S-a nascut în 1921, pe 5 noiembrie, în Grozesti, judetul Lapusna, în Basarabia. La 13 ani a mers la Mănăstirea Hancu, unde a ramas până în 1944, când s-a refugiat în România pentru ca Basarabia fusese ocupata de către sovietici. A făcut scoala de catiheti, de patru ani, Seminarul de Teologie, de cinci ani, si Institutul Teologic la Bucuresti, pe care l-a terminat în 1970.
A fost si pe front în al doilea razboi mondial. In 1946 a venit de pe front în schitul de la Vladicesti, din eparhia Husiului, unde s-a călugărit si a fost hirotonit diacon si preot. A făcut puscarie de trei ori: în 1948 la Galati, 1959-1966 si 1988 la Jilava.
A fost si pe front în al doilea razboi mondial. In 1946 a venit de pe front în schitul de la Vladicesti, din eparhia Husiului, unde s-a călugărit si a fost hirotonit diacon si preot. A făcut puscarie de trei ori: în 1948 la Galati, 1959-1966 si 1988 la Jilava.
“Multi alearga peste dealuri si vai ca să gaseasca un duhovnic iscusit. Dar daca omul nu tine seama de povetele lui, epacat .....“.
Asa ofteaza Părintele Mina de la Mănăstirea Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Husi. Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu sta intr-o camera mica, pe care o umplu cu totul biblioteca si masa de scris, plina de foi si dosare. Peretii s-au impodobit de icoane. In coltul dinspre rasarit, sub icoana Mântuitorului arde mereu o candela, iar deasupra usii vegheaza icoana Invierii Mântuitorului, sculptata în lemn chiar de Părintele Mina.
A făcut cândva si o scoala de meserii. Dar l-a chemat Dumnezeu să fie misionar în inchisorile comuniste.
Asa ofteaza Părintele Mina de la Mănăstirea Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Husi. Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu sta intr-o camera mica, pe care o umplu cu totul biblioteca si masa de scris, plina de foi si dosare. Peretii s-au impodobit de icoane. In coltul dinspre rasarit, sub icoana Mântuitorului arde mereu o candela, iar deasupra usii vegheaza icoana Invierii Mântuitorului, sculptata în lemn chiar de Părintele Mina.
A făcut cândva si o scoala de meserii. Dar l-a chemat Dumnezeu să fie misionar în inchisorile comuniste.
Părintele Mina a fost jelit de multe ori înainte de ‘89 de credinciosi. Aceasta pentru ca din când în când mai disparea câteva luni. “Cica a murit Părintele Mina”, susoteau femeile când nu-l vedeau la slujba. Dar Părintele Mina aparea din nou la biserica mănăstirii si lumea se linistea. După 1989, lucrurile s-au limpezit:
Părintele Mina fusese inchis de securisti de mai multe ori. Dumnezeu il chemase în alta parte să raspândeasca cuvântul Lui. “Am trait o viata de misionar intr-o biserica calauzita de Duhul Sfânt”, spune Părintele Mina.
Părintele Mina fusese inchis de securisti de mai multe ori. Dumnezeu il chemase în alta parte să raspândeasca cuvântul Lui. “Am trait o viata de misionar intr-o biserica calauzita de Duhul Sfânt”, spune Părintele Mina.
Părintele Mina s-a călugărit în 1935, când avea 13 ani si jumatate, pentru ca voia să invete carte. S-a dus la Mănăstirea Hancu si l-au primit. A vrut să intre la Seminarul Teologic, dar a fost respins ca fusese bolnav de malarie. L-au luat în armata si a făcut razboiul pe la Timisoara, pe frontul de vest, cum spune Părintele.
Prea multe nu vrea sa povesteasca despre razboi, ca viata din mănăstire e mai insemnata. De-abia prin 1945, când s-a terminat razboiul, a făcut scoala de cantareti, de patru ani, si a fost promovat direct în anul III la Seminar si a dat examen si la Institutul Teologic din Bucuresti.
Prea multe nu vrea sa povesteasca despre razboi, ca viata din mănăstire e mai insemnata. De-abia prin 1945, când s-a terminat razboiul, a făcut scoala de cantareti, de patru ani, si a fost promovat direct în anul III la Seminar si a dat examen si la Institutul Teologic din Bucuresti.
“In ‘48, când s-a scos învătamantul religios din scoala, am raspândit afise prin Husi. Atentionam poporul credincios ca au venit vremuri grele asupra noastra. Au scos icoana Domnului Iisus si au pus icoana lui Stalin”, povesteste Părintele. “Le spuneam: “Feriti-va de învătaturile staliniste, tineti-va credinta, îndrumati copiii să mearga la biserica. Sa avem incredere ca puterea lui Antihrist va cadea”. Facuse părintele niste calcule după Cartea Apocalipsei si prevestea caderea comunismului si moartea lui Stalin.
Atunci a fost condamnat pentru prima oara la trei luni de inchisoare la Galati. A stat în total 11. In 1959 era în anul al II-lea la Institut. Si a avut o alta iesire “neplacuta”, cum zice părintele. Decretul 410 desfiinta Mănăstirea de la Vladicesti, din eparhia Husilor, unde fusese făcut călugăr si preot. Si atunci Părintele Mina n-a mai rabdat.
A scris vreo treisprezece scrisori de protest fata de decret, care au ajuns în toate centrele culturale si peste tot la Securitate. “Am scris si-am denuntat Antihristul prin temeiurile Sfintei Scripturi.
Am fost exmatriculat de la Institutul Teologic, arestat si condamnat la sapte ani de inchisoare si patru ani de pierdere a drepturilor civile. In octombrie ‘59 am fost arestat, dus la Bucuresti cu mainile în catuse, ca un om periculos, ca tare periculos mai eram”, povesteste Părintele Mina.
Atunci a fost condamnat pentru prima oara la trei luni de inchisoare la Galati. A stat în total 11. In 1959 era în anul al II-lea la Institut. Si a avut o alta iesire “neplacuta”, cum zice părintele. Decretul 410 desfiinta Mănăstirea de la Vladicesti, din eparhia Husilor, unde fusese făcut călugăr si preot. Si atunci Părintele Mina n-a mai rabdat.
A scris vreo treisprezece scrisori de protest fata de decret, care au ajuns în toate centrele culturale si peste tot la Securitate. “Am scris si-am denuntat Antihristul prin temeiurile Sfintei Scripturi.
