pe ei ci şi pe nenumăraţii jefuitori de comori care au tot devastat şi distrus cât au putut în ultimii 20 de ani.
Cum istoricii noştri se rezumă deocamdată la dispute sterile pe teme futile, gen Boia, până va apărea o generaţie capabilă să întreprindă un demers autentic de recuperare a adevăratei istorii a românilor se impune o mobilizare a instituţiilor responsabile şi în primul rând a Ministerului Culturii pentru protejarea măcar a siturilor ce conţin probe ale trecutului strămoşilor noştri, oricare or fi fost ei.
Pe tot teritoriul Daciei au fost descoperite în ultimii 150 de ani 230 de tezaure. Numai în Sălaj au fost găsite 23 de tezaure dacice (plus unul din perioada stăpânirii celţilor, la Stâna – secolele III-II î.Ch.).
În Munţii Orăştiei, unde se afla nucleul statului dac şi densitatea tezaurelor găsite de arheologi este mai mare s-a dezvoltat cu o amploare nestăvilită un adevărat fenomen al braconajului arheologic.
România este unică în lume la capitolul distrugere a vestigiilor trecutului, numai aici, la noi. situri de o valoare inestimabilă sunt îngropate sub autostrăzi.
Munţii Orăştiei erau un adevărat complex de sanctuare, iar aici a fost ridicată Sarmisegetuza, capitala Daciei. Prima capitală a Daciei a fost la început la Argedava (Popeşti Novaci pe Argeş) iar Burebista a fost cel care a ales mutarea centrului imperiului dacilor, în munţi, într-o zonă fortificată, din inima lor.
Sarmizegetusa Regia capitala Daciei preromane este comparabilă cu Stonehenge sau cu Acropole, ca reper şi simbol cultural-religos iar cetatea a fost inclusă pe lista UNESCO ce cuprinde monumente aflate în patrimoniul universal al lumii.
După ce – în anii ’80, profesoara de arheologie Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre o vatră a vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe – tema civilizaţiei dacilor a încins multe minţi.
Nici comuniştilor nu le-a scăpat ideea utilizării simbolurilor dacice pentru a-şi lustrui imaginea iar demenţa cultului personalităţii lui Ceauşescu a afectat şi cetatea Sarmisegetuzei lui Burebista, regele cu care cizmarul comunist dorea să se compare în visele sale umede, alimentate şi de lingăi ca Ion Iliescu, copilul său de suflet care a atins acum vârsta de 83 de ani de ticăloşii nepedepsite.
În anii ‘70, Ceauşescu a “reamenajat” Sarmisegetuza pentru filmul propagandistic Burebista, al lui Gheorghe Vitanidis iar handicapata mintală cu coc de Suzana Gâdea, strămoaşa actualilor idioţi de la Cultură, a turnat beton pe platoul sacru pentru ca Ceaşcă să aterizeze cu elicopterul în cetatea lui Burebista.
Au mai urmat şi alte “restaurări” ale cetăţii care mai mult au distrus-o, de exemplu în anul 2000 când s-au folosit betoane inexistente, evident, pe vremea lui Decebal ori Burebista.
Acum Sarmizegetusa Regia este în paragină şi se află la cheremul oricăror jefuitori de comori.
Noile scanări ale zonei şi hărţile speciale realizate de BBC şi Discovery Chanell vor reprezenta o mană cerească pentru bandiţii din toată lumea iar faptul că toate aceste hărţi se afla în mâna unei singure persoane, arheologul român care a însoţit echipa de filmare, Gelu Florea de la Cluj, ridica un mare semn de întrebare asupra sănătăţii mintale a responsabililor din Ministerul Culturii.
“Documentarul e foarte important pentru arheologi, pentru că această colaborare cu BBC-ul nu înseamnă doar o colaborare cu o televiziune superprofesionistă, care dă informaţie curată, care promovează în felul acesta situl, dar ne oferă şansa să avem şi rezultatele investigaţiilor făcute cu nouă tehnică LIDAR privind situl de la Sarmizegetusa.
Şi, din punct de vedere ştiinţific, asta va fi un pas mare înainte”, a declarat profesorul Gelu Florea, coordonatorul şantierului arheologic de la Sarmizegetusa Regia.
Ministerul Culturii şi practica batistei pe ţambal
Într-o interpelare adresat fostului ministru maghiar al Culturii (ce ruşine!) se arată că “la începutul anilor ‘90, subsolul din zona Grădiştei a fost scanat de un satelit rusesc.
Ce s-a descoperit acolo rămâne o mare taină căci oficial nu au fost date publicităţii toate rezultatele. Neoficial, s-a spus că ruşii ar fi descoperit situri antice şi preistorice necunoscute încă în zonă.
Se cunoaşte totuşi că s-a întocmit un dosar al acestor descoperiri, la Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi la Ministerul Culturii de atunci, care au decis efectuarea unor cercetări.
Concluzia era una şocantă: fortificaţiile din zona Grădişte nu erau doar cetăţi dispuse pe culmile munţilor din jur, ci un imens ansamblu de 200 km pătraţi, foarte compact, care cuprindea o aşezare militară, una civilă montană, cu mai multe nuclee.
Practic, munţii fuseseră tăiaţi şi terasaţi, apoi amenajaţi în incredibilul ansamblu.
