DE ZIUA COPILULUI

....De ziua celor mai frumosi dintre noi, un copil balai, acum 75 de ani (1939), la Ploiesti. Nichita Stanescu.

"Imping cu mina la o parte
acest aer strain si trec,
si-aceasta inima straina, din mine, 
o las drept plata intre monezi si trec.
Trec adunindu-ma tot, in ochi,
incit nici nu mai pot inchide pleoapele,
incit totul in jurul meu
nu mai e decit amintire
desenata de copii pe trotuare.
Alerg in sus, tinindu-ma de balustrada,
si-n locul inimii bat
treptele, zidurile, tevile, ferestrele,
becurile.
Aud venind din urma
cutia ascensorului ducind in ea
creioanele, scrisorile,
scutul, sabia, coiful.
Ma opresc in fata unei usi deschise
care vine plutind ca o aureola
de sfint.
Sarut miinile, iubita noastra!
Ce mai faceti?
Dar ea ridea pentru ca
nu mai era demult acasa." (Intr-o dupa-amiaza, Nichita Stanescu).

SURSA EROIIROMANIEI

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

PINK MONDAYS-Nichita Stanescu

Read More

CONIUGIUM

"Atat de mult eu o iubeam pe ea ca insusi cerul se curba albastru.”
DORA avea 22 ani cand Traian Cosovei, prietenul ei, invitat intr-o zi la Nichita, a luat-o cu el la acesta.
Nichita avea 45 de ani.

La plecare, poetul, straniu de felul lui, caracteristica foarte cunoscuta de cei apropiati, a oprit-o, dictandu-i o poezie pe care Dora, speriata, a scris-o.
Nu avea de unde sa stie ca genul acesta de „interventie” grabita, disperata, nu era altceva decat unul din modurile lui Nichita de a se alinta.

La plecare, poetul a privit-o insistent si a anuntat-o: „tu vei fi nevasta mea!”. Dupa o vreme, avea sa-i marturiseasca: „Cand ma gandeam la tine, mi se rasucea un cutit in inima.”

Figura cu totul si cu totul originala, Nichita avea sa se gaseasca, curand, in stadiul de pusti indragostit, fastacit.
Intre doua tigari “sudate”, o mai invita sa serveasca un fursec.

***

Dora isi pastrase starea de pustoaica speriata, nestiind prea bine la ce sa se astepte.
Cand aude fraza de mai sus, Dora se indragosteste de el.

„Era foarte sincer si emotionat ca un licean, nu-i pasa cum suna. In momentul acela m-a dat gata. Atunci m-am indragostit de el! Si nu cred ca premeditase nimic!” Intrebata daca crede in dragoste la prima vedere, Dora raspunde: „Pai cum sa nu cred, daca mi s-a intamplat?“
Vreme de un an, Nichita a luat-o cu el pretutindeni.

Peste inca doi, s-au casatorit.
Uneori, poetul ii dicta poezii Dorei zi si noapte, daruindu-i, ca intr-un joc, cate un nou nume de fiecare data muzei sale.

„Nu si-a construit un personaj, era un personaj.
Si a trait risipind din fiinta lui. Nu putea altfel.”, povesteste Dora, a carei casnicie cu Nichita nu a fost ceva usor.
Cu toate astea, i-a ramas alaturi pana la capat.

„Nichita inca vegheaza asupra mea. (…) Ma readuce mereu la start, asta-i foarte clar! Sunt un om cu capul pe umeri si lucid, nu ma bantuie duhuri sau mai stiu eu ce, dar simt mana lui protectoare asupra mea. Un fel de continuitate a spiritului care m-a format, probabil.
Practic, ma vegheaza dinauntru, nu din cer..."


Sursa: Ultima dragoste a lui Nichita Stanescu-Dora
via ETHOS

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Aşa vă place Nichita Stănescu?

* Noi sîntem poligloţi de limba română. Vorbim limba română de 5 ori mai bine ca voi. * Nu de C.I.A. mă cutremurCi de K.G.B.-ul ei! * O carte cu prea multe dădace riscă să moară cu paginile netăiate. * Uneori se răsuceşte sîngele în mine, cum crivăţul în teii de toamnă. * Dacă nu am fi superstiţioşi, am fi numai nişte maşini. * Acum, în preajma vîrstei de 40 de ani, mi-aş schimba cu plăcere trupul cu cel al lui Cassius Clay. * Discreţia, după opinia mea, este vulgară. Discreţia, după opinia mea, este falsă, neadevărată şi snoabă. Nu cunosc nici o vieţuitoare discretă. Nu cunosc nici o plantă discretă. Nu cunosc nici un sistem cosmic discret.

* Nu sînt indiferent la trecerea timpului, sînt numai din ce în ce mai obosit.
* Am găsit o toantă care ţine la mine. Şi ştiţi de unde ştiu că ţine la mine? Mi-a spălat cămaşa.
* Să-l fi văzut pe taică-miu dormind! Nici de sforăit n-avea treabă. S-o fi văzut pe maică-mea veghindu-l! Respirarea ei lîngă el, Doamne, ce muzică de Johann Sebastian Bach!
* În definitiv, cea mai veche rachetă a lumii a fost Turnul Babel.
* Piramida s-a abţinut să devină munte.
* Să ai timp şi lene înseamnă a avea valoare.
* Folclorul este dorul de a te întoarce acasă.
* Mă inundă mirosul de zăpadă...
* Vadime, Vadime
Eu am loc de tine
Tu ai loc de mine
Vadime, Vadime.