Am fost exmatriculat de la Institutul Teologic, arestat si condamnat la sapte ani de inchisoare si patru ani de pierdere a drepturilor civile. In octombrie ‘59 am fost arestat, dus la Bucuresti cu mainile în catuse, ca un om periculos, ca tare periculos mai eram”, povesteste Părintele Mina.
Din când în când se mai opreste si-si piaptana barba alba, apoi se uita lung în podea. “Am fost si sunt un misionar. In timpul comunismului chiar în front, nu în spatele frontului. In inchisoare am fost un misionar. Spovedeam si împărtăseam oameni, faceam slujba.
Stiam ritualul pe deasupra: Cele sapte Laude, Sfânta Liturghie, Acatistul Domnului Iisus, al Maicii Domnului si faceam slujba printre paturi si savarseam Sfânta Rugăciune. Faceam si împărtăsanie cu paine din pachete, iar vin facusem din niste struguri primiti tot asa, intr-un pachet.
Stiam ritualul pe deasupra: Cele sapte Laude, Sfânta Liturghie, Acatistul Domnului Iisus, al Maicii Domnului si faceam slujba printre paturi si savarseam Sfânta Rugăciune. Faceam si împărtăsanie cu paine din pachete, iar vin facusem din niste struguri primiti tot asa, intr-un pachet.
După ce a iesit din inchisoare, Părintele Mina a petrecut doi ani în Ardeal, apoi a venit la Mănăstirea Sfintii Petru si Pavel din Husi. De aici i-a scris lui Ceausescu vreo sapte scrisori. “Faceam pe duhovnicul lui Nicolae Ceausescu prin scrisorile acelea. Ii povatuiam:
“Nu e bine să persecutati crestinismul. Dati libertate crestinismului, ca în tara noastra să se sărbătoreasca, să se respecte calendarul Bisericii, astfel încât credinciosul, duminica, să se intalneasca cu aceia dragi lui”. “Combateam darwinismul cu argumente”, povesteste Părintele Mina.
Scrisorile erau semnate “Un grup de intelectuali din Bucuresti” si erau trimise direct la casele lui Ceausescu. Dar ultima scrisoare i-a dus pe securisti cu gândul ca e scrisa de un preot, pentru ca povestea o întâmplare stiuta de putini pe vremea aceea. “La Mănăstirea Neamt s-a produs în ‘86 un lucru miraculos. Pe aleea care duce la intrarea în mănăstire, către usa bisericii, s-a desprins pământul si s-a ridicat. Cam de dimensiunea unui mormant.
Au sapat, au sapat si au dat de niste oseminte acolo. Era si Mitropolitul, care e acuma Patriarh, Prea Fericitul Teoctist. El a spus să se faca un sicriu si să le pastreze cu sfintenie, ca asta e un semn miraculos”, povesteste Părintele Mina. “S-au gândit imediat la mine pentru ca aveam antecedente. Si asa în ‘88, am mai lipsit vreo opt luni. Ziceau securistii: “Daca Părintele Mina nu-i cuminte… Apoi a venit izbavirea în 1989″, ofteaza batranul.
“Nu e bine să persecutati crestinismul. Dati libertate crestinismului, ca în tara noastra să se sărbătoreasca, să se respecte calendarul Bisericii, astfel încât credinciosul, duminica, să se intalneasca cu aceia dragi lui”. “Combateam darwinismul cu argumente”, povesteste Părintele Mina.
Scrisorile erau semnate “Un grup de intelectuali din Bucuresti” si erau trimise direct la casele lui Ceausescu. Dar ultima scrisoare i-a dus pe securisti cu gândul ca e scrisa de un preot, pentru ca povestea o întâmplare stiuta de putini pe vremea aceea. “La Mănăstirea Neamt s-a produs în ‘86 un lucru miraculos. Pe aleea care duce la intrarea în mănăstire, către usa bisericii, s-a desprins pământul si s-a ridicat. Cam de dimensiunea unui mormant.
Au sapat, au sapat si au dat de niste oseminte acolo. Era si Mitropolitul, care e acuma Patriarh, Prea Fericitul Teoctist. El a spus să se faca un sicriu si să le pastreze cu sfintenie, ca asta e un semn miraculos”, povesteste Părintele Mina. “S-au gândit imediat la mine pentru ca aveam antecedente. Si asa în ‘88, am mai lipsit vreo opt luni. Ziceau securistii: “Daca Părintele Mina nu-i cuminte… Apoi a venit izbavirea în 1989″, ofteaza batranul.
După revolutie, Părintele Mina a fost prin toate penitenciarele din eparhia Husilor si Romanului. Facea slujba duminica pentru puscariasi. A fost trei ani si profesor de religie la scolile din oraselul de provincie, desi nu era încă introdusa ca materie oficiala în programa scolara.
In 1996, Episcopia Husilor si Romanului a fost reinfiintata. Părintele Mina a fost numit consilier-misionar. Până în 2002, când a iesit la pensie. “Acum sunt misionar cu grad mai mare, pensionar”, zambeste batranul călugăr. Si de când s-a pensionat, Părintele Mina scrie.
Scrie rugăciuni si vrea sa-si publice memoriile. De Sfintele Pasti ale anului acesta a scris doua scrisori. Are de gând să le “trimeata” presedintelui si prim-ministrului. Ca să le aduca aminte de calea cea sfânta a lui Dumnezeu. Dar mai are de cercetat, de intrebat, ca n-a gasit adresele celor doi destinatari. N-ar vrea să le trimita la sediile oficiale, ci acasa. Ca sa fie sigur ca o să citeasca chiar ei epistolele lui.
In 1996, Episcopia Husilor si Romanului a fost reinfiintata. Părintele Mina a fost numit consilier-misionar. Până în 2002, când a iesit la pensie. “Acum sunt misionar cu grad mai mare, pensionar”, zambeste batranul călugăr. Si de când s-a pensionat, Părintele Mina scrie.
Scrie rugăciuni si vrea sa-si publice memoriile. De Sfintele Pasti ale anului acesta a scris doua scrisori. Are de gând să le “trimeata” presedintelui si prim-ministrului. Ca să le aduca aminte de calea cea sfânta a lui Dumnezeu. Dar mai are de cercetat, de intrebat, ca n-a gasit adresele celor doi destinatari. N-ar vrea să le trimita la sediile oficiale, ci acasa. Ca sa fie sigur ca o să citeasca chiar ei epistolele lui.