Mai mult, pe o suprafaţă de doi kilometri pătraţi, la o adâncime de 8 metri, s-ar afla o aşezare subterană.
Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, găsite de echipa specială de cercetători, a fost multiplicat în patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii şi UNESCO”.
Se atrăgea atenţia că există riscul că planurile zonei să ajungă în mâinile jefuitorilor şi se cereau măsuri.
Hunor Kelemen a confirmat ca există respectivele planuri şi relevee şi apoi, cu privire la primejdia utilizării lor de către profanatori care să ducă la Budapesta artefactele dacice – cum s-a şi intamplat deja, a răspuns sec că asta-i treaba organelor MI şi cu asta s-a pus batista pe ţambal.
Poate actualul ministru, român totuşi, nu va continua practica ţigănească / maghiară a batistei pe ţambal şi ne va răspunde public care este situaţia actuală a releveelor zonei realizate cu supersofisticata tehnologie LIDAR de britanici.
Şi asta înainte de a vedea întreaga zonă de la Sarmizegetuza împânzită de profanatori şi jefuitori din toată lumea.
Scria candva Mihai Eminescu:
“Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii: Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te umple de lacrimi, iar nu de dispreţ, şi a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată.”
Din păcate actualul popor român este plin de cretini care te umplu de ruşine…
un articol de George Roncea
SURSA: http://www.curentul.ro
A fost folosită o tehnologie militară de ultima generaţie în materie de scanări ale solului îmbinată cu tradiţionalele metode arheologice.
Realizatorii documentarului au fost prezenţi şi în România scanând munţii Orăştiei cu un avion ce foloseşte un sistem de scanare – LIDAR – preluat de la sateliţii militari.
Dispozitivul “elimină” pur şi simplu vegetatia care acoperă pământul iar imaginile rezultate oferă imaginea nudă a solului şi ajută la găsirea oricăror forme de construcţie îngropată în pământ, a tunelelor sau a altor tipuri de săpături.
Primele dispozitive de aceste tip au fost utilizate de americani în timpul războiului din Vietnam pentru a identifica gurile tunelelor prin care se ascundeau adversarii din Vietcong. De atunci tehnologia a fost mult perfecţionată rezultatele scanărilor oferind hărţi uimitoare.
La scanările efectuate la Sarmisegetuza Regia, hărţile obţinute au stârnit echipei BBC exclamaţii de uimire, secvenţele prezentate fiind pline de “amazing, amazing”, pe fundal.
Ceea ce este cu adevarat uluitor este însă faptul că la Ministerul Culturii nu se ştie mai nimic despre rezultatele cercetărilor efectuate cu tehnica militară de ultimă oră, într-o zonă care reprezintă un areal al jafului şi distrugerilor de peste 20 de ani.
Prin “grija” nemăsurată a lui Andrei Pleşu, primul ministru al culturii de după ’90, pus de conspiratorul kaghebist Ion Ilici Iliescu în scaun, România a fost prima şi probabil unica ţară din lume lăsată fără o lege a patrimoniului.
Mii de obiecte de valoare indestimabilă au fost scoase din ţară. Jefuitori veniţi din toate colţurile lumii cu aparatură de tot felul au scotocit siturile dacice în căutarea comorilor şi a aurului dacilor.
Ministerul Culturii a plătit până în prezent sume enorme, milioane de euro, pentru răscumpărarea doar a unor braţări din aur, temă ce a generat râuri de comentarii, deoarece infractorii care s-au ocupat cu săpăturile ilegale şi cu tranzacţionarea peste hotare a artefactelor au lansat zvonul că braţările sunt fabricaţii recente, nişte falsuri cum ar veni, pentru a-şi diminua pedepsele.
Aurul a luat minţile oamenilor dintotdeauna iar misterioasele comori dacice au reprezentat de mulţi ani adevărate legende pline de fantasme.
Până una alta, bulgarii de exemplu au ştiut să-şi gestioneze patrimoniul mult mai bine. Diverşi specialişti romani au tras semnale de alarmă însă în van: Pe “Valea Regilor Traci” din Bulgaria s-au descoperit, în ultimii ani, comori fabuloase din aur, vestigii impresionante ce vorbesc despre uimitoarea cultură și civilizație a traco-geto-dacilor.
Cercetarea arheologică din Bulgaria a luat un asemenea avânt încât bulgarii sunt percepuți, la nivel mondial, ca adevărații continuatori ai tracilor, datorită faptului că slavii s-au așezat în această zonă peste autohtonii traco-geto-daci, cu care s-au amestecat…
În același timp, românii, datorită imbecilității unora și a ticăloșiei trădătorilor de serviciu, sunt percepuți ca un popor cu o identitate incertă, deoarece cecetarea arheologică este la pământ, deoarece siturile românești au fost jefuite de generații”.
Devastarea siturilor arheologice de pe teritoriul României – o practică curentă
Braconajul siturilor va continua dacă nu se vor lua măsuri urgente. Ministerul Culturii are datoria să intervină cu organizare și fonduri, trebuie rezolvată în primul rând paza siturilor.
Rezervația de la Grădiștea-Muncelu de exemplu cuprinde complexul de cinci cetăți de pe valea Grădiștei, în aval de cetatea Samisegetuza Regia, centrul civilizației Regatului Dacia creat de regele Burebista înpreună cu prelatul Deceneu, zonă care a devenit cunoscută din ani ‘50, când prof. Constantin Daicoviciu a început decopertările cetății Sarmizegetuza Regia.
