România paranormală - Comori blestemate, vrăjitoare, fantome şi vârcolaci

Castelul Bran (Foto: Dreamstime)

- Din cauza internetului şi a împietririi în faţa te­levizorului, oamenii nu mai au astăzi nici chef, nici timp, să vorbească pe viu. Cu toate astea, există multe zone, la sate şi la margine de oraş, unde statul pe bancă, la taclale, continuă. O îndeletnicire străveche, adevărată istorie orală, plină de întâmplări, adesea halucinante, de ieri şi de azi. 

Clasate drept "su­perstiţii", multe din ele supravieţuiesc în foclorul satelor şi oraşelor noastre, cu o tenacitate invers proporţională cu trecerea timpului. Poveştile bizare despre care veţi citi în continuare fac parte, şi ele, din acest "roman colectiv", plin de comori blestemate, vrăjitorii şi apariţii din lumea de dincolo - 

Când moartea vine din magazinul de antichităţi

Centrul vechi al oraşului Bucureşti este împânzit de anticariate şi de magazine de antichităţi. Nu puţini sunt cei care susţin că unele dintre obiectele vechi achiziţionate de prin aceste magazine s-ar fi dovedit a fi blestemate. Un blestem care vine de la marginea lumii...

În partea estică a Asiei, există credinţa că morţii ar avea nevoie de bani şi în lu­mea de dincolo, motiv pentru care există un întreg comerţ cu bancnote pentru de­ce­daţi. Acestea sunt achiziţio­nate de mem­brii familiei, care le ard pentru a le tri­mite astfel pe lumea cealaltă, prin in­termediul purificării prin foc. Se spune că nu este bine ca cei vii să ţină prea mult timp prin casă astfel de bancnote, ele fiind de obicei arse cât mai repede. În caz contrar, acestea se încarcă cu energie ne­gativă şi aduc ghinion.

Ahtiat de senzaţional, un colecţionar din România a achiziţionat dintr-un ma­ga­zin de antichităţi de pe Lipscani două astfel de bancnote. Timp de câteva zile, omul a avut parte numai de ghinion. După o săptă­mână, în care ne­şansa a persistat, colecţionarul s-a hotărât să foto­gra­fieze bancnotele, hotărât să revândă originalul. După descărcarea pozelor, a avut parte însă de o mare sur­priză: în fotografii, pe una dintre banc­note, apărea o anomalie, ceva cu aspect de vierme care... se mişca, schim­bându-şi, pe diverse imagini, poziţia. 

Individul era sigur că în timpul fotografierii nu fusese absolut nimic pe bancnotă şi că lentila aparatului fusese cură­ţată. În plus, anomalia apărea numai pe suprafaţa uneia dintre bancnote. Intrigat, colecţionarul s-a ho­tărât să mai păstreze, o vreme, cele două relicve, doar că în perioada imediat următoare şirul ghinioa­nelor a continuat, până în ziua când, sfătuit de un amic, banc­notele au fost exorcizate cu apă sfinţită şi apoi distru­se. 

Imediat ghinioanele au încetat şi viaţa colecţio­na­rului a reintrat în normal. Totuşi, colecţio­narul în ca­uză este doar unul dintre numeroşii amatori de anti­chităţi care au avut probleme cu obiecte vechi, achi­ziţionate de prin magazinele Capitalei, mulţi dintre ei plătind cu viaţa pasiunea lor pentru relicvele ezoterice ale trecutului.

Despre "ochiul rău" şi globuri de foc

Viermele mişcător

Credinţa în blesteme este răspândită pe tot terito­riul României. Conform celor mai răspândite opinii, ar exista două variante prin care un blestem poate fi rupt: rugăciuni specifice, citite doar de un preot după ce acesta se împărtăşeşte sau spovedania sinceră a celor care au iniţiat blestemul, lucru extrem de greu de înfăptuit. 

Un alt tip de blestem, de care se tem românii, este "ochiul rău" sau deochiul, care implică abilitatea unor indivizi de a acţiona la distanţă asupra celor pe care îi privesc, lucru care are efecte fizice asupra orga­nismului acestora.

Satul Mărgineni es­te localizat exact dea­supra epicentrului ma­jorităţii cutre­mu­relor din Vrancea, iar tensi­unile acumulate aici în scoarţa terestră produc fenomene luminoase, de tipul perdelelor de lumină sau a globurilor de foc care dansează deasupra pământului. 