Crestinarea lui Nicolae Steinhardt
In 1959, Părintele Mina a fost anchetat la Securitate, la Bucuresti, pe Strada Uranus, si apoi inchis la Jilava. La sfârsitul lui februarie 1960 l-a cunoscut pe scriitorul Nicolae Steinhardt, din grupul lui Constantin Noica. Intelectualul de atunci avea să devina “Părintele Nicolae” de la Mănăstirea Rohia, crestinat în celula de la Jilava de Părintele Mina.
“Eram vreo 60 în celula, trei rânduri de paturi etajate. Dormeau si cate doi în pat. Intr-o noapte a mai aparut o persoana, cu bocceaua subsuoara. Se uita nedumerit în jur, ca nu mai avea loc. Atunci i-am făcut semn să urce la mine. “Sa mai dormim putin, ca acusi e ziua”, i-am zis. “Mii de multumiri”, mi-a raspuns. A doua zi am aflat ca se numeste Nicolae Steinhardt si ca e “ovreu”, cum zicea el”, povesteste Părintele.
“Eram vreo 60 în celula, trei rânduri de paturi etajate. Dormeau si cate doi în pat. Intr-o noapte a mai aparut o persoana, cu bocceaua subsuoara. Se uita nedumerit în jur, ca nu mai avea loc. Atunci i-am făcut semn să urce la mine. “Sa mai dormim putin, ca acusi e ziua”, i-am zis. “Mii de multumiri”, mi-a raspuns. A doua zi am aflat ca se numeste Nicolae Steinhardt si ca e “ovreu”, cum zicea el”, povesteste Părintele.
Intr-o zi, “ovreul” i-a spus ca vrea să moara crestin. Si Părintele Mina l-a botezat intre paturile din celula, cu apa dintr-un ibric. Mai târziu, Nicolae Steinhardt a vrut să intre în monahie la Mănăstirea de la Husi, unde era staret Părintele Mina, dar nu l-a primit episcopul. Si atunci a plecat la Cluj, cu o recomandare de la Părintele Mina si a fost primit la Mănăstirea Rohia, unde a avut grija de biblioteca. A murit în 1989 după o vizita a Părintelui Mina, la Spitalul din Baia Mare
Rugăciunea inimii
“Eu propag rugăciunea inimii, calitatea rugăciunii, calitatea vietii duhovnicesti. Si pentru monahi este ceva care trebuie să ia aminte. Timp de 5-10-15 minute zilnic să faca un exercitiu.
Pozitia este în genunchi, nu stând în sezut sau cu fruntea aplecata la pământ, ci vertical, cu mainile adunate si rostesti rugăciunea inimii: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieste-ma pe mine, păcătosul”.
Te cobori cu mintea în inima. Mintea nu e obisnuita, dar încet-încet se obisnuieste să rosteasca cuvintele rugăciunii. Inima nu-i obisnuita, nu se deschide, e impietrita, dar daca ai să bati la usa inimii, insistent, până la urma se deschide”.
Pozitia este în genunchi, nu stând în sezut sau cu fruntea aplecata la pământ, ci vertical, cu mainile adunate si rostesti rugăciunea inimii: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieste-ma pe mine, păcătosul”.
Te cobori cu mintea în inima. Mintea nu e obisnuita, dar încet-încet se obisnuieste să rosteasca cuvintele rugăciunii. Inima nu-i obisnuita, nu se deschide, e impietrita, dar daca ai să bati la usa inimii, insistent, până la urma se deschide”.
amira-spiritualitate.blogspot.com
"Eu L-am vazut pe Domnul Iisus. Asta mi-a dat putere"
Chilia parintelui Mina Dobzeu miroase a tamaie si-a mir. Peretii sunt imbracati in icoane si intre ele arde neincetat o candela. Aerul e subtire si incarcat cu o tacere smerita. Dupa 91 de ani de credinta si rugaciune, dupa chinurile din temnitele comuniste, parintele sta intins in pat, orb si aproape fara auz. Mainile ii sunt firave.
Mainile sale, care l-au botezat pe Nicolae Steinhardt in inchisoare, care au cioplit troite si au binecuvantat mii de credinciosi. Dar chiar si asa, firav si fara puteri, intreaga sa fiinta iradiaza bunatate si liniste, iar vorbele sale, pline de intelepciune si traire duhovniceasca, iti incalzesc inima. Unul dintre cei mai induhovniciti calugari ai Romaniei m-a primit pentru a-mi vorbi despre rugaciunea inimii, pe care o cunoaste indeaproape.
"Bate la usa inimii. Loveste cu cuvinte!"
- Parinte, v-ati intarit de-a lungul vietii practicand rugaciunea inimii. Ati vorbit despre importanta ei si ati raspandit-o in toata Romania, in biserici si manastiri. De ce ati considerat important sa faceti cunoscuta aceasta rugaciune, in mod special?
- "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul". Aceasta este rugaciunea inimii, scurta si simpla, dar cu o mare putere si de mare ajutor. Este o rugaciune de pocainta, adresata Domnului Iisus, si e plina de Har si de Adevar. Porunca este de la Domnul: "Privegheati, dar in toata vremea, rugandu-va".
Rugaciunea inimii nu este o taina de care au parte numai preotii, sau o practica ce apartine doar monahilor nevoitori. Este o rugaciune de pocainta, pentru tot crestinul. Prin aceasta rugaciune, omul devine curat cu inima. Rugaciunea inimii ii mantuieste pe cei credinciosi, iar monahii cu pravila calugareasca se si sfintesc.
Domnul o primeste ca o jertfa curata, se bucura de ea si se veseleste, iar pe noi, rugaciunea aceasta de toate relele ne pazeste, ne imbraca intr-o putere de sus, de nebiruit.
- Exista anumite reguli pe care e bine sa le urmam, pentru ca ea sa fie ascultata?
- Oricine poate spune rugaciunea inimii. E pentru toata lumea. Prima conditie este sa te impaci cu ceilalti. Fara pace in inima fata de aproapele tau, nu poti porni sa te rogi. In ce priveste locul rostirii ei, el poate sa fie in biserica sau in odaia ta. In liniste totala, in singuratate sau in camara inimii tale, indiferent unde te-ai afla.