De regulă, siturile se află în zonele înpădurite, iar teritoriile sunt administrate de ocoalele silvice aparținând de Romsilva.
Cei de la Romsilva s-au indeletnicit mai ales cu participarea la jaful patrimoniului silvic, aşa că dacă ar mai afla că în afară de fondul forestier devastat s-ar mai putea obţine beneficii şi din jefuirea siturilor dacice de sub pământ documentarul BBC s-ar putea să-i umple de idei noi.
Şi nu doar pe ei ci şi pe nenumăraţii jefuitori de comori care au tot devastat şi distrus cât au putut în ultimii 20 de ani.
Cum istoricii noştri se rezumă deocamdată la dispute sterile pe teme futile, gen Boia, până va apărea o generaţie capabilă să întreprindă un demers autentic de recuperare a adevăratei istorii a românilor se impune o mobilizare a instituţiilor responsabile şi în primul rând a Ministerului Culturii pentru protejarea măcar a siturilor ce conţin probe ale trecutului strămoşilor noştri, oricare or fi fost ei.
Pe tot teritoriul Daciei au fost descoperite în ultimii 150 de ani 230 de tezaure. Numai în Sălaj au fost găsite 23 de tezaure dacice (plus unul din perioada stăpânirii celţilor, la Stâna – secolele III-II î.Ch.).
În Munţii Orăştiei, unde se afla nucleul statului dac şi densitatea tezaurelor găsite de arheologi este mai mare s-a dezvoltat cu o amploare nestăvilită un adevărat fenomen al braconajului arheologic.
România este unică în lume la capitolul distrugere a vestigiilor trecutului, numai aici, la noi. situri de o valoare inestimabilă sunt îngropate sub autostrăzi.
Munţii Orăştiei erau un adevărat complex de sanctuare, iar aici a fost ridicată Sarmisegetuza, capitala Daciei. Prima capitală a Daciei a fost la început la Argedava (Popeşti Novaci pe Argeş) iar Burebista a fost cel care a ales mutarea centrului imperiului dacilor, în munţi, într-o zonă fortificată, din inima lor.
Sarmizegetusa Regia capitala Daciei preromane este comparabilă cu Stonehenge sau cu Acropole, ca reper şi simbol cultural-religos iar cetatea a fost inclusă pe lista UNESCO ce cuprinde monumente aflate în patrimoniul universal al lumii.
După ce – în anii ’80, profesoara de arheologie Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre o vatră a vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe – tema civilizaţiei dacilor a încins multe minţi.
Nici comuniştilor nu le-a scăpat ideea utilizării simbolurilor dacice pentru a-şi lustrui imaginea iar demenţa cultului personalităţii lui Ceauşescu a afectat şi cetatea Sarmisegetuzei lui Burebista, regele cu care cizmarul comunist dorea să se compare în visele sale umede, alimentate şi de lingăi ca Ion Iliescu, copilul său de suflet care a atins acum vârsta de 83 de ani de ticăloşii nepedepsite.
În anii ‘70, Ceauşescu a “reamenajat” Sarmisegetuza pentru filmul propagandistic Burebista, al lui Gheorghe Vitanidis iar handicapata mintală cu coc de Suzana Gâdea, strămoaşa actualilor idioţi de la Cultură, a turnat beton pe platoul sacru pentru ca Ceaşcă să aterizeze cu elicopterul în cetatea lui Burebista.
Au mai urmat şi alte “restaurări” ale cetăţii care mai mult au distrus-o, de exemplu în anul 2000 când s-au folosit betoane inexistente, evident, pe vremea lui Decebal ori Burebista.
Acum Sarmizegetusa Regia este în paragină şi se află la cheremul oricăror jefuitori de comori.
Noile scanări ale zonei şi hărţile speciale realizate de BBC şi Discovery Chanell vor reprezenta o mană cerească pentru bandiţii din toată lumea iar faptul că toate aceste hărţi se afla în mâna unei singure persoane, arheologul român care a însoţit echipa de filmare, Gelu Florea de la Cluj, ridica un mare semn de întrebare asupra sănătăţii mintale a responsabililor din Ministerul Culturii.
“Documentarul e foarte important pentru arheologi, pentru că această colaborare cu BBC-ul nu înseamnă doar o colaborare cu o televiziune superprofesionistă, care dă informaţie curată, care promovează în felul acesta situl, dar ne oferă şansa să avem şi rezultatele investigaţiilor făcute cu nouă tehnică LIDAR privind situl de la Sarmizegetusa.
Şi, din punct de vedere ştiinţific, asta va fi un pas mare înainte”, a declarat profesorul Gelu Florea, coordonatorul şantierului arheologic de la Sarmizegetusa Regia.
Ministerul Culturii şi practica batistei pe ţambal
Într-o interpelare adresat fostului ministru maghiar al Culturii (ce ruşine!) se arată că “la începutul anilor ‘90, subsolul din zona Grădiştei a fost scanat de un satelit rusesc.
Ce s-a descoperit acolo rămâne o mare taină căci oficial nu au fost date publicităţii toate rezultatele. Neoficial, s-a spus că ruşii ar fi descoperit situri antice şi preistorice necunoscute încă în zonă.