În anul 2004, sătenii s-au confruntat cu ceva care nu se mai întâm­plase până atunci. În lo­cul fenomenelor o­biş­nuite, care nu repre­zentau nici un pericol, au început să izbucnească din senin focuri care ardeau casele oamenilor şi care apoi se stingeau din senin. Toţi localnicii au fost convinşi că de vină pentru acest blestem era o femeie care fusese alungată din sat, sub acuzaţia practicării vrăjitoriei.

Aurul lui Obrenovici

Atunci când Milos Obre­no­vici a fost înlăturat de la putere de dinastia rivală a Ser­biei, Karageorgevici, el a venit să se refugieze în România, lu­ând cu el şi aurul coroanei sârbe, pe care l-a îngropat cu ajutorul unor slujbaşi fideli, pe care îi luase în surghiun cu el. 

Din nefericire, oamenii care îngropaseră comoara au fost prinşi de haiducii ascunşi în munţii din zonă şi torturaţi bestial pentru a spune secretul comorii. Vajnici şi credincioşi, sârbii au răbdat supliciul şi au murit fără a trăda secretul. Au lăsat, în schimb, în urma lor un blestem asupra tuturor celor care vor încerca, vreodată, să găsească comoara.

 Localnicii din zona Mehedinţi cred că aurul ar fi ascuns undeva, pe un deal aflat în apropiere de izvorul râului To­pol­niţa. Cert este că toţi cei care au săpat în această zonă după comoară au fost loviţi de fulger. Se spune că aurul lui Obrenovici este apărat de un duh necurat, care eliberează furia cerurilor asupra tuturor celor ce râvnesc la comoara plătită cu sânge omenesc.

Tezaurul de la Sâncrăieni

Dobrogea este, şi ea, bântuită de o altă apariţie bles­temată. 

Este vorba despre Şarpele de foc, o apa­riţie bizară menţionată pentru prima dată într-o le­gen­dă despre un tânăr care, vrăjit de-o femeie, devine uci­gaş şi hoţ. După ce omoară un alt tânăr, pentru a-i fura chimirul, mama îndurerată a celui decedat cheamă, cu ajutorul unui descântec vechi, Şarpele de foc, care vine din sălaşul său etern din centrul pământului, de la Poarta Iadului. 

Şarpele îl înghite pe ucigaş şi îi duce sufletul în iad. Numeroşi localnici susţin că au văzut Şarpele de foc, dar descrierile acestuia diferă. Toţi spun că l-ar fi văzut în apropierea crucilor. Unii îl descriu ca şi cum ar avea o formă rotundă şi s-ar ros­togoli ca o bilă de foc, în timp ce alţii declară că ar avea în jur de un metru şi jumătate şi că s-ar deplasa doar înainte, în timp ce împrăştie scântei.

Capsula din turla bisericii şi piciorul de uriaş

O altă legendă interesantă se referă la un secret păstrat în turla bisericii Sfântul Nicolae din Braşov. Aici exista, cândva, un glob poleit cu aur, care conţinea un document misterios. 

Nici o persoană obişnuită şi nici un membru al bisericii nu avea voie să atingă globul, care, conform unor păreri care mai cir­culă şi azi printre bătrânii din Scheiul Braşo­vului, ar fi un fel de capsulă a timpului. 

Se mai spune că în 1877, protopopul Nicolae Stinghe ar fi desfăcut documentul, l-ar fi citit, ar fi făcut repede o copie şi ar fi pus înapoi originalul. Globul de aur nu era o capsulă a timpului, ci un obiect de preţ, care închidea în el un înscris despre istoria şi ve­chimea românilor din Schei.

În satul Jgheaburi, din comuna Corbii Mari, a fost făcută o descoperire uimitoare. Cu câteva dece­nii în urmă, pe peretele unei stânci a fost scoasă la iveală, din cauza ploilor dese şi a vântului puternic, o formă care arăta exact ca piciorul unui om. Ceea ce a surprins a fost faptul că piciorul avea o mărime gigantică, aparţinând probabil unui uriaş. 

Chiar dacă, la început, cei care susţineau această teorie au fost luaţi în derâdere, natura a confirmat ipoteza: alte vânturi şi alte ploi au erodat, în continuare, stânca, scoţând la iveală capul şi braţul uriaşului.

