O întâlnire rodnică şi plină de învăţăminte cu un LAMA ce era, totodată, un iniţiat tibetan avansat (prima parte)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiţi a treia parte a CAPITOLULUI I din Programul planetar de acţiune urgentă NU APOCALIPSA

Preambul

În cele ce urmează, vă supunem atenţiei un important text iniţiatic, ce descrie o întâlnire reală care a avut loc între autorul acestei relatări şi un LAMA tibetan avansat. Lectura atentă a acestui text vă va ajuta să înţelegeţi mai bine problematica complexă a acestui program planetar pe care vi-l propunem. Pentru aceasta, vă sugerăm că este necesar să lecturaţi de 4-5 ori şi chiar să studiaţi cu multă atenţie relatarea care urmează, realizând apoi unele conexiuni inteligente cu informaţiile pe care le conţine această broşură. Vă mulţumim!

Întâlnirea cu iniţiatul LAMA tibetan

Gheţarii străluceau în mii de focuri în bătaia soarelui de dimineaţă, de parcă ar fi fost împodobiţi cu diamante. Norii ce erau împrăştiaţi pe flancurile muntelui şi ceaţa din defileuri începeau să se împrăştie încetul cu încetul sub infuenţa unei brize uşoare. O boltă de rododendroni forma cadrul ce părea a fi de basm al acestui peisaj himalayan.

Vă mărturisesc că ţineam în mână o carte despre budismul tibetan, dar mai că nu îmi venea să o deschid, deoarece eram fascinat de frumuseţea nemaivăzută a acestui peisaj. Am început, în cele din urmă, să citesc un capitol ce părea a fi extrem de interesant despre YOGA lamaistă şi tocmai mă întrebam dacă aş putea să găsesc în acea regiune îndepărtată din nordul Indiei un LAMA avansat şi erudit.

La scurt timp după aceea, atunci când tocmai mă plimbam de-a lungul unei poteci ce şerpuia prin munte, mi-a atras atenţia un panou indicator pe care scria: Şcoală de YOGA Tibetană. În minte mi-a apărut imediat o anumită asociaţie spontană şi m-am gândit că aş putea să-l caut pe directorul şcolii, spre a mă interesa în felul acesta despre înţelepţii tibetani care aflasem că trăiau retraşi în districtul din Darjeeling.

Am intrat hotărât acolo, dar am aflat că directorul nu era disponibil. Totuşi, unul dintre profesori, care vorbea bine engleza, mi-a fost de un mare ajutor şi cu ocazia discuţiei pe care am avut-o cu el, mi-a spus:
– Cunosc un LAMA avansat ce este foarte înţelept şi care a venit din Lhassa. El locuieşte în prezent într-o mănăstire ce se afă de cealaltă parte a râului.

Dacă vei avea norocul să găseşti o maşină care merge către satul ce se afă la poalele templului, în 4 ore vei putea să ajungi acolo. Dar te sfătuiesc să nu uiţi să faci cunoscute cât mai repede prezenţa ta, precum şi scopul călătoriei tale, poliţiei din Darjeeling!

Cu ajutorul binoclului pe care îl aveam la mine, am reperat în Nord un punct aproape minuscul în acel ţinut plin de zăpadă şi cu munţi abrupţi. Acesta era, se pare, acea mănăstire lamaistă.

Şi cum dispuneam doar de o săptămână, m-am hotărât să merg acolo chiar a doua zi dimineaţa. Fusesem destul de prevăzător încât să obţin două lucruri – din partea profesorului respectiv, o notă în limba hindi cu instrucţiuni exacte pentru a putea găsi mănăstirea lamaistă, precum şi numele clar al acelui LAMA, iar de la un comerciant din Darjeeling am putut să îmi procur un sac cu orez la preţul pieţei negre.

Urma să-l ofer drept cadou, pentru a fi cât mai bine primit de sărmanii LAMA-şi ce trăiau în acea mănăstire. Nu am neglijat nici maxima plină de înţelepciune a oamenilor din acea zonă care trăiesc la munte: „Fii atent, căci, cu cât urci mai sus pe munte, cu atât temperatura scade, din ce în ce mai mult” şi de aceea am fost prevăzător şi m-am îmbrăcat cu haine călduroase.

La puţin timp după răsăritul soarelui, atunci când zăpada din Himalaya devine roz-aurie, mă aflam deja pe strada care ducea spre ieşirea din sat şi mă îndreptam în direcţia localităţii Sikkim. În mai puţin de o jumătate de oră, am reuşit să opresc un şofer care avea un loc liber şi care a acceptat bucuros preţul oferit de mine.

Şoferul respectiv m-a asigurat că va trece tocmai prin satul în care doream să ajung. Zdruncinăturile de rigoare ale drumului de munte au făcut această călătorie destul de neplăcută şi, odată ajuns la destinaţie, am fost bucuros să cobor din acel autovehicul.

De îndată ce maşina s-a făcut nevăzută, am rămas singur, fiind înconjurat de nămeţii de zăpadă ce parcă mă dominau şi am admirat văile ce erau pierdute în ceaţă. M-am îndreptat apoi către cea mai mare casă care putea fi observată şi am cerut o cameră pentru o noapte. Proprietarul casei mi-a oferit propria lui cameră şi totodată mi-a pus la dispoziţie o piele de oaie pentru cazul în care temperatura ar fi coborât în timpul nopţii sub 0 grade.

Templul pe care îl văzusem la început prin binoclu fiind acoperit de nori se ridica acum mare cât un turn în peretele stâncos al muntelui. M-am gândit că am să pot ajunge acolo în mai puţin de o oră, dar s-a dovedit ulterior că estimarea mea era una exagerat de optimistă. Cărarea cea îngustă urca şi şerpuia din ce în ce mai sus, pentru a se pierde, în cele din urmă, printre stânci şi nămeţi.

Atunci când, în sfârşit, am ajuns şi m-am prezentat la poarta mănăstirii lamaiste, înfofolit în hainele mele de călătorie şi cu gulerul ridicat pentru a mă feri de aerul prea rece, de îndată ce am strigat cu voce tare, doi călugări tibetani tineri care m-au văzut venind au crezut, desigur, că sunt vreun răufăcător.

Le-am vorbit într-un mod prietenos, le-am cerut apoi să se apropie cu încredere şi imediat după aceea am aşezat sacul cu orez la picioarele lor, dovedind în felul acesta intenţiile mele paşnice şi chiar amicale. Apoi am întins bucata de hârtie pe care era scris numele acelui LAMA pe care doream să-l văd unuia dintre cei doi călugări, care a intrat imediat în templu.

Acel călugăr a revenit la scurt timp după aceea, invitându-mă să intru pe poarta principală a mănăstirii. Orbit cum eram de strălucirea soarelui, ce amplifica extraordinar de mult albul zăpezii, la început am fost incapabil să disting ceva anume în obscuritatea templului, dar treptat m-am obişnuit cu semiîntunericul şi am văzut doi călugări ce se aflau în faţa unei statui a lui BUDDHA.

Cel mai în vârstă dintre ei avea un chip mongoloid ridat şi citea un text cu voce tare, fiind acompaniat de clinchetul unui clopoţel ce marca în felul acesta ritmul specifc al lecturii.

Celălalt LAMA era solid, în puterea vârstei, ras pe cap, trăsăturile sale păreau a fi sculptate în fildeş şi erau tipic tibetane. Ochii săi erau pătrunzători, iar buzele şi bărbia evidenţiau forţa admirabilă a caracterului său. Am rămas în picioare şi am aşteptat ca bătrânul LAMA să încheie recitarea textelor respective. Ulterior, conducătorul acelei mănăstiri, marele LAMA, a venit la mine şi m-a salutat, împreunându-şi mâinile:

– Ce anume vă aduce pe această vreme în sărmanul nostru templu, domnule? a întrebat el, vorbind o engleză perfectă.
– Ei bine, aflaţi în primul rând că, pentru mine, acesta este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut în această lume, iar apoi trebuie să ştiţi că tocmai am început să caut un LAMA avansat care ar putea să mă instruiască în profundele adevăruri ale DHARMA-ei tibetane.

Respectivul LAMA m-a privit câtva timp în tăcere cu o mare curiozitate, apoi a spus:

– Ce anume vă face să credeţi că sunt un LAMA înţelept?
– Mi s-a spus că aţi obţinut diploma la Lhassa şi că vă este foarte familiară YOGA tibetană..., iar pe de altă parte am aflat că aveţi cunoştinţe excelente despre limba engleză, pe care le-aţi dobândit în localitatea Sikkim.
– Zvonurile pot fi uneori false, mi-a răspuns acel iniţiat LAMA zâmbind.
– Este adevărat, am replicat eu, dar dincolo de toate acestea, ştiu că există ceva intangibil, care poate corecta cu uşurinţă erorile, şi acest lucru este intuiţia mea, am răspuns eu cu o oarecare timiditate.

Răspunsul meu a părut să-l mulţumească pe călugărul tibetan. Gheaţa dintre noi fiind spartă, am început apoi să comunicăm.


– Ce anume vreţi să ştiţi despre învăţătura budistă? m-a întrebat el pe un ton amabil.
– Vă mărturisesc că am crezut întotdeauna, şi mai cred chiar şi acum, că toţi marii ARHAT-i sau, altfel spus, salvatorii faimoşi ai umanităţii ce sunt cunoscuţi în India sub numele de MAHATMA-şi, sunt nişte fiinţe spirituale autentice şi aş vrea să cunosc, pornind de la experienţa dumneavoastră, anumite adevăruri esenţiale despre învăţătura şi originea lor, am spus eu.


– Aflaţi că budismul se bazează pe credinţa în fiinţe umane care au atins un înalt grad de transformare spirituală şi care, urmând calea celor opt învăţături fundamentale, au atins deja starea de NIRVANA. Noi respectăm, de asemenea, învăţătura secretă care spune că undeva în nord, există un tărâm tainic unde nu ajunge orişicine şi în care îşi au reşedinţa unele dintre aceste mari suflete (MAHATMA). Acest tărâm noi îl numim SHAMBALA, a răspuns acel LAMA.


– Aş mai vrea să ştiu: aceste suflete, care au atins cea mai înaltă stare de iluminare, formează ele, oare, o fraternitate invizibilă ce este menită să îndrume evoluţia şi creşterea spirituală a umanităţii?
– Vă mărturisesc că există într-adevăr o astfel de comunitate în Tibet, dar nu există niciun motiv pentru care o astfel de comunitate să existe doar în Asia, a răspuns zâmbind acel LAMA. Atât antrenamentul, cât şi probele de admitere în această comunitate sunt foarte dificile şi în plus, necesită probabil mai mulţi ani de studiu şi de practică perseverentă!


– Vă mărturisesc că nu sunt pregătit pentru aceasta şi ştiu că mi-ar trebui mai multe existenţe ca să ajung la nivelul vostru, dar am sperat întotdeauna că poate cândva am să întâlnesc astfel de fiinţe umane avansate. Aş vrea ca prin modesta mea activitate să fiu de un real folos ARHAT-ilor şi să iau parte, în felul meu, la eforturile pe care ei le fac pentru ajutorarea umanităţii!


– Calea ce conduce la atingerea acestui înalt deziderat se poate spune că este dificilă, chiar dură, şi ea presupune, înainte de toate, o mare aspiraţie lăuntrică şi o abnegaţie exemplară. Totodată, aceasta presupune o totală renunţare la sine căci, în fazele avansate, atingerea stării de ARHAT conduce cu mult dincolo de tot ceea ce există aici, pe Pământ.

În final, un ARHAT reuşeşte să intre şi să rămână într-o extatică stare de comuniune cu Eternul, cu Infinitul. Dacă doriţi, şi mai ales dacă sunteţi deschis, putem face împreună un exerciţiu yoghin simplu şi practic care vă va permite să percepeţi, într-un mod spiritual telepatic, care este în realitate sfera cunoaşterii noastre, a sugerat LAMA.


– Vă mărturisesc că aceasta mă interesează chiar extraordinar de mult şi sunt foarte curios să realizez un astfel de exerciţiu! i-am răspuns eu.
LAMA m-a rugat apoi să adopt postura yoghină a lotusului în faţa statuii lui BUDDHA şi m-a rugat să meditez profund asupra nemărginirii şi a Eternităţii, în timp ce el va rămâne undeva alături de mine.


– Imaginaţi-vă, a spus el, că aveţi viciile în mâna dreaptă, iar calităţile le aveţi în mâna stângă. Puneţi acum într-un mod ferm toate păcatele invizibile jos, pe solul de piatră şi procedaţi apoi în acelaşi mod şi cu toate calităţile pe care consideraţi că le aveţi. Apoi LAMA a adăugat: Gândiţi-vă că faţa vă este acoperită de anumite măşti – personalitatea, vârsta pe care o aveţi, sexul specific, naţionalitatea, profesia şi aşa mai departe. Unele dintre aceste măşti sunt urâte şi par a fi din argilă, în timp ce altele sunt frumoase şi par a fi din marmură.

Unele din aceste măşti sunt din aur, iar altele din fier, dar oricare ar fi propria dumneavoastră mască, aşezaţi-o pentru un anumit interval de timp undeva în faţă, aici, pe sol.

Am urmat întru totul indicaţiile precise ale acestui LAMA şi brusc m-a cuprins o stare uimitoare de Vid Beatific şi chiar de uşoară dezorientare, în timp ce numele, vârsta, sexul, naţionalitatea, profesia – pe scurt toate caracteristicile personalităţii mele – au început să se estompeze uimitor de repede şi, la scurt timp după aceea, toate au dispărut. La un moment dat, aproape că aş putea spune că am auzit zgomotul ultimei mele măşti, ce a căzut în cele din urmă în faţa mea pe pământ.

– Acum sunteţi, atât din punct de vedere mental, cât şi din punct de vedere spiritual, un simplu centru-focar, conştient de sine într-un mod superior, ce este eliberat de tot şi de toate şi care în plus nu mai deţine nimic. În acest moment, nu sunteţi decât o mică flacără într-un imens ocean de foc ale cărui margini nu vă sunt accesibile.

Din punct de vedere spiritual, vă aflaţi foarte departe, dincolo de hotarele Pământului, şi acum vă uniţi flacăra spirituală cu fiinţele vii şi profund avansate spiritual ce se află pe planetele îndepărtate din Marele Vid Beatifc, a şoptit apoi călugărul. O uluitoare şi exaltantă expansiune a conştiinţei m-a cuprins imediat după aceea în mod natural şi, aş putea spune, fără niciun efort.

Influenţa puternică a conştiinţei acestui LAMA trebuie să fi acţionat într-un mod intens şi foarte profund asupra mea, de vreme ce am putut trăi atât de uşor aceste stări atât de intense, pătrunzătoare şi chiar copleşitoare.

– Acum fiţi cât se poate de atent, căci ne aflăm în sfera Atemporalului, a Eternului, unde toate cele care există se află MEREU. Urmăriţi să simţiţi din plin că în acea sferă sublimă nu există nici trecut, nici prezent şi nici viitor, a spus LAMA.

Am simţit atunci, dintr-o dată, o stare de Vid Beatifc complet şi totul mi s-a înfăţişat întocmai ca şi cum timpul s-ar fi oprit pentru mine pentru totdeauna.

Vă mărturisesc că în acea stare în care m-am scufundat din plin nu mai exista nici „înainte”, nici „după”, nici „sus”, nici „jos”, nici „aici” şi nici „acolo”. Era o senzaţie uluitoare, paradiziacă şi copleşitoare de totală unitate în acel univers atemporal şi complet lipsit de limite.
– O să revenim acum din aceste sfere spirituale extraordinar de înalte. Vom coborî jos... mai jos. Acum o să vă reluaţi vechea mască, toate aceste calităţi şi vicii pe care le-aţi abandonat în faţa dumneavoastră pe sol. Întoarceţi-vă după aceea în această cochilie a propriei fiinţe, în care veţi trăi până la Eliberarea spirituală finală, a încheiat apoi LAMA această exemplificare.

După câteva minute de linişte profundă, am întrebat copleşit şi emoţionat:
– Aceasta este oare ceea ce voi numiţi starea supremă de NIRVANA?
– V-am oferit o anumită exemplificare spirituală pentru a putea să înţelegeţi mai bine anumite concepte prin experienţă directă. Aflaţi că aţi avut percepţia profundă a Marelui Vid Beatifc, a spus LAMA. Puteţi în felul acesta să înţelegeţi care sunt aspectele ce ne conferă uneori impresia că nu suntem decât nişte vizitatori pe planeta Pământ.
– Vă mărturisesc că acum, cu atât mai mult ca înainte, doresc şi chiar aspir din toate puterile să îi ajut atât pe ARHAT-i, cât şi pe MAHATMA-şi, în lucrarea lor măreaţă ce se realizează clipă de clipă pe planeta Pământ, am spus eu.

– Mă bucură sincer această intenţie şi aspiraţie pe care o aveţi de a vă dărui şi de a vă pune totodată în slujba ARHAT-ilor şi a MAHATMA-şilor şi trebuie să ştiţi că este ceva demn de laudă, a încuviinţat LAMA. Dar trebuie să vă explic mai întâi cum anume se realizează acţiunile noastre, căci este cu putinţă ca după aceea să vă schimbaţi părerea!

Ridicându-se apoi de pe rogojina pe care se afla aşezat, LAMA i-a chemat pe cei doi călugări tineri care se retrăseseră într-o cameră alăturată. Cu un anume gest, el le-a indicat biblioteca masivă, pe ale căror rafturi se aflau o mulţime de cărţi şi manuscrise. Tinerii au împins mobila într-o parte şi în felul acesta a devenit vizibilă la nivelul solului o trapă ce era prevăzută cu un belciug.

Când această trapă a fost ridicată, am observat cu uimire o scară lungă din piatră ce cobora undeva în adânc. Luând o lumânare mare pe care apoi a aprins-o, LAMA mi-a făcut semn să îl urmez. După ce am coborât mai multe trepte, am văzut că scara respectivă conducea undeva în interiorul unei grote în care existau atât unele stalactite, cât şi unele stalagmite, ale căror coloane naturale îmi evocau o biserică medievală cu un altar enigmatic.

În partea de sud a acelei grote se afla o ramă înaltă întocmai ca o fereastră, prin care intra lumina zilei. Această deschizătură nu era însă propriu-zis o fereastră, ci un fel de fantă naturală în peretele stâncos, ce fusese lărgită cu mult meşteşug pentru a face să intre acolo mai multă lumină.

Deşi grota respectivă era în general uscată, totuşi unele picături de apă cădeau din stalactite, formând mici pârâiaşe şerpuitoare care dispăreau, în cele din urmă, în fisurile ce se afau în sol. Umbrele misterioase ale grotei dădeau impresia unor nişe ce se aflau într-un sanctuar.

În partea cea mai înaltă a acelei grote, pe partea dinspre Nord, era plasată o statuie destul de mare din bronz. Acel călugăr (LAMA) a aprins câteva lumânări roşii şi nişte beţişoare de tămâie în faţa acesteia şi, imediat, statuia Marii Puteri Cosmice TARA mi-a apărut în întreaga ei splendoare.

Am descoperit că avea pe cap o tiară (acoperământ pentru zona capului ce era purtat în vechime de regi), cercei lungi, un colier fermecător. Avea, de asemenea, un ochi imens în frunte, ochi în căuşul palmelor şi în tălpile picioarelor, pentru a simboliza, în felul acesta, starea ei de omniprezenţă.

După cum ştiam deja, Marea Putere Cosmică TARA este o sui-generis Doamnă şi Stăpână (o divinitate protectoare) a Tibetului, a Nepalului şi a unei importante zone din Asia, unde în general este cunoscută sub numele de KUAN YIN şi este unanim considerată ca fiind Marea Putere Cosmică a Compasiunii. Am constatat în cazul acelei statui că mâna sa dreaptă era întinsă într-un anume fel, pentru a schiţa un gest de compasiune şi de ajutor plin de iubire.

Degetul ei mare, precum şi degetul mijlociu de la mâna stângă erau unite, realizând în felul acesta un anumit gest yoghin oriental (o MUDRA) ce semnifică întotdeauna înţelepciunea cea tainică a învăţăturii secrete în aspectul ei sublim.

Atunci când dala de piatră a revenit la loc în urma noastră, închizând în felul acesta trapa prin care pătrunsesem în acea grotă, mi-a venit fulgerător în minte gândul că am pătruns parcă într-o altă lume ce era în întregime ruptă de lumea fizică pe care o cunoşteam.

(va urma)

Citiţi şi:
Shambala este reală (I)
TARA, Marea Putere Cosmică a Compasiunii


yogaesoteric
31 martie 2011

Posted in: buddhism tibetan,intelepciune tibetana,lama,tara,yoga,yoga esoteric