Ioan Casian si rugaciunea focului

Pustiul - locul marilor experiente ale desavarsirii

Practica desavarsirii spirituale are o traditie de aur in Romania. Primul nume mare consemnat de istoria ascezei crestine este cel al lui Ioan Casian de la Gurile Dunarii. S-a nascut in anul 360. A trait in acelasi veac cu cei patru martiri de la Niculitel (Tulcea) - Zotikos, Attalos, Kamasis si Philippos, scrisi pe piatra. In secolul VI, din aceste locuri va pleca si Dionisie Exiguus ("Smeritul"), cel care fixeaza anul unu al erei noastre: Anno Domini. Astfel ca anul unu incepe in Romania. Se spune ca daca un tinut a dat un sfant, toti oamenii acelui tinut au mari inlesniri la mantuire. Asa sa ne fie noua

In cautarea maestrilor

Ioan Casian pleaca de tanar din tinutul dunarean al Dobrogei, pornind in calatorie de invatatura tainica, in cautarea maestrilor. Am zice: calatorie initiatica. El prefigureaza modelul etern al cautatorului de intelepciune si pleaca in Orient. Caci Orientul este, de milenii, locul marilor experiente ale desavarsirii. In cazul de fata, este vorba de Orientul crestin.
Din cartile lui Casian reiese ca el a calatorit mult si cu entuziasm. Este ascetul calator. Caci exista si o astfel de asceza.

Exista doua tipuri de asceti: calatorul si nemiscatul. Altfel zis:

Tipul intensiv, ilustrat de Antonie cel Mare, care a stat numai in chilia lui, numai in pustia lui, peste 80 de ani, din cei 106 cati a trait (250-356). In acest timp, a iesit doar de doua ori din pustie si a mers la Alexandria sa dea un indemn crestin. Dar n-a mai iesit si a treia oara, cand a fost invitat de imparat. A ramas in pustie, a luptat cu ispita, a biruit pana la miracol, a convorbit cu Dumnezeu, a avut sute de ucenici. Ascetul model.

Tipul extensiv este ilustrat de Ioan Casian, care a calatorit mult si departe, vizitand asezaminte calugaresti, vizitand dascali mari, dorind intelepciune, improspatat de spatii inspirate, de intalniri admirabile si de altare datatoare de har.

Viata lui Ioan Casian este un roman initiatic, ascetic. Un cercetator englez chiar vorbea de "dimensiunea aventuroasa a duhovniciei crestine", reflectata in cartile lui Casian.
Cartile sale, mai ales "Convorbiri duhovnicesti", vadesc acel simt de intimizare a misterului, care aminteste de Milarepa (evident, acesta traieste mai tarziu). Cele trei calatorii initiatice ale lui Milarepa si practica sa pe langa inteleptii vremii permit o analogie cu cele trei calatorii ascetice ale lui Casian.

"Universitatea" pustiei

Ioan Casian, impreuna cu sora sa si cu prietenul sau Gherman (si el dobandind viata de sfant), au plecat in Orient. Prima calatorie duhovniceasca a fost in Tara Sfanta, la Betleem. Sora lui se va calugari si va ramane pana la sfarsitul vietii intr-o manastire din Betleem.
Ioan Casian ramane aici doi ani. Sta intr-o chilie, nu departe de pestera unde s-a nascut Mantuitorul. Face asceza si asculta sfatul duhovnicului; viziteaza comunitati manastiresti din Siria si Mesopotamia.

Sf. Ioan Casian

O impresie puternica, din acelea care formeaza caracterul, i-a lasat-o intalnirea cu calugarul Pinufie, mare anahoret al veacului: cel care, ajungand vestit, a fugit tot mai departe, tot mai la pustietate, ca sa scape de laudele oamenilor.
Urmeaza o alta etapa rodnica in viata lui Casian: calatoria in Egipt, in pustia schetica. Aici Casian si Gherman raman 7 ani. Si, dupa o scurta intrerupere, inca 7 ani. Casian ar fi vrut sa ramana pentru totdeauna aici. Dar niste tulburari ivite la Constantinopole il silesc sa paraseasca Egiptul si pustia.

Ioan Casian avea din plin si vocatia chiliei, vocatie de anahoret, cum vedem din acesti 14 ani petrecuti in pustia schetica. El spune, de altfel, ca ambele feluri de vietuire sunt folositoare: si cea de anahoret, si cea de obste.
In manastirea de obste e bine sa petreci o vreme, pentru taierea vointei proprii. Iar dupa aceea, dupa despatimire, sa ramai in pustie, pentru desavarsire. Acestea ar fi cele doua aspecte ale unei experiente complete.