Se cunoaşte totuşi că s-a întocmit un dosar al acestor descoperiri, la Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi la Ministerul Culturii de atunci, care au decis efectuarea unor cercetări.
Concluzia era una şocantă: fortificaţiile din zona Grădişte nu erau doar cetăţi dispuse pe culmile munţilor din jur, ci un imens ansamblu de 200 km pătraţi, foarte compact, care cuprindea o aşezare militară, una civilă montană, cu mai multe nuclee.
Practic, munţii fuseseră tăiaţi şi terasaţi, apoi amenajaţi în incredibilul ansamblu.
Mai mult, pe o suprafaţă de doi kilometri pătraţi, la o adâncime de 8 metri, s-ar afla o aşezare subterană.
Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, găsite de echipa specială de cercetători, a fost multiplicat în patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii şi UNESCO”.
Se atrăgea atenţia că există riscul că planurile zonei să ajungă în mâinile jefuitorilor şi se cereau măsuri.
Hunor Kelemen a confirmat ca există respectivele planuri şi relevee şi apoi, cu privire la primejdia utilizării lor de către profanatori care să ducă la Budapesta artefactele dacice – cum s-a şi intamplat deja, a răspuns sec că asta-i treaba organelor MI şi cu asta s-a pus batista pe ţambal.
Poate actualul ministru, român totuşi, nu va continua practica ţigănească / maghiară a batistei pe ţambal şi ne va răspunde public care este situaţia actuală a releveelor zonei realizate cu supersofisticata tehnologie LIDAR de britanici.
Şi asta înainte de a vedea întreaga zonă de la Sarmizegetuza împânzită de profanatori şi jefuitori din toată lumea.
Scria candva Mihai Eminescu:
“Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii: Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te umple de lacrimi, iar nu de dispreţ, şi a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată.”
Din păcate actualul popor român este plin de cretini care te umplu de ruşine…
un articol de George Roncea
SURSA: http://www.curentul.ro
Friday, February 22, 2013
EMINESCU SI TAINA DACIEI
Mitul dacic ocupă în creaţia lui Mihai Eminescu un loc privilegiat.
Istoria şi spiritualitatea dacilor, reprezintă pentru el un timp eroic,
ce se deapănă într-un spaţiu edenic aflat sub tutela zeului Zamolxe,
egalul lui Odin cu care stă personal la masă.
Sub pecetea dacismului, Eminescu exprimă cel mai bine, panorama civilizaţiilor, care, în succesiunea lor pe firmamentul istoriei, evocă poetului motivul „deşertăciunii deşertăciunilor”.
Singurul lucru pe care-l consideră peren, este moştenirea dacică pe care o extinde până în vremea „descălecatelor” şi mai departe,desluşind-o în legendele populare aşa cum a învăţat de la Nicolae Densuşianu, cu care s-a cunoscut la Sibiu.
În spiritul poetic comun epocii sale, romantismul, prin poeziile sale având ca temă dacismul, Mihai Eminescu se încumetă să scrie o epopee lirică a mitului dacic, care cuprinde istoria de la mitul creaţiei şi până în vremea marilor voievozi români.
În această ordine de idei, Dacia mitică rămâne undeva în afara timpului istoric, iar miturile sale devin nişte repere fără de care neamul românesc ar rătăci prin istorie. În conformitate cu adevărul istoric, Dacia lui Mihai Eminescu nu cunoaşte barbaria!
De multe ori romanitatea atât de elogiată de istoricii noştri oficiali este raportată la dacism, prin acest antagonism punându-se în valoare nu numai vechimea exemplară a civilizaţiei dacice ci şi decadenţa „Imperiului Lumii” – Roma.
În viziunea eminesciană, Roma devine o civilizaţie coruptă, perimată şi sortită pieirii. În antiteză, Dacia, apare purificată prin jertfă de sânge, hărăzindu-i-se un viitor ce transpare în poezia „Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie”.
Cucerirea romană nu are efecte benefice asupra Daciei, cuceritorii fiind supuşi blestemului lui Decebal, si prin aceasta, a întregului popor dac, păstrător al legii şi datinii străbune.
În dacismul lui Mihai Eminescu, se face o disociere clară între lumea romană şi cea a dacilor hiperboreeni prin „Dunărea bătrână” care desparte cele două civilizaţii antagonice.
Prin toate cele prezentate până acum despre dacismul lui Eminescu se poate observa că el este în perfectă consonanţă cu istorici ca A.D. Xenopol şi N. Densuşianu, care au ridicat civilizaţia dacică străveche pe cele mai înalte culmi ale gloriei.
Memento mori, este poezia care mă îndeamnă să mă întreb:
Ştia, oare, Eminescu mai mult decât spunea? Posibil da ! Pentru că în această poezie, Eminescu ne atrage atenţia asupra sacralităţii pământului Daciei cu lux de amănunte.
Iară fluviul care taie infinit-acea grădină
Desfăşoară-n largi oglinde a lui apă cristalină,
Insulele, ce le poartă, în adâncu-i nasc şi pier;
Pe oglinzile-i măreţe, ale stelelor icoane
Umede se nasc din fundu-i printre ape diafane,
Cât uitându-te în fluviu pari a te uita în cer.
