Pustiul - locul marilor experiente ale desavarsirii
Practica desavarsirii spirituale are o traditie de aur in Romania. Primul nume mare consemnat de istoria ascezei crestine este cel al lui Ioan Casian de la Gurile Dunarii. S-a nascut in anul 360. A trait in acelasi veac cu cei patru martiri de la Niculitel (Tulcea) - Zotikos, Attalos, Kamasis si Philippos, scrisi pe piatra. In secolul VI, din aceste locuri va pleca si Dionisie Exiguus ("Smeritul"), cel care fixeaza anul unu al erei noastre: Anno Domini. Astfel ca anul unu incepe in Romania. Se spune ca daca un tinut a dat un sfant, toti oamenii acelui tinut au mari inlesniri la mantuire. Asa sa ne fie noua
In cautarea maestrilor
Ioan Casian pleaca de tanar din tinutul dunarean al Dobrogei, pornind in calatorie de invatatura tainica, in cautarea maestrilor. Am zice: calatorie initiatica. El prefigureaza modelul etern al cautatorului de intelepciune si pleaca in Orient. Caci Orientul este, de milenii, locul marilor experiente ale desavarsirii. In cazul de fata, este vorba de Orientul crestin.
Din cartile lui Casian reiese ca el a calatorit mult si cu entuziasm. Este ascetul calator. Caci exista si o astfel de asceza.
Exista doua tipuri de asceti: calatorul si nemiscatul. Altfel zis:
Tipul intensiv, ilustrat de Antonie cel Mare, care a stat numai in chilia lui, numai in pustia lui, peste 80 de ani, din cei 106 cati a trait (250-356). In acest timp, a iesit doar de doua ori din pustie si a mers la Alexandria sa dea un indemn crestin. Dar n-a mai iesit si a treia oara, cand a fost invitat de imparat. A ramas in pustie, a luptat cu ispita, a biruit pana la miracol, a convorbit cu Dumnezeu, a avut sute de ucenici. Ascetul model.
Tipul extensiv este ilustrat de Ioan Casian, care a calatorit mult si departe, vizitand asezaminte calugaresti, vizitand dascali mari, dorind intelepciune, improspatat de spatii inspirate, de intalniri admirabile si de altare datatoare de har.
Viata lui Ioan Casian este un roman initiatic, ascetic. Un cercetator englez chiar vorbea de "dimensiunea aventuroasa a duhovniciei crestine", reflectata in cartile lui Casian.
Cartile sale, mai ales "Convorbiri duhovnicesti", vadesc acel simt de intimizare a misterului, care aminteste de Milarepa (evident, acesta traieste mai tarziu). Cele trei calatorii initiatice ale lui Milarepa si practica sa pe langa inteleptii vremii permit o analogie cu cele trei calatorii ascetice ale lui Casian.
"Universitatea" pustiei
Ioan Casian, impreuna cu sora sa si cu prietenul sau Gherman (si el dobandind viata de sfant), au plecat in Orient. Prima calatorie duhovniceasca a fost in Tara Sfanta, la Betleem. Sora lui se va calugari si va ramane pana la sfarsitul vietii intr-o manastire din Betleem.
Ioan Casian ramane aici doi ani. Sta intr-o chilie, nu departe de pestera unde s-a nascut Mantuitorul. Face asceza si asculta sfatul duhovnicului; viziteaza comunitati manastiresti din Siria si Mesopotamia.
O impresie puternica, din acelea care formeaza caracterul, i-a lasat-o intalnirea cu calugarul Pinufie, mare anahoret al veacului: cel care, ajungand vestit, a fugit tot mai departe, tot mai la pustietate, ca sa scape de laudele oamenilor.
Urmeaza o alta etapa rodnica in viata lui Casian: calatoria in Egipt, in pustia schetica. Aici Casian si Gherman raman 7 ani. Si, dupa o scurta intrerupere, inca 7 ani. Casian ar fi vrut sa ramana pentru totdeauna aici. Dar niste tulburari ivite la Constantinopole il silesc sa paraseasca Egiptul si pustia.