Cum sa ne rugam? Mai intai zicem Tatal nostru si apoi, dupa cum spune Apostolul Pavel, "rugati-va neincetat". Exista si o parte tehnica a acestei rugaciuni. Stai in genunchi sau pe un scaunel micut si incepem sa rostim rugaciunea cu mintea coborand in inima. Trebuie sa spui rar, in ritmul inimii: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul".
Acestea zise cu smerenie multa si fara sa gandim nimic altceva si fara sa ne miscam. In felul acesta, primim tarie sufleteasca si se face simtita lucrarea Harului dumnezeiesc. Ne despatimim, ne izbavim de vicii: de ura, invidie, nerabdare, razbunare, betie, lacomie, desfrau sau zgarcenie.
Apostolul Pavel spunea: "si Duhul vine in ajutor slabiciunii noastre, caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, ci insusi Duhul se roaga pentru noi cu suspine negraite". Cu timpul, pacea se va asterne in intreaga noastra fiinta. Asta trebuie facut de trei ori pe zi, si sa nu uitam sa coboram mintea in inima, si la celelalte rugaciuni.
Nimeni sa nu spuna ca nu poate duce la capat suta la suta rugaciunea inimii! Dumnezeu te va primi si cu un sfert din cat ar trebui. Unii poate va vor spune sa nu va apucati de rugaciunea inimii, pana nu va veti curati mai intai de vicii. Eu va sfatuiesc sa incepeti, chiar daca sunteti prinsi in mrejele poftelor trupesti, caci treptat, rugaciunea va aduce si despatimirea. E necesar doar sa ceri ajutorul lui Dumnezeu si sa te rogi cu staruinta.
"Coboara-ti mintea in inima"
- Aceasta rugaciune e legata de respiratie sau de bataile inimii?
- Ambele metode sunt bune la inceput. Pentru a te deprinde, poti spune: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu" pe inspiratie, apoi "Miluieste-ma pe mine, pacatosul" pe expiratie. Dar daca vei lipi rugaciunea de bataile inimii, aceasta nu va inceta niciodata. Sfatul meu este sa umbli la inima. Bate la usa inimii, loveste cu cuvinte.
Mai intai cu vocea si apoi tainic. Asa vei deprinde inima sa se deschida si sa lucreze cu mintea, pana ce se va incalzi.
Cand spui rugaciunea dupa bataia inimii, ritmul va fi altul si vei avea sapte timpi: 1. Doamne 2. Iisuse 3. Hristoase, 4. Fiul lui Dumnezeu, 5. miluieste-ma 6. pe mine, 7. pacatosul. Pentru omul de rand, zece minute dimineata, zece la pranz si la fel seara, si ii de ajuns. E bine sa nu lipseasca nici celelalte rugaciuni. Acatistul Domnului Iisus, al Maicii Domnului si altele.
Sa mergeti la biserica si sa tineti posturile, iar un duhovnic sa te spovedeasca si sa te impartaseasca regulat. Eu sunt bolnav si stau la pat si spun rugaciunea asa, la pat cum sunt. Is slabanog... Spun rugaciunea cu mintea, vorbita sau tacand. Totul e sa ai mintea coborata in inima.
Asta inseamna ca o faci cu inima. Este o lucrare pe care o atribui inimii spirituale si nu inimii carnale. Nu trebuie sa te opresti asupra inimii carnale! Acolo cultivi patimile. Spre stanga trebuie sa te opresti, doua degete sub sanul stang, acolo ti-e inima duhovniceasca. Si mai mult te opresti cu cuvantul.
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!". Un suspin trebuie sa fie in cuvantul "miluieste-ma". M-a intrebat cineva unde sta sufletul? Sufletul sta in tot corpul, dar centrul il are in inima duhovniceasca. E ca o faclie, ca o flacara care arde in noi! Arde! El raspunde la rugaciunea inimii. Pe masura ce vei spune rugaciunea vei simti cum se infierbanta.
Nu cautati semne si minuni
- Rugaciunile sunt intrerupte, adesea, de ganduri, care nu se lasa alungate usor. Cum poti lupta cu asemenea rataciri?
- Daca ai venit sa afli despre rugaciunea inimii, de ce iti pui matale problema ca vei avea rataciri? Ii ceri lui Dumnezeu cele bune, de ce crezi ca El nu te va calauzi spre cele bune si de folos? Domnul a zis asa: "Cine este omul acela intre voi care, de va cere fiul sau paine, oare ii va da piatra?
Sau de-i cere peste, oare el ii va da sarpe? Daca voi, rai fiind, stiti sa dati daruri bune fiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?". Sa nu umbli dupa minuni si vedenii sau soapte. Atunci, da, diavolul poate sa lucreze. Trebuie sa ramai in rugaciune, fara sa cauti senzatii sau stari sufletesti extraordinare si vei fi ferit de ratacire.
Si chiar daca le ai, sa nu le spui, sa le pastrezi pentru tine. Se poate ca Dumnezeu sa ne dea semne ca sa ne incurajeze si sa ne intareasca in credinta noastra, dar nu acestea sunt scopul si nu trebuie nici sa te mandresti cu ele si nici sa faci aprecieri despre tine, ca atunci esti neispravit. Nu cautati semne si minuni.
Domnul a zis: "De veti avea credinta cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia muta-te de aici dincolo, si se va muta si nimic nu va fi cu neputinta". Da' matale crezi ca trebuie sa ne apucam sa mutam muntii din loc? Sa mergem pe apa sau sa levitam, cum spun yoghinii ca fac?
Muntii stau bine unde i-a lasat Dumnezeu. Muntii pacatelor noastre trebuie sa ii mutam! Sa ne despatimim de vicii, de betie, invidie, dusmanie, desfrau, vorbire in desert, acestea sunt minunile credintei. Sa nu ne trufim, ca aceasta ne rataceste mai mult decat orice. Aceasta poate sa mahneasca Harul lui Dumnezeu, ca celor mandri Dumnezeu le sta impotriva, iar celor smeriti le da har.
- Cateodata simti ca Dumnezeu e in arbori, in pietre, in tot ce inseamna natura, si parca intelegi acest limbaj si descoperi o dragoste dulce in toate. In astfel de momente, am ajuns in taina lui Dumnezeu sau e doar ceva premergator?