Şi cu scorburi de tămâie şi cu prund de ambră de-aur,
Insulele se înalţă cu dumbrăvile de laur,
Zugrăvindu-se în fundul râului celui profund,
Cât se pare că din una şi aceeaşi rădăcină
Un Rai dulce se înalţă, sub a stelelor lumină,
Alt Rai s-adânceşte mândru într-al fluviului fund.
Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri verzi – o ploaie -
Snopi de flori cireşii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie
Şi de vânt scutură grele omătul trandafiriu
A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădeşte
În troiene de ninsoare, care roză străluceşte,
Pe când salcii argintoase tremur sânte [sfinte] peste râu.
Aeru-i văratic, moale, stele izvorăsc pe ceruri,
Florile-izvorăsc pe plaiuri a lor viaţă de misteruri,
Vântu-ngreunând cu miros, cu lumini aerul cald;
Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine
Vioriu sclipesc surprinse într-a lunei dulci lumine,
Rar şi diafan ţesute de painjeni de smarald. (…)
Ăsta-i Raiul Daciei veche,-a zeilor împărăţie:
Într-un loc e zi eternă – sară-n altu-n vecinicie,
Iar în altul, zori eterne cu-aer răcoros de mai;
Sufletele mari viteze ale-eroilor Daciei
După moarte vin în şiruri luminoase ce învie -
Vin prin poarta răsăririi care-i poarta de la Rai.
Vedem
aici imaginea Paradisului terestru !
Dacia este prezentată ca o legătură între lumi, cerul pământul şi subteranul legându-se în mod armonios în acest spaţiu sacru. Prin aceasta Dacia este ridicată deasupra tuturor celorlalte civilizaţii antice devenind paradisul ideal la care au râvnit toţi (si la care încă mai râvnesc destui).
O Dacie paradisiacă, închipuind cetatea Ierusalimului Ceresc aflată cumva în afara timpului, şi pe care poetul o opune celorlalte mari civilizaţii care desemnează panorama deşertăciunilor. O panoramă a deşertăciunilor care ne arată măreţia si decadenţa acestor imperii şi civilizaţii construite de gândirea şi voinţa omului.
În viziunea poetului, Dacia este altceva, este spirit ce se perpetuiază peste timp, deşi cunoaşte decadenţa odată cu ocupaţia romană. Traian , cuceritorul Daciei şi cel care a stricat orânduiala arhaică şi paradisiacă a vechii Dacii, cade însă sub blestemul lui Decebal
- Vai vouă, romani puternici! Umbră, pulbere şi spuză
Din mărirea-vă s-alege! Limba va muri pe buză,
Vremi veni-vor când nepoţii n-or pricepe pe părinţi -
Cât de naltă vi-i mărirea tot aşa de-adânc’ căderea.
Pic cu pic secând paharul cu a degradărei fiere,
Îmbăta-se-vor nebunii – despera-vor cei cuminţi.…
Moartea voastră: firea-ntreagă şi popoarele o cer.
Moartea lui Eminescu dictată de structurile puterii
Se ştie foarte mult (deşi uneori prost) despre opera poetică a lui Mihai Eminescu, dar se ştie foarte puţin despre activitatea sa gazetărească, care este cel puţin la fel de prolifică ca şi cea poetică.
Această activitate de gazetar, a atras asupra poetului, o campanie mârşava de discreditare pusă la cale de structurile puterii din acea vreme, pentru că Eminescu – o voce îndrăgită şi cu autoritate, punea beţe în roate imperialismului austro-ungar şi celui ţarist.
În presa timpului, şi mai ales în ziarul Timpul, al cărui redactor era, Mihai Eminescu demarează campanii de presă privind chestiunea Basarabiei, ridiculizând guvernul pentru înstrăinarea acestui pământ românesc şi demască politica de deznaţionalizare dusă de guvernul ţarist.
El activează şi în rândul Societăţii „Carpaţii”, militând pentru drepturile românilor din Transilvania.
În acelaşi ziar Timpul, Eminescu denunţa expansiunea catolicismului în România, articol sancţionat cu o notă diplomatică de baronul von Mayr, ambasador al Austro-Ungariei la Bucureşti.
În alt articol, publicat în 1883, realizează un tablou al maghiarizării numelor româneşti în Transilvania, ridiculizându-l Pe Carol I pentru lipsa de autoritate în această chestiune.
Într-un cuvânt, Mihai Eminescu a întreprins tot felul de acţiuni subversive, îndreptate împotriva imperiilor vecine care stăpâneau teritorii ce nu li se cuveneau.
Aceste acţiuni politice ale lui Eminescu, au condus la defăimarea sa şi în cele din urmă, chiar la asasinarea sa de către cei interesaţi să menţină starea de facto în regiunile menţionate.
Mihai Eminescu este luat cu forţa şi internat la ospiciu lansându-se zvonul unui nebunii inexplicabile asociată unei boli venerice (sifilis), activitatea sa gazetărească fiind trecută sub tăcere şi pusă la index de structurile puterii. Titu Maiorescu, îşi aduce şi el aportul ridicând manuscrisele poetului.
În timpul şederii sale în ospiciu, Eminescu este otrăvit lent cu mercur, chipurile pentru a i se trata sifilisul şi moare în disgraţie în anul 1889.
Concluzie: Mihai Eminescu nu a murit de moarte bună, în urma unei boli, fie ea şi venerică ci a fost victima unei maşinaţiuni politice menite să-l discrediteze şi în cele din urmă să-l scoată din circuit!
