Aparitie misterioasa la Lacului Bolboci

"Cred ca am fotografiat fantoma unei fetite"

Experienta demna de "Dosarele X". O cititoare CANCAN a avut parte weekendul trecut, in masivul Bucegi, de o aventura pe care nu o va uita asa usor.

Aceasta a realizat pe malul Lacului Bolboci, din zona Cheile Zanoagei, intr-un loc cu o puternica incarcatura energetica in jurul caruia au fost tesute de-a lungul timpului legende infricosatoare, o fotografie in care apare silueta unei fetite, desi nimeni nu se afla acolo in acel moment.

Cititoarea noastra ne-a trimis imaginea pe adresa pont@cancan.ro, iar redactorii CANCAN au luat legatura cu aceasta pentru a afla circumstantele in care a fost realizata fotografia misterioasa.

Poza a fost facuta duminica, 14 august, in Ajun de Sfanta Marie, in zona Lacului Bolboci din Masivul Bucegi si infatiseaza o fetita de 12?13 ani care are bratul stang ridicat ca si cum ar vrea sa ii impiedice pe turisti sa inainteze.

"Cand am realizat aceasta fotografie ma aflam in autoturismul personal, alaturi de un grup de prieteni, si mergeam pe marginea Lacului Bolboci, de la Cabana Zanoaga spre Pestera Ialomicioarei.

Pentru ca drumul este anevoios, se circula cu 5-6 km/ora, uneori pe o singura banda, si ne grabeam ca sa nu se intunece, faceam poze cu aparatul scos pe geam. La un moment dat, in dreptul Lacului Bolboci, privind prin obiectiv, am avut senzatia ca vad o fetita pe margine cum imi face semne cu mana, dar cand m-am uitat mai bine nu era nimeni acolo.

Cu toate astea, am avut o reactie necontrolata, am apasat pe declansator si... am facut poza", ne-a povestit femeia. Aflata inca in stare de soc, aceasta a simtit ca fantoma o urmareste. ""Cred ca am fotografiat fantoma unei fetite", le-am spus amicilor mei si le-am intins aparatul ca sa se convinga.

Am avut senzatia ciudata ca fantoma e pe urmele noastre si am intors capul. Nimic. Ne-am uitat insa la imaginea de pe aparat si ne-am infricosat. Am crezut ca este semn rau si am vrut sa sterg fotografia.

Doar am vrut, pentru ca de putut nu am putut. Poza aceasta nu a vrut sa se stearga din aparat", si-a incheiat tulburatoarea povestire cititoarea noastra.

Fenomene ciudate in Bucegi

Locuitorii din satele de munte ale Bucegilor sustin ca in zona se petrec lucruri stranii, pentru ca acolo se intalnesc lumile.

Cercetari efectuate inainte de 1989 pe mostre de roca au demonstrat ca Varful Ocolit (Bucura), aflat aproape de Varful Omu, are caracteristici speciale.

Acolo ar fi un fel de poarta de iesire din universul terestru, cu o activitate energetica puternica.

Fenomene ciudate se petrec in zona atat in aer, formandu-se curcubee stralucitoare in plin soare, fara sa fi plouat inainte, lumini ciudate, fulgere, scantei lungi de un metru in jurul Sfinxului, cat si in pamant, de unde se aud bubuituri puternice, care le dau insomnii localnicilor.

Bucegii adapostesc si cele "Sapte Izvoare", socotite prin traditie apa sfanta a dacilor. Acestea sunt situate extrem de aproape de zona Cheilor Zanoagei, intre lacurile Bolboci si Scropoasa, pe valea superioara a Ialomitei, fiind unele dintre cele mai curate surse naturale de apa plata din lume, "apa vie", asa cum era cunoscuta de preotii daci, care erau si mari vindecatori.