- E doar ceva premergator. Sentimentele noastre sunt de la Dumnezeu si El nu ni le anuleaza. Ne da simtaminte bune si nobile ca sa intelegem ca suntem pe drumul cel bun, dar inca nu am ajuns la taina. Sentimentele pe care le avem, Domnul le foloseste de multe ori, ca sa intelegem tainele dumnezeiesti si lucrarea lui Dumnezeu cu noi. Ia sa vezi, stii sa canti "Trandafir de la Moldova"?
Iata, Domnul mi-a aratat prin cantarea asta simpla cat de mult ia aminte asupra sentimentelor noastre, cand sunt calauzite catre lucruri bune si frumoase. Eu iubeam cantarea aceasta, mi-a vorbit despre sentimentele mele. Orice sentiment sadit in noi de Dumnezeu ii bun, ne desteapta, ne invata ca dincolo de simplitatea lor, au inteles mai adanc.
"Orice duhovnic e mare, daca asculti de el"
- Pentru a inainta in rugaciune, avem nevoie de duhovnic, sau ne putem stradui singuri?
- Da' matale la ce-ai venit la mine? Pai iata, singur ti-ai gasit raspunsul. Si eu, care cunosc mai multe, as avea nevoie de un duhovnic iscusit, ca multe se ivesc. Un duhovnic te ajuta, ai limpezime ca sa urci pe trepte mai inalte, e important sa ai. Da' unii alearga peste dealuri si peste vai ca sa isi gaseasca un duhovnic mai iscusit.
Tot umbla prin manastiri si biserici si pana la urma ei nu asculta nici de vreun duhovnic mare si nici de vreunul mic. Oricare duhovnic e mare, daca asculti de el. Altfel e de prapura si nu-ti e de nici un folos.
"Lumina necreata a venit peste Romania"
- Spuneati ca prin rugaciune nu trebuie sa asteptam semne de la Dumnezeu. De ce?
- Sa nu umblam dupa acestea. Smereste-te inaintea lui Dumnezeu si incolo le vei avea pe toate. Daca umbli dupa minuni se poate amesteca cel rau, care te poate duce in ratacire. Smerenie si rugaciune, atat ai nevoie. Sa nu umblam dupa supra-natural, ca noi nu stim sa facem prea bine distinctia si acolo se amesteca si cel inselator, diavolul.
New Age si tot spiritualismul oriental, african, cu magii de tot felul si ritualuri pagane, duc la o ratiune fara ratiune, fara cunoasterea lui Dumnezeu. Sunt practici fara Adevar, oricat de senzationale ar parea. Si cel ce nu are Adevar este in minciuna. Fiecare crestin trebuie sa cunoasca Adevarul, caci el este cunostinta de Dumnezeu. Mantuirea noastra este prin credinta, har si fapte bune.
Credinta o avem cea intru Hristos, in biserica ortodoxa, nu oriunde. Avem adevarul si lumina. Si acum, cand va vorbesc, vad lumina cea necreata, Adevarul Adevarurilor. Domnul ne indruma dupa legile sale, dupa poruncile sale.
- Ce este lumina necreata?
- Lumina cea necreata, ii aproape anul de cand am primit-o. In istoria bisericii este la Grigorie Palama, el a mai vazut-o. Se numeste astfel, ca sa nu creada oamenii ca este ca lumina soarelui sau a lunii.
Este o lumina ce emana direct din Dumnezeu. Eu o vad. Este peste toata tara. Mi se arata si are un rost cand o vad, ca un indemn cateodata, sau ca o explicatie. Ea aduce mai multa lumina in viata bisericii. Aduce peste toti oamenii indreptare, intelepciune, intelegere, sfaturi,
"Doamne, apara-ma de oamenii galcevii, de draci si de patimile trupesti!"
- Lumea de azi e o competitie intre oameni: in societate, la serviciu, chiar si in dragoste. Cum putem totusi sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, cand dintre noi, unul singur poate sa castige?
- Te rogi pentru el. Cand te rogi, nu inseamna ca te rogi pentru ce-i in mintea lui, rugaciunea ta nu este sa se implineasca gandul celuilalt. Ci sa il fereasca Dumnezeu de rele, sa-i aduca mantuire si lui. De-acolo mai departe, stie Dumnezeu cat sa dea fiecaruia. Asta e fapta cea mai minunata: ca tu vrei sa-ti pui sufletul tau si pentru aproapele tau.
Chiar daca te gandesti ca nu merita, roaga-te pentru celalalt, ca poate se afla si el in multe pacate. In rest, incearca sa nu gresesti fata de el, sa nu fii respingator. Uita raul, rabda mult, iarta totul! In felul acesta vei avea pace cu toti cei din jurul tau si cu tine insuti. Iar cand esti la stramtoare mai poti zice asa: "Doamne, apara-ma de oamenii galcevii, de draci si de patimile trupesti!".
Cu aceasta rugaciune scurta, iata de cate ma apar deodata! Aceasta rugaciune trebuie spusa mereu, oriunde. Important este sa fim cu inima smerita si cu duhul umilit, asta conteaza. Io am zis: Mie, a mari pe Domnul, bine imi este! Dar Domnul, ca sa ma pot lipi de El, mi-a pus conditii. A zis sa am cuget curat, inima smerita si duh umilit. Numai cu acestea ma pot apropia de Dumnezeu, si cu iubire de aproapele meu.
- Ati reusit sa treceti prin anii grei ai ateismului feroce, fara sa va pierdeti credinta. Ce anume v-a dat aceasta putere?
- Da-mi Doamne lacrimi, sa-mi plang pacatele mele! Unii au lacrima usoara, eu insa nu am avut acest dar. Am plans cu amaaaaar! Cand am vazut umbra lui Antihrist prima data, intunericul care ma inspaimanta, plangeam... Al doilea, cand m-au scos din manastire si m-au dat afara... Am plans cu amar... Am plans si cand m-au lovit securistii, niste banditi antihristi...
M-am angajat la o lupta cu Antihristul si l-am dat pe fata. M-am luptat cu dracul, am luat batai, zeci de batai! Ei s-au suparat ca i-am dat pe fata. M-a intarit si m-a aparat Domnul! Lupta a fost grea. Si acum lupta e grea. Batai... batai... atatea batai, ca acuma nu mai vad cu ochii. Eu l-am vazut pe Domnul Iisus! Asta mi-a dat putere.
Am vazut si Duhul Sfant, planand deasupra tarii, si am stiut ca o sa ne apere de ceva, poate de o boala, sau de o foamete, sau de vreun razboi. L-am vazut pe Domnul Iisus de o frumusete raaaara! De o frumusete raaaaraaaa! L-am vazut asa de frumos! Eram acasa, la Grozesti, cand l-am vazut in toata frumusetea Lui!
Nu-mi sterge nimeni imaginea asta din suflet! Stiu unde l-am vazut. Cand merg la biserica, sa ma impartasesc din trupul si sangele Lui, ma gandesc la El, cat de scump si de frumos e! L-am intampinat cu candela aprinsa, acolo unde l-am vazut, in satul meu.
Am facut o troita acolo, pe dealul Basarabiei. S-a coborat si s-a asezat pe un tron, cu o coroana de aur pe cap. Si banditii au incercat sa ii ia coroana, iar El le-a spus: "Nu veti lua nimic! Aceasta este Imparatia mea si voi veti pieri cu totii!". Acolo, acasa, in Basarabia, am facut o capela sa odihneasca Domnul.
Eram cu Vasile de la Poiana Marului. L-am primit cu candela aprinsa, impreuna cu poporul din satul meu. Domnul a venit si Antihristul a fost nimicit. Asa au inceput sa se reinfiinteze manastirile si sa avem din nou invatatura duhovniceasca in scoli. A venit Hristos la noi pentru acestea si Satana a plecat.
- Cat de puternica poate sa fie o rugaciune?
- Rugaciunea cea mai inalta, de unire cu Dumnezeu, e fara cuvinte. E alipirea de Domnul cu afectiunea si caldura inimii, precum copilul alipit de sanul maicii sale se simte odihnit si fericit fara sa spuna cuvinte.
SURSA FORMULA AS
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0Despre Rugaciunea Inimii cu Parintele Mina Dobzeu
Chilia parintelui Mina Dobzeu miroase a tamaie si-a mir. Peretii sunt imbracati in icoane si intre ele arde neincetat o candela. Aerul e subtire si incarcat cu o tacere smerita. Dupa 91 de ani de credinta si rugaciune, dupa chinurile din temnitele comuniste, parintele sta intins in pat, orb si aproape fara auz. Mainile ii sunt firave.
Mainile sale, care l-au botezat pe Nicolae Steinhardt in inchisoare, care au cioplit troite si au binecuvantat mii de credinciosi. Dar chiar si asa, firav si fara puteri, intreaga sa fiinta iradiaza bunatate si liniste, iar vorbele sale, pline de intelepciune si traire duhovniceasca, iti incalzesc inima. Unul dintre cei mai induhovniciti calugari ai Romaniei m-a primit pentru a-mi vorbi despre rugaciunea inimii, pe care o cunoaste indeaproape.
"Bate la usa inimii. Loveste cu cuvinte!"
- Parinte, v-ati intarit de-a lungul vietii practicand rugaciunea inimii. Ati vorbit despre importanta ei si ati raspandit-o in toata Romania, in biserici si manastiri. De ce ati considerat important sa faceti cunoscuta aceasta rugaciune, in mod special?
- "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul". Aceasta este rugaciunea inimii, scurta si simpla, dar cu o mare putere si de mare ajutor. Este o rugaciune de pocainta, adresata Domnului Iisus, si e plina de Har si de Adevar. Porunca este de la Domnul: "Privegheati, dar in toata vremea, rugandu-va".
Rugaciunea inimii nu este o taina de care au parte numai preotii, sau o practica ce apartine doar monahilor nevoitori. Este o rugaciune de pocainta, pentru tot crestinul. Prin aceasta rugaciune, omul devine curat cu inima. Rugaciunea inimii ii mantuieste pe cei credinciosi, iar monahii cu pravila calugareasca se si sfintesc.
Domnul o primeste ca o jertfa curata, se bucura de ea si se veseleste, iar pe noi, rugaciunea aceasta de toate relele ne pazeste, ne imbraca intr-o putere de sus, de nebiruit.
- Exista anumite reguli pe care e bine sa le urmam, pentru ca ea sa fie ascultata?
Acasa, in satul nasterii sale din Basarabia
- Oricine poate spune rugaciunea inimii. E pentru toata lumea. Prima conditie este sa te impaci cu ceilalti. Fara pace in inima fata de aproapele tau, nu poti porni sa te rogi. In ce priveste locul rostirii ei, el poate sa fie in biserica sau in odaia ta. In liniste totala, in singuratate sau in camara inimii tale, indiferent unde te-ai afla.
Cum sa ne rugam? Mai intai zicem Tatal nostru si apoi, dupa cum spune Apostolul Pavel, "rugati-va neincetat". Exista si o parte tehnica a acestei rugaciuni. Stai in genunchi sau pe un scaunel micut si incepem sa rostim rugaciunea cu mintea coborand in inima. Trebuie sa spui rar, in ritmul inimii: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul".
Acestea zise cu smerenie multa si fara sa gandim nimic altceva si fara sa ne miscam. In felul acesta, primim tarie sufleteasca si se face simtita lucrarea Harului dumnezeiesc. Ne despatimim, ne izbavim de vicii: de ura, invidie, nerabdare, razbunare, betie, lacomie, desfrau sau zgarcenie.
Apostolul Pavel spunea: "si Duhul vine in ajutor slabiciunii noastre, caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, ci insusi Duhul se roaga pentru noi cu suspine negraite". Cu timpul, pacea se va asterne in intreaga noastra fiinta. Asta trebuie facut de trei ori pe zi, si sa nu uitam sa coboram mintea in inima, si la celelalte rugaciuni.
Nimeni sa nu spuna ca nu poate duce la capat suta la suta rugaciunea inimii! Dumnezeu te va primi si cu un sfert din cat ar trebui. Unii poate va vor spune sa nu va apucati de rugaciunea inimii, pana nu va veti curati mai intai de vicii. Eu va sfatuiesc sa incepeti, chiar daca sunteti prinsi in mrejele poftelor trupesti, caci treptat, rugaciunea va aduce si despatimirea. E necesar doar sa ceri ajutorul lui Dumnezeu si sa te rogi cu staruinta.
"Coboara-ti mintea in inima"
- Aceasta rugaciune e legata de respiratie sau de bataile inimii?
