Leacuri de suflet
* Aromele care invaluie lumea, ori de cate ori se apropie sarbatorile, au asupra noastra o putere miraculoasa de a ne insenina si imblanzi sufletul. Nu se administreaza dupa retete precise, dar cine va dori sa le simta efectul, sa se lase cotropit, ca in vis, de adierile care insotesc apropierea Craciunului *
Craciunul este mai mult decat o sarbatoare fixa din calendar sau decat un prilej de a da ori de a primi cadouri. El este compus mai degraba din sentimente, pline de sunete, culori si miresme, adanc intiparite in constiinta fiecaruia dintre noi. Mai ales miresmele starnesc in noi nostalgii. Aromele acelea uitate, ramase in adancul sipetului cu minuni.
Va amintiti de mirosul cozonacilor pudrati cu praf de scortisoara si de vanilie, de aroma lamailor si a merelor coapte? Dar de boarea de zapada curata, de mirosul gerului si de parfumul cetinilor de brad?
Simtul mirosului are, mai mult ca orice alt simt, acces direct la nivelul subconstientului.
Adica, la acel nivel al mintii unde, intre altele, sunt stocate toate amintirile frumoase pe care credeam ca le-am uitat. La ce ne-ar mai putea fi de folos aceste amintiri? Ei bine, din ele, din aceste amintiri, ne extragem adesea chiar puterea de a... trai, de a merge mai departe, in ciuda dificultatilor.
Amintirile emotiilor puternice, benefice, sunt o imensa sursa de energie binefacatoare. Poate ne simtim obositi de stresul unui an intreg, poate am uitat sa ne relaxam sau nu ne mai ajunge odihna. Ei bine, amintirile minunate ale Craciunului ne pot aduce instantaneu in suflet pacea, multumirea, regasirea dupa care tanjim. Cum? Daca v-am facut macar un pic curiosi, insotiti-ne in lumea binefacatoare a Miresmelor de Craciun.
Cum ne bucuram de miresme
Orice miros frumos, care trezeste emotii, este un posibil medicament, care se administreaza dupa anumite reguli. Iar prima dintre acestea este sa ne lasam timp sa savuram mirosurile, fie ele mai elevate, cum ar fi cel de tamaie, sau mai... lumesti, cum ar fi cel al cozonacului.
Acum, inainte de Craciun, opriti-va din agitatia obositoare de zi cu zi, si lasati-va simturile sa se relaxeze si sa poata percepe coerent, pe indelete, ceea ce le inconjoara. Daca va place mirosul de vanilie, cand il simtiti, inchideti ochii pentru macar 30 de secunde si alungati toate gandurile din minte. Ce stare va induce? Poate ca vanilia cheama in minte franturi din fericirea copilariei, poate va deschide apetitul catre visare sau va creeaza, pur si simplu, o stare de confort psihic.
Nu va cenzurati sentimentul de bine pe care-l traiti. Lasati aromele Craciunului sa va poarte cu ele pe aripile imaginatiei. Este o regula foarte importanta in administrarea acestor medicamente olfactive. Si daca veti potenta toate aceste miresme cu sunetul colindelor si cu albul zapezii, efectul va fi sporit. Dar sa vedem concret, in cele ce urmeaza, cum pot deveni aromele Craciunului remedii de sanatate.
Aromele culinare
Ati remarcat ca atunci cand nu putem mirosi un aliment, ni se pare ca nu are gust? Aceasta pentru ca, fara sa ne dam seama, simtul mirosului, intr-o proportie mult mai mare decat cel al gustului, ne face sa percepem savoarea unui aliment. Mai mult, simpla adulmecare a aromelor diverselor ingrediente, fara a le gusta propriu-zis, are un efect extraordinar asupra psihicului, hranindu-l cu diverse stari sufletesti placute, asa cum vom vedea.
* Coaja de lamaie - in tarile crestine din bazinul Marii Mediterane (Grecia, Italia, Spania etc.) mirosul sau este considerat drept specific Craciunului, luna decembrie fiind cea in care cea mai mare parte a acestor fructe incep sa se coaca. In unele zone, arbustul mereu verde, de lamai, este folosit chiar pe post de pom de Craciun, in lipsa brazilor, care nu cresc in clima mai calda.
De mai bine de o suta de ani, si in bucataria romaneasca mirosul cojii acestor fructe a inceput sa fie asociat cu sarbatorile de iarna. Dar nu vom vorbi acum de utilizarile casnice ale cojii de lamaie si despre calitatile sale de odorizant. Mireasma cojii de lamaie ne deschide apetitul pentru viata, ne insenineaza gandurile si risipeste oboseala. De asemenea, aceasta aroma ne ajuta sa depasim tristetile, melancolia, conferindu-ne buna dispozitie.
* Nucile - odinioara erau un adevarat simbol al sarbatorilor de iarna, fiind oferite, impreuna cu merele si cu colacii, colindatorilor si uratorilor. Mirosul nucilor proaspat decojite este hranitor prin excelenta. El ne confera o stare de siguranta, de stabilitate emotionala, de protectie.
Cel mai de folos le este mirosul de nuci persoanelor cu predispozitie spre angoasa, neliniste, care nu reusesc sa traiasca starea de multumire, de bine, care nu se simt in siguranta, orice ar face. Nucile nu hranesc doar corpul, ci si psihicul, care are multa nevoie de hrana acum, in prag de sarbatoare.
* Merele - La vreme de iarna, la tara, merele erau scoase din fan de Craciun, mirosind imbatator. Cu rosul lor viu si vitalitatea pe care o exprima, merele constituiau odinioara alt simbol al Craciunului, fiind atarnate in brad, in locul globurilor de sticla sau de plastic, de astazi.
Mireasma merelor, mai exact a cojii lor, este un fel de medicament pentru starile psihice nocive. Fie ca e vorba de stari de tristete ori de teama, cu sau fara motiv aparent, parfumul plin de vitalitate al merelor ne va ajuta sa le depasim. Odinioara, era si obiceiul ca cei mici sa doarma in incaperea unde erau tinute mere, pentru ca mireasma lor sa le aduca vise frumoase, sa-i pazeasca de spaime sau de vedenii.
* Scortisoara - este coaja parfumata, de culoare roscata, a scortisorului, un arbore exotic mic, vesnic verde. Scortisoara este un ingredient nelipsit din retetele boieresti de cozonac, caruia ii da o savoare deosebita. Mireasma sa inconfundabila este un puternic stimulent pentru sistemul nervos, inducand stari de euforie. La vreme de iarna, se pune in mod traditional si in vinul fiert, dandu-i aroma aceea specifica, careia nu-i rezista frigul si nici intunericul noptilor de decembrie.
* Vanilia - este pastaia unei plante cataratoare. Are un miros dulce si bland, foarte placut, pentru copii mai ales. Despre vanilie, la fel ca si despre ciocolata, se spune ca este medicamentul de urgenta al sufletelor ranite, care nu isi gasesc odihna si consolarea. Mireasma sa are o capacitate aproape magica de a ne face sa ne simtim din nou copii, din nou iubiti si protejati, din nou acasa si, nu in ultimul rand, sa simtim ca a venit din nou Craciunul.
* Cozonacii - sunt un fel de... sinteza, specific romaneasca, a tuturor miresmelor copilariei. Ii gasim acum de vanzare, in ambalaje mai mult sau mai putin cochete, dar in afara de gustul dulce si de coca galbena, nu au nimic in comun cu adevaratii cozonaci de Craciun. Acestia sunt plamaditi de gospodine pricepute printr-o adevarata alchimie, apoi sunt umpluti cu nuci, cu mirodenii si cu mac, sunt intinsi in tavi innobilate cu unt, dupa care sunt copti, umpland casa de mireasma aceea.
Mireasma aceea care ne face sa ne simtim din nou copii, ne face sa ne simtim din nou impreuna cu cei dragi si din nou protejati. Este un miros care ne introduce, parca fara voie, in atmosfera de sarbatoare, ne aduce aminte ca - poate fara sa stim - in sufletul nostru am asteptat mereu Craciunul ca pe o evadare din lumea oamenilor maturi, rigizi si seriosi, care am crezut ca suntem.
Miresmele sacre
> * Smirna - este rasina unui arbust care creste in Arabia si in Abisinia (Yemenul si Etiopia de astazi). In multe zone crestine era folosita cu precadere in post, mai ales in ultimele zile. Cuvantul smirna este pomenit in Biblie de cincisprezece ori si deriva de la cuvantul ebraic "amar".
Mireasma sa, cu o nuanta intr-adevar amara, dar foarte placuta, era considerata un extraordinar purificator pentru psihic, laolalta cu postul alimentar, cu spovedania, cu rugaciunea, pregatind crestinii pentru sarbatoarea Craciunului. Arderea smirnei se foloseste pentru indepartarea gandurilor negre, a ispitelor si a tuturor relelor care ar putea intina sarbatorile. Laolalta cu tamaia, se considera ca este si unul din cele mai eficiente mijloace de... exorcizare.
* Tamaia - este unul dintre darurile care au fost aduse pruncului Iisus, imediat dupa nastere, de catre cei trei magi de la rasarit.
Asa cum ne spune Matei in Evanghelia sa: "Si intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si vistieriile, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna". Mireasma tamaiei este, ca atare, indisolubil legata de momentul nasterii Mantuitorului, ea facand parte din primul dar pe care El l-a primit pe acest pamant.
Asupra sufletului, mireasma tamaiei are un efect cu adevarat magic, fiind capabila sa induca sentimentul sacrului, reusind sa ne introduca in dimensiunea spirituala, din pacate tot mai adesea neglijata, a Craciunului. In casele romanilor mai instariti, tamaia era arsa mocnit, in prima zi de Craciun, inaintea mesei, pentru a le aduce aminte credinciosilor ce sarbatoresc si sa le faca auzita rugaciunea de binecuvantare a bucatelor.
* Bradul - este arborele sacru al romanilor, fiind considerat din timpuri stravechi drept o veritabila punte intre Cer si Pamant. Acesta este si sensul aducerii sale in casele noastre, de Craciun, pentru a face sa comunice fiecare salas de crestin cu Cerurile. Despre acest arbore se mai spune ca uneste si lumea mortilor cu cea a viilor, ajutandu-ne sa ne recuperam amintirile, sentimentele, unificandu-ne interior. Mireasma bradului vindeca sufletul, stabilizeaza emotiile.
Rasina si cetinile sale au fost vreme de secole smirna si tamaia credinciosilor mai putin instariti din aceste locuri, avand proprietati purificatoare si de inducere a sentimentului de sacru.
* Zapada - este asteptata cu emotie la fiecare Craciun, considerandu-se ca fara ea aceasta sarbatoare nu are farmecul complet. Poate este o prejudecata absurda, dar - fara sa ne dam seama - aproape cu totii asteptam zapada. De ce? Poate pentru albul ei, care acopera orice urma a uratului din jurul nostru, ori poate pentru dansul vesel al fulgilor, care parca se bucura de sarbatoarea Nasterii Domnului.
Apoi, zapada mai are un efect magic: aduce cumva, nu se stie exact cum, liniste in jurul nostru si in noi insine. Iar mirosul ei fin, discret, ca un fior de prospetime, ne revigoreaza sufletul, pregatindu-l de sarbatoare. Mireasma zapezilor purifica emotiile, aduce in suflet starea de copilarie imaculata, fara amintiri dureroase, fara retineri. Este un miros al linistii, al dizolvarii in Dumnezeu.
Trezeste in noi nostalgia inceputului, a puritatii originare.
Mergeti intr-o zi la munte, in apropierea unei paduri sau a unui rau, unde curentii de aer sunt puternici si aduc cu ei mireasma zapezii, uneori de la sute de kilometri distanta. Oriunde ati fi, gasiti-va un coltisor retras si inchideti ochii atunci cand va umpleti plamanii cu aceasta mireasma de zapada. Veti trai macar pentru cateva fractiuni de secunda LINISTEA.
* Aromele care invaluie lumea, ori de cate ori se apropie sarbatorile, au asupra noastra o putere miraculoasa de a ne insenina si imblanzi sufletul. Nu se administreaza dupa retete precise, dar cine va dori sa le simta efectul, sa se lase cotropit, ca in vis, de adierile care insotesc apropierea Craciunului *
Craciunul este mai mult decat o sarbatoare fixa din calendar sau decat un prilej de a da ori de a primi cadouri. El este compus mai degraba din sentimente, pline de sunete, culori si miresme, adanc intiparite in constiinta fiecaruia dintre noi. Mai ales miresmele starnesc in noi nostalgii. Aromele acelea uitate, ramase in adancul sipetului cu minuni.
Va amintiti de mirosul cozonacilor pudrati cu praf de scortisoara si de vanilie, de aroma lamailor si a merelor coapte? Dar de boarea de zapada curata, de mirosul gerului si de parfumul cetinilor de brad?
Simtul mirosului are, mai mult ca orice alt simt, acces direct la nivelul subconstientului.
Adica, la acel nivel al mintii unde, intre altele, sunt stocate toate amintirile frumoase pe care credeam ca le-am uitat. La ce ne-ar mai putea fi de folos aceste amintiri? Ei bine, din ele, din aceste amintiri, ne extragem adesea chiar puterea de a... trai, de a merge mai departe, in ciuda dificultatilor.
Amintirile emotiilor puternice, benefice, sunt o imensa sursa de energie binefacatoare. Poate ne simtim obositi de stresul unui an intreg, poate am uitat sa ne relaxam sau nu ne mai ajunge odihna. Ei bine, amintirile minunate ale Craciunului ne pot aduce instantaneu in suflet pacea, multumirea, regasirea dupa care tanjim. Cum? Daca v-am facut macar un pic curiosi, insotiti-ne in lumea binefacatoare a Miresmelor de Craciun.
Cum ne bucuram de miresme
Acum, inainte de Craciun, opriti-va din agitatia obositoare de zi cu zi, si lasati-va simturile sa se relaxeze si sa poata percepe coerent, pe indelete, ceea ce le inconjoara. Daca va place mirosul de vanilie, cand il simtiti, inchideti ochii pentru macar 30 de secunde si alungati toate gandurile din minte. Ce stare va induce? Poate ca vanilia cheama in minte franturi din fericirea copilariei, poate va deschide apetitul catre visare sau va creeaza, pur si simplu, o stare de confort psihic.
Nu va cenzurati sentimentul de bine pe care-l traiti. Lasati aromele Craciunului sa va poarte cu ele pe aripile imaginatiei. Este o regula foarte importanta in administrarea acestor medicamente olfactive. Si daca veti potenta toate aceste miresme cu sunetul colindelor si cu albul zapezii, efectul va fi sporit. Dar sa vedem concret, in cele ce urmeaza, cum pot deveni aromele Craciunului remedii de sanatate.
Aromele culinare
Ati remarcat ca atunci cand nu putem mirosi un aliment, ni se pare ca nu are gust? Aceasta pentru ca, fara sa ne dam seama, simtul mirosului, intr-o proportie mult mai mare decat cel al gustului, ne face sa percepem savoarea unui aliment. Mai mult, simpla adulmecare a aromelor diverselor ingrediente, fara a le gusta propriu-zis, are un efect extraordinar asupra psihicului, hranindu-l cu diverse stari sufletesti placute, asa cum vom vedea.
* Coaja de lamaie - in tarile crestine din bazinul Marii Mediterane (Grecia, Italia, Spania etc.) mirosul sau este considerat drept specific Craciunului, luna decembrie fiind cea in care cea mai mare parte a acestor fructe incep sa se coaca. In unele zone, arbustul mereu verde, de lamai, este folosit chiar pe post de pom de Craciun, in lipsa brazilor, care nu cresc in clima mai calda.
De mai bine de o suta de ani, si in bucataria romaneasca mirosul cojii acestor fructe a inceput sa fie asociat cu sarbatorile de iarna. Dar nu vom vorbi acum de utilizarile casnice ale cojii de lamaie si despre calitatile sale de odorizant. Mireasma cojii de lamaie ne deschide apetitul pentru viata, ne insenineaza gandurile si risipeste oboseala. De asemenea, aceasta aroma ne ajuta sa depasim tristetile, melancolia, conferindu-ne buna dispozitie.
* Nucile - odinioara erau un adevarat simbol al sarbatorilor de iarna, fiind oferite, impreuna cu merele si cu colacii, colindatorilor si uratorilor. Mirosul nucilor proaspat decojite este hranitor prin excelenta. El ne confera o stare de siguranta, de stabilitate emotionala, de protectie.
Cel mai de folos le este mirosul de nuci persoanelor cu predispozitie spre angoasa, neliniste, care nu reusesc sa traiasca starea de multumire, de bine, care nu se simt in siguranta, orice ar face. Nucile nu hranesc doar corpul, ci si psihicul, care are multa nevoie de hrana acum, in prag de sarbatoare.
Mireasma merelor, mai exact a cojii lor, este un fel de medicament pentru starile psihice nocive. Fie ca e vorba de stari de tristete ori de teama, cu sau fara motiv aparent, parfumul plin de vitalitate al merelor ne va ajuta sa le depasim. Odinioara, era si obiceiul ca cei mici sa doarma in incaperea unde erau tinute mere, pentru ca mireasma lor sa le aduca vise frumoase, sa-i pazeasca de spaime sau de vedenii.