"Sunt niste spirite care iti apar, si probabil spirite de buna-credinta, numai cand esti pregatit" , Vali Bacanu, salvamontist

In poze apar tot felul de entitati

Salvamontistii din Busteni cunosc povestea si sustin ca nu este, cum ar putea crede unii, o aberatie. "In jurul Pesterii Ialomicioara, care este destul de aproape de lac, sunt anumite zone unde unora - nu oricui - le ies pe fotografie anumite entitati care nu au un contur clar.

De exemplu, unor prieteni de-ai mei le-a iesit odata o entitate ca o mireasa, ca o tipa intr-o rochie alba. Cred ca sunt niste spirite care iti apar, si probabil spirite de buna-credinta, numai cand esti pregatit.

Nu sunt legende, ci exista cu adevarat si apar in fotografia ta in anumite momente, daca ai tu deschidere sufleteasca spre ele", spune Vali Bacanu, unul dintre angajatii Salvamont.

sursa cancan.ro

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Supernatural Photos Caught on Camera

Read More

Fantomă, filmată într-un mall din Chile

O apariţie ciudată a fost surprinsă de camerele de supraveghere dintr-un mall din Chile, America de Sud.

La un moment dat, în partea dreapta jos a ecranului apare un fel de umbră gri, care se deplasează încet spre dreapta sus, după care, la final, pare să dispară ca şi cum ar fi fost aspirată, undeva în perete. Se crede că e vorba despre fantoma unui băieţel, deoarece alte explicaţii logice ale filmării nu au fost găsite.

sursa

Read More

LA CHIŞINĂU: SEMNUL PE CER AL STELEI BETLEEMULUI !

sursa Moldova noastra

ianuarie 14 2009 - 21:09 (Centrul MDN)

Domnul Dumnezeu lucrează şi în aceste vremuri tulburi, vremuri în care răcirea inimilor a cuprins întregul neam ortodox. Prin arătări şi vedenii minunate Hristos Mîntuitorul, capul Bisericii Ortodoxe, ne însufleţeşte necontenit cu netrecătoarele sale cuvinte: „[...] voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16:18).

Întrucît lumina nu se aprinde ca să fie pusă sub obroc, credem că este de datoria noastră să scoatem la lumină un eveniment ieşit din comun care s-a petrecut ieri, 7 ianuarie, la Colindul de Naşterea Domnului, astfel ca toţi fraţii şi surorile întru Hristos să afle despre aceasta. Începem cu lămurirea aspectului tehnic al întîmplării:

Ca în fiecare an, procesiunea praznicală a fost imortalizată de situl ortodox „Moldova Noastră” cu un aparat de fotografiat Canon S5 IS. S-au făcut peste o sută de fotografii dintre care o parte au fost publicate pe sit pentru ca cititorii noştri să poată vedea cum a avut loc Colindul despre care am anunţat din timp.

Ziua de 7 ianuarie (25 decembrie după calendarul bisericesc) a fost o zi destul de rece, dar cu mult soare, ceea ce i-a bucurat pe creştinii participanţi la Colind. Chiar de la începutul procesiunii am sperat că şi de această dată Domnul se va milostivi de turma sa şi ne va trimite zăpadă din cer, aşa cum minunat s-a întîmplat anul trecut. Odată ajunşi la capătul manifestaţiei creştineşti am constatat, ce-i drept, cu regret, că Dumnezeu nu ne-a încîntat cu ninsoarea mult aşteptată, bineînţeles, nevrednicia şi căldicia noastră fiind principala cauză. Totuşi noi, creştinii, am rămas adînc împliniţi duhovniceşte de săvîrşirea Colindului de Crăciun, întru slava şi mărturisirea lui Dumnezeu.

Tainice sînt însă căile Domnului! Trecînd în revistă, spre publicare pe sit, fotografiile făcute la Colind, am descoperit, la început cu nedumerire, apoi cu bucurie lină şi lacrimi pentru nevrednicia noastră, că toate fotografiile în care apare soarele de pe cer, acesta are o formă neobişnuită şi anume: exact forma Stelei cu opt colţuri - "steaua Maicii Domnului" - (care se prelungesc în opt raze, după cum se poate vedea mai jos), la fel ca Steaua care a fost purtată de creştini pe parcursul Colindului!

