Prin pelerinaj intelegem o calatorie ce are ca destinatie locurile sfinte. Pelerinul nu pleaca doar ca sa descopere locuri noi, ci merge sa cinsteasca locurile sacre. Adevaratul pelerin nu da navala sa se pozeze langa racla unui sfant, caci scopul sau nu este sa aiba o colectie impresionanta de poze. El doreste sa sarute moastele sfintilor, sa cinsteasca locurile in care ei s-au nascut, nevoit, au facut minuni, au patimit, etc.
Sigur, poate face si fotografii, dar acest lucru este secundar pentru el, caci vrea sa se impartaseasca tainic, de puterea dumnezeiasa din ele. Pelerinul participa prin aceste acte la o alta realitate decat cea a existentei profane sau a lumii imanente. Cel care se inchina de exemplu la locul unde Mantuitorul a fost rastignit, o face cu credinta ca Hristos este prezent intr-un mod nevazut acolo. Asadar, pelerinajul este o cautare in lumea aceasta a ceea ce nu este din lumea aceasta.
Ca aici se pot petrece lucruri minunate, e de ajuns sa ne amintim de Sfanta Maria Egipteanca. Ajunsa in Ierusalim, doreste sa intre in Biserica Sfantului Mormant, insa, nu a putut inainta decat pana la prag. Aici a simtit cum o putere nevazuta o opreste. Incerca de mai multe ori sa intre, dar fara rezultat. Este momentul cand intelege ca modul ei de existenta o face nevrednica de a intra in acest locas. Se roaga Fecioarei Maria sa faca posibila intrarea sa in locas, cu promisiunea ca isi va schimba intru totul modul de viata. Reuseste sa se inchine Sfintei Cruci si ia decizia sa-si traiasca viata in pustia Iordanului, unde va sta vreme de 47 de ani, in post si rugaciune, pana la trecerea la cele vesnice.
Cel ce pleaca in pelerinaj vrea sa schimbe ceva in viata sa. Nu intamplator in fata acestor locuri minunate, pelerinul isi plange viata pacatoasa.
In cele ce urmeaza, voi face o prezentare a locurilor prin care am trecut in cadrul pelerinajului din Bethleem.
Pelerin in Bethleem
Pelerinajul a inceput cu orasul Bethleem, locul in care s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu. La Bethleem, care inseamna "casa painii“, Sfanta Elena a ridicat la porunca fiului sau, imparatul Constantin, o biserica deasupra pesterii Nasterii Domnului. Ruinele acestei biserici se afla in prezent sub temelia bisericii actuale. Ea a fost distrusa la aproximativ 200 de ani de la zidirea ei, de catre imparatul Iustinian si inlocuita cu alta, care se pastreaza si in zilele noastre.
Despre poarta de la intrare, ni s-a spus ca a fost facuta intentionat de mici proportii, ca turcii sa nu poata intra cu animalele in ea. Am intrat mai intai intr-un fel de vestibul, apoi in biserica propriu-zisa. Odata ajuns in biserica, nu trebuie sa te intrebi cum poti ajunge la locul in care Domnul s-a nascut, pentru ca multimea din partea dreapta iti ofera raspunsul. Nu cred ca exista vreo zi in care biserica sa fie lipsita de pelerini.
La indemnul unui musulman, trecem printr-o usa mica si coboram o scara intunecoasa si ingusta. Asa am ajuns la locul in care S-a nascut Mantuitorul. Locul nasterii Domnului este marcat printr-o stea de argint fixata in marmura. Deasupra acestui loc sunt prezente cincisprezece candele care ard neincetat. Am sarutat locul impreuna cu o persoana care purta cu ea si cateva lucruri ale fiului ei. Pe moment nu mi-a placut gestul de a le atinge de locul nasterii Domnului. Dar dupa ce am facut loc altor persoane sa se inchine, m-am uitat la persoana care s-a rugat impreuna cu mine si am vazut lacrimi pe chipul ei. Mi-a fost de ajuns sa inteleg ca nu le-a atins pentru a le venera acasa, ci din dorinta de a-i aduce si pe cei dragi mai aproape de Dumnezeu.
De la acest loc, gasim la cateva trepte mai jos, in partea stanga, ieslea in care a fost asezat Pruncul Iisus.
In apropiere de Biserica Nasterii, la Bethleem, se afla Grota Laptelui, locul in care Fecioara Maria L-a alaptat pe Iisus si de unde au plecat spre Egipt. Culoarea stancii din interior ar trebui sa fie rosiatica, culoare stancilor de acolo. Dar in aceasta grota, culoarea este alba. Ghidul ne spune ca stanca si-a schimbat culoarea pentru ca o picatura din laptele cu care era hranit Domnul, a curs pe ea.
Printre cei prezenti din grupul din care eu faceam parte, erau si persoane trecute de 60 de ani, dar cu puteri neimputinate. Mergeau ca si cand erau de o varsta cu mine. Erau multumite de tot si nu se plangeau de nimic. Nu va ascund ca multe dintre persoanele venite in pelerinaj se aflau pentru a doua sau a treia oara si aveau aceeasi dorinta de a ajunge in locurile sfinte ca a celor care erau pentru prima data aici.
M-au bucurat atat de mult locurile si persoanele pe care le-am intalnit, incat unele amintiri mi-au ramas de parca le-as fi trait ieri.
Rugaciunea pelerinului
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce esti calea, adevarul si viata, si ai calatorit impreuna cu sluga ta Iosif, precum si cu cei doi ucenici care au mers la Emaus, Insuti, Stapane, calatoreste si cu mine robul tau, binecuvantandu-mi drumul. Trimete-mi si mie inger pazitor ca lui Tobie, ca sa-mi fie povatuitor si pazitor si sa ma fereasca nevatamat de toata reaua intamplare. Si, astfel, cu pace, sanatate si buna sporire, sa ma intorc intru ale mele si toata viata mea sa preamaresc preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Adrian Cocosila
ybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
0 comments:
Post a Comment