MELANCOLII POST COMUNISTE SAU TRIUMFUL MANIPULARII CAPITALISTE

Postul de azi de la blogul lui FUCKYOUTOVARASI mi-a trezit melancolii. Sincer, nu am mai vazut o piesa de teatru de la,umm...chiar nici nu mai stiu care a fost ultima. Carti citesc, filme vad, cu muzica sint mai la curent decit adolescentii-parol. Si eu ca si altii imi aduc aminte de cozile incomensurabile, de scirba cu care lumea se ducea la servici, intrebindu-se cine e securistul de serviciu, incercind sa-si cenzureze vorbele(cu toate ca bancurile cu Ceasca circulau mai abitir ca birfele), dar in mod ciudat astea toate au trecut peste mine de parca nu ar fi existat. NU m-a afectat lipsa carnii pentru ca eram lacto vegetariana pe vremea aia si oua se gaseau peste tot-adevarate nu din plastic precum azi, nu m-a afectat lipsa zaharului ca oricum mincam miere bun, buna de la taranii din Obor, nu m-a afectat coada la lapte de dimineata ca oricum mincam minunatele iaurcele din borcanele minuscule de sticla, alea care chiar aveau bacterii naturale, nu m-a afectat lipsa luminii ca oricum citeam pe sub plapuma la lanterna sa numa prinda dusmanul, dar m-a afectat frigul. Aia da, muream de frig chiar si cind ma culcam cu fesu', ciorapii de lina si treningul in pat. In schimb ma incalzeam cu cartile lui Eliade, oh atit de greu de procurat. Prima introducere in mister a venit de la primul meu guru domnul profesor de romana Kevorkean. Fusese elevul lui Vianu, si cind a intrat prima oara in clasa, inalt, grizonat, cu un zimbet sugubat pe fata toti am inlemnit. Nu mai vazusem in viata noastra atita distinctie. Domnul profesor s-a asezat pe un scaun in mijlocul clasei, picior peste picior (i se vedeau sosetele fine de matase) si a inceput sa ne spuna o poveste. Era 'Mecca si Mecca'dupa cum spusese el ca se cheama, mai tirziu aveam sa aflu ca se numea "Noapte de decembre" a lui Macedonski. Si vraja a inceput sa ne prinda pe parcursul a patru ani, anii de liceu in care in fiecare simbata invita pe cineva la cenaclul nostru literar, fiinte speriate, entuziaste, pline de energie, gurese, intense, intelctuale, iubitoare, visatore, fiinte care m-au marcat prin patosul cu care ne vorbeau sau doar ne recitau, sau doar plingeau de fericire cind ne vedeau, cum a facut Nichita. Fiintele de flacara se numeau:
NICHITA STANESCU
ZOE DUMITRESCU BUSULENGA
VALERIA SECIU
NICOLAE SIMION
GHEORGHE TOMOZEI
ANA BLANDIANA
STEFAN AUGUSTIN DOINAS
CATALINA BUZOIANU
In pauze, ne sfatuiam intre noi care sa se duca sa ia singura carte a lui Mircea Eliade din biblioteca liceului, carte care era interzisa, dar, pentru ca domnul profesor ne daduse recomandare scrisa, puteam sa o luam .Pe rind. Era LA TIGANCI. Extazul, uimirea, fericirea, lacrimile care ne-au hranit cind citeam pe rind, sau cu glas tare in pauze cu totii minunatiile de acolo. (Astazi cartile lui Eliade sint pe toate tarabele, dar aproape nimeni nu le baga ins eama). Si apoi DIBUK, minunata piesa de teatru in regia lui CATALINA BUZOIANU pe care am vazut-o de doua ori la Teatrul Evreiesc de stat, mirifica, ezoterica, kabbalistica (in curind au interzis-o ca era prea mistica).
Deseori m-am gindit de ce au cazut aproape simultan toate sistemele comuniste din lume, in afara de citeva plantate strategic cum e China, Cuba sau Coreea. Raspunsul e simplu cred eu. Experimentul comunist a esuat, pe cind cel capitalist s-a dovedit a fi mult mai fructuos. In momente grele, de oprimare, de razboi, de tortura, de privatiune oamenii nu mai sint CALDICEI. Ei devin ori fierbinti in bine, ori fierbinti in rau. Oricum ar fi sint uniti, si pentru ca le este interzis tot ce este spiritual, emulatia spirituala din momentele de criza nu poate fi nicicind egalata de cautarile spirituale din momentele de relaxare. In capitalismul pe care il traim azi cu drag, cele mai mari secrete ale omenirii, secrete pentru care ucenicii stateau luni intregi in fata manastirilor pe pamint, mincind te miri ce, in ploaie, in zapada, sau cu lampile de unt pe cap fara sa le miste ca se ardeau pe fata, secretele pazite cu strasnicie de maestrii timp de secole S-AU DAT PUBLIC. Dar oamenii sint ocupati cu birfa, invidia, cresterea contului in banca pentru achizitionarea produselor de lux de care nu au nevoie decit ca sa le creasca egoul, pornografia si promovarea prostiei. Bucuria adevarata a unei carti interzise citite cu usa incuiata sau a unei piese de Led Zeppelin sau Phoenix ascultata cu radioul la minim de la Europa Libera a disparut. Misterul s-a stins. Am recazut in contingent. Experimentul a reusit.

Posted in: anton chevorchian,catalina buzoianu,ceausescu,comunism,cultura,dibuk,MF3,mircea eliade,nichita stanescu