"Sa fugi de femei si de episcopi"

A treia etapa a formarii lui Ioan Casian a constituit-o intalnirea cu Ioan Hrisostomul (Gura de Aur), la Constantinopole. In preajma acestui mare luminat ramane 5 ani.
Este anul 400. Marele Ioan Hrisostomul incepe sa fie persecutat.
Oare de ce sunt persecutati oamenii mari? De ce patriarhul Teofil al Alexandriei a inceput sa cleveteasca si sa-l calomnieze pe Ioan Gura de Aur? Din cauza invidiei, se vede. Dar oare de ce atata invidie si ocara la un patriarh, la un episcop?
Se pare ca atunci, Ioan Casian, prieten intristat, a notat enigmatic aceasta fraza: "Monahul trebuie sa fuga de femei si de... episcopi!" Adica sa fuga de legare afectiva si de ispitele apropierii de cei mari.

Misiunea in lume - Slujirea

In 405, Ioan Casian merge la Roma, sa-l apere pe Ioan Hrisostomul. Si sa-l apere pe Evagrie. Cei doi maestri ai sai: Evagrie si Hrisostomul. Etapa formarii sale se incheiase. Incepe etapa misiunii. La Roma, apara cu succes pe Ioan Hrisostomul. Este doar un ragaz pentru marele om. Caci prigoana contra lui Hrisostom va continua pana ce acesta va fi omorat de patru episcopi ai patriarhului Teofil din Alexandria.

Pentru Ioan Casian urmeaza 10 ani de interiorizare. Dupa care, el vine la Marsilia (in anul 415) unde intemeiaza doua manastiri. Ultima parte a existentei si-o petrece la Marsilia, aici isi scrie cartile, aici scrie primul "regulament" monastic; primeste binecuvantarea Bisericii pentru a-si difuza invatatura. Se ocupa de organizarea vietii monahale si de cristalizarea metodei. Azi, exegetii din Marsilia demonstreaza cu aplomb ca Ioan Casian este numai al lor. Asa cum noi demonstram ca-i numai al "patriei".

Rugaciunea focului

De la acest mare proto-roman, Ioan Casian, au ramas doua "metode" pentru cei care cauta desavarsirea.

Aici s-au inchinat si primii crestini din Dobrogea

1. Metoda exterioara, sintetizand idei de la Evagrie si de la alti parinti filocalici, invatand despre:
- Despatimirea sau tamaduirea celor 8 pacate;
- Crucificarea propriei vointe (mai ales in viata cenobitica);
- Purificarea mintii de orice urma grosiera, prin unirea cu Hristos (mai ales in viata anahoreta).
Ca procedeu de meditatie, propune repetarea catorva formule filocalice. Anticipeaza, asadar, procedeul oratio mentis.

Recomanda rugaciune scurta si silentioasa, care sa ajute concentrarea. Iar ca sa domini "valurile de gandire, agitatia interioara" el spune ca singurul mod este: sa tii mintea nedezlipita de Dumnezeu. Insista mult pe dobandirea discernamantului, "puterea de a deosebi lucrurile", "dreapta socoteala".

La intrebarea care este virtutea cea mai inalta dintre cele trei (postire, despuiere, milostenie), el raspunde ca cea mai inalta intre cele trei este... a patra: dreapta socoteala! Fara aceasta, orice virtute se transforma in contrariul ei!

2. Metoda secreta, despre care aflam doar cateva jaloane, si nu avem dreptul s-o spunem decat tot codificat. Metoda secreta este "rugaciunea focului", o rugaciune mistica, "oratio mentis", sau noera proseuche, fara cuvinte. Este numita intr-un "cod" stabilit mai tarziu, "rugaciunea vazatoare".
O convorbire cu Dumnezeu care incepe sa se petreaca atunci cand tac gandurile. Rugaciunea focului nu trebuie descrisa, ci practicata. Si foarte putini o dobandesc intr-un veac.

formula as

Read More

In Dobrogea, pe urmele Sfantului Casian

Pestera Sfantului Casian. In alte pesteri asemanatoare au trait, aici, zeci de calugari

Despre Pestera Sfantului Ioan Casian si manastirea dobrogeana ce-i poarta numele ati aflat din reportajul semnat de Bogdan Lupescu, in nr. 914 al revistei "Formula AS". Paginile de astazi intregesc intelesul si faima ardorii crestine, prezenta la nordul Dunarii, inca din primele secole dupa Hristos