Vârcolaci şi ape ucigaşe

Şi legenda vârcolacului este foarte vie în România. Oamenii-vârcolaci se puteau transforma în lupi, atacând animale şi oamenii. În anul 2004, localitatea Mădăraş din Harghita s-a confruntat cu un astfel de caz. Un lup de dimensiuni foarte mari a atacat totul în cale, pătrunzând şi prin casele oamenilor. Lupul nu suferea de turbare, pentru că animalele muşcate de el nu au dat nici un semn de boală.

În România, şi apele cer cap de om. Podul Uria­şilor este o construcţie stranie, aflată în mijlocul Du­nării, la doi metri adâncime, exact în dreptul oraşului Brăila. Barcagiii nu trec niciodată pe acolo, pentru că se spune că în acest loc spiritul apei cere mereu cap de om şi mulţi şi-au găsit sfârşitul de-a lungul timpului, traşi în adâncuri de o forţă malefică. Legendele spun că, în trecut, aici ar fi locuit urmaşii lui Enac, ultimii supra­vieţuitori ai uriaşilor, pe care Moise îi în­vin­sese în Canaan. 

Aceştia voiau să se răzbune, provocând oa­menii din zonă, fu­rându-le bunurile de preţ şi omorându-i. Aşa ar fi adunat uri­aşii o comoară fabu­loasă, în castelul lor, care era înconjurat de apele Dunării, până în ziua în care nivelul apei a crescut brusc, distrugând castelul şi ucigându-i pe uriaşi. Localnicii susţin că, uneori, în zonă se aud gemete din adâncuri şi că, de fiecare dată când se întâmplă acest lucru, cineva urmează să se înece.

Lăsând la o parte Bucureştiul, care se dovedeşte a fi una dintre cele mai bântuite capitale din lume, în România există multe alte locuri pe unde rătăcesc spirite neliniştite, adaptate la lumea de azi. De pildă, a existat un caz în care fantomele au stricat tranzacţii imobiliare. În Constanţa, un localnic nu a reuşit să îşi vândă frumoasa casă, situată în apropierea celebrului Cazinou, tocmai din cauza fantomei bunicii sale care s-a născut, a trăit şi a murit acolo.

O bântuire interesantă se petrece într-o peşteră de pe Valea Prigoanei (Sebeş), unde au loc mai multe tipuri de apariţii. Cu mult timp în urmă, soldaţii honvezi ar fi omorât aici mulţi români nevinovaţi, care au devenit fantome, trecând în lumea de dincolo, fără rugăciune şi lumânare, şi s-au adăpostit în peş­te­ră.

 Numiţi Tânguitori de cei cu care s-au întâlnit, sub apa­riţia unor si­luete de ceaţă, ei scot nişte vaiete în­gro­­zitoare, ieşind din peşteră numai noaptea, când luna este pe cer. Mulţi dintre oamenii care i-au întâlnit pe Tân­guitori au fost lo­viţi, apoi, de neca­zuri în lanţ. Un alt tip de apariţii din peş­teră sunt Li­ghi­oaiele, care sea­mă­nă cu animalele, deşi au siluete şi voci umane. 

Aces­tea se deplasează în patru labe, în sal­turi, şi apar prin zo­na peşterii şi prin cele două lu­mi­ni­şuri din apro­piere. Tot aici îşi fac apa­riţia şi Lu­miniţele, nişte pâl­pâiri inex­pli­ca­bile, cam cât fla­căra de lu­mâ­na­re, care dansează în faţa peşterii, dea­su­pra pământului sau în aer.

Glumind şi nu prea, ţinând cont de numeroasele locuri cu activitate paranormală din România, ar pu­tea fi dezvoltată foarte bine o nouă ramură a turis­mului, şi anume, turismul paranormal, aflat la mare modă în lume. Exemple există: fascinaţi de mistere şi senzaţional, englezii şi americanii stau la coadă ca să se întindă în sicriul lui Dracula, aflat într-un hotel din Pasul Tihuţa, în judeţul Bistriţa-Năsăud, sau ca să îi sim­tă fâlfâirile reci, în Castelul din Bran.

• Yami Kamui

FORMULA AS

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

 

Posted in: fantome,FORMULA AS,paranormal,ROMANIA PARANORMALA,vraji