Florilegiu selectat de
CORNELIU VADIM TUDOR

Copyright Tricolorul

Read More

MELANCOLII POST COMUNISTE SAU TRIUMFUL MANIPULARII CAPITALISTE

Postul de azi de la blogul lui FUCKYOUTOVARASI mi-a trezit melancolii. Sincer, nu am mai vazut o piesa de teatru de la,umm...chiar nici nu mai stiu care a fost ultima. Carti citesc, filme vad, cu muzica sint mai la curent decit adolescentii-parol. Si eu ca si altii imi aduc aminte de cozile incomensurabile, de scirba cu care lumea se ducea la servici, intrebindu-se cine e securistul de serviciu, incercind sa-si cenzureze vorbele(cu toate ca bancurile cu Ceasca circulau mai abitir ca birfele), dar in mod ciudat astea toate au trecut peste mine de parca nu ar fi existat. NU m-a afectat lipsa carnii pentru ca eram lacto vegetariana pe vremea aia si oua se gaseau peste tot-adevarate nu din plastic precum azi, nu m-a afectat lipsa zaharului ca oricum mincam miere bun, buna de la taranii din Obor, nu m-a afectat coada la lapte de dimineata ca oricum mincam minunatele iaurcele din borcanele minuscule de sticla, alea care chiar aveau bacterii naturale, nu m-a afectat lipsa luminii ca oricum citeam pe sub plapuma la lanterna sa numa prinda dusmanul, dar m-a afectat frigul. Aia da, muream de frig chiar si cind ma culcam cu fesu', ciorapii de lina si treningul in pat. In schimb ma incalzeam cu cartile lui Eliade, oh atit de greu de procurat. Prima introducere in mister a venit de la primul meu guru domnul profesor de romana Kevorkean. Fusese elevul lui Vianu, si cind a intrat prima oara in clasa, inalt, grizonat, cu un zimbet sugubat pe fata toti am inlemnit. Nu mai vazusem in viata noastra atita distinctie. Domnul profesor s-a asezat pe un scaun in mijlocul clasei, picior peste picior (i se vedeau sosetele fine de matase) si a inceput sa ne spuna o poveste. Era 'Mecca si Mecca'dupa cum spusese el ca se cheama, mai tirziu aveam sa aflu ca se numea "Noapte de decembre" a lui Macedonski. Si vraja a inceput sa ne prinda pe parcursul a patru ani, anii de liceu in care in fiecare simbata invita pe cineva la cenaclul nostru literar, fiinte speriate, entuziaste, pline de energie, gurese, intense, intelctuale, iubitoare, visatore, fiinte care m-au marcat prin patosul cu care ne vorbeau sau doar ne recitau, sau doar plingeau de fericire cind ne vedeau, cum a facut Nichita. Fiintele de flacara se numeau:
NICHITA STANESCU
ZOE DUMITRESCU BUSULENGA
VALERIA SECIU
NICOLAE SIMION
GHEORGHE TOMOZEI
ANA BLANDIANA
STEFAN AUGUSTIN DOINAS
CATALINA BUZOIANU
In pauze, ne sfatuiam intre noi care sa se duca sa ia singura carte a lui Mircea Eliade din biblioteca liceului, carte care era interzisa, dar, pentru ca domnul profesor ne daduse recomandare scrisa, puteam sa o luam .Pe rind. Era LA TIGANCI. Extazul, uimirea, fericirea, lacrimile care ne-au hranit cind citeam pe rind, sau cu glas tare in pauze cu totii minunatiile de acolo. (Astazi cartile lui Eliade sint pe toate tarabele, dar aproape nimeni nu le baga ins eama). Si apoi DIBUK, minunata piesa de teatru in regia lui CATALINA BUZOIANU pe care am vazut-o de doua ori la Teatrul Evreiesc de stat, mirifica, ezoterica, kabbalistica (in curind au interzis-o ca era prea mistica).
Deseori m-am gindit de ce au cazut aproape simultan toate sistemele comuniste din lume, in afara de citeva plantate strategic cum e China, Cuba sau Coreea. Raspunsul e simplu cred eu. Experimentul comunist a esuat, pe cind cel capitalist s-a dovedit a fi mult mai fructuos. In momente grele, de oprimare, de razboi, de tortura, de privatiune oamenii nu mai sint CALDICEI. Ei devin ori fierbinti in bine, ori fierbinti in rau. Oricum ar fi sint uniti, si pentru ca le este interzis tot ce este spiritual, emulatia spirituala din momentele de criza nu poate fi nicicind egalata de cautarile spirituale din momentele de relaxare. In capitalismul pe care il traim azi cu drag, cele mai mari secrete ale omenirii, secrete pentru care ucenicii stateau luni intregi in fata manastirilor pe pamint, mincind te miri ce, in ploaie, in zapada, sau cu lampile de unt pe cap fara sa le miste ca se ardeau pe fata, secretele pazite cu strasnicie de maestrii timp de secole S-AU DAT PUBLIC. Dar oamenii sint ocupati cu birfa, invidia, cresterea contului in banca pentru achizitionarea produselor de lux de care nu au nevoie decit ca sa le creasca egoul, pornografia si promovarea prostiei. Bucuria adevarata a unei carti interzise citite cu usa incuiata sau a unei piese de Led Zeppelin sau Phoenix ascultata cu radioul la minim de la Europa Libera a disparut. Misterul s-a stins. Am recazut in contingent. Experimentul a reusit.

Read More