Casian Romanul

Marele teolog Ioan Casian s-a nascut in anul 360, in Dacia Pontica, la 40 de km de Tomis, in "hotarele Casienilor si tinutul Pesterilor". Dupa o perioada de ucenicie in pestera unor anahoreti sciti, celebri pentru trairea lor, Sfantul a plecat la Bethleem, impreuna cu un alt dobrogean, mai varstnicul sau prieten, Gherman, care va si scrie o bruma de biografie a sa. Traind in asceza si rugaciune, cei doi vor ajunge in sihastriile Egiptului si Antiohiei - leaganul monahismului crestin. Cercetand calugari si isihasti, egumeni si dascali renumiti ai pustiei, va scrie in 24 de carti "Convorbiri duhovnicesti" (Collationes) - o transcriere emotionanta si plina de miez a sfaturilor si a intelepciunii marilor pustnici din acea perioada de inceput monahal. Tot mai cunoscut prin cultura, dar si prin trairea sa ascetica, prieten si sfatuitor al Sfantului Ioan Gura de Aur, Cuviosul Casian ajunge la Roma si, de acolo, mai departe, in sudul Frantei, la Marsilia. Vreme de 30 de ani, pana la mutarea sa la ceruri, Sfantul Ioan Casian va ctitori doua manastiri falnice chiar pe muntele ce strajuieste intrarea in portul Marsiliei, dar, peste toate, va organiza pentru prima data in apusul Europei temeiul de obste calugaresc, dupa modelul si regulile aduse din Rasaritul Sinaiului, al Tebei, Nitriei si Cappadociei. Strabunul nostru a fost considerat sfant inca din viata, savarsind multime de vindecari miraculoase si de convertiri la dreapta credinta. Mutandu-se la cele vesnice in 435, va lasa in urma sute si sute de ucenici, deopotriva cu regretul, scris pe un capat de pergament, ca nu a mai apucat sa revada tinutul parintilor si al copilariei sale, Scitia Minor. Vor mai trece peste 1500 de ani pana ce, prin medierea Sfantului Parinte si a Patriarhului Teoctist, mana si capul Sfantului Ioan Casian vor reveni cateva clipe, intr-un pelerinaj unic, pe pamanturile Dobrogei, acolo unde amintirea parintilor si a involburatei Dunari l-a asteptat mereu.

Pesteruca Sfantului

Dobrogea e plina de istorie. De pe platoul Casienilor cuprinzi toata pustia Scitiei Minor, pana la Cheile Dobrogei sau la stravechea cetate Histria. Amintirea Sfantului e pretutindeni. Dealul si padurea de stejari pitici ii poarta numele, ca si valea dimpreuna cu stancile ce o strajuiesc. Totul apartine neamului Casienilor: locurile de pasune, iarba si potecile, satul de peste raul Casimcea, din care acum nu a mai ramas decat un palc de trei case - un sat candva de tarani nobili, mandri de obarsia si libertatea lor.

Drumul spre Pestera

"Locul are forta", spune calauza noastra, parintele Iustin Petre, staretul manastirii Casian. Coboram abrupt spre Pestera Sfantului, pasind peste ciudate tipsii de roca netezite ca in palma, si ceva se intampla. Vantul isi pierde brusc ascutisul. Adie doar, miscand fosnit frunzele stejarilor pitici din preajma. In Valea pustnicilor, unde am ajuns, e deja alt anotimp si o alta lume. O vibratie de liniste si transparenta intensifica verdele palid incruzit al ierbii si violaceul discret al primelor branduse. Padurea dobrogeana, cu desisuri si copaci contorsionati, cu tufe de maces si porumbe, are misterul ei. La fel ca Stanca Sfantului si inscrisul de pe ea: "OROI CASIANOUN KAI SPILOUHA". Adica: "Hotarele Casienilor si Pesteruca". Parte din litere e acoperita de ierburi si licheni maronii. Pare greu de crezut, dar in aceste locuri se aflau in secolul al IV-lea zeci de manastiri. Dobrogea era o scoala teologica inalta, locul in care renumitii calugari sciti au formulat pentru prima oara dogma teopasita, cea a patimirii lui Dumnezeu in trup. Dealul Casienilor e centrul unor situri arheologice in parte necercetate, un ansamblu de grote si adaposturi uitate, lasate de izbeliste. Cu totul uimitoare este indaratnicia cu care franturi de nume si de intamplari s-au mai pastrat inca in legendele si povestirile oamenilor. Spre Cheile Dobrogei se afla Pestera Liliecilor sau Grota Sihastrului. Pe undeva, pe aproape, se zice ca s-ar afla o pestera in care romanii au zidit de vii pe dacii rasculati dintr-un sat apropiat, deopotriva cu femeile si copiii lor. Cateodata, la vreme de furtuna, se aude tanguirea lor. Stancile si copacii par a plange, bocindu-si mortii. Multi ciobani au auzit plansul, dar nu stiu de unde vine. Parca se aude din cer.
Sunt multe lucruri tainice in Tinutul Casienilor, dar nimic nu se compara cu lucrarea si forta Sfantului. Altfel, nu se explica staruinta de neclintit a oamenilor, care vin la Pestera lui Casian, urca din greu scarile ametitoare si, ajungand la altarul natural din mijloc, cad cu genunchii in nisipul umed, se roaga, cer sfat, isi usureaza sufletul.