Muşcaţi însă fiind de scepticismul care ne caracterizează, am făcut un experiment simplu pentru a ne convinge de autenticitatea semnului arătat pe cer: în aceleaşi ore ale zilei următoare, înarmaţi cu acelaşi aparat de fotografiat, fără a ajusta în vreun fel parametrii săi folosiţi în ziua precedentă, am imortalizat soarele care atîrna pe cer. Ei bine, de data aceasta, soarele apărea în poze avînd forma sa obşinuită – rotundă. Este de menţionat şi faptul că la fotografierea din timpul Colindului nu s-au folosit nici un fel de efecte speciale cu care aparatul de fotografiat este înzestrat.

Nu putem înţelege fenomenul înregistrat decît ca un semn suprafiresc, inexplicabil nici prin „întîmplare” (fotografiile s-au făcut pe parcursul tuturor celor trei ore cît a durat colindul şi fotografiile care surprind semnul sînt făcute la diferite momente şi din diferite racursiuri de către neprofesionişti care, bineînţeles, nu erau conştienţi de semnul acesta), nici prin diferite efecte ale obiectivului aparatului (deoarece a doua zi fenomenul nu s-a repetat la aceiaşi parametri ai aparatului).

ASTFEL, FRAŢILOR, PUTEM CONSTATA URMĂTOARELE:

• Acest semn s-a arătat în ziua sărbătoririi Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos (după calendarul ortodox, fireşte, adică pe data de 7 ianuarie a calendarului apusean, ceea ce corespunde zilei de 25 decembrie a calendarului ortodox).

• Acest semn s-a arătat tocmai pe parcursul orelor în care s-a desfăşurat Colindul de Crăciun care a fost săvîrşit de creştinii adunaţi cu scopul de a sărbători Naşterea (Întruparea) Dumnezeu-Fiului şi de a mărturisi în acest fel lucrarea neîncetată a Bisericii Ortodoxe în lume – în cazul nostru – în Moldova. După cum este statornicit aici, prăznuirile de obşte (în văzul lumii profane) – Drumurile Crucii, procesiunile de sărbătoare – de Paşti şi de Crăciun – se fac exclusiv de creştinii din Mitropolia Chişinăului şi Moldovei, Patriarhia Moscovei.

• Anul trecut, după un decembrie fără zăpadă, în ziua din ajunul Naşterii Domnului (6 ianuarie) a început să ningă pentru prima dată în acel an. Ninsoarea a devenit mult mai abundentă a doua zi, exact în momentul începerii Colindului, astfel arătîndu-se tuturor voia lui Dumnezeu. În acest an însă voia Domnului (care s-a arătat prin semnul Stelei) nu s-a arătat tuturor – creştinilor şi necreştinilor. Spre deosebire de anul trecut, acest semn îl vor afla în special doar creştinii, deoarece acest semn se difuzează exclusiv prin mijloacele de informare creştineşti, iar necreştinii nu sînt deloc interesaţi în difuzarea acestui fapt.

După părerea noastră, iată care sînt cele cîteva concluzii asupra celor întîmplate:

1. Dumnezeu, în marea Sa milă, nu ne-a părăsit. El rămîne, aşa după cum ne-a încredinţat, cu Biserica Sa, adică cu neamul creştinesc - poporul şi ierarhii binecredincioşi - pînă la sfîrşitul veacurilor.

2. Dumnezeu Mîntuitorul ne arată vădit că nevoinţa mică de tot pe care o facem noi, creştinii, întru mărturisirea şi cinstirea numelui Său îi este bineplăcut.

