Taina Juramantului Trac

Cateva milenii transformate in piese din aur greu, inconjurate de legende. Fruntile regilor care le-au purtat s-au transformat de mult in pulbere, iar urmele lor au fost risipite in lume de vantul timpului. Galbenul stins al aurului nu are amintiri, insa enigma traieste...



Sala Tezaurului Romaniei de la Muzeul National de Istorie. Cinci-sase trepte de marmura, un coridor scaldat in lumina rosiatica, flancat de doua grilaje uriase, camere de luat vederi si raze infrarosii intretaiate desupra covorului gros, care inabusa orice zgomot. Inauntrul salii, o explozie de aur scanteind langa peretii imbracati in catifea violet. Aici se afla expuse doar o parte din comorile romanesti. Restul se afla in depozite secrete. Obiecte unice in lume prin incredibila lor frumusete, dar si prin vechimea lor. Bijuterii din aur datate 1200 inainte de Hristos, vase si figuri stilizate ciocanite in foaie de aur, rithoni, grifoni, coroane si sceptre batute in nestemate... Cateva vitrine luminate de reflectoare, ascunse aici, intr-un subsol blindat, sub metri intregi de beton, pastreaza unul dintre cele mai ascunse mistere ale istoriei romanesti. O poveste pornita de la cateva vorbe, care ar putea dezvalui realitatea unei civilizatii complexe, aproape necunoscuta lumii de azi. Un neam imbracat in sclipirile aurului, cunoscator al unei arte comaparabile cu a Egiptului faraonic.

Uluitoarea civilizatie traca

Legenda spune ca atunci, la inceputurile istoriei, regii traci, stapanitorii Lanii de Aur din cantecele orbului Homer, domnitori si peste lumea dunareana, erau uniti intre ei de un juramant tainic. O lege a tacerii invelea acest juramant pentru ca dusmanii sa nu stie ca ei isi aparau impreuna pamanturile si comorile. Vorbele vechi spun ca, de fapt, triburile tracice de pe teritoriul Romaniei erau intr-un fel unite prin infratirea regala a conducatorilor, cu mult inainte de marele Burebista. Cei alesi, initiatii in "Taina Juramantului Traci purtau ca semn de recunoastere coifuri de aur sau de argint gravate cu semne anume, numai de ei intelese si stiute. Dar asta ar insemna o rasturnare aproape totala a ceea ce se cunoaste! Sa fi fost spatiul romanesc leaganul unei culturi extraordinare, si asta cu 3.000 de ani inainte de Hristos? O civilizatie avansata, uluitoare, despre care nu se stie inca nimic? Marii regi traci, cu nume uitate prin locurile in care s-a nascut istoria, sa fi fost uniti si prin legaturi de sange? Sa fi existat, poate, o dinastie traco-geta al carei mister nu s-a gandit inca nimeni sa-l dezlege? Iar coifurile din aur sa fi fost intr-adevar semnul primei regalitati din arcul carpato-danubiano-pontic? Cat e legenda aici si cat e adevar? Sa existe oare, ca si in cazul uluitoarei povesti a Troiei lui Schillemann, un sambure de adevar? Am enumerat doar cateva dintre teoriile si intrebarile care nu exista in niciun manual de istorie. Putini stiu insa ca, in Romania, au fost aduse la luimina cateva tezaure ce ar putea contine un raspuns. Au fost descoperite, pe rand, nu mai putin de cinci coifuri tracice, lucrate integral din aur sau argint, care contin, absolut straniu, aceleasi motive si au aproape aceleasi insemne incrustate pe ele. Coifurile din aur au fost gasite la sute de kilometri distanta unul de altul, in locuri diferite, dar toate dateaza din aceasi epoca predacica si au asemanari uluitoare. Primul, cel mai cunoscut dintre ele, coiful de la Peretu, apoi cel din mormantul de la Cotofenesti, inca unul descoperit la Cucuteni, langa Iasi, cel de la Agighiol, dezgropat tot dintr-un mormant regal si ultimul, cel mai enigmatic dintre toate, coiful gasit nu se stie exact cum, pe malul Dunarii, langa Portile de Fier. Acesta a si disparut in mod misterios din tara, pentru a reaparea tocmai peste Ocean, intr-unul dintre cele mai mari muzee ale lumii. Cinci coifuri din metal nobil care seamana ca si cum ar fi fost faurite de aceeasi mana, desi acest lucru este imposibil. Sa fie ele semne ale legaturilor unei civilizatii uluitoare si asupra careia nimeni nu s-a straduit sa se aplece cu destul de multa osardie, exact cum par sa fie si misterioasele cranii din cristal descoperite in sapte parti ale Terrei?

Coifuri cu priviri hipnotice

Fixate pe harta, locurile in care au fost descoperite coifurile din aur formeaza exact un arc de cerc intre Carpati si Dunare, care incepe din capatul sud-estic, de la Iasi, trece prin Tulcea, prin Prahova, apoi Mehedinti si se inchide in coltul sud-vestic al tarii, langa punctul de intrare a Dunarii in Romania, la Cazane. "Existenta unei legaturi stranse intre conducatorii triburilor tracice aflate la nord de Dunare sau chiar si cu cei de pe malul sudic, din Bulgaria de azi, ar putea parea, la prima vedere, speculativai, explica marele arheolog roman, profesorul Vasile Boroneant, cel care a dezgropat tezaurul din aur de la Hinova si al carui elev, Emil Moscalu, supranumit "aventurierul arheologiei romanestii a adus la lumina coifurile din mormintele de la Peretu si Agighiol si a urmarit primul "teoria Juramantului Traci. "Eu cred ca civilizatia traco-getica din zona dunareana existenta aici in urma cu 3.000 de ani era nebanuit de dezvoltata. Atinsese o amplitudine deosebita de ritual specific, religios si razboinic, era stratificata chiar institutional, sunt dovezi uimitoare ca aveau sisteme de comunicare paleoalfabetice, nedescifrate inca, si puteau fara discutie sa fabrice propriile obiecte de podoaba necesare acestor ritualuri. Chiar obiecte absolut deosebite, unicat, cum sunt coifurile si chiar marele tezaur , despre care eu cred ca era de productie autohtona, fiind pradat ulterior de populatiile migratoare care au trecut pe aici, si nu fabricat de acestia, asa cum se crede acum. Dovada complexitatii nebanuite a lumii tracice este existenta obiectelor uimitor de importante si de complexe descoperite in necropolele din acea perioada, cum sunt chiar coifurile din aur si alte piese de tezaur mari, dar si marea asemanare stilistica a motivelor de pe coifuri, mai cu seama ca ele se regasesc intr-un spatiu atat de intins, din Moldova pana in Banatul de azi, pe toata curbura arcului carpatic. Lumea traca avea fara indoiala legaturi cu lumea exterioara, dar existau si legaturi intre conducatorii triburilor, legaturi de ajutor reciproc si de apararei.

Uluitorul coif dezgropat la Peretu este inconfundabil.

Imaginea lui o cunosc si copiii de scoala. Aproape 800 de grame de argint aurit masiv, impodobite cu motive ciudate. Simboluri de animale gravate pe aparatorile obrajilor si pe partea din spate, iar fruntea lata, prelungita de doi ochi mari, fascinanti, si incruntati a neinduplecare. Simboluri a caror semnificatie nu a putut fi inca descifrata. Dar, straniu, aceeasi privire hipnotica data de ochii supradimensionati se repeta identic pe coiful de la Cotofenesti, din Prahova. Un kilogram de aur pur de 24 de karate, parca lucrat de aceeasi mana si folosind aceleasi simboluri. Al treilea coif este tot din aur si are, ca si celelalte, taieturi identice in zona urechilor, aceleasi reprezentari de animale fantastice si, cu toate ca-i lipseste partea din fata, se ghiceste acolo inceputul ochilor uriasi, fabulosi. Acesta a fost dezgropat aproape de capatul nordic al tarii, la Cucuteni. "Eu inca nu cred ca aceste coifuri sunt legate intre ele, cu toate ca, in privinta lor, exista inca teribil de multe necunoscute. Intai ca ele sunt facute din acelasi tip de aur: mai galben, mai deschis la culoare decat aurul transilvan, care era unul roscat, scos din adancul minelor. Acesta e aur de suprafata, din nispuri aurifere, exploatate pe vaile marilor rauri ce coborau dinspre nord si care are similaritati clare cu aurul din marile tezaure dezgropate in Bulgaria, la Varna si Nisipurile de Aur. Eu nu cred ca aria extinderii coifurilor din aur urca de la Dunare catre Moldova, ci dimpotriva, coboara de la munte catre campiei, mai spune profesorul Boroneant.