Ioan Casian avea din plin si vocatia chiliei, vocatie de anahoret, cum vedem din acesti 14 ani petrecuti in pustia schetica. El spune, de altfel, ca ambele feluri de vietuire sunt folositoare: si cea de anahoret, si cea de obste.
In manastirea de obste e bine sa petreci o vreme, pentru taierea vointei proprii. Iar dupa aceea, dupa despatimire, sa ramai in pustie, pentru desavarsire. Acestea ar fi cele doua aspecte ale unei experiente complete.
"Sa fugi de femei si de episcopi"
A treia etapa a formarii lui Ioan Casian a constituit-o intalnirea cu Ioan Hrisostomul (Gura de Aur), la Constantinopole. In preajma acestui mare luminat ramane 5 ani.
Este anul 400. Marele Ioan Hrisostomul incepe sa fie persecutat.
Oare de ce sunt persecutati oamenii mari? De ce patriarhul Teofil al Alexandriei a inceput sa cleveteasca si sa-l calomnieze pe Ioan Gura de Aur? Din cauza invidiei, se vede. Dar oare de ce atata invidie si ocara la un patriarh, la un episcop?
Se pare ca atunci, Ioan Casian, prieten intristat, a notat enigmatic aceasta fraza: "Monahul trebuie sa fuga de femei si de... episcopi!" Adica sa fuga de legare afectiva si de ispitele apropierii de cei mari.
Misiunea in lume - Slujirea
In 405, Ioan Casian merge la Roma, sa-l apere pe Ioan Hrisostomul. Si sa-l apere pe Evagrie. Cei doi maestri ai sai: Evagrie si Hrisostomul. Etapa formarii sale se incheiase. Incepe etapa misiunii. La Roma, apara cu succes pe Ioan Hrisostomul. Este doar un ragaz pentru marele om. Caci prigoana contra lui Hrisostom va continua pana ce acesta va fi omorat de patru episcopi ai patriarhului Teofil din Alexandria.
Pentru Ioan Casian urmeaza 10 ani de interiorizare. Dupa care, el vine la Marsilia (in anul 415) unde intemeiaza doua manastiri. Ultima parte a existentei si-o petrece la Marsilia, aici isi scrie cartile, aici scrie primul "regulament" monastic; primeste binecuvantarea Bisericii pentru a-si difuza invatatura. Se ocupa de organizarea vietii monahale si de cristalizarea metodei. Azi, exegetii din Marsilia demonstreaza cu aplomb ca Ioan Casian este numai al lor. Asa cum noi demonstram ca-i numai al "patriei".
Rugaciunea focului
De la acest mare proto-roman, Ioan Casian, au ramas doua "metode" pentru cei care cauta desavarsirea.
1. Metoda exterioara, sintetizand idei de la Evagrie si de la alti parinti filocalici, invatand despre:
- Despatimirea sau tamaduirea celor 8 pacate;
- Crucificarea propriei vointe (mai ales in viata cenobitica);
- Purificarea mintii de orice urma grosiera, prin unirea cu Hristos (mai ales in viata anahoreta).
Ca procedeu de meditatie, propune repetarea catorva formule filocalice. Anticipeaza, asadar, procedeul oratio mentis.
Recomanda rugaciune scurta si silentioasa, care sa ajute concentrarea. Iar ca sa domini "valurile de gandire, agitatia interioara" el spune ca singurul mod este: sa tii mintea nedezlipita de Dumnezeu. Insista mult pe dobandirea discernamantului, "puterea de a deosebi lucrurile", "dreapta socoteala".
La intrebarea care este virtutea cea mai inalta dintre cele trei (postire, despuiere, milostenie), el raspunde ca cea mai inalta intre cele trei este... a patra: dreapta socoteala! Fara aceasta, orice virtute se transforma in contrariul ei!