3. Sărbătorirea Naşterii Mîntuitorului anume după calendarul ortodox – aşa cum au statornicit Sfinţii Părinţi călăuziţi de El în Persoana Duhului Sfînt - îi este bineplăcută lui Dumnezeu. Aceasta, însă, nicidecum nu înseamnă că Dumnezeul cel Atotmilostiv respinge sărbătorirea pe care o fac credincioşii sinceri din Bisericile canonice care urmează calendarul apusean, necreştin. Dumnezeu, în nemărginita Sa dragoste pentru omul neputincios, dă dovadă de pogorămînt, prin Iconomia Mîntuirii. Bineînţeles, aceasta nu se referă la aşa-numiţii „clerici” ai organizaţiei antiortodoxe autodenumită „mitropolia Basarabiei”, deoarece ei ştiu cu toţii că fac lucrarea dezbinării Bisericii lui Hristos, lucrare de care vor da răspuns la înfricoşătoarea Judecată.

4. Calea pe care ne îndreptăm aşa cum putem, cu căderi şi ispite, este calea Ortodoxiei nemincinoase şi Dumnezeu ne întăreşte în lucrarea pe care o facem noi, poporul Său.

În final, aducem în atenţia dvs. un cuvînt de întărire şi luminare duhovnicească din partea părintelui Serafim Rose:

„Durerea inimii este condiţia creşterii duhovniceşti şi a arătării puterii lui Dumnezeu. Tămăduirile şi celelalte minuni se întîmplă celor deznădăjduiţi, inimilor îndurerate, dar care totuşi continuă să se încreadă şi să nădăjduiască în ajutorul lui Dumnezeu. Atunci lucrează Dumnezeu. Lipsa (parţială) a minunilor din ziua de azi arată lipsa durerii inimii din oameni şi chiar din mulţi creştini ortodocşi – prinşi de răcirea tot mai mare a inimilor din vremurile de pe urmă”. (extras din minunata carte „Viaţa şi lucrările părintelui Serafim Rose”, de ierom. Damaschin).

După cum spune Sfîntul Apostol Ioan în întîia sa epistolă sobornicească, aşa spunem şi noi: "Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos. Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie deplină. (1Ioan 1:3-4)"

+ + +

Iată fotografiile originale, neprelucrate:

Iată fotografiile făcute a doua zi, în aceleaşi ore, cu acelaşi aparat (cu aceiaşi parametri):

HRISTOS ÎN MIJLOCUL NOSTRU !

Read More

Taina Juramantului Trac

Cateva milenii transformate in piese din aur greu, inconjurate de legende. Fruntile regilor care le-au purtat s-au transformat de mult in pulbere, iar urmele lor au fost risipite in lume de vantul timpului. Galbenul stins al aurului nu are amintiri, insa enigma traieste...



Sala Tezaurului Romaniei de la Muzeul National de Istorie. Cinci-sase trepte de marmura, un coridor scaldat in lumina rosiatica, flancat de doua grilaje uriase, camere de luat vederi si raze infrarosii intretaiate desupra covorului gros, care inabusa orice zgomot. Inauntrul salii, o explozie de aur scanteind langa peretii imbracati in catifea violet. Aici se afla expuse doar o parte din comorile romanesti. Restul se afla in depozite secrete. Obiecte unice in lume prin incredibila lor frumusete, dar si prin vechimea lor. Bijuterii din aur datate 1200 inainte de Hristos, vase si figuri stilizate ciocanite in foaie de aur, rithoni, grifoni, coroane si sceptre batute in nestemate... Cateva vitrine luminate de reflectoare, ascunse aici, intr-un subsol blindat, sub metri intregi de beton, pastreaza unul dintre cele mai ascunse mistere ale istoriei romanesti. O poveste pornita de la cateva vorbe, care ar putea dezvalui realitatea unei civilizatii complexe, aproape necunoscuta lumii de azi. Un neam imbracat in sclipirile aurului, cunoscator al unei arte comaparabile cu a Egiptului faraonic.

Uluitoarea civilizatie traca

Legenda spune ca atunci, la inceputurile istoriei, regii traci, stapanitorii Lanii de Aur din cantecele orbului Homer, domnitori si peste lumea dunareana, erau uniti intre ei de un juramant tainic. O lege a tacerii invelea acest juramant pentru ca dusmanii sa nu stie ca ei isi aparau impreuna pamanturile si comorile. Vorbele vechi spun ca, de fapt, triburile tracice de pe teritoriul Romaniei erau intr-un fel unite prin infratirea regala a conducatorilor, cu mult inainte de marele Burebista. Cei alesi, initiatii in "Taina Juramantului Traci purtau ca semn de recunoastere coifuri de aur sau de argint gravate cu semne anume, numai de ei intelese si stiute. Dar asta ar insemna o rasturnare aproape totala a ceea ce se cunoaste! Sa fi fost spatiul romanesc leaganul unei culturi extraordinare, si asta cu 3.000 de ani inainte de Hristos? O civilizatie avansata, uluitoare, despre care nu se stie inca nimic? Marii regi traci, cu nume uitate prin locurile in care s-a nascut istoria, sa fi fost uniti si prin legaturi de sange? Sa fi existat, poate, o dinastie traco-geta al carei mister nu s-a gandit inca nimeni sa-l dezlege? Iar coifurile din aur sa fi fost intr-adevar semnul primei regalitati din arcul carpato-danubiano-pontic? Cat e legenda aici si cat e adevar? Sa existe oare, ca si in cazul uluitoarei povesti a Troiei lui Schillemann, un sambure de adevar? Am enumerat doar cateva dintre teoriile si intrebarile care nu exista in niciun manual de istorie. Putini stiu insa ca, in Romania, au fost aduse la luimina cateva tezaure ce ar putea contine un raspuns. Au fost descoperite, pe rand, nu mai putin de cinci coifuri tracice, lucrate integral din aur sau argint, care contin, absolut straniu, aceleasi motive si au aproape aceleasi insemne incrustate pe ele. Coifurile din aur au fost gasite la sute de kilometri distanta unul de altul, in locuri diferite, dar toate dateaza din aceasi epoca predacica si au asemanari uluitoare. Primul, cel mai cunoscut dintre ele, coiful de la Peretu, apoi cel din mormantul de la Cotofenesti, inca unul descoperit la Cucuteni, langa Iasi, cel de la Agighiol, dezgropat tot dintr-un mormant regal si ultimul, cel mai enigmatic dintre toate, coiful gasit nu se stie exact cum, pe malul Dunarii, langa Portile de Fier. Acesta a si disparut in mod misterios din tara, pentru a reaparea tocmai peste Ocean, intr-unul dintre cele mai mari muzee ale lumii. Cinci coifuri din metal nobil care seamana ca si cum ar fi fost faurite de aceeasi mana, desi acest lucru este imposibil. Sa fie ele semne ale legaturilor unei civilizatii uluitoare si asupra careia nimeni nu s-a straduit sa se aplece cu destul de multa osardie, exact cum par sa fie si misterioasele cranii din cristal descoperite in sapte parti ale Terrei?

Coifuri cu priviri hipnotice

Fixate pe harta, locurile in care au fost descoperite coifurile din aur formeaza exact un arc de cerc intre Carpati si Dunare, care incepe din capatul sud-estic, de la Iasi, trece prin Tulcea, prin Prahova, apoi Mehedinti si se inchide in coltul sud-vestic al tarii, langa punctul de intrare a Dunarii in Romania, la Cazane. "Existenta unei legaturi stranse intre conducatorii triburilor tracice aflate la nord de Dunare sau chiar si cu cei de pe malul sudic, din Bulgaria de azi, ar putea parea, la prima vedere, speculativai, explica marele arheolog roman, profesorul Vasile Boroneant, cel care a dezgropat tezaurul din aur de la Hinova si al carui elev, Emil Moscalu, supranumit "aventurierul arheologiei romanestii a adus la lumina coifurile din mormintele de la Peretu si Agighiol si a urmarit primul "teoria Juramantului Traci. "Eu cred ca civilizatia traco-getica din zona dunareana existenta aici in urma cu 3.000 de ani era nebanuit de dezvoltata. Atinsese o amplitudine deosebita de ritual specific, religios si razboinic, era stratificata chiar institutional, sunt dovezi uimitoare ca aveau sisteme de comunicare paleoalfabetice, nedescifrate inca, si puteau fara discutie sa fabrice propriile obiecte de podoaba necesare acestor ritualuri. Chiar obiecte absolut deosebite, unicat, cum sunt coifurile si chiar marele tezaur , despre care eu cred ca era de productie autohtona, fiind pradat ulterior de populatiile migratoare care au trecut pe aici, si nu fabricat de acestia, asa cum se crede acum. Dovada complexitatii nebanuite a lumii tracice este existenta obiectelor uimitor de importante si de complexe descoperite in necropolele din acea perioada, cum sunt chiar coifurile din aur si alte piese de tezaur mari, dar si marea asemanare stilistica a motivelor de pe coifuri, mai cu seama ca ele se regasesc intr-un spatiu atat de intins, din Moldova pana in Banatul de azi, pe toata curbura arcului carpatic. Lumea traca avea fara indoiala legaturi cu lumea exterioara, dar existau si legaturi intre conducatorii triburilor, legaturi de ajutor reciproc si de apararei.

Uluitorul coif dezgropat la Peretu este inconfundabil.

Imaginea lui o cunosc si copiii de scoala. Aproape 800 de grame de argint aurit masiv, impodobite cu motive ciudate. Simboluri de animale gravate pe aparatorile obrajilor si pe partea din spate, iar fruntea lata, prelungita de doi ochi mari, fascinanti, si incruntati a neinduplecare. Simboluri a caror semnificatie nu a putut fi inca descifrata. Dar, straniu, aceeasi privire hipnotica data de ochii supradimensionati se repeta identic pe coiful de la Cotofenesti, din Prahova. Un kilogram de aur pur de 24 de karate, parca lucrat de aceeasi mana si folosind aceleasi simboluri. Al treilea coif este tot din aur si are, ca si celelalte, taieturi identice in zona urechilor, aceleasi reprezentari de animale fantastice si, cu toate ca-i lipseste partea din fata, se ghiceste acolo inceputul ochilor uriasi, fabulosi. Acesta a fost dezgropat aproape de capatul nordic al tarii, la Cucuteni. "Eu inca nu cred ca aceste coifuri sunt legate intre ele, cu toate ca, in privinta lor, exista inca teribil de multe necunoscute. Intai ca ele sunt facute din acelasi tip de aur: mai galben, mai deschis la culoare decat aurul transilvan, care era unul roscat, scos din adancul minelor. Acesta e aur de suprafata, din nispuri aurifere, exploatate pe vaile marilor rauri ce coborau dinspre nord si care are similaritati clare cu aurul din marile tezaure dezgropate in Bulgaria, la Varna si Nisipurile de Aur. Eu nu cred ca aria extinderii coifurilor din aur urca de la Dunare catre Moldova, ci dimpotriva, coboara de la munte catre campiei, mai spune profesorul Boroneant.

Stranii ritualuri de inmormantare

Trei dintre cele cinci coifuri (Iasi, Prahova si Teleorman) au fost descoperite intamplator de tarani. La Peretu, Emil Moscalu a dezgropat un mormant traco-getic, vechi de aproximativ 2.500 de ani, care avea doua camere funerare. Intr-una se afla scheletul unui nobil trac de rang inalt si, surprinzator, in cealalta camera, Moscalu a descoperit ca razboinicul nu fusese dus singur pe ultimul sau drum. Il insoteau doi cai si doi caini, precum si mai multe zeci de obiecte din argint placat cu aur, printre care si marele coif. Inmormantare ciudata, cu influente egiptene, nemaiintalnita pana atunci in zona romaneasca si care nu se repeta decat in cazul siturilor din care au fost explorate coifurile. "E clar ca nu erau coifuri de lupta, ci de parada. Nu faci un coif din aur sau din argint ca sa te apere, materialul e prea moale, deci aveau o alta semnificatie decat stricta referire la ispravile de lupta. Iar razboincii ingropati aveau ranguri inalte, erau nobili, poate chiar regi, caci au fost ingropati cu onoruri, ca niste eroii. Emil Moscalu, "arheologul fara odihnai, a descoperit acelasi mod straniu de inmormantare si in cazul coifului pe care l-a adus la lumina prin 1930, la Agighiol, in Tulcea. Regele trac de la gurile Dunarii a fost ingropat avand alaturi coiful sacru, semn, poate, al legaturii secrete cu cei de neamul sau pe care a dus-o in moarte, apoi caii, carul de lupta si sotia. "Cel mai putin se stie despre coiful de aur descoperit la Portile de Fier, prin 1913. Se zice ca un marinar naufragiat l-ar fi gasit, dupa retragerea apelor, pe undeva, prin zona insulei Simiani. Apoi coiful a disparut misterios, in mod sigur scos din tara cu un vas de cursa pe Dunare, si abia jumatate de secol mai tarziu a fost publicata prima fotografie cu el. Ajunsese la Viena, in colectia Trau, si acum se afla in galeriile Muzeului Metropolitan din New York. "Da, Moscalu a urmarit o teorie a unei legaturi clare intre conducatori, plecand de la legendele ce vorbeau despre juramantul regilor traci. Teoria unei uniuni tribale, chiar extinsa, este foarte posibila si chiar Herodot afirma ca tracii se purtau cu cruzime intre ei, dar erau puternic uniti, in mod ciudat, in fata unor dusmani comuni. Eu sunt convins ca ar putea fi sustinuta arheologic, fiindca pamantul acesta mai are inca multe enigme de scos la lumina. Vedeti, tracii aveau constiinta originii lor comune si pe cea a unitatii lor ca popor. Comunicau intre ei si aveau o arta complexa, dezvoltata dintr-o mitologie puternica, si e clar ca o civilizatie cladita pe un astfel de nucleu nu putea sa migreze, sa plece din teritoriul comun traditionali, adauga profesorul Boroneant.

O moarte misterioasa

Soarta lui Emil Moscalu, arheologul atins de febra descifrarii Legamantului Trac a avut un final la fel de enigmatic, parca desprins din povestile despre blestemul faraonilor. Dupa o cariera stralucita, dupa ce a cautat zadarnic secretul "aurului sarbilori, a plecat undeva, pe aproape de Peretu, locul descoperirii marelui coif, unde se spunea ca apar noaptea flacari ale tezaurelor ingropate. Se zice ca, dupa luni de munca, tot ce a descoperit acolo a fost un schelet cu oase rosiatice, parand ca arse in cuptor. Iar cateva saptamani mai tarziu si-a pierdut mintile. Devenise obsedat de hoti si purta tot timpul cu el un rucsac in care toti colegii lui stiau ca ascundea un obiect pretios. Rucsacul misterios i-a disparut intr-un incendiu izbucnit fara explicatie pe santierul unde lucra si astfel nimeni n-a aflat ce continea de fapt. Iar celebrul arheolog a murit in spitalul de psihiatrie, fara sa-si mai fi revenit vreodata... Galbenul aurului inchis intre peretii de sticla ai Tezaurului nu are amintiri, enigmele sunt inca vii. Enigma unui juramant secret, pierdut in negura mileniilor, a unui arheolog care si-a sfarsit viata in ospiciu, cu mintile arse de fantasme nebune, si mai ales enigma semnului ascuns in coifurile stralucitoare ale regilor traci.

sursa felicia

un alt articol excelent despre coiful de la peretu in formula as

Read More

ORAS ZBURATOR FILMAT IN ISRAEL

August 1996-trei nopti la rind o structura asemanatoare cu un oras zburator de forma ciudata a fost filmata de unusti dintr-un kibbutz din ISrael. Pustiul de 17 ani mai asteapta si acum intoarcerea strainilor din spatiu.

Read More

ANCHETA ASUPRA LUMII INVIZIBILE-EXCEPTIONAL

Read More

CORB STRIGIND NUMELE LUI ALLAH

Read More

SIRENE, DRAGONI, INGERI-FOTOGRAFII

Read More

PALATUL ZEULUI MARII-10.000 ANI

Motivul pentru care am vrut sa ma specializez in arheologie submarina, "Palatul zeului marii" aflat in insulele Okinawa -Yonaguni din Japonia, o imensa structura megalitica, veche de 10.000 de ani, sau mai mult.

Read More

MAGUL DIN JAVA

Pentru cei care nu au citit inca aceasta carte, by all means luati-o repede-MAGUL DIN JAVA- povestea adevarata a unui european care intra, datorita conexiunilor karmice, in legatura cu un maestru autentic de NEIKUNG din Indonesia. Maestrul este prezent in acest video, care a fost filmat partial fara ca el sa stie- in momentul in care una dintre scene a fost difuzata s-a retras din viata publica, din smerenie. Momentan nu mai primeste noi discipoli, dar continua activitatea sa de vindecator.

Read More

CAMASA DE FIER-FORTA PENISULUI

In traditia esoterica QIGONG exista exercitii de intarire a fortei vitale, care este stocata la barbati si la femei in zona dantian-ului, in spatele ombilicului. 
Energia sexuala este cea care determina forta dantien-ului, care la rindul ei, poate fi folosita in arte martiale, vindecari sau diverse actiuni asa zis paranormale.

 Ca si in scoala maestrului Mantak Chia, scoala taiwanesa Qo Qo Shanguong foloseste exercitii special desemnate pentru intarirea penisului, exercitii ce fac parte din tehnicile Camasii de Fier. 

In arte martiale aceste abilitati duc la efecte cum ar fi impenetrabilitatea cirpului la gloante sau arme albe. Forta penisului doamnelor si domnilor(da, uneori poftesc ce sa fac)

Read More

DRAGON PE CERUL INDONEZIEI

Read More

EXPERIMENT EXTRATERESTRU CU CERCURILE DIN LANURI!

Read More

SFINCSII ROMANIEI4

Read More

SFINCSII ROMANIEI 3

Read More

SFINCSII ROMANIEI 2-FILMARE DIN ARHIVA MAN

Read More

SFINCSII ROMANIEI 1

Read More

ZINELE DIN COTTINGLEY

In iulie 1917, Elsie Wright de 16 ani si verisoara sa Frances Griffiths de 10 au facut citeva poze cu zinele cu care se jucau zilnic, dornice sa ii demonstreze tatalui lui Elsie care nu le credea, ca acestea existau intr-adevar.
Fetele locuiau impreuna in Cottingley, Anglia. Deseori se jucau impreuna in padurile din spatele casei lui Elsie si tot acolo au inceput sa vada zinele. Dupa ce au developat filmul, parintii lui Elsie au avut o surpriza; o fotografie luata chiar de tatal lui Frances intr-o amiaza linstita, s-a dovedit la developare a o arata pe aceasta inconjurata de o trupa de zine.
Mama Elsei a dus fotografiile unor prieteni ce faceau parte din gruparea teozofica, si acestia prin sir Arthur Conan Doyle le-au publicat in Strand Magazine in 1920. Trei ani mai tirziu inca trei fotografii au fost facute de fete, dar dupa acestea ele au incetat sa mai zareasca zinele. Aceste fotografii au facut senzatie in perioada respectiva, fetitele devenind celebre. Au existat multe voci pro si contra, unele incercind sa demonteze veridicitatea fotografiilor, altele fiind avocatii fenomenelor paranormale. In pofida celor ce neaga, miracolul celorlalte lumi ramine la fel de viu astazi ca si ieri.

I

Read More