Zburătorii, sau the Jumpers, sunt de asemenea anorganici, şi se hrănesc cu toate fiinţele organice. Cu toate că vrăjitorii nu au reuşit să distingă detaliile ‘ouălelor luminoase’ ale fiinţelor organice ne-umane, emisarul din vis a răspuns afirmativ la întrebările dacă zburătorii se hrănesc cu (din?) animale sau alte fiinţe organice din lumea noastră.
Una din doctrinele căii unui vrăjitor este aceea că trebuie să plăteşti pentru lucruri, sau dacă nu poţi plăti, trebuie cel puţin să dai ceva de o valoare egală.
cineva poate practica atenţia visatului şi recapitularea în acelaşi timp? Castaneda a spus: „Da, poţi chema atenţia din vis în acelaşi timp.” Este nevoie de foarte puţin timp pentru a face asta, comparat cu timpul pe care îl petrecem în faţa televizorului.
Bărbatul a întrebat şi dacă fiinţele anorganice sunt de asemenea interesate într-o relaţie simbiotică cu noi. Carlos Castaneda a spus: „Da. Sunt mult mai înţelepţi şi bătrâni decât noi, şi le-ar face mare plăcere să se unească cu viteza noastră. Suntem împiedicaţi să facem acest lucru, asta doar dacă nu ne dedicăm revoluţiei lui Don Juan.”
Un bărbat a întrebat despre intenţie. Castaneda a spus că ajungem la aceasta, împreună cu stalkingul
Un bărbat a întrebat cum folosesc vrăjitorii numele. Care era rolul acestora? Castaneda a spus că numele nu sunt permanente. Ele depind de stadiul drumului pe care te afli. El nu mai este „Carlos Castaneda”. Întregul său corp s-a schimbat, şi are nevoie de un nume nou. El „are un alt nume, dar încă nu este coagulat în întregime”. A avea numai un singur nume, pentru totdeauna, este „mult prea ciudat, prea monogamic”.
Un bărbat a întrebat dacă universul are afectivitate. Castaneda a spus că nu e vorba că universul nu este afectuos, ci că putem face această legătură [de afectivitate] cu impecabilitatea noastră. Forţa intenţiei sau a spiritului se află acolo, dar trebuie să i ne putem înfăţişa doar dacă aveam o extraordinară energie. Dacă i nt înfăţişezi în slăbiciune, „te va distruge”. Dar dacă eşti puternic, este o extraordinară forţă ce te sporeşte.
Suntem oare doar nişte călători prinşi într-o capcană dezgustătoare? Poate. Eu personal i-am văzut pe cel ce sfidează moartea şi pe Don Juan ca pa nişte navigatori. Navigăm, deci cine suntem? De ce să acceptăm ce ni s-a dat, pisălogi, senili, nemulţumiţi, repetitivi, cu regrete nesfârşite – fără posibilitatea de a putea decide.
Şi fiinţele anorganice sunt de asemenea suflate de ‘zburători’. Nimic nu le place mai mult decât să se unească cu noi. Dar singurii îndeajuns de curajoşi sunt vrăjitorii, ca fiinţe care vor să-şi mărească sau îmbunătăţească conştiinţa (atenţia). Pretinzi că eşti cine eşti în tărâmul lor, şi ei te apucă! Cum altfel ar putea să o facă dacă nu au o altă posibilitate de a se face cunoscuţi? Suntem separaţi în mod sistematic de fiinţele anorganice de către ‘zburători’.
CARLOS CASTANEDA, SEMINARII
0 comments:
Post a Comment