2. Metoda secreta, despre care aflam doar cateva jaloane, si nu avem dreptul s-o spunem decat tot codificat. Metoda secreta este "rugaciunea focului", o rugaciune mistica, "oratio mentis", sau noera proseuche, fara cuvinte. Este numita intr-un "cod" stabilit mai tarziu, "rugaciunea vazatoare".
O convorbire cu Dumnezeu care incepe sa se petreaca atunci cand tac gandurile. Rugaciunea focului nu trebuie descrisa, ci practicata. Si foarte putini o dobandesc intr-un veac.
formula as
In cautarea maestrilor
Ioan Casian pleaca de tanar din tinutul dunarean al Dobrogei, pornind in calatorie de invatatura tainica, in cautarea maestrilor. Am zice: calatorie initiatica. El prefigureaza modelul etern al cautatorului de intelepciune si pleaca in Orient. Caci Orientul este, de milenii, locul marilor experiente ale desavarsirii. In cazul de fata, este vorba de Orientul crestin.
Din cartile lui Casian reiese ca el a calatorit mult si cu entuziasm. Este ascetul calator. Caci exista si o astfel de asceza.
Exista doua tipuri de asceti: calatorul si nemiscatul. Altfel zis:
Tipul intensiv, ilustrat de Antonie cel Mare, care a stat numai in chilia lui, numai in pustia lui, peste 80 de ani, din cei 106 cati a trait (250-356). In acest timp, a iesit doar de doua ori din pustie si a mers la Alexandria sa dea un indemn crestin. Dar n-a mai iesit si a treia oara, cand a fost invitat de imparat. A ramas in pustie, a luptat cu ispita, a biruit pana la miracol, a convorbit cu Dumnezeu, a avut sute de ucenici. Ascetul model.
Tipul extensiv este ilustrat de Ioan Casian, care a calatorit mult si departe, vizitand asezaminte calugaresti, vizitand dascali mari, dorind intelepciune, improspatat de spatii inspirate, de intalniri admirabile si de altare datatoare de har.
Viata lui Ioan Casian este un roman initiatic, ascetic. Un cercetator englez chiar vorbea de "dimensiunea aventuroasa a duhovniciei crestine", reflectata in cartile lui Casian.
Cartile sale, mai ales "Convorbiri duhovnicesti", vadesc acel simt de intimizare a misterului, care aminteste de Milarepa (evident, acesta traieste mai tarziu). Cele trei calatorii initiatice ale lui Milarepa si practica sa pe langa inteleptii vremii permit o analogie cu cele trei calatorii ascetice ale lui Casian.
"Universitatea" pustiei
Ioan Casian, impreuna cu sora sa si cu prietenul sau Gherman (si el dobandind viata de sfant), au plecat in Orient. Prima calatorie duhovniceasca a fost in Tara Sfanta, la Betleem. Sora lui se va calugari si va ramane pana la sfarsitul vietii intr-o manastire din Betleem.
Ioan Casian ramane aici doi ani. Sta intr-o chilie, nu departe de pestera unde s-a nascut Mantuitorul. Face asceza si asculta sfatul duhovnicului; viziteaza comunitati manastiresti din Siria si Mesopotamia.
Sf. Ioan Casian
Urmeaza o alta etapa rodnica in viata lui Casian: calatoria in Egipt, in pustia schetica. Aici Casian si Gherman raman 7 ani. Si, dupa o scurta intrerupere, inca 7 ani. Casian ar fi vrut sa ramana pentru totdeauna aici. Dar niste tulburari ivite la Constantinopole il silesc sa paraseasca Egiptul si pustia.
Ioan Casian avea din plin si vocatia chiliei, vocatie de anahoret, cum vedem din acesti 14 ani petrecuti in pustia schetica. El spune, de altfel, ca ambele feluri de vietuire sunt folositoare: si cea de anahoret, si cea de obste.
In manastirea de obste e bine sa petreci o vreme, pentru taierea vointei proprii. Iar dupa aceea, dupa despatimire, sa ramai in pustie, pentru desavarsire. Acestea ar fi cele doua aspecte ale unei experiente complete.