Aşa cum arata d-na Cezarina Bărzoi si dl. Ionuş Băiaş: „Asasinarea lui Eminescu a continuat şi continuã şi în prezent prin trecerea sub tăcere a activităţii sale de jurnalism politic, a atitudinilor sale naţionaliste şi anti iudeo-masonice. Continuã prin prezentarea sa în şcoli în mod voit deformat, în ipostazã numai de poet genial, sărac şi fustangiu.
Continuã şi prin eliminarea din opera sa poeticã a acelor poezii cu caracter profund naţional, cum ar fi versiunea adevărata a poeziei Doina. Continuã prin atacurile tot mai dese şi abia disimulate ale aşa-zisei elite culturale române. …
Dar cel mai mult, continuã prin lipsa noastră de cinstire a marelui român Mihai Eminescu, prin lipsa de informare asupra operei, a luptei şi a dorinţelor sale pentru neamul românesc.”
Mihai Eminescu, poetul nostru nepereche, nu se poate apăra de abjecţiile cu care-l împroaşcă cei ce-l vor acoperit de uitare. E datoria noastră, a celor ce-am ramas, sa-l apărăm, să-i facem cunoscută întreaga operă, să-i pastrăm neîntinată amintirea.
E datoria noastră a celor ce credem în viitorul României, să nu-l pierdem nici pe Mihai Eminescu, nici limba română , nici nimic altceva din ceea ce aparţine spiritualităţii şi culturii poporului roman !
sursa:www.quadratus.wordpress.com
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0Sub pecetea dacismului, Eminescu exprimă cel mai bine, panorama civilizaţiilor, care, în succesiunea lor pe firmamentul istoriei, evocă poetului motivul „deşertăciunii deşertăciunilor”.
Singurul lucru pe care-l consideră peren, este moştenirea dacică pe care o extinde până în vremea „descălecatelor” şi mai departe,desluşind-o în legendele populare aşa cum a învăţat de la Nicolae Densuşianu, cu care s-a cunoscut la Sibiu.
În spiritul poetic comun epocii sale, romantismul, prin poeziile sale având ca temă dacismul, Mihai Eminescu se încumetă să scrie o epopee lirică a mitului dacic, care cuprinde istoria de la mitul creaţiei şi până în vremea marilor voievozi români.
În această ordine de idei, Dacia mitică rămâne undeva în afara timpului istoric, iar miturile sale devin nişte repere fără de care neamul românesc ar rătăci prin istorie. În conformitate cu adevărul istoric, Dacia lui Mihai Eminescu nu cunoaşte barbaria!
De multe ori romanitatea atât de elogiată de istoricii noştri oficiali este raportată la dacism, prin acest antagonism punându-se în valoare nu numai vechimea exemplară a civilizaţiei dacice ci şi decadenţa „Imperiului Lumii” – Roma.
În viziunea eminesciană, Roma devine o civilizaţie coruptă, perimată şi sortită pieirii. În antiteză, Dacia, apare purificată prin jertfă de sânge, hărăzindu-i-se un viitor ce transpare în poezia „Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie”.
Cucerirea romană nu are efecte benefice asupra Daciei, cuceritorii fiind supuşi blestemului lui Decebal, si prin aceasta, a întregului popor dac, păstrător al legii şi datinii străbune.
În dacismul lui Mihai Eminescu, se face o disociere clară între lumea romană şi cea a dacilor hiperboreeni prin „Dunărea bătrână” care desparte cele două civilizaţii antagonice.
Prin toate cele prezentate până acum despre dacismul lui Eminescu se poate observa că el este în perfectă consonanţă cu istorici ca A.D. Xenopol şi N. Densuşianu, care au ridicat civilizaţia dacică străveche pe cele mai înalte culmi ale gloriei.
Memento mori, este poezia care mă îndeamnă să mă întreb:
Ştia, oare, Eminescu mai mult decât spunea? Posibil da ! Pentru că în această poezie, Eminescu ne atrage atenţia asupra sacralităţii pământului Daciei cu lux de amănunte.
Iară fluviul care taie infinit-acea grădină
Desfăşoară-n largi oglinde a lui apă cristalină,
Insulele, ce le poartă, în adâncu-i nasc şi pier;
Pe oglinzile-i măreţe, ale stelelor icoane
Umede se nasc din fundu-i printre ape diafane,
Cât uitându-te în fluviu pari a te uita în cer.
Şi cu scorburi de tămâie şi cu prund de ambră de-aur,
Insulele se înalţă cu dumbrăvile de laur,
Zugrăvindu-se în fundul râului celui profund,
Cât se pare că din una şi aceeaşi rădăcină
Un Rai dulce se înalţă, sub a stelelor lumină,
Alt Rai s-adânceşte mândru într-al fluviului fund.
Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri verzi – o ploaie -
Snopi de flori cireşii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie
Şi de vânt scutură grele omătul trandafiriu
A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădeşte
În troiene de ninsoare, care roză străluceşte,
Pe când salcii argintoase tremur sânte [sfinte] peste râu.
