Saturday, May 22, 2010

VISUL OMENIRII SI RECAPITULAREA


Share/Bookmark

Totul este una. Lucrurile nu exista independent. Experientele si oamenii care le experImenteaza sint una.. ... Ne traim visul in dualitate, ne place sau ne displace ceva, pendulam de la negativ la pozitiv, de la bine la rau. Este insa necesar sa intelegem acest vis, pentru a fi capabili sa luam decizii, in timp ce ne miscam prin acest vis comun al omenirii.

Cind incepem sa intelegem asta, constienta noastra se dezvolta si atasamentele se modifica putind sa atingem o hotarire ferma.
Lucrurile asa cum ni se prezinta devin mai presus de judecata noastra. Avem nevoie in aceasta existenta sa decidem zilnic din nou si din nou, cine vrem sa fim in acest vis , zilnic.


Prin aceasta experienta ne creeam lumea constient sau inconstient. Chiar daca negam aceasta experienta de a ne exprima pe noi insine complet si dam deciziile la spate, chiar si acest simplu fapt este o decizie ce ascute noua noastra experienta despre cum luam decizii. Acesta este modul de actiune al karmei.

Recapitularea aduce mai mult decit eliberarea energiei personale din interactiunile cu ceilalti, si anume integreaza aceste urme karmice pentru a ne determina sa fim noi insine putin cite putin. Recapitularea este o cale posibila ce ne daruieste o libertatea mai mare de a trai in cadrul acestui vis schimbindu-l, si poate prin perfectionarea/slefuirea noastra continua ne permite sa-l parasim in momentul mortii.

Nu ne vom rezolva dualitatea fiintei, a viselor totusi prin negarea lor, schimbarea sau lupta cu ele. Calea noastra este de a le integra si a le dizolva si astfel a ne elibera pentru alt vis.

Si totusi sintem toti una, toti parte a visului comun al omenirii, deoarece sintem oameni ce traim in aceasta lume; prin procesele interne experimentam si actionam, luind astfel parte la visul comun. Purtam cu noi responsabilitatea de a fi noi insine, de a da ce e mai bun in noi, mai presus de orice obstacole si judecati.

Una dintre imaginile visului, aparute in mintile celor din lumile vechi, este tendinta de a creea o viata ideala, o pictura caracterizata de Tonalul timpului (spiritului epocii repsective); nu conteaza ca acest ideal a fos adaptat acum sau ne-am revoltat impotriva lui. Ne pierdem timpul acum continuind cu iluzia perfectiunii, luptind sa atingem acest ideal, fara ca vreodata sa-l atingem. Si viata ni se scurge printre degete,

Aceasta este separatia. A fi impecabili inseamna ca trebuie sa incepem sa ne asumam cine sintem cu adevarat, sa dam ce este mai bun in noi, chiar daca nu in fiecare zi putem face asta; dar incercam. Mai ales trebuie sa incetam de a-i mai judeca pe ceilalti, pe noi si lumea din jur.
Recapitularea este o cale efectiva de a stabili in viata noastra aceste conditii.
SA NE TREZIM, SA DESCHIDEM OCHII SI SA SCHIMBAM VISUL!


Thanks to Erwin Singen for translating it

0 comments:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites