scris de superficiala
O senzatie extrem de placuta si linistitoare: sa fim din nou cu totii impreuna in Dubai, de data aceasta in propria noastra casa.
Ma invart intre saloane, inauntru si pe dinafara, in gradina si pe plaja, si o privesc cu nesat, nu imi vine inca sa cred ca dupa atatia ani “nomazi” am plantat aici niste radacini pe cinste, ne putem bucura acum de o oaza de stabilitate.
Vorba unui prieten care ne insotise si in aventura din Riyadh, admirandu-ne picturile orientale cu care am decorat peretii: “ce frumos sa poti atarna un tablou stiind ca nu va mai trebui sa il dai jos!”
Pe timpul vacantei noastre de vara in Europa in casa s-a lucrat fantastic de mult, cu rezultate spectaculoase.
Chiar si acum continua diverse operatiuni in gradina, sub o caldura naucitoare, muncitorii aflati in Ramadan refuza politicos apa pe care le-o oferim, si aproape trebuie sa ne rugam de ei sa nu mai lucreze in orele cele mai fierbinti.
Clatina din cap parca pentru ei postul negru si atmosfera inabusitoare nu ar conta, isi aranjeaza pe crestet turbanul de panza alba, purtat in stil arab, shimagh, sau afgan, lungee, si muncesc mai departe, chipuri impietrite, arse de soare.
“gone fishing”: am plecat la pescuit!
Samira si-a regasit cu mici chiote de entuziasm plaja si jucariile, iar cand soarele scapata spre amurg facem cu totii baie in mare, micuta sirena improscandu-ne cu apa si razand in toata splendoarea guritei sale cu dintisori “pauza”.
Apa este calda ca o supa de alge, si ne lasam leganati de miscarea ondulatorie a valurilor, amortiti ca intr-o baie termala. Incet-incet ne reluam ritmul tihnit al vietii in modheesh (uimitorul) Dubai.
Dupa pulsul infernal al zilelor din Europa, marcate de agitatie, stres si trafic, sa te intorci in bratele molatice ale spiritului oriental este ca si cum ai invata din nou sa respiri, adanc si linistit, o tehnica zen de meditatie si regasire a armoniei.
Ajungand aici in plin Ramadan mi-am adus aminte cu nostalgie de sosirea in Arabia Saudita exact cu un an in urma: Samira de noua luni la mine in brate, tata Walter intampinandu-ne la aeroport cu abaya pregatita, atractia intensa care am simtit-o pentru misterele orasului Riyadh.
Caldura uscata de desert, lumina orbitoare a soarelui ce ma determina sa merg pe strada cu valul negru coborat pe ochi, austeritatea orasului pe timpul lunii sfinte de Ramadan…lungi khutba si pasaje din Coran curgand hipnotic din difuzoarele moscheilor, la posturile de radio.
Intreruperea rituala a postului cu dulci si carnoase curmale sukkari din Qassim, servite la o ceasca in filigran, cu cafea araba galbuie ca sofranul.
Si aici in Dubai luna de Ramadan are farmecul sau: lampioane colorate pretutindeni, semiluna orientala drept simbol al noptilor pline de viata, o atmosfera magica inflorind odata cu inserarea.
Spiritul nobil al Ramadanului se regaseste insa in campaniile de ajutorare ale celor nevoiasi, fiecare musulman pune umarul pentru a oferi un sprijin orfanilor, vaduvelor si familiilor in dificultate.
Fie ca in fiecare seara de Iftar imparte mancarea cu vecinii sarmani, fie ca aduce la punctele de colectare din moschei haine, saci cu orez, faina, zahar, ulei de gatit si chiar lapte praf, fie ca doneaza o parte din salariu drept Zakat, unul dintre cei cinci stalpi ai Islamului, caritatea il motiveaza si il recompenseaza din plin sufleteste pe credincios.
Oricine poate face un mic efort pentru o contributie, este suficient sa cauti in propria casa, unde probabil suntem inconjurati de o sumedenie de lucruri ce cu timpul ne-au devenit inutile.
In centrele comerciale exista locuri special amenajate unde voluntari primesc si sorteaza ajutoare dintre cele mai variate, precum ochelari de vedere, computere si telefoane mobile vechi, hainute pentru nou nascuti si copilasi.
