Mult timp asociată cu jocul, cu divertismentul, realitatea virtuală a fost, în ultimii ani, înhămată la carul utilităţii practice: mai întâi, s-a dovedit utilă ca mijloc de antrenament pentru piloţi, paraşutişti... Apoi, a intrat în muzee şi expoziţii, cu un scop educativ, reconstituind vizual interioare ori peisaje, dând vizitatorului prilejul şi impresia unei unei imersii în amosfera locului.
Dar posibilităţile oferite de această elaborată iluzie sunt departe de a fi epuizate: mai nou, realitatea virtuală îşi găseşte un câmp de aplicare tot mai larg în medicină, de la pregătirea chirurgilor până la tratarea, prin simulări atent concepute, a unor afecţiuni dintre cele mai diverse.
La începutul anilor 1990, un psiholog american, dr. Ralph Lamson, a avut ideeea de de a încerca să-şi trateze frica de înălţime - acrofobie, în termeni medicali - de care suferea cu ajutorul acestei noutăţi tehnologice: realitatea virtuală. A adunat în jurul său un grup de pacienţi care sufereau de aceeaşi fobie şi a început să experimenteze, cu ajutorul lor, terapia prin realitate virtuală.
În simularea computerizată creată de dr. Lamson, pacienţii se vedeau pe ei înşişi intrând într-un local (o situaţie lipsită de risc), în cele din urmă trebuind să traverseze (tot în realitatea virtuală) un spaţiu gol, mergând pe o scândură aşezată sus, deasupra podelei - situaţie care le punea mari probleme, datorită fobiei lor specifice.
În mintea lor, senzaţia pericolului şi spaima asociată acesteia (pe care le percepeau ca şi cum ar fi fost vorba de ceva real) coexistau cu conştiinţa faptului că se aflau, totuşi, "cu picioarele pe pământ", în mediul sigur al laboratorului de experimentări. Iar această idee a siguranţei şi obişnuirea cu senzaţia înălţimii, prin repetări frecvente ale imersiei în realitatea simulată, i-a ajutat pe mulţi să scape de acrofobie, iar pe dr. Lamson să pună bazele acestui nou domeniu de experimentare şi tratament: terapia cu ajutorul realităţii virtuale - VRT (virtual reality therapy).
Un articol publicat în 1994 în revista de specialitate Psychology Today consemna succesul remarcabil obţinut de dr. Ralph Lamson: cca. 90% dintre pacienţii săi, trataţi prin această metodă, au izbutit să-şi depăşească teama de înălţime şi să facă lucruri pe care nici nu şi le-ar fi putut imagina înainte de tratament:
să se suie pe acoperişul casei ca să cureţe jgheaburile streşinilor, să urce 15 etaje cu un lift cu pereţi de sticlă, instalat pe exteriorul unei clădiri, să facă ascensiuni montane sau să conducă maşina pe un pod lung, aşezat la mare înălţime deasupra apei.
Pe urmele acestor experimente şi ale indicaţiilor formulate de Lamson în cartea sa Virtual Therapy, publicată în 1997, în care explică bazele medicale ale acestei metode, VRT e folosită astăzi cu succes în tratamentul tulburărilor anxioase şi al mai multor fobii, foarte diverse:
Toate aceste fobii pot fi tratate cu şanse mari de succes, prin expunerea, în spaţiul virtual, a pacientului la ceea ceea ce îi declanşează frica; obişnuirea treptată cu stimulul perceput ca periculos îl ajută pe pacient să îşi controleze reacţiile şi să îşi depăşească teama iraţională.
Durerea - fizică şi sufletească
Cu toţii ştim că, atunci când ne gândim la ceea ce ne doare (cu alte cuvinte, când ne concentrăm asupra durerii) parcă ne doare mai tare, iar când ne este distrasă atenţia, intensitatea senzaţiei neplăcute scade. Pe această reacţie umană se bazează alinarea durerilor prin intermediul terapiei virtuale; metoda s-a dovedit utilă atât în cazul durerii cronice, cât şi în cazul unor proceduri medicale dureroase.
În mod particular, terapia prin realitate virtuală a fost experimentată cu succes în cazul pacienţilor cu arsuri, pentru care atât exerciţiile fizice (necesare pentru recuperarea capacităţii de mişcare), cât şi schimbarea pansamentelor reprezintă o tortură, căci le provoacă dureri cumplite.
O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Washington a creat, în sprijinul acestor pacienţi, "SnowWorld", o lume virtuală destinată să le distragă atenţia de le procedura medicală dureroasă la care sunt supuşi. Scufundaţi în iluzia captivantă a unui peisaj tridimensional înzăpezit, cu bulgări de nea şi pinguini, pacienţii au constatat că intensitatea senzaţiilor de disconfort în timpul manevrelor terapeutice era mult redusă.
O situaţie în care terapia virtuală şi-a dovedit marea utilitate este stresul post-traumatic, căruia îi sunt victime, printre alţii, numeroşi militari întorşi de pe front. Martori la întâmplări sângeroase, apăsaţi permanent de povara răspunderii faţă de misiune şi de camarazii lor, victime ei înşişi, uneori, ai unor răniri fizice, uneori invalidante, ei suferă, odată întorşi acasă, de pe urma unor răni sufleteşti care le spulberă, adesea, capacitatea de readaptare la viaţa obişnuită.
Sănătatea mintală zdruncinată aduce după ea distrugerea vieţii normale de familie, a vieţii sociale, a celei profesionale, făcând uneori din foştii combatanţi adevărate epave umane.
Deşi soldaţii formează "grosul" cazurilor diagnosticate cu tulburare de stres post-traumatic, problema e frecvent întâlnită şi la alte care persoane care au fost victime sau martori ai unor întâmplări traumatizante, cu impact individual sau colectiv, de pildă la supravieţuitori ai unor dezastre naturale sau atentate. În SUA, cei care au scăpat din atacul terorist din 11 septembrie 2001, precum şi martori ai acestui eveniment cumplit, au suferit în proporţie ridicată de această tulburare.
Oare viaţa ta este reală sau este, de fapt, visul unui fluture? Oare este o simulare a unui computer complex imposibil de diferenţat de viaţa „reală”? Iată de ce această ipoteză, aparent SF, ar putea fi adevărată!
Oamenii şi-au pus întrebări despre natura realităţii încă din cele mai vechi timpuri. Filosoful chinez Zhuangzi a observat în jurul anului 300 î.Hr. că visele sale în care el era un fluture nu puteau fi deosebite de trăirile pe care le avea ca om. El a constatat că nu putea spune cu certitudine dacă Zhuangzi s-a visat a fi un fluture, sau dacă fluturele a visat că este Zhuangzi.
Ideea că "realitatea este o iluzie" a fost enunţată de mulţi înţelepţi de-a lungul istoriei, de la Siddhartha (lider spiritual Indian, fondator al budismului), la existenţialisti.
Nick Bostrom, filosof de la Universitatea Oxford, îmbrăţişează ideea că trăim într-o simulare pe computer. Premisa lui se bazează pe o serie de impoteze:
1. O societate tehnologică ar putea atinge, la un moment dat, capacitatea de a realiza o simulare computerizată pe care populaţia să nu o poată diferenţia de realitate.
2. O astfel de societate nu ar face acest lucru o dată sau de două ori. Ei ar crea multe astfel de simulari.
3. Dacă societăţilor din cadrul simulărilor li s-ar permite să există suficient de mult timp, acestea ar ajunge capabile de a crea simulările lor proprii, de asemenea imposibil de distins de realitate pentru locuitorii din sub-simulări.
Rezultatul ar fi miliarde de simulări, cu un număr aproape infinit de sub-simulări, toate acestea perfect reale pentru locuitorii lor. Urmarea ar fi ca în final să existe doar o singură societate precursoare. Matematica este de fapt destul de simplă: şansele ca noi să facem parte dintr-o simulare computerizată sunt de aproape un miliard la unu.
Un contraargument puternic împotriva acestei teorii tulburătoare este acela că un calculator cu o puterea de calcul atât de mare este imposibil de creat.
Lăsând la o parte faptul că acum 100 de ani puterea de calcul de astăzi cu siguranţă părea de neimaginat, există o soluţie mult mai interesantă: computerul ar putea să simuleze doar ceea ce are nevoie. Acest lucru se întâmplă de fapt în cazul jocurilor pe calculator şi l-aţi observat atunci când v-aţi mişcat mai repede decât placa video putea să suporte: copacii şi clădirile care au fost anterior în depărtare, vor fi redesenate pe parcurs ce înaintaţi.
Această teorie ar putea explica câteva din lucrurile complicate din fizica cuantică, precum poziţia nedeterminată pe care o au particulele până să fie observate.
Mai uimitoare de atât este ideea că simulările pot fi mai mici decât ne-am imagina. Ar putea fi vorba doar de câţiva participanţi activi la acestor simulări, restul fiind doar personaje controlate de calculator. Acţiunile lor sunt doar simulate pe măsură ce noi le percepem, atent realizate astfel încât să prezinte iluzia că ei au vieţi reale, separate de ale noastre. Astfel se explică de ce tipul înspăimântător de din capătul străzii tale stă degeaba toată ziua şi vorbeşte numai baliverne.