Aeru-i văratic, moale, stele izvorăsc pe ceruri,
Florile-izvorăsc pe plaiuri a lor viaţă de misteruri,
Vântu-ngreunând cu miros, cu lumini aerul cald;
Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine
Vioriu sclipesc surprinse într-a lunei dulci lumine,
Rar şi diafan ţesute de painjeni de smarald. (…)
Ăsta-i Raiul Daciei veche,-a zeilor împărăţie:
Într-un loc e zi eternă – sară-n altu-n vecinicie,
Iar în altul, zori eterne cu-aer răcoros de mai;
Sufletele mari viteze ale-eroilor Daciei
După moarte vin în şiruri luminoase ce învie -
Vin prin poarta răsăririi care-i poarta de la Rai.
Vedem
aici imaginea Paradisului terestru ! Dacia este prezentată ca o legătură între lumi, cerul pământul şi subteranul legându-se în mod armonios în acest spaţiu sacru. Prin aceasta Dacia este ridicată deasupra tuturor celorlalte civilizaţii antice devenind paradisul ideal la care au râvnit toţi (si la care încă mai râvnesc destui).
O Dacie paradisiacă, închipuind cetatea Ierusalimului Ceresc aflată cumva în afara timpului, şi pe care poetul o opune celorlalte mari civilizaţii care desemnează panorama deşertăciunilor. O panoramă a deşertăciunilor care ne arată măreţia si decadenţa acestor imperii şi civilizaţii construite de gândirea şi voinţa omului.
În viziunea poetului, Dacia este altceva, este spirit ce se perpetuiază peste timp, deşi cunoaşte decadenţa odată cu ocupaţia romană. Traian , cuceritorul Daciei şi cel care a stricat orânduiala arhaică şi paradisiacă a vechii Dacii, cade însă sub blestemul lui Decebal
- Vai vouă, romani puternici! Umbră, pulbere şi spuză
Din mărirea-vă s-alege! Limba va muri pe buză,
Vremi veni-vor când nepoţii n-or pricepe pe părinţi -
Cât de naltă vi-i mărirea tot aşa de-adânc’ căderea.
Pic cu pic secând paharul cu a degradărei fiere,
Îmbăta-se-vor nebunii – despera-vor cei cuminţi.…
Moartea voastră: firea-ntreagă şi popoarele o cer.
Moartea lui Eminescu dictată de structurile puterii
Se ştie foarte mult (deşi uneori prost) despre opera poetică a lui Mihai Eminescu, dar se ştie foarte puţin despre activitatea sa gazetărească, care este cel puţin la fel de prolifică ca şi cea poetică.
Această activitate de gazetar, a atras asupra poetului, o campanie mârşava de discreditare pusă la cale de structurile puterii din acea vreme, pentru că Eminescu – o voce îndrăgită şi cu autoritate, punea beţe în roate imperialismului austro-ungar şi celui ţarist.
În presa timpului, şi mai ales în ziarul Timpul, al cărui redactor era, Mihai Eminescu demarează campanii de presă privind chestiunea Basarabiei, ridiculizând guvernul pentru înstrăinarea acestui pământ românesc şi demască politica de deznaţionalizare dusă de guvernul ţarist.
El activează şi în rândul Societăţii „Carpaţii”, militând pentru drepturile românilor din Transilvania.
În acelaşi ziar Timpul, Eminescu denunţa expansiunea catolicismului în România, articol sancţionat cu o notă diplomatică de baronul von Mayr, ambasador al Austro-Ungariei la Bucureşti.
În alt articol, publicat în 1883, realizează un tablou al maghiarizării numelor româneşti în Transilvania, ridiculizându-l Pe Carol I pentru lipsa de autoritate în această chestiune.
Într-un cuvânt, Mihai Eminescu a întreprins tot felul de acţiuni subversive, îndreptate împotriva imperiilor vecine care stăpâneau teritorii ce nu li se cuveneau.
Aceste acţiuni politice ale lui Eminescu, au condus la defăimarea sa şi în cele din urmă, chiar la asasinarea sa de către cei interesaţi să menţină starea de facto în regiunile menţionate.
Mihai Eminescu este luat cu forţa şi internat la ospiciu lansându-se zvonul unui nebunii inexplicabile asociată unei boli venerice (sifilis), activitatea sa gazetărească fiind trecută sub tăcere şi pusă la index de structurile puterii. Titu Maiorescu, îşi aduce şi el aportul ridicând manuscrisele poetului.
În timpul şederii sale în ospiciu, Eminescu este otrăvit lent cu mercur, chipurile pentru a i se trata sifilisul şi moare în disgraţie în anul 1889.
Concluzie: Mihai Eminescu nu a murit de moarte bună, în urma unei boli, fie ea şi venerică ci a fost victima unei maşinaţiuni politice menite să-l discrediteze şi în cele din urmă să-l scoată din circuit!
Aşa cum arata d-na Cezarina Bărzoi si dl. Ionuş Băiaş: „Asasinarea lui Eminescu a continuat şi continuã şi în prezent prin trecerea sub tăcere a activităţii sale de jurnalism politic, a atitudinilor sale naţionaliste şi anti iudeo-masonice. Continuã prin prezentarea sa în şcoli în mod voit deformat, în ipostazã numai de poet genial, sărac şi fustangiu.