- Ambele metode sunt bune la inceput. Pentru a te deprinde, poti spune: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu" pe inspiratie, apoi "Miluieste-ma pe mine, pacatosul" pe expiratie. Dar daca vei lipi rugaciunea de bataile inimii, aceasta nu va inceta niciodata. Sfatul meu este sa umbli la inima. Bate la usa inimii, loveste cu cuvinte.
Inca in putere
Cand spui rugaciunea dupa bataia inimii, ritmul va fi altul si vei avea sapte timpi: 1. Doamne 2. Iisuse 3. Hristoase, 4. Fiul lui Dumnezeu, 5. miluieste-ma 6. pe mine, 7. pacatosul. Pentru omul de rand, zece minute dimineata, zece la pranz si la fel seara, si ii de ajuns. E bine sa nu lipseasca nici celelalte rugaciuni. Acatistul Domnului Iisus, al Maicii Domnului si altele.
Sa mergeti la biserica si sa tineti posturile, iar un duhovnic sa te spovedeasca si sa te impartaseasca regulat. Eu sunt bolnav si stau la pat si spun rugaciunea asa, la pat cum sunt. Is slabanog... Spun rugaciunea cu mintea, vorbita sau tacand. Totul e sa ai mintea coborata in inima.
Asta inseamna ca o faci cu inima. Este o lucrare pe care o atribui inimii spirituale si nu inimii carnale. Nu trebuie sa te opresti asupra inimii carnale! Acolo cultivi patimile. Spre stanga trebuie sa te opresti, doua degete sub sanul stang, acolo ti-e inima duhovniceasca. Si mai mult te opresti cu cuvantul.
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!". Un suspin trebuie sa fie in cuvantul "miluieste-ma". M-a intrebat cineva unde sta sufletul? Sufletul sta in tot corpul, dar centrul il are in inima duhovniceasca. E ca o faclie, ca o flacara care arde in noi! Arde! El raspunde la rugaciunea inimii. Pe masura ce vei spune rugaciunea vei simti cum se infierbanta.
Nu cautati semne si minuni
- Rugaciunile sunt intrerupte, adesea, de ganduri, care nu se lasa alungate usor. Cum poti lupta cu asemenea rataciri?
- Daca ai venit sa afli despre rugaciunea inimii, de ce iti pui matale problema ca vei avea rataciri? Ii ceri lui Dumnezeu cele bune, de ce crezi ca El nu te va calauzi spre cele bune si de folos? Domnul a zis asa: "Cine este omul acela intre voi care, de va cere fiul sau paine, oare ii va da piatra?
Sau de-i cere peste, oare el ii va da sarpe? Daca voi, rai fiind, stiti sa dati daruri bune fiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?". Sa nu umbli dupa minuni si vedenii sau soapte. Atunci, da, diavolul poate sa lucreze. Trebuie sa ramai in rugaciune, fara sa cauti senzatii sau stari sufletesti extraordinare si vei fi ferit de ratacire.
Si chiar daca le ai, sa nu le spui, sa le pastrezi pentru tine. Se poate ca Dumnezeu sa ne dea semne ca sa ne incurajeze si sa ne intareasca in credinta noastra, dar nu acestea sunt scopul si nu trebuie nici sa te mandresti cu ele si nici sa faci aprecieri despre tine, ca atunci esti neispravit. Nu cautati semne si minuni.
Manastirea "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" din Husi / Foto: Agerpres
Muntii stau bine unde i-a lasat Dumnezeu. Muntii pacatelor noastre trebuie sa ii mutam! Sa ne despatimim de vicii, de betie, invidie, dusmanie, desfrau, vorbire in desert, acestea sunt minunile credintei. Sa nu ne trufim, ca aceasta ne rataceste mai mult decat orice. Aceasta poate sa mahneasca Harul lui Dumnezeu, ca celor mandri Dumnezeu le sta impotriva, iar celor smeriti le da har.
- Cateodata simti ca Dumnezeu e in arbori, in pietre, in tot ce inseamna natura, si parca intelegi acest limbaj si descoperi o dragoste dulce in toate. In astfel de momente, am ajuns in taina lui Dumnezeu sau e doar ceva premergator?
- E doar ceva premergator. Sentimentele noastre sunt de la Dumnezeu si El nu ni le anuleaza. Ne da simtaminte bune si nobile ca sa intelegem ca suntem pe drumul cel bun, dar inca nu am ajuns la taina. Sentimentele pe care le avem, Domnul le foloseste de multe ori, ca sa intelegem tainele dumnezeiesti si lucrarea lui Dumnezeu cu noi. Ia sa vezi, stii sa canti "Trandafir de la Moldova"?
Iata, Domnul mi-a aratat prin cantarea asta simpla cat de mult ia aminte asupra sentimentelor noastre, cand sunt calauzite catre lucruri bune si frumoase. Eu iubeam cantarea aceasta, mi-a vorbit despre sentimentele mele. Orice sentiment sadit in noi de Dumnezeu ii bun, ne desteapta, ne invata ca dincolo de simplitatea lor, au inteles mai adanc.
"Orice duhovnic e mare, daca asculti de el"
- Pentru a inainta in rugaciune, avem nevoie de duhovnic, sau ne putem stradui singuri?
- Da' matale la ce-ai venit la mine? Pai iata, singur ti-ai gasit raspunsul. Si eu, care cunosc mai multe, as avea nevoie de un duhovnic iscusit, ca multe se ivesc. Un duhovnic te ajuta, ai limpezime ca sa urci pe trepte mai inalte, e important sa ai. Da' unii alearga peste dealuri si peste vai ca sa isi gaseasca un duhovnic mai iscusit.
Tot umbla prin manastiri si biserici si pana la urma ei nu asculta nici de vreun duhovnic mare si nici de vreunul mic. Oricare duhovnic e mare, daca asculti de el. Altfel e de prapura si nu-ti e de nici un folos.
"Lumina necreata a venit peste Romania"
- Spuneati ca prin rugaciune nu trebuie sa asteptam semne de la Dumnezeu. De ce?
Fotografia din dosarul penal
- Sa nu umblam dupa acestea. Smereste-te inaintea lui Dumnezeu si incolo le vei avea pe toate. Daca umbli dupa minuni se poate amesteca cel rau, care te poate duce in ratacire. Smerenie si rugaciune, atat ai nevoie. Sa nu umblam dupa supra-natural, ca noi nu stim sa facem prea bine distinctia si acolo se amesteca si cel inselator, diavolul.
New Age si tot spiritualismul oriental, african, cu magii de tot felul si ritualuri pagane, duc la o ratiune fara ratiune, fara cunoasterea lui Dumnezeu. Sunt practici fara Adevar, oricat de senzationale ar parea. Si cel ce nu are Adevar este in minciuna. Fiecare crestin trebuie sa cunoasca Adevarul, caci el este cunostinta de Dumnezeu. Mantuirea noastra este prin credinta, har si fapte bune.
Credinta o avem cea intru Hristos, in biserica ortodoxa, nu oriunde. Avem adevarul si lumina. Si acum, cand va vorbesc, vad lumina cea necreata, Adevarul Adevarurilor. Domnul ne indruma dupa legile sale, dupa poruncile sale.
- Ce este lumina necreata?
Parintele Arhimandrit Mina Dobzeu, anul trecut, la 90 de ani / Foto Bogdan Frentescu (2)
- Lumina cea necreata, ii aproape anul de cand am primit-o. In istoria bisericii este la Grigorie Palama, el a mai vazut-o. Se numeste astfel, ca sa nu creada oamenii ca este ca lumina soarelui sau a lunii.
Este o lumina ce emana direct din Dumnezeu. Eu o vad. Este peste toata tara. Mi se arata si are un rost cand o vad, ca un indemn cateodata, sau ca o explicatie. Ea aduce mai multa lumina in viata bisericii. Aduce peste toti oamenii indreptare, intelepciune, intelegere, sfaturi,
evlavie, frica de Dumnezeu, barbatie, ridica pe cei surpati, dezleaga pe cei robiti, intelepteste pe cei orbi. Iata ce face lumina cea adevarata! A venit deasupra tarii noastre si am facut cunoscut asta Patriarhului. Se extinde pe toata harta Romaniei. Este o binecuvantare a poporului acestuia, care a luptat mult impotriva Antihristului.
"Doamne, apara-ma de oamenii galcevii, de draci si de patimile trupesti!"
- Lumea de azi e o competitie intre oameni: in societate, la serviciu, chiar si in dragoste. Cum putem totusi sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, cand dintre noi, unul singur poate sa castige?
Ochelarii si file de manuscris ale lucrarilor sale
- Te rogi pentru el. Cand te rogi, nu inseamna ca te rogi pentru ce-i in mintea lui, rugaciunea ta nu este sa se implineasca gandul celuilalt. Ci sa il fereasca Dumnezeu de rele, sa-i aduca mantuire si lui. De-acolo mai departe, stie Dumnezeu cat sa dea fiecaruia. Asta e fapta cea mai minunata: ca tu vrei sa-ti pui sufletul tau si pentru aproapele tau.
Chiar daca te gandesti ca nu merita, roaga-te pentru celalalt, ca poate se afla si el in multe pacate. In rest, incearca sa nu gresesti fata de el, sa nu fii respingator. Uita raul, rabda mult, iarta totul! In felul acesta vei avea pace cu toti cei din jurul tau si cu tine insuti. Iar cand esti la stramtoare mai poti zice asa: "Doamne, apara-ma de oamenii galcevii, de draci si de patimile trupesti!".
Cu aceasta rugaciune scurta, iata de cate ma apar deodata! Aceasta rugaciune trebuie spusa mereu, oriunde. Important este sa fim cu inima smerita si cu duhul umilit, asta conteaza. Io am zis: Mie, a mari pe Domnul, bine imi este! Dar Domnul, ca sa ma pot lipi de El, mi-a pus conditii. A zis sa am cuget curat, inima smerita si duh umilit. Numai cu acestea ma pot apropia de Dumnezeu, si cu iubire de aproapele meu.
- Ati reusit sa treceti prin anii grei ai ateismului feroce, fara sa va pierdeti credinta. Ce anume v-a dat aceasta putere?
Cu un grup de basarabeni
- Da-mi Doamne lacrimi, sa-mi plang pacatele mele! Unii au lacrima usoara, eu insa nu am avut acest dar. Am plans cu amaaaaar! Cand am vazut umbra lui Antihrist prima data, intunericul care ma inspaimanta, plangeam... Al doilea, cand m-au scos din manastire si m-au dat afara... Am plans cu amar... Am plans si cand m-au lovit securistii, niste banditi antihristi...
M-am angajat la o lupta cu Antihristul si l-am dat pe fata. M-am luptat cu dracul, am luat batai, zeci de batai! Ei s-au suparat ca i-am dat pe fata. M-a intarit si m-a aparat Domnul! Lupta a fost grea. Si acum lupta e grea. Batai... batai... atatea batai, ca acuma nu mai vad cu ochii. Eu l-am vazut pe Domnul Iisus! Asta mi-a dat putere.
Am vazut si Duhul Sfant, planand deasupra tarii, si am stiut ca o sa ne apere de ceva, poate de o boala, sau de o foamete, sau de vreun razboi. L-am vazut pe Domnul Iisus de o frumusete raaaara! De o frumusete raaaaraaaa! L-am vazut asa de frumos! Eram acasa, la Grozesti, cand l-am vazut in toata frumusetea Lui!
Nu-mi sterge nimeni imaginea asta din suflet! Stiu unde l-am vazut. Cand merg la biserica, sa ma impartasesc din trupul si sangele Lui, ma gandesc la El, cat de scump si de frumos e! L-am intampinat cu candela aprinsa, acolo unde l-am vazut, in satul meu.
Bolnav, in chilia sa
Eram cu Vasile de la Poiana Marului. L-am primit cu candela aprinsa, impreuna cu poporul din satul meu. Domnul a venit si Antihristul a fost nimicit. Asa au inceput sa se reinfiinteze manastirile si sa avem din nou invatatura duhovniceasca in scoli. A venit Hristos la noi pentru acestea si Satana a plecat.
- Cat de puternica poate sa fie o rugaciune?
- Rugaciunea cea mai inalta, de unire cu Dumnezeu, e fara cuvinte. E alipirea de Domnul cu afectiunea si caldura inimii, precum copilul alipit de sanul maicii sale se simte odihnit si fericit fara sa spuna cuvinte.
SURSA FORMULA AS
0 comments:
Post a Comment