Întorcându-ne la Zhuangzi, am putea să ne gândim că în lume sunt aproape şapte miliarde de oameni. Toţi dorm, toţi visează. Şansele sunt destul de mari ca fiecare din noi să traiască visul altei persoane.
Sursa: io9/descopera.ro
Sheldrake, defineşte câmpul său morfogenetic, ca pe o bază de date universală, aflată atât la dispoziţia fiinţelor vii cât şi a formelor abstracte, mentale, accesul concomitent la aceste înregistrări, putând explica, pe de altă parte, multe cazuri de inventatori ce au dezvoltat soluţii tehnice aproape identice, în condiţiile unei izolări geografice de necontestat.
El admite, de asemenea, similaritatea cu noţiunea de arhivă akashică - un termen vedic ce desemnează o bibliotecă a tuturor experienţelor şi memoriilor înregistrate de fiinţele umane în cursul vieţii fizice - care a fost popularizat, în cadrul culturii occidentale de teozofi celebri, ca Helena Petrovna Blavatsky sau Rudolf Steiner.
iar Chicago Sun-Times, punea incisiv punctul pe i:
"Lifenaut" e un program on-line ce stochează digital personalitatea unei persoane după moartea sa fizică * Defunctul continuă să dialogheze cu prietenii şi familia printr-un avatar * Biserica acuză un plan satanic de tip "Matrix" * Cei care conduc lumea vor să ne mute într-o lume virtuală, spun adepţii conspiraţiilor * "Dacă lumea reală e de fapt una virtuală?", se apără savanţii
Mişcarea "Terasem" este o companie a oamenilor de ştiinţă care au creat un robot cu personalitatea unei femei. "LifeNaut" se numeşte programul care, într-un viitor nu foarte îndepărtat, "ar putea să sfideze moartea", după cum se laudă iniţiatorii programului.
Acesta presupune un sistem de stocare digital care permite utilizatorilor să îşi păstreze personalitatea într-un sistem online. De asemenea, programul permite oamenilor care îl folosesc să îşi creeze propriul avatar, care să comunice cu prietenii şi familia după ce persoana, care i-a dat viaţă a murit din punct de vedere fizic.
"LifeNaut" oferă şi un serviciu adiţional numit "BioFile". Pentru 1 $ pe zi, compania va lua cîteva din celulele defunctului şi le va stoca în speranţa că ştiinţa va evolua atît de mult în viitor încît din ele se va putea crea o clonă a acestuia.
Oamenii de ştiinţă spun că la următoarele generaţii ale sistemului, pesonalitatea omului respectiv împreună cu întreaga sa memorie vor putea fi descărcate în clona acestuia, astfel că persoana respectivă va deveni nemuritoare. Parcă pentru a pregăti sistemul în care personalităţile diferiţilor oameni care au trăit vor fi stocate şi accesibile on-line, deja există suficiente companii, care propun jocuri virtuale de tip avatar, de pildă "Second Life".
Utilizatorul, care îşi alege un avatar, trăieşte într-o lume virtuală în care se distrează, dansează, mănîncă, bea şi face sex. Un veritabil "Matrix". Dacă acum va intra în vigoare şi sistemul "LifeNaut", deja ceea ce speculau realizatorii filmului "Matrix" ar putea deveni realitate. Pe de-o parte, omul ca persoană va deveni dependent de computere, de lumile virtuale şi nu va mai simţi nevoia să socializeze "live", ci prin intermediul reţelelor de socializare, care se vor transforma la rîndu-le în lumi virtuale.
Omul se va transforma într-o "legumă" conectată la Internet şi va trăi o viaţă cibernetică. Pe de altă parte, asta îi va asigura şi aşa-zisa "nemurire" electronica, după moartea fizică a sa acesta continuînd să "trăiască" în lumea virtuală, care va deveni la fel de reală precum un vis. Problema pe care şi-o pun cercetătorii este, cine va mai procrea în realitate?
Nu va fi un bai, deoarece şi aşa există curente care susţin că populaţia planetei este prea mare şi că ar trebui redusă. S-ar reduce numărul persoanelor fizice dar ar creşte numărul persoanelor virtuale. Uşor-uşor, populaţia Terrei se va muta în spaţiul cibernetic, trăind o viaţă imaginară. De altfel, tînără generaţie pare pregătită pentru aşa ceva.