* Scortisoara - este coaja parfumata, de culoare roscata, a scortisorului, un arbore exotic mic, vesnic verde. Scortisoara este un ingredient nelipsit din retetele boieresti de cozonac, caruia ii da o savoare deosebita. Mireasma sa inconfundabila este un puternic stimulent pentru sistemul nervos, inducand stari de euforie. La vreme de iarna, se pune in mod traditional si in vinul fiert, dandu-i aroma aceea specifica, careia nu-i rezista frigul si nici intunericul noptilor de decembrie.
* Vanilia - este pastaia unei plante cataratoare. Are un miros dulce si bland, foarte placut, pentru copii mai ales. Despre vanilie, la fel ca si despre ciocolata, se spune ca este medicamentul de urgenta al sufletelor ranite, care nu isi gasesc odihna si consolarea. Mireasma sa are o capacitate aproape magica de a ne face sa ne simtim din nou copii, din nou iubiti si protejati, din nou acasa si, nu in ultimul rand, sa simtim ca a venit din nou Craciunul.
Mireasma aceea care ne face sa ne simtim din nou copii, ne face sa ne simtim din nou impreuna cu cei dragi si din nou protejati. Este un miros care ne introduce, parca fara voie, in atmosfera de sarbatoare, ne aduce aminte ca - poate fara sa stim - in sufletul nostru am asteptat mereu Craciunul ca pe o evadare din lumea oamenilor maturi, rigizi si seriosi, care am crezut ca suntem.
Miresmele sacre
Mireasma sa, cu o nuanta intr-adevar amara, dar foarte placuta, era considerata un extraordinar purificator pentru psihic, laolalta cu postul alimentar, cu spovedania, cu rugaciunea, pregatind crestinii pentru sarbatoarea Craciunului. Arderea smirnei se foloseste pentru indepartarea gandurilor negre, a ispitelor si a tuturor relelor care ar putea intina sarbatorile. Laolalta cu tamaia, se considera ca este si unul din cele mai eficiente mijloace de... exorcizare.
* Tamaia - este unul dintre darurile care au fost aduse pruncului Iisus, imediat dupa nastere, de catre cei trei magi de la rasarit.
Asa cum ne spune Matei in Evanghelia sa: "Si intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si vistieriile, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna". Mireasma tamaiei este, ca atare, indisolubil legata de momentul nasterii Mantuitorului, ea facand parte din primul dar pe care El l-a primit pe acest pamant.
Asupra sufletului, mireasma tamaiei are un efect cu adevarat magic, fiind capabila sa induca sentimentul sacrului, reusind sa ne introduca in dimensiunea spirituala, din pacate tot mai adesea neglijata, a Craciunului. In casele romanilor mai instariti, tamaia era arsa mocnit, in prima zi de Craciun, inaintea mesei, pentru a le aduce aminte credinciosilor ce sarbatoresc si sa le faca auzita rugaciunea de binecuvantare a bucatelor.
Rasina si cetinile sale au fost vreme de secole smirna si tamaia credinciosilor mai putin instariti din aceste locuri, avand proprietati purificatoare si de inducere a sentimentului de sacru.
* Zapada - este asteptata cu emotie la fiecare Craciun, considerandu-se ca fara ea aceasta sarbatoare nu are farmecul complet. Poate este o prejudecata absurda, dar - fara sa ne dam seama - aproape cu totii asteptam zapada. De ce? Poate pentru albul ei, care acopera orice urma a uratului din jurul nostru, ori poate pentru dansul vesel al fulgilor, care parca se bucura de sarbatoarea Nasterii Domnului.
Apoi, zapada mai are un efect magic: aduce cumva, nu se stie exact cum, liniste in jurul nostru si in noi insine. Iar mirosul ei fin, discret, ca un fior de prospetime, ne revigoreaza sufletul, pregatindu-l de sarbatoare. Mireasma zapezilor purifica emotiile, aduce in suflet starea de copilarie imaculata, fara amintiri dureroase, fara retineri. Este un miros al linistii, al dizolvarii in Dumnezeu.
Trezeste in noi nostalgia inceputului, a puritatii originare.
Mergeti intr-o zi la munte, in apropierea unei paduri sau a unui rau, unde curentii de aer sunt puternici si aduc cu ei mireasma zapezii, uneori de la sute de kilometri distanta. Oriunde ati fi, gasiti-va un coltisor retras si inchideti ochii atunci cand va umpleti plamanii cu aceasta mireasma de zapada. Veti trai macar pentru cateva fractiuni de secunda LINISTEA.
0 comments:
Post a Comment