O campanie de suflet poarta un mesaj deosebit, “doneaza educatie”, oamenii pot aduce manuale si carti folositoare scolii, dictionare si enciclopedii, cartile care odinioara si lor le-au fermecat copilaria sau adolescenta.
Toate acestea vor ajunge la tineri scolari in zone defavorizate, cei care nu au pagini asupra carora sa aplece pentru studiu.
iftar la Khan Murjan
Pentru cei care sunt suficient de norocosi sa poata gusta viata fara griji, Ramadanul in Dubai inseamna si festivitati gurmande fara seaman, de la cel mai modest mataam cu samosa si shaworma de la coltul strazii pana la luxoasele restaurante din hoteluri.
Cu cateva clipe inainte de apusul soarelui bucatarii si ajutoarele lor aduc in fata restaurantelor tavile aburinde de alama, pline cu mancaruri condimentate, berbecut la gratar si orez biryani, frigarui tikka si supa densa de linte.
Strada se umple de pofta si miros, freamat uman si arome orientale imbietoare, se mananca la mesele de plastic sau pe caldaram, cu mainile facute caus, degetele si barbile prind luciu.
O traditie intre cele mai importante hoteluri din Dubai este amenajarea corturilor arabe pentru iftar- intreruperea postului- si suhoor, ultima masa inainte de rasaritul soarelui. Structuri grandioase cu fast oriental, covoare moi si divanuri joase:
la lumina lampadarelor marocane multicolore vizitatorii se pot ospata din bufetul generos, si ramane apoi restul noptii in majlis, sa bea ceai aromat cu menta si muguri de pin si sa fumeze shisha, ascultand interpretii de muzica de oud si tableh, sunete delicate si melancolice.
Atmosfera e imbatatoare. Din cuptorul de saj ies rumene lipii fierbinti, manakeesh cu branza si zaatar, pe gratar sfaraie frigarui de kebab, bucatarii perpelesc cu grija mielul traditional ouzi sau berbecut mechoui nord-african.
Din traditia yemenita, raspandindu-se din Hadramaut in toata Peninsula Araba, kharouf (carne de oaie) mandi, gatit pe taciuni intr-o groapa sapata in pamant argilos; carnea este apoi servita pe un “munte” de orez basmati inmiresmat cu scortisoara, cumin si stafide.
Pentru a uda gatlejul dupa atatea bunatati se prepara bauturi si sucuri traditionale, laban praspat, karkadeh- ceai dulce din flori de hibiscus, sau delicios jallab, un sirop facut din apa de trandafiri, suc de struguri, roscove si curmale.
O senzationala gaselnita: daca la toate festivitatile te poti astepta la o fantana de ciocolata, in care sa “imbaiezi” pofticios capsuni si bezele americane marshmallow…in cortul Asateer din hotelul Atlantis am gasit ceva unic: tahina fountain! “Dip” delicios pentru cruditati sau painici proaspete presarate cu seminte de susan.
“painea palatului”: aish al saraya
Dulciurile sunt o poezie in sine: si eu, mare amatoare, le-as dedica ode intregi (daca nu as fi prea ocupata sa le inghesui in farfurie): budinca umm ali si osmalia, delicat cataif insiropat, znoud el sit (rulouri de aluat dulce prajit, umplute cu crema ‘ashta) si “prajitura palatului”, aish al saraya, “paine dulce” cu un strat de crema de lapte, fistic presarat drept crusta. Festin total, fara retineri!
Ramadanul ne impune si noua un program nocturn- Walter are antrenamentele seara tarziu, dupa ce jucatorii au intrerupt postul, au cinat de iftar si au facut rugaciunea de seara; pentru a putea “cina” impreuna (daca la acea ora mai se poate numi cina!) imi astept sotul si pana la ora unu noaptea.
E o mica nebunie extravaganta- avand in vedere ca la acea ora inca marea majoritate a restaurantelor lucreaza in toi pentru suhoor-ultima masa inainte de rasaritul soarelui si reinceperea postului- ne comandam sushi sau pizza, dim sum de la chinezesc sau sotul meu vine pregatit cu platouri cu mezze (gustari) arabe, fatair din aluat prajit, umplut cu branza labneh sau spanac. Este un moment relaxant si complice, in tacerea noptii, cu micutul “sfredel” Samira dormind profund: timp pentru noi doi.
Ramadan Kareem!
sursa superficiala
0 comments:
Post a Comment