The Butcher’s Ballroom click pe link .
Acum ceva ani, in perioada asta adoram sa ni se spuna povesti. Ati uitat?
Macar bunicu’, una scurta-scurta, te rog….O sa fiu cuminte, iti promit. Pe cuvantul meu! Da’ mi-o spui pe aia cu piticii?
Ma uit in ochii vostri si vad ca n-ati uitat.
Dar ati ascuns adanc. Scoateti amintirile din cutiute doar cand sunteti singuri…
Sa nu vi le vada cineva, sa nu puna cumva mana pe ele…
Le tineti in palme si va uitati la ele….Culorile s-au mai sters.
Ridurile bunicii parca nu mai sunt chiar atat de multe….Casa parca nu mai are atatea cotloane misterioase…
Parca e ceata….. o ceata fara ceata, fara fum…..doar cu abur tremurat si transparent…
Mirosul de cozonac a ramas.
Cand se apropie calendarul de data asta, mirosul se intrupeaza. De neunde. Din nestiut.
Te trezesti dimineata cu el. Nici nu ai dezlipit bine genele, si narile ti-o iau inainte.
Doar o secunda dureaza.
Caldura patului.Genele lipite lenes. Amintirea mirosului.Glasul bunicilor…Zgomotele casei…
Buf! Si te trezesti matur.Esti mare, asa cum vroiai odata sa fii.
Da’ azi, parca nu e chiar asa de bine sa fii matur…..Macar cinci minute mai lasa-ma….
Mda, vad tot. Pentru ca ma vad pe mine. Si ma stiu.
Nu ma mai satur sa fiu copil. De dragul bunicilor.
Deci, o poveste…..
Bun.
Orhestra Diavolului.
Suedia. Acum 500 de ani.
De nicaieri, sase oameni se strang intr-o orhestra si incep sa cante.
Si cantecul lor este asa de frumos si adanc….Si merge la suflet….
Cantare dupa cantare faima lor creste, si creste….
Vorba despre cei sase se duce, oamenii sunt vrajiti….
Atat de frumos cantau incat in fata lor veneau sa-i asculte nobili, alaturi de tarani, alaturi de mestesugari,alaturi de arisocrati….
Barbati, femei.,, copii, batrani ,tineri, toti laolalta. Fara sa se mai tina cont de rang sau varsta . Fara sa tina cont ca sunt flamanzi. Sau satui.
Dupa fiecare spectacol, multimea care-i asculta era din ce in ce mai multa, mai vrajita,…. Oamenii incepusera sa ii urmeze din loc in loc , numai ca sa-i asculte.
Nu se mai pomenise asa ceva.
Timp de un an, au fost ascultati.
Timp de un an, au fost urmariti.
Timp de un an biserica a vazut cum ii scade incet-incet “audienta”.
Timp de un an, fetele bisericesti nu au stiut cum sa reactioneze.
Dar dupa un an……Au aplicat “panaceul”.
Din amvoane au proclamat ca muzica “aceea” este muzica diavoleasca.
Ca il jigneste pe Iisus.
Ca ritmurile ei sunt ritmurile satanei.
Si au predicat-o slujba de slujba.
Ba chiar si intre slujbe.
Au incercat orice.
Muzica insa placea oamenilor. Si odata ce era aproape interzisa, placea chiar mai mult.
Si bisericile se goleau, si contributiile se imputinau…..
Oamenii bisericii nu mai suportau. Si cu ajutorul marilor nobili, au reusit sa insceneze o crima.
La care ar fi participat intreaga orhestra.
Pentru care au fost haituiti imediat. Cu potere si tot aparatul necesar.
Bietii artisti si-au gasit salasuri de taina pe la binevoitori. Nici nu mai putea fi vorba de a canta…..
Dupa doi ani de haituiala, si-au dat seama ca nu mai pot continua asa.Nu se mai pot ascunde.
Si nu pot trai in continuare, fara sa mai cante.
Si au hotarat. Si au jurat. Ca urmasii lor sa se intalneasca peste cinci sute de ani si sa continue ce au inceput acum.
Fiecare, din salasul lui, a scris o scrisoare speciala. In care a dezvaluit cum era organizata ORCHESTRA.
Cine si ce parti anume canta. Cum se cantau piesele. In ce ordine. Pe ce tonalitate. Ce melodii urmau primelor si in ce ordine.
Au scris TOATE secretele.
Iar scrisorile au ajuns pe ascuns la familiile lor. Cu juramantul solemn sa fie pastrate sigilate timp de cinci sute de ani.
Imediat dupa ce au scris aceste scrisori, au anuntat public, in gura mare, ca se vor reuni, si ca vor da un spectacol grandios, ultimul lor spectacol.
Ziua a sosit. Au fost lasati sa cante. Si au cantat. Cum niciodata nu cantasera pana atunci. Au cantat de parca intreaga lor viata ar fi depins de acele cantece. Lumea a ramas impietrita.
Profitand, soldatii au urcat pe scena si i-au arestat. Si i-au inchis.
Si, dupa trei luni, i-au executat prin spanzurare.
Stockholm 2003.
Doi oameni discuta. Despre muzica. Intr-un magazin de muzica.
Desi gusturile lor nu se potrivesc, discutia se leaga. Si trece de la muzica, la lucruri mai personale.
In pofida vestitei discretii si rezerve germanice.
Si din vorba in vorba afla de niste scrisori vechi, de familie, pe care le aveau amandoi.
Cu aceeasi interdictie ciudata, de a le desface doar in 2003.
Si hotarasc sa le deschida.
Da. Sunt urmasii a doi din vestita si tragica orhestra.
Bineinteles ca au inceput sa-i caute si pe restul.
Dupa putin timp si multe genealogii citite, le-au aflat adresele .
Si s-au intalnit toti, fiecare aducand cu el scrisoarea.
Reunirea ORCHESTREI a fost facuta. Dar nu aveau dupa ce note sa cante. Toate referintele, partiturile, notele fusesera arse de oamenii bisericii inca de acum cinci sute de ani.
Mai mult, fiecaruia dintre cei sase ii placea un alt curent din muzica….Jazz, rock, opera, country….Si cantau si la instrumente total diferite…
Solutia a fost simpla. Se compune linia melodica. Si fiecare o va interpreta in felul sau, armonizandu-se cu ceilalti.
Yep…..
Aceasta este actuala Diablo Swing Orchestra.Adica ce asculti acum.
I-ai mai ascultat? Poate ca nu.
Cadou pentru tine, rocker.
Componenta:
Daniel Håkansson – guitars, vocals
Pontus Mantefors – guitars, fx
Annlouice Loegdlund – vocals
Anders Johansson – bass
Johannes Bergion – cello
Andreas Halvardsson – drums
End of fairytale.
Credite: diabloswing.com, Janmedo.com
de la lupulalb
0 comments:
Post a Comment