Tuesday, October 12, 2010

Vracii lui Zamolxis

8:45 PM  karma police  No comments

Share/Bookmark


Vracii lui Zamolxis

Fiecare planta isi are rostul ei pe pamant. Dumnezeu n-a lasat nimic degeaba

"Nu poti trata trupul fara a tine seama de suflet. Plantele fac jumatate, sufletul omului face partea cealalta". Asta-i taina transmisa din generatie in generatie de catre renumitii culegatori de plante din localitatea bihoreana Poieni. Descantecele si ritualurile legate de plante coboara din negura vremurilor, de la vracii lui Zamolxis

"Buruienarii" din Poieni

"Asa ne-am nascut noi aici, culegatori de plante, buruienari, cum ne zic oamenii din celelalte sate. Este o indeletnicire veche de cand lumea. Asta stim, asta facem. Omul face ce stie si ce poate, bunul Dumnezeu completeaza cu cealalta parte", spune Alexandru Albut, urmasul unuia dintre cei mai vechi culegatori de plante din judetul Bihor.

Criza ce bantuie lumea n-a apucat sa intre pe ulitele asfaltate ale culegatorilor de plante din satul Poieni. "N-avem timp sa ne gandim la criza", spun localnicii. Pentru ei, timpul se invarte in jurul plantelor. Anul ince

Asa cum incearca acum sa-l invete pe Mihaita, Alexandru Albut a deprins si el mestesugul leacurilor in timp, vazand si facand sub indrumarea directa a tatalui sau. "Acum mi-am mai imbogatit si eu retetele, ascultand pe unul si pe altul si vorbind cu oamenii de prin tara, dar retetele de baza tot de la tatal meu le stiu.

Astea-s sfinte, cum la fel de sfanta este si rugaciunea pe care trebuie s-o spun inainte sa ma apuc de culesul florilor, si curatenia sufleteasca pe care trebuie s-o am pe tot timpul manuirii lor. Asa ca oriunde oi fi, in tarina, in padure sau in varful muntelui, inainte sa pun mana pe prima planta, ma intorc catre rasarit, imi fac semnul sfintei cruci si zic:

Doamne, Tata Creator,
Te rog sa-mi vii in ajutor.
Doamne, Tu ma-nvredniceste
Mainile mi le sfinteste,
Orice flori culeg cu ele,
Papadie, soc, sulfina,
Plante din a Ta gradina,
Da-le leac si vindecare
Pentru toti oamenii care
Au un suflet bun, curat
Ca floarea ce-am capatat.
Indeparta tot ce-i rau
Cand va bea din ceaiul meu.
Corpul lor il lumineaza,
Gura le-o indesclesteaza,
Boala piara in pustie,
In loc lasa bucurie.
Amin.
Vracii lui Zamolxis

Ulita in sat

"Inaintasii nostri aveau cate un descantec pentru fiecare planta, si numai dupa ce-l rosteau se apucau de prepararea leacului si tamaduirea celui in suferinta. Dar... s-au pierdut si astea, odata cu orbirea banului. E mare pacat sa dai omului un leac de vindecare numai de dragul banului.
Trebuie sa pui acolo macar un gand bun, daca altceva nu ai. Stiti cum ii, omul nu le poate face chiar la fix pe toate, trebuie ca bunul Dumnezeu sa vina sa le completeze, sa faca ceea ce noi nu putem face, altfel... Plantele fac jumatate, sufletul omului face partea cealalta".

Alexandru isi aminteste si azi de cateva ritualuri la care apucase sa asiste pe vremea cand era copil. "Mi-amintesc de culegerea matragunei. Ritualul se facea in functie de ceea ce voiai sa faci cu planta: sa desfaci o casnicie sau sa faci de dragoste ori sa vindeci vreo boala grea. La aceasta planta se mergea in pielea goala si trebuia culeasa numai la miezul noptii, pe luna noua, si dintr-un loc atat de indepartat de sat, incat sa nu se auda nici cainii latrand, nici cocosii cantand. Apoi mai era un ritual al untului-pamantului.