Stranii ritualuri de inmormantare

Trei dintre cele cinci coifuri (Iasi, Prahova si Teleorman) au fost descoperite intamplator de tarani. La Peretu, Emil Moscalu a dezgropat un mormant traco-getic, vechi de aproximativ 2.500 de ani, care avea doua camere funerare. Intr-una se afla scheletul unui nobil trac de rang inalt si, surprinzator, in cealalta camera, Moscalu a descoperit ca razboinicul nu fusese dus singur pe ultimul sau drum. Il insoteau doi cai si doi caini, precum si mai multe zeci de obiecte din argint placat cu aur, printre care si marele coif. Inmormantare ciudata, cu influente egiptene, nemaiintalnita pana atunci in zona romaneasca si care nu se repeta decat in cazul siturilor din care au fost explorate coifurile. "E clar ca nu erau coifuri de lupta, ci de parada. Nu faci un coif din aur sau din argint ca sa te apere, materialul e prea moale, deci aveau o alta semnificatie decat stricta referire la ispravile de lupta. Iar razboincii ingropati aveau ranguri inalte, erau nobili, poate chiar regi, caci au fost ingropati cu onoruri, ca niste eroii. Emil Moscalu, "arheologul fara odihnai, a descoperit acelasi mod straniu de inmormantare si in cazul coifului pe care l-a adus la lumina prin 1930, la Agighiol, in Tulcea. Regele trac de la gurile Dunarii a fost ingropat avand alaturi coiful sacru, semn, poate, al legaturii secrete cu cei de neamul sau pe care a dus-o in moarte, apoi caii, carul de lupta si sotia. "Cel mai putin se stie despre coiful de aur descoperit la Portile de Fier, prin 1913. Se zice ca un marinar naufragiat l-ar fi gasit, dupa retragerea apelor, pe undeva, prin zona insulei Simiani. Apoi coiful a disparut misterios, in mod sigur scos din tara cu un vas de cursa pe Dunare, si abia jumatate de secol mai tarziu a fost publicata prima fotografie cu el. Ajunsese la Viena, in colectia Trau, si acum se afla in galeriile Muzeului Metropolitan din New York. "Da, Moscalu a urmarit o teorie a unei legaturi clare intre conducatori, plecand de la legendele ce vorbeau despre juramantul regilor traci. Teoria unei uniuni tribale, chiar extinsa, este foarte posibila si chiar Herodot afirma ca tracii se purtau cu cruzime intre ei, dar erau puternic uniti, in mod ciudat, in fata unor dusmani comuni. Eu sunt convins ca ar putea fi sustinuta arheologic, fiindca pamantul acesta mai are inca multe enigme de scos la lumina. Vedeti, tracii aveau constiinta originii lor comune si pe cea a unitatii lor ca popor. Comunicau intre ei si aveau o arta complexa, dezvoltata dintr-o mitologie puternica, si e clar ca o civilizatie cladita pe un astfel de nucleu nu putea sa migreze, sa plece din teritoriul comun traditionali, adauga profesorul Boroneant.

O moarte misterioasa

Soarta lui Emil Moscalu, arheologul atins de febra descifrarii Legamantului Trac a avut un final la fel de enigmatic, parca desprins din povestile despre blestemul faraonilor. Dupa o cariera stralucita, dupa ce a cautat zadarnic secretul "aurului sarbilori, a plecat undeva, pe aproape de Peretu, locul descoperirii marelui coif, unde se spunea ca apar noaptea flacari ale tezaurelor ingropate. Se zice ca, dupa luni de munca, tot ce a descoperit acolo a fost un schelet cu oase rosiatice, parand ca arse in cuptor. Iar cateva saptamani mai tarziu si-a pierdut mintile. Devenise obsedat de hoti si purta tot timpul cu el un rucsac in care toti colegii lui stiau ca ascundea un obiect pretios. Rucsacul misterios i-a disparut intr-un incendiu izbucnit fara explicatie pe santierul unde lucra si astfel nimeni n-a aflat ce continea de fapt. Iar celebrul arheolog a murit in spitalul de psihiatrie, fara sa-si mai fi revenit vreodata... Galbenul aurului inchis intre peretii de sticla ai Tezaurului nu are amintiri, enigmele sunt inca vii. Enigma unui juramant secret, pierdut in negura mileniilor, a unui arheolog care si-a sfarsit viata in ospiciu, cu mintile arse de fantasme nebune, si mai ales enigma semnului ascuns in coifurile stralucitoare ale regilor traci.

sursa felicia

un alt articol excelent despre coiful de la peretu in formula as

Posted in: arheologie romana,civilizatia traca,coifu de la peretu,dacii,enigme,fotografii paranormale,tracii