Parintele staret Iustin Petre

Calauza neobosita, parintele Iustin vine des la Pestera si e uimit sa gaseasca acolo lumanari aprinse, colaci si jertfe de grau, cruciulite, sticlute cu ulei si acatiste, chiar daca oamenii stiu ca nici un preot nu slujeste peste zi acolo. Pentru taranii din Cheia, Targusor sau Casieni, Sfantul e inca viu si grabnic ajutator, e duhovnicul de taina si rugatorul lor. Pe multi i-a ajutat sa-si gaseasca vitele pierdute sau sa se ridice din patul de suferinta. Pe altii i-a ajutat cu serviciul sau le-a dat spor in casa. Parintele e convins de forta rugaciunii Cuviosului Ioan Casian, sub privirea lui, un copil epileptic gasindu-si vindecarea, si o femeie indracita (care striga cumplit: "Casiane, de ce m-ai adus aici? Lasa-ma sa plec, Casiane!") recapatandu-si pe data linistea si limpezimea mintii. Nu cred sa existe o pestera mai frumoasa si mai tulburatoare. Cand intri in ea, cu genunchii inca tremurand de emotia inaltimii, patrunzi ca intr-o bazilica romana - simpla si monumentala totodata. In fata, e altarul profilat pe un perete stralucind in irizari de vernil, ocru si opal. In stanga, doua nise incapatoare, ca niste strane calugaresti, si urcand apoi pe un coridor abrupt si intunecat, ajungi la camera Sfantului - o chilie incredibil de calduroasa si de uscata, in care intri aproape taras, pe o usita cat statura unui copil.
Ca in fata Usilor Imparatesti dintr-o biserica, parintele Iustin se inchina nevazut la ziduri, le mangaie fugar luciul calcaros, ce mai pastreaza inca urmele firidelor pentru lumanari, crucile scrijelite, resturi de litere ramase din numele celor care s-au nevoit de-a lungul veacurilor, fara intrerupere - ucenici si invatatori, taumaturgi si contemplativi, savarsind neintrerupt si in ascuns rugaciunea inimii, rugaciunea lui Hristos. Genunchii si pasii lor dezgoliti au sapat in stanca trepte si scari, cotloane de rugaciune si meditatie.

Irealitatea peisajului dobrogean: Dealul Casienilor

Fara aceste trepte, oamenii nu ar mai gasi astazi drumul Pesterii. In Sfanta Noapte a Invierii, stralucirea lumanarilor aprinse la Pestera se vede de la cativa kilometri, dincolo de raul Casimcea. De departe, pare ca muntele ia foc.
Parintele Iustin Petre e convins ca Dealul Casienilor are o forta teribila, neiertatoare cu cei slabi, nehotarati inca. O spune cu un fior de teama, oprindu-se in dreptul unor stanci colosale, ca niste dolmene ce imagineaza altare dacice, un spatiu ritualic sub forma de amfiteatru, cu grote si adaposturi calcaroase, in care mai vibreaza inca rugaciunile calugarilor sciti, la care a ucenicit Sfantul Casian, dimpreuna cu inteleptul sau duhovnic, Ghenadie. Era secolul al IV-lea si padurile din preajma, dese si de netrecut, fosgaiau de multimea batranilor anahoreti. In grotele si cotloanele Casienilor traiau zeci, poate sute de calugari. In primii ani ai crestinismului, tinutul Tomisului numara 14 episcopi, iar cel mai batran dintre ei era invitat sa participe la Sinoadele ecumenice de la Niceea sau Constantinopol, cu mult respect si pretuire. Cine stie sa taca si sa asculte aude, si azi, pe dealurile slefuite de vant din podisul inalt al Dobrogei, pasii sfintilor care au salasluit aici.

Fotografii de PETRE COJOCARIU

• Sorin Preda

Read More