Continuã şi prin eliminarea din opera sa poeticã a acelor poezii cu caracter profund naţional, cum ar fi versiunea adevărata a poeziei Doina. Continuã prin atacurile tot mai dese şi abia disimulate ale aşa-zisei elite culturale române. …
Dar cel mai mult, continuã prin lipsa noastră de cinstire a marelui român Mihai Eminescu, prin lipsa de informare asupra operei, a luptei şi a dorinţelor sale pentru neamul românesc.”
Mihai Eminescu, poetul nostru nepereche, nu se poate apăra de abjecţiile cu care-l împroaşcă cei ce-l vor acoperit de uitare. E datoria noastră, a celor ce-am ramas, sa-l apărăm, să-i facem cunoscută întreaga operă, să-i pastrăm neîntinată amintirea.
E datoria noastră a celor ce credem în viitorul României, să nu-l pierdem nici pe Mihai Eminescu, nici limba română , nici nimic altceva din ceea ce aparţine spiritualităţii şi culturii poporului roman !
sursa:www.quadratus.wordpress.com
Thursday, January 24, 2013
EMINESCU SI SOCIETATEA SECRETA 'CARPATII'
SURSA VICTOR RONCEA
Adevarul ramane, oricare ar fi soarta slujitorilor sai" – Gh. I. B. Eminescu si Unirea.
Mihai Eminescu / Varro [Sa facem un Congres - Ziarul "Federatiunea", Pesta, 5/17 aprilie 1870]
“Să nu ne mirăm, dacă organele noastre de publicitate au devenit în
timpul din urmă moi si împăcăcioase; căci, cum zice mai sus campionul
presei boheme, contrarii vor sti totdeauna să ametească capetele pâna
si a conducătorilor nostri cu promisiuni lucii, dar etern mincinoase.
Cine ar crede cumcă Ungurii, chiar de-ar promite-o, vor găsi în ei atâta
simt de dreptate, încât să redea, de exemplu, autonomia Transilvaniei,
pe care au răpit – o fără consimtământul Românilor? –
Si apoi nici nu
avem noi să cerem de la Unguri ceva, căci ei nu sunt competenti să ne
dea nimica.”
Mihai Eminescu [În Unire e tăria - Ziarul "Federatiunea", Pesta, 22/10 Aprilie 1870]
(…)
De ce, totusi, publicam aceste informatii mai mult sau mai putin
cunoscute – pentru unii poate chiar inedite – despre Eminescu, de ziua
“Unirii mici”, sarbatorita la 24 ianuarie?
Un amanunt biografic din
viata lui Eminescu mai putin mediatizata, aceea de gazetar si militant
pentru unirea provinciilor romanesti, este legat de apartenenta sa la
Societatea “Carpatii”, infiintata la 24 ianuarie 1882, la Bucuresti, cu
scopul de a cladi “Dacia Mare”, viitorul stat national unitar Romania
Mare, asa cum se aminteste si pe Mihai-Eminescu.Ro.
Lucrarile Societatii cu caracter secret “Carpatii” erau urmarite atent
de spionii Imperiului Rus si ai Austro-Ungariei, dupa cum stau marturie
note informative ale agentilor marilor puteri descoperite in Arhivele de
la Viena sau de la Bucuresti, in care este mentionat si proiectul national si eminescian ”Dacia Mare”.
Ce observam, frati romani: inca de la primul sau articol politic, apelul pentru serbarea de la Putna, aparut in “Federatiunea” de la Pesta, si urmat de cel cu titlul raspicat ”In Unire e taria” si apoi de “Ecuilibrul”,
scrise la numai 20 de ani – pentru cel din urma fiind urmarit in
Instanta de catre autoritatile Austro-Ungariei pentru “delict de presa”
(patimind si editorul sau, Ion Porutiu, care avea deja pielea tabacita de unguri - vezi “Eminescu – Drama Sacrificãrii” de Theodor Codreanu, p 151 – 154) – si pana la ultima sa recitare in public, cu Doina, la 33 de ani, anul mortii sale civile, Eminescu a fost animat de unul si acelasi gand: Unirea tuturor romanilor.
Doina a fost recitata la Junimea, in casa lui Iacob Negruzzi, pe 6 iunie 1983.
Istoricul basarabean dr Veaceslav Stavila
– membru al Comisiei pentru studierea regimului totalitar comunist din
Republica Moldova – considera intr-o prezentare condensata a situatiei
ca, peste 22 de zile, la 28 iunie 1883, “serviciile speciale îi
înscenează nebunia, după care au urmat internarea în spital,
“tratamentul” forţat şi decesul (în 1889).”, afirmand in concluzia sa ca
Eminescu “a fost asasinat pentru că a anticipat cu 35 de ani Marea
Unire din 1918.”
Dincolo de aceasta interpretare, istoria dezgolita si
desecretizata ne arata azi ca atat Societatea “Junimea” cat si
Societatea “Carpatii” erau intesate de agenti ai puterilor ostile
formarii Romaniei Mari, printre cei care “imbratisara pe poet” la
citirea Doinei fiind, fara indoiala, si unii care i-au dat sarutul lui
Iuda.
Ne bucuram sa constatam ca noua generatie de azi are cunostinta de
tot zbuciumul lui Eminescu pentru Unire, dupa cum se reflecta in concursul de eseuri initiat de Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Romanii de Pretutindeni, de unde am selectat pentru Dvs articolul tinerei Elena Podoleanu:
“Suntem români și punctum”
Integral la Basarabia-Bucovina.Info
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Wednesday, January 23, 2013