Copii care stau cel puţin 12 ore în faţa computerelor, în jocuri on-line de tip World Of Warcraft, care trăiesc astfel într-o lume iluzorie, neavînd nevoie de mîncare şi de băutură în tot acest timp. Astfel că generaţiile următoare par pregătite pentru viitorul scenariu planetar.
Că tot vorbim de scenarii, adepţii teoriei conspiraţiei au reacţionat imediat afirmînd că acest tip de sistem "LifeNaut", ca şi implemetarea cipurilor reprezintă ultima fază a celor care conduc lumea după un plan diabolic, în care nu va mai fi nevoie de Creator ci omul devine creator, nu va mai fi nevoie de credinţă, de nemurire, pentru că sistemul virtual o pune la dispoziţie şi, astfel, proiectul devine unul satanic, în care Divinitatea este exclusă, sărită cu o treaptă, iar omul îşi va crea avataruri "după chipul şi asemănarea sa" în diverse lumi virtuale.
Ca răspuns, oamenii de ştiinţă întreabă la rîndul lor: "Dar dacă lumea asta în care trăim deja şi ni se pare reală este deja una iluzorie, una gata cibernetică în care trăim, iar noi sîntem nişte avataruri ale unei entităţi pe care o numim suflet şi care ne manipulează din spatele unei "tastaturi" aşa cum manevrăm noi computerul?" Teoria nu este nici pe placul Bisericii, care consideră proiectul ca unul satanic, cu scopul de a-l exclude pe Dumnezeu şi viaţa viitoare, nemuritoare din Marele Plan al Universului. (M.F.)
Agentia.org
In primul rind trebuie sa stii ca Ei nu sint zei. Ei nu sint judecatorii tai, caci nu exista nici o judecata.
De asemenea nu exista nici un Dumnezeu judecator, dindu-ti daruri ceresti daca esti cuminte -ca Mos Craciun, sau pedepsindu-te cu blesteme si boli sau focul vesnic al iadului.
Nu exista nici un dumnezeu judecator decit cel ce isi are salasul in inima ta. Tu esti singurul responsabil pentru actele tale si singurul posesor al destinului tau. Nici un dumnezeu cu barba nu stie ce e mai bine pentru tine; inima ta stie.
Nu exista nici o rasplata pentru faptele tale, nici naturala, nici artificiala.Tu nu cumperi/vinzi nimic.
Si ce e mai important:ce se intelege din povestea cu dumnezeu asa cum ne-a fost prezentata este ca tot ce e in jurul nostru este natural. Cu alte cuvinte sincronicitatea pe care o vezi in jurul tau este derivata din natura realitatii care este ezoterica, spirituala si magica, astfel incit o data ce ai daruit iubirea ta celorlalti, dumnezeu-care vede si stie totul-iti va da de doua ori mai mult. Cita bunatate!!!
Aceasta naturalete poate fi adevarata pina la un oarecare punct, dar de cind razboiul a inceput, nu mai este.Si tu o stii!
Ei vor sa crezi ca nu se prefac, ca nu sint doar niste actori si ca aceasta lume-teatru este reala si naturala.
ONE: The Movie (2005)
Acest seminar pentru femei este dedicat recreerii piramidei lumii, cea sustinuta de femeile-vint, luptatori ai primei si celei de a doua atentii.
Tematica seminarului(liber si predarii altor tehnici in functie de cum curge energia)
* cele 4 vinturi si tipurile de luptatori femei
* visator sau vinator?
* hranirea corpului din vis
* strapungerea perdelei de ceata ce ne desparte de cealalta lume
* acumularea de energie stelara pentru calatoria in univers
* recapitularea-tehnica de taiere a egoului, redistribuire a energiei pierdute si eliberare
* visatul in traditiile shamanice-tehnici practice
* regulile supravietuirii in aceasta lume si scuturile luptatorului
* moartea initiatica
* tehnici de reintinerire rapida
* casatoria sacra-aflarea sufletului pereche shamanic
* spatiul personal de protectie si regenerare
* piramida sacra- visarea noii lumi
* disciplinarea corpului din vis
* femeia porumb si femeia curcubeu-tipologii feminine in shamanism
* tehnica obtinerii unui talisman personal de protectie-traditia shamanica mongola a familiei mele
* aflarea animalului nagual
* purificarea corpului din vis
* regenerarea celor doua corpuri prin tehnica sarcofagului
* regenerarea celor doua corpuri prin refacerea oului luminos (tehnica de infasurare a mumiei)
* comenzile sintactice de programare a lumii si cuvintele cheie de decodare a lor
* ritual de incheiere-folosirea energiei luptatorului pentru atingerea unui tel personal