Nu-mi amintesc prea bine, dar stiu ca la scoaterea radacinii, nu trebuia sa vorbesti cu nimeni, pentru ca puterea negativa a plantei sa nu se intoarca asupra celui care o sapa. De aceea, la unele plante se practica si un ritual de aparare. Luna are o influenta enorm de mare asupra puterii plantelor. Daca tii cont de fazele si evolutia astrului noptii, ai leac pentru toate bolile. Astea nu erau vraciuri, cum s-ar putea crede, era modul de a trai al oamenilor din aceste locuri".

Cei ce n-au mostenit secrete le cumpara
Vracii lui Zamolxis

Casa familiei Albut


Ca majoritatea barbatilor din sat, Alexandru Albut a plecat si el saptamanile acestea prin tara. Vinde ceaiuri, tincturi si alifii la Slanic Moldova. "In orice colt al tarii vezi o taraba cu ceaiuri, sa stii ca alea-s de la noi, de la Poieni. Fiecare are orasul si statiunea lui. Din asta am trait noi si asa a fost de cand lumea.

Pe vremuri, barbatii puneau plantele intr-o ranita si plecau cu trenul. Acum, are fiecare dubita lui. Merge, sta doua-trei saptamani, intre timp femeile si copiii pregatesc alte pachete cu alte plante, ei vin, incarca, si iar pleaca", ne explica Silvia Albut.

Milionarul plantelor

In satul vecin, la Buntesti, centru de comuna, locuieste cel mai instarit om din zona. Ioan Bonchis nu umbla cu leacurile prin tara. Si-a dezvoltat acasa o adevarata afacere cu plante medicinale.
Vracii lui Zamolxis

Tatal Albut Alexandru, cu marfa la targ

"Eu nu stiu ce culoare are criza", spune el cu mandrie. Hani, cum ii spun localnicii, are sase angajati, doua hale, un laborator modern si o retea de distributie in toata tara, prin magazinele Plafar si farmacii. Detine cinci hectare de teren, din care unul este cultivat cu galbenele. Hani nu culege plante, n-a cules niciodata. El le cumpara de la sateni sau de oriunde din tara ori din afara tarii. Conteaza pentru ce boli sunt bune. "E ca la brutarie, daca faci o paine buna esti acceptat, daca nu, esti alungat".

In ultimii doi ani, investitia facuta in plantele medicinale a inceput sa dea roade. Omul de afaceri nu mosteneste secrete de familie in prepararea leacurilor. El le cumpara. "Pentru secretul prepararii unui ceai sau al unei alifii, sunt in stare sa-l cumpar pe om cu toata productia lui de plante cu tot. Recunosc ca am mai facut asta si nu de putine ori", marturiseste intreprinzatorul. Cu toate astea, banii nu i-au alterat nobletea sufletului.

"Eu nu iau niciodata bani de la oamenii necajiti, iar cu farmaciile am incheiat o conventie prin care am cerut ca, atunci cand un client cumpara un produs de-al meu si nu este multumit de calitatea lui, sa i se returneze banii". Bonchis spune si el ca toata vindecarea trupeasca depinde in mare masura de curatenia sufleteasca. "Daca esti cu sufletul dulce in fiecare zi, atunci te poti vindeca si cu ceai de la mine, dar si cu ceai de oriunde".



Vracii lui Zamolxis
Satul Poieni este situat la circa 80 de km de Oradea. Din cele 180 de familii, peste 100 se ocupa cu culesul, preparatul si vanzarea plantelor de leac. In monografia satului se arata ca aceasta traditie a poienarilor dateaza de prin 1700, ei primind dreptul de a practica aceasta meserie inca de la regele Ferdinand. Si in alte sate din valea superioara a Crisului Negru sau in cele de sub poala Muntilor Codru-Moma existau multe femei pricepute la plantele cu proprietati curative. "Pe vremea Mariei Tereza, principele imperiului austro-ungar suferea de o boala grava de piele. Doua femei de la Poieni, din familia Albut si Avramut, au mers la principe si l-au vindecat cu plante. Atunci locuitorii din satul nostru au primit imputernicire sa vanda plante in tot imperiul", spune Alexandru Albut.
formula as
MARIANA GAVRILA

Posted in: ,,,,,

0 comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites