Lansat în 2009, la Festivalul de Film de la Veneţia, acest documentar, South of the Border, regizat de binecunoscutul şi controversatul Oliver Stone, după un scenariu de Tariq Ali, este un periplu prin cinci ţări sud americane, într-o încercare de a explora mişcările politice şi sociale ale Americii Latine, intervievând şapte preşedinţi regionali, pe care reuşeşte să-i "exorcizeze" de aura demonică, imprimată de corporatista mass media occidentală.
Filmul îi obligă pe Stone şi echipa lui, la un tur de forţă cinematografic, din insulele Caraibe până pe vârfurile Anzilor, în altiplano, reuşind să explice un fenomen politic, al preşedintelui Venezuelei, Hugo Chavez, care paradoxal, deşi este vopsit permanent în negru închis, de toată mass media, a reuşit să răspândescă rozul socialist - sau bolivarian, cum îl denumeşte el - aproape pe un întreg continent, creând o coaliţie latină inimaginabilă în urmă cu doar 10 ani, când era singura voce dizidentă într-un cor de osanale la adresa SUA şi asasinilor financiari, FMI şi Banca Mondială - şi nu fac decât să-l citez pe John Perkins, folosind acest termen blând, la adresa lor.
Este pentru prima dată când am avut ocazia să-i urmăresc în direct, pe aceşti energici politicieni: Evo Morales din Bolivia, Rafael Correa din Ecuador, Nestor şi Cristina Kirchner din Argentina, Raul Castro din Cuba, Fernando Lugo din Paraguay, Lula da Silva din Brazilia şi evident Hugo Chavez din Venezuela, care fac notă discordantă, în această clasă de paraziţi sociali şi incompetenţi cronici, cu care, evident, nu au absolut nimic în comun.
Ineditul acestei coaliţii şi mai ales reacţia veninoasă la adresa documentarului lui Oliver Stone, imediat după lansare, din partea mult detestatei mass media, m-au convins că acest documentar merită a fi tradus, fiindcă avem prea puţine informaţii despre acea parte de lume şi mai ales despre eforturile acestor oameni, de a contracara influenţa FMI, prin plata integrală a datoriilor (parcă îmi amintesc de un personaj politic, ce a reuşit primul, acest tur de forţă) şi mai ales, prin infiinţarea unei bănci comune regionale, care să finanţeze ambiţioasele şi, cred eu, deloc irealizabilele proiecte bolivariene.
Hugo Chavez, liderul de necontestat al Americii Latine, este o personalitate dinamică şi carismatică, foarte comunicativ şi neobosit, care s-a impus pe scena politică prin încercarea nereuşită de lovitură de stat, din 1992, organizată de facţiunea militară Bolivarian Revolutionary Army - 200, împotriva coruptului preşedinte Carlos Andres Perez - care a şi compărut în faţa Curţii Supreme, ulterior, sub acuzaţia de fraudă.
Deşi lovitura de stat a eşuat, prin declaraţia televizată finală, prin care îşi asuma deplina responsabilitate pentru eşecul acţiunii, lt.col. Hugo Chavez intra în conştiinţa publică, fiind privit de marea majoritate a populaţiei sărace şi chiar de clasele de mijloc, ca un erou răsărit din necunoscut.
După eliberarea sa din detenţie, în 1994, Chavez a continuat să militeze contra regimului corupt venezuelan, aservit totalmente intereselor financiare ale SUA, reprezentate de FMI, ajungând să intre în cursa prezidenţială din 1998, principalul oponent fiind, de fapt, o blondă nu tocmai inteligentă, fapt care m-a intristat cumva, fiindcă mi-a ruinat credinţa în monopolul local, de a instaura în posturi politice înalte, fiinţe "unineuronale", ale căror talente reale, sunt mai mult sau mai puţin ascunse, sub haine.
Limbajul de lemn, de a cărui practică era acuzată frecvent România, în trecutul apropiat, s-a mutat cu arme şi bagaje la Casa Albă, care îi inventariază pe liderii Americii Latine, mai puţin obedienţi, ca fiind de "stânga bună" sau "stânga rea", ceea ce îmi aduce aminte şi de limbajul Uniunii Sovietice, din vremea de glorie a lui Lenin, care-şi categorisea inamicii în contrarevoluţionari "albi", ignorând culoarea epidermei vecinilor, fapt ce a condus la combinaţii hilare, de genul "galbeni albi" şi chiar "negri albi".
În cazul lui Hugo Chavez nu există însă confuzii, el este unul dintre cei "răi", epitetele ce-i sunt asociate de cea mai nesimţit imperialistă ţară din istoria lumii, SUA, fiind desigur de "dictator" şi "terorist", pentru care ar trebui să le mulţumim, fiindcă sunt mult mai uşor de identificat astfel, oamenii cu adevărat buni, care sunt o piedică în calea globaliştilor şi a monopolului petrolier mondial, în cazul particular al Venezuelei.
Documentarul examinează politica de "comerţ liber" promovată de SUA şi FMI, în ultimii ani şi situaţia catastrofală în care au fost împinse ţările sud americane, prin accentuarea extremă a inechităţii sociale, în beneficiul multinaţionalelor, ale căror sedii financiare ştim cu toţii unde se află.
Interesant este însă faptul, că şacalii economici mondiali sunt învinşi cu propriile arme, de cineva care a învăţat între timp regulile jocului, după cum sublinia Tariq Ali, un scriitor, istoric şi activist politic remarcabil, care semnează scenariul filmului, alături de Mark Weisbrot:
"Aceste schimbări, care au loc în America Latină, nu se produc pe calea luptei armate sau a războiului de gherilă, din vremea lui Che Guevarra. Toate schimbările au loc prin alegeri democratice şi conduc la o dezvoltare economică extrem de semnificativă, a întregului continent."
Stone răspundea acuzelor Associated Press, de a nu fi prezentat şi punctul de vedere al opoziţiei oligarhice:
"Partea întunecată ? Există aşa ceva în orice. De ce căutaţi oare numai răul, când un om (Chavez) face doar lucruri bune? El este un democrat şi există desigur şi o opoziţie şi el nu este perfect. Dar face lucruri formidabile pentru Venezuela şi pentru întreaga regiune."
Time Magazine, s-a numărat printre publicaţiile ce au criticat documentarul, în mare parte datorită distribuţiei, dar a avut şi onestitatea de a spune:
"...există o fascinaţie indiscutabilă în acest proiect, chiar şi unele valori inspiraţionale, în conversaţiile lui Stone cu şapte lideri naţionali, implicaţi în lupta de eliberare din umbra sau de sub talpa SUA...",
iar Chicago Sun-Times, punea incisiv punctul pe i: "...ironia este, că toate aceste critici nu fac decât să valideze, una dintre temele fundamentale ale documentarului: aceea că mass media occidentală, a ignorat adesea cu intenţie, prezentarea situaţiei politice reale, latino americane."
South of the Border
South of the Border
0 comments:
Post a Comment