(Cine este cu adevarat Ded Maroz?)
In urma cu vreo 50 de ani, in Romania s-a facut o mare nedreptate! Mos Craciun a fost inlocuit de Mos Gerila (Ded Maroz), despre care se spune ca venea din Uniunea Sovietica, imbracat in hainele rosii ale comunismului. Intr-adevar, aceasta schimbare de personaje avea rolul de a arunca in uitare Nasterea Domnului, si noul erou, Mos Gerila, era "desemnat" sa soseasca cu daruri la copii, in noaptea Anului Nou, in loc de Ajunul Craciunului.
Transformarea traditiei urmarea sa abata atentia colectiva de la data de 25 decembrie, catre 31 decembrie, ziua Republicii, Revelionul devenind, astfel, unica mare sarbatoare. Treptat, celebrarea Nasterii Domnului era impinsa in umbra, iar Mos Craciun disparea de pe scena serbarilor iernii.
Dar cum totul se plateste in lumea asta, nedreptatea facuta lui Mos Craciun s-a rasfrant si asupra lui Mos Gerila, care la origine n-are nici o legatura cu comunistii de la Kremlin. "Bunicul gerului" s-a nascut cu mult inaintea comunismului, el fiind un personaj din mitologia precrestina slava. Calatoria lui prin istorie a fost lunga, iar actualului "Ded Maroz" i-au trebuit cateva secole sa devina ceea ce este astazi.
Zeul cel batran
A fost odata in nordul Rusiei, acolo unde iernile sunt lungi, lungi si cumplit de geroase, un zeu batran, care stapanea peste imparatia frigului, a zapezilor si a ninsorilor. Oamenii locului l-au numit Ded Maroz, Mos Gerila. El dirija legile iernii, decreta sosirea inghetului si stabilea cand sa ninga. Cu toiagul sau magic, avea puterea de a "infiera" apele, transformandu-le in gheata, aducea vanturi naprasnice tocmai din Siberia sau alunga viscolul.
Infatisarea lui era aparent apriga: in loc de par, pe crestetul lui se adunau nori de zapada, in barba lunga se innodau stelute de gheata, din ochi ii curgeau adesea turturi, iar rasuflarea sa aducea geruri aspre. In timpul iernii, el cutreiera campiile, padurile, asezarile oamenilor, si isi invartea deasupra capului toiagul fermecat.
Tare nu-i placeau unchiasului Gerila oamenii care tremurau si se vaitau de frigul sau. Ii iubea, in schimb, pe cei care se bucurau de sosirea lui si lor le oferea forta si sanatate, pentru a rezista capriciilor iernii. Din noiembrie si pana in martie domnea Mos Gerila peste tinuturile albe, iar in preajma lui, pana si soarele devenea timid.
Batranul nu era deloc neprietenos cu oamenii, din contra, de cele mai multe ori ii ajuta. Vechile basme rusesti povestesc cum Ded Maroz ii indruma prin viscol pe calatorii rataciti, salvandu-le astfel viata. Insa, infuriat de cei lenesi si vesnic nemultumiti, el se putea transforma intr-un personaj negativ. Uneori ii pedepsea pe oamenii rai furandu-le copiii si ducandu-i departe, la el acasa, unde era groaznic de frig, viscol si intuneric. Pentru a-i recapata si a-l imbuna pe Mos Gerila, parintii erau nevoiti sa-i faca felurite cadouri.
In multe sate din Rusia, inca se mai pastreaza traditia ca in noaptea de Craciun cel mai varstnic membru al familiei sa iasa afara, pe prispa si sa-i ofere lui Mos Gerila o portie calda de fulgi de ovaz si miere, strigand spre a-l imbuna: "Gerila, gerulet, vino si mananca ceva! Ai mila de noi, gerulet, si nu degera recoltele noastre! Nu viscoli izbele noastre si nu ne ingheta apa fantanilor!".
Odata cu trecerea anilor, Mos Gerila a imbatranit si mai mult, iar sufletul lui, adesea de gheata, s-a topit de caldura cu care era intampinat de copii. Influentat si de traditiile pravoslavnice, Mos Gerila s-a schimbat complet, a devenit milos chiar si cu cei rai si a inceput el insusi sa le faca daruri copiilor.
Snegurocika Fulg de nea
Catre sfarsitul secolului XIX, Ded Maroz a inceput sa fie insotit de nepotica lui, Snegurocika, Fetita Zapezii sau Fulg de nea. Ea este un personaj de poveste, care nu a avut initial legatura directa cu legenda lui Mos Gerila. Imaginea ei apare doar in folclorul rusesc. In mitologia Anului Nou si cea a Craciunului a altor popoare ale lumii, nu exista un asemenea personaj feminin.
Snegurocika este fiica Primaverii si a Iernii, daruita de anotimpurile-surori, ca binecuvantare, unei familii fara copii. Se povesteste ca un mos si-o baba fara copii au iesit in toiul iernii in curte si au facut, din zapada, o fetita. Bietii de ei, parca incercau sa-si alunge tristetea care le umbrea zilele. Ce si-ar mai fi dorit ca fetita facuta din zapada sa capete viata si sa le inveseleasca anii batranetii! Si iata ca miracolul s-a produs.
Fetita a inviat, iar mosul si baba i-au spus Snegurocika, Fulg de nea. Si crestea Snegurocika iute, pe zi ce trecea se facea mai inalta si mai frumoasa! Chipul ii era alb ca neaua, ochii ca niste nori albastri, iar parul blond, ca razele soarelui. Numai in obrajori nu era rosie, sangele nu curgea prin vinele ei.
Si iata ca iarna s-a topit si primavara a pus stapanire deplina peste satucul lor. Flacaii si fetele cam de seama Snegurocikai au inceput sa iasa la plimbari prin padure.
Se uita biata Snegurocika pe fereastra si tanjea sa mearga cu ei. Insa de teama caldurii, mosul si baba nu o lasau afara. Pana intr-o zi, cand baba nu a mai putut rabda oftatul fetitei dragi si i-a dat voie sa mearga cu cei de varsta ei. Fericita a fost Snegurocika, ca in prima zi a vietii ei, cand a capatat suflu si a pasit in izba parintilor. Toata ziua s-a plimbat prin padure cu tinerii, a cules flori, a alergat si a cantat.
Si a venit seara, iar flacaii au facut un foc mare, peste care toata lumea trebuia sa sara. Asa era obiceiul la fiecare inceput de primavara. A venit si randul Snegurocikai sa treaca peste foc. Tare s-a inspaimantat si tare nu ar fi vrut sa sara, insa totii baietii ii strigau numele si o aplaudau pentru incurajare. Si a sarit Snegurocika peste foc. In aceeasi clipa, un norisor alb s-a ridicat deasupra focului catre cer si a plutit in zare. Snegurocika s-a topit...
Un batran nefericit
La int rarea in tinutul din Veliki Ustiug
Desigur, acesta este doar basmul, caci Snegurocika, ca si Ded Maroz, exista cu adevarat, asa cum exista si Mos Craciun si Santa Claus si Papa Noel... Snegurocika este un personaj sezonier, care se naste in fiecare iarna si piere odata cu sosirea primaverii.
Ea a fost "adoptata" de Mos Gerila si il insoteste la toate serbarile iernii, ajutandu-l si impartind alaturi de el cadouri copiilor. Nepoata bunicului Gerila, o fetita imbracata in haine albastre sau albe, cu o coronita pe cap, brodata cu fir de argint si perle, Snegurocika este vesnic tanara si vesela.
Din pacate, soarta bunului Mos Gerila nu a fost intotdeauna fericita. Dupa revolutia bolsevica din 1917, pana si bietul Ded Maroz a fost "supus persecutiilor", el devenind un personaj ideologic negativ. In anii '30, pe intreg teritoriul Uniunii Sovietice, atat el, cat si bradul de Craciun, au fost complet interzise.
El a fost "reabilitat" abia catre sfarsitul deceniului trei, cand la Serbarea Pomului de la Kremlin, mosul a aparut impreuna cu Snegurocika. De atunci, popularitatea acestor personaje a crescut si Ded Maroz a devenit faimos pe intreg teritoriul sovietic.
In Rusia de azi se da o "batalie crancena" intre Ded Maroz si Santa Claus.
Pe buna dreptate, aparatorii traditiei autentice rusesti s-au razvratit impotriva lui Santa Claus, cel importat din Occident. Astfel s-au realizat o serie de studii antropologice, istorice si mitologice, pentru a stabili diferentele dintre personajele principale ale iernii, intre Ded Maroz si Santa Claus. Potrivit cercetatorului rus in folcloristica, Svetlana Jarnikova, intreaga infatisare traditionala a lui Ded Maroz are o simbolistica aparte si este diferita de cea a Mosului de peste ocean.
Barba si parul lui alb si bogat simbolizeaza nu numai intelepciunea, dar si puterea, fericirea si prosperitatea. Haina lui Santa Claus este scurta, pana in talie, iar cea a lui Ded Maroz, numita suba, este lunga pana in pamant, caci altfel nu ar rezista la cumplitele geruri din Rusia. Ded Maroz poarta in mana un toiag fermecat din cristal sau argint.
Pe maner sunt incrustate simbolurile iernii stelute de gheata si ramuri de brad. Daca Santa Claus intra in case prin hornuri si lasa cadourile fara a fi vazut, Ded Maroz apare pe neasteptate, impreuna cu Snegurocika, spre bucuria copiilor, stransi in jurul pomului de iarna. Micutii ii asculta fermecati povestile si primesc darurile chiar din mainile lui. Ded Maroz se deplaseaza intr-o troica, o sanie ruseasca trasa de trei cai albi.
Casa in care povestea traieste vesnic
Ded Maroz si ajutorul sau nepretuit, Snegurocika, nu locuiesc la Polul Nord, ci in orasul Velikii Ustiug, din regiunea Vologda, in nordul Rusiei istorice.
Povestea lui Ded Maroz a pasit in realitate in 1998, cand primarul Moscovei i-a oferit un teren in orasul Velikii Ustiug. Aici, Ded Maroz si ajutoarele lui au construit un adevarat tinut de basm. In padurea fermecata ce strajuieste casa vrajitorului iernii, totul este de vis. Si pinii, si animalele, si potecile. Una din minunatiile padurii este "Poteca cu povesti".
Aceasta serpuieste prin padure, chiar de la intrarea principala in tinutul vrajit, pana la Casuta lui Ded Maroz. Aici poti intalni personaje ascunse printre pini si brazi, animalute ce prind grai si spun povesti copiilor si, daca ai noroc, il poti vedea pe insusi Ded Maroz, in troica sa, cu cei trei caluti fermecati.
Pasind in Casa lui Ded Maroz, descoperi ca aceasta este chiar casuta in care traieste copilaria. Imagini feerice sunt proiectate in mod miraculos pe pereti si danseaza sub ochii fiecarui vizitator precum fulgii de zapada.
Pe fundalul unei muzici magice, se aud cele mai dragi basme ale serilor de iarna, iar ochii redescopera jucariile de mult uitate. Aici, fiecare adult, parinte sau bunic, isi retraieste copilaria, prin toate aceste plasmuiri feerice. Iar "oamenii mari" care privesc nepasatori intreaga poveste magica sunt ca si orbi. Ei trebuie sa asculte cu inima si sa permita ca, macar pentru o zi, sa fie iar copii, in regatul lui Ded Maroz, acolo unde totul e posibil.
In urma cu vreo 50 de ani, in Romania s-a facut o mare nedreptate! Mos Craciun a fost inlocuit de Mos Gerila (Ded Maroz), despre care se spune ca venea din Uniunea Sovietica, imbracat in hainele rosii ale comunismului. Intr-adevar, aceasta schimbare de personaje avea rolul de a arunca in uitare Nasterea Domnului, si noul erou, Mos Gerila, era "desemnat" sa soseasca cu daruri la copii, in noaptea Anului Nou, in loc de Ajunul Craciunului.
Transformarea traditiei urmarea sa abata atentia colectiva de la data de 25 decembrie, catre 31 decembrie, ziua Republicii, Revelionul devenind, astfel, unica mare sarbatoare. Treptat, celebrarea Nasterii Domnului era impinsa in umbra, iar Mos Craciun disparea de pe scena serbarilor iernii.
Dar cum totul se plateste in lumea asta, nedreptatea facuta lui Mos Craciun s-a rasfrant si asupra lui Mos Gerila, care la origine n-are nici o legatura cu comunistii de la Kremlin. "Bunicul gerului" s-a nascut cu mult inaintea comunismului, el fiind un personaj din mitologia precrestina slava. Calatoria lui prin istorie a fost lunga, iar actualului "Ded Maroz" i-au trebuit cateva secole sa devina ceea ce este astazi.
Zeul cel batran
A fost odata in nordul Rusiei, acolo unde iernile sunt lungi, lungi si cumplit de geroase, un zeu batran, care stapanea peste imparatia frigului, a zapezilor si a ninsorilor. Oamenii locului l-au numit Ded Maroz, Mos Gerila. El dirija legile iernii, decreta sosirea inghetului si stabilea cand sa ninga. Cu toiagul sau magic, avea puterea de a "infiera" apele, transformandu-le in gheata, aducea vanturi naprasnice tocmai din Siberia sau alunga viscolul.
Infatisarea lui era aparent apriga: in loc de par, pe crestetul lui se adunau nori de zapada, in barba lunga se innodau stelute de gheata, din ochi ii curgeau adesea turturi, iar rasuflarea sa aducea geruri aspre. In timpul iernii, el cutreiera campiile, padurile, asezarile oamenilor, si isi invartea deasupra capului toiagul fermecat.
Povestea Snegurocikai
Batranul nu era deloc neprietenos cu oamenii, din contra, de cele mai multe ori ii ajuta. Vechile basme rusesti povestesc cum Ded Maroz ii indruma prin viscol pe calatorii rataciti, salvandu-le astfel viata. Insa, infuriat de cei lenesi si vesnic nemultumiti, el se putea transforma intr-un personaj negativ. Uneori ii pedepsea pe oamenii rai furandu-le copiii si ducandu-i departe, la el acasa, unde era groaznic de frig, viscol si intuneric. Pentru a-i recapata si a-l imbuna pe Mos Gerila, parintii erau nevoiti sa-i faca felurite cadouri.
In multe sate din Rusia, inca se mai pastreaza traditia ca in noaptea de Craciun cel mai varstnic membru al familiei sa iasa afara, pe prispa si sa-i ofere lui Mos Gerila o portie calda de fulgi de ovaz si miere, strigand spre a-l imbuna: "Gerila, gerulet, vino si mananca ceva! Ai mila de noi, gerulet, si nu degera recoltele noastre! Nu viscoli izbele noastre si nu ne ingheta apa fantanilor!".
Odata cu trecerea anilor, Mos Gerila a imbatranit si mai mult, iar sufletul lui, adesea de gheata, s-a topit de caldura cu care era intampinat de copii. Influentat si de traditiile pravoslavnice, Mos Gerila s-a schimbat complet, a devenit milos chiar si cu cei rai si a inceput el insusi sa le faca daruri copiilor.
Snegurocika Fulg de nea
Catre sfarsitul secolului XIX, Ded Maroz a inceput sa fie insotit de nepotica lui, Snegurocika, Fetita Zapezii sau Fulg de nea. Ea este un personaj de poveste, care nu a avut initial legatura directa cu legenda lui Mos Gerila. Imaginea ei apare doar in folclorul rusesc. In mitologia Anului Nou si cea a Craciunului a altor popoare ale lumii, nu exista un asemenea personaj feminin.
Fetita a inviat, iar mosul si baba i-au spus Snegurocika, Fulg de nea. Si crestea Snegurocika iute, pe zi ce trecea se facea mai inalta si mai frumoasa! Chipul ii era alb ca neaua, ochii ca niste nori albastri, iar parul blond, ca razele soarelui. Numai in obrajori nu era rosie, sangele nu curgea prin vinele ei.
Si iata ca iarna s-a topit si primavara a pus stapanire deplina peste satucul lor. Flacaii si fetele cam de seama Snegurocikai au inceput sa iasa la plimbari prin padure.
Se uita biata Snegurocika pe fereastra si tanjea sa mearga cu ei. Insa de teama caldurii, mosul si baba nu o lasau afara. Pana intr-o zi, cand baba nu a mai putut rabda oftatul fetitei dragi si i-a dat voie sa mearga cu cei de varsta ei. Fericita a fost Snegurocika, ca in prima zi a vietii ei, cand a capatat suflu si a pasit in izba parintilor. Toata ziua s-a plimbat prin padure cu tinerii, a cules flori, a alergat si a cantat.
Si a venit seara, iar flacaii au facut un foc mare, peste care toata lumea trebuia sa sara. Asa era obiceiul la fiecare inceput de primavara. A venit si randul Snegurocikai sa treaca peste foc. Tare s-a inspaimantat si tare nu ar fi vrut sa sara, insa totii baietii ii strigau numele si o aplaudau pentru incurajare. Si a sarit Snegurocika peste foc. In aceeasi clipa, un norisor alb s-a ridicat deasupra focului catre cer si a plutit in zare. Snegurocika s-a topit...
Un batran nefericit
Ea a fost "adoptata" de Mos Gerila si il insoteste la toate serbarile iernii, ajutandu-l si impartind alaturi de el cadouri copiilor. Nepoata bunicului Gerila, o fetita imbracata in haine albastre sau albe, cu o coronita pe cap, brodata cu fir de argint si perle, Snegurocika este vesnic tanara si vesela.
Din pacate, soarta bunului Mos Gerila nu a fost intotdeauna fericita. Dupa revolutia bolsevica din 1917, pana si bietul Ded Maroz a fost "supus persecutiilor", el devenind un personaj ideologic negativ. In anii '30, pe intreg teritoriul Uniunii Sovietice, atat el, cat si bradul de Craciun, au fost complet interzise.
El a fost "reabilitat" abia catre sfarsitul deceniului trei, cand la Serbarea Pomului de la Kremlin, mosul a aparut impreuna cu Snegurocika. De atunci, popularitatea acestor personaje a crescut si Ded Maroz a devenit faimos pe intreg teritoriul sovietic.
In Rusia de azi se da o "batalie crancena" intre Ded Maroz si Santa Claus.
Pe buna dreptate, aparatorii traditiei autentice rusesti s-au razvratit impotriva lui Santa Claus, cel importat din Occident. Astfel s-au realizat o serie de studii antropologice, istorice si mitologice, pentru a stabili diferentele dintre personajele principale ale iernii, intre Ded Maroz si Santa Claus. Potrivit cercetatorului rus in folcloristica, Svetlana Jarnikova, intreaga infatisare traditionala a lui Ded Maroz are o simbolistica aparte si este diferita de cea a Mosului de peste ocean.
Barba si parul lui alb si bogat simbolizeaza nu numai intelepciunea, dar si puterea, fericirea si prosperitatea. Haina lui Santa Claus este scurta, pana in talie, iar cea a lui Ded Maroz, numita suba, este lunga pana in pamant, caci altfel nu ar rezista la cumplitele geruri din Rusia. Ded Maroz poarta in mana un toiag fermecat din cristal sau argint.
Pe maner sunt incrustate simbolurile iernii stelute de gheata si ramuri de brad. Daca Santa Claus intra in case prin hornuri si lasa cadourile fara a fi vazut, Ded Maroz apare pe neasteptate, impreuna cu Snegurocika, spre bucuria copiilor, stransi in jurul pomului de iarna. Micutii ii asculta fermecati povestile si primesc darurile chiar din mainile lui. Ded Maroz se deplaseaza intr-o troica, o sanie ruseasca trasa de trei cai albi.
Casa in care povestea traieste vesnic
Ded Maroz si ajutorul sau nepretuit, Snegurocika, nu locuiesc la Polul Nord, ci in orasul Velikii Ustiug, din regiunea Vologda, in nordul Rusiei istorice.
Casuta lui Ded Maroz
Aceasta serpuieste prin padure, chiar de la intrarea principala in tinutul vrajit, pana la Casuta lui Ded Maroz. Aici poti intalni personaje ascunse printre pini si brazi, animalute ce prind grai si spun povesti copiilor si, daca ai noroc, il poti vedea pe insusi Ded Maroz, in troica sa, cu cei trei caluti fermecati.
Pasind in Casa lui Ded Maroz, descoperi ca aceasta este chiar casuta in care traieste copilaria. Imagini feerice sunt proiectate in mod miraculos pe pereti si danseaza sub ochii fiecarui vizitator precum fulgii de zapada.
Pe fundalul unei muzici magice, se aud cele mai dragi basme ale serilor de iarna, iar ochii redescopera jucariile de mult uitate. Aici, fiecare adult, parinte sau bunic, isi retraieste copilaria, prin toate aceste plasmuiri feerice. Iar "oamenii mari" care privesc nepasatori intreaga poveste magica sunt ca si orbi. Ei trebuie sa asculte cu inima si sa permita ca, macar pentru o zi, sa fie iar copii, in regatul lui Ded Maroz, acolo unde totul e posibil.
0 comments:
Post a Comment