"Sa fugi de femei si de episcopi"
A treia etapa a formarii lui Ioan Casian a constituit-o intalnirea cu Ioan Hrisostomul (Gura de Aur), la Constantinopole. In preajma acestui mare luminat ramane 5 ani.
Este anul 400. Marele Ioan Hrisostomul incepe sa fie persecutat.
Oare de ce sunt persecutati oamenii mari? De ce patriarhul Teofil al Alexandriei a inceput sa cleveteasca si sa-l calomnieze pe Ioan Gura de Aur? Din cauza invidiei, se vede. Dar oare de ce atata invidie si ocara la un patriarh, la un episcop?
Se pare ca atunci, Ioan Casian, prieten intristat, a notat enigmatic aceasta fraza: "Monahul trebuie sa fuga de femei si de... episcopi!" Adica sa fuga de legare afectiva si de ispitele apropierii de cei mari.
Misiunea in lume - Slujirea
In 405, Ioan Casian merge la Roma, sa-l apere pe Ioan Hrisostomul. Si sa-l apere pe Evagrie. Cei doi maestri ai sai: Evagrie si Hrisostomul. Etapa formarii sale se incheiase. Incepe etapa misiunii. La Roma, apara cu succes pe Ioan Hrisostomul. Este doar un ragaz pentru marele om. Caci prigoana contra lui Hrisostom va continua pana ce acesta va fi omorat de patru episcopi ai patriarhului Teofil din Alexandria.
Pentru Ioan Casian urmeaza 10 ani de interiorizare. Dupa care, el vine la Marsilia (in anul 415) unde intemeiaza doua manastiri. Ultima parte a existentei si-o petrece la Marsilia, aici isi scrie cartile, aici scrie primul "regulament" monastic; primeste binecuvantarea Bisericii pentru a-si difuza invatatura. Se ocupa de organizarea vietii monahale si de cristalizarea metodei. Azi, exegetii din Marsilia demonstreaza cu aplomb ca Ioan Casian este numai al lor. Asa cum noi demonstram ca-i numai al "patriei".
Rugaciunea focului
De la acest mare proto-roman, Ioan Casian, au ramas doua "metode" pentru cei care cauta desavarsirea.
Aici s-au inchinat si primii crestini din Dobrogea
- Despatimirea sau tamaduirea celor 8 pacate;
- Crucificarea propriei vointe (mai ales in viata cenobitica);
- Purificarea mintii de orice urma grosiera, prin unirea cu Hristos (mai ales in viata anahoreta).
Ca procedeu de meditatie, propune repetarea catorva formule filocalice. Anticipeaza, asadar, procedeul oratio mentis.
Recomanda rugaciune scurta si silentioasa, care sa ajute concentrarea. Iar ca sa domini "valurile de gandire, agitatia interioara" el spune ca singurul mod este: sa tii mintea nedezlipita de Dumnezeu. Insista mult pe dobandirea discernamantului, "puterea de a deosebi lucrurile", "dreapta socoteala".
La intrebarea care este virtutea cea mai inalta dintre cele trei (postire, despuiere, milostenie), el raspunde ca cea mai inalta intre cele trei este... a patra: dreapta socoteala! Fara aceasta, orice virtute se transforma in contrariul ei!
2. Metoda secreta, despre care aflam doar cateva jaloane, si nu avem dreptul s-o spunem decat tot codificat. Metoda secreta este "rugaciunea focului", o rugaciune mistica, "oratio mentis", sau noera proseuche, fara cuvinte. Este numita intr-un "cod" stabilit mai tarziu, "rugaciunea vazatoare".
O convorbire cu Dumnezeu care incepe sa se petreaca atunci cand tac gandurile. Rugaciunea focului nu trebuie descrisa, ci practicata. Si foarte putini o dobandesc intr-un veac.
0 comments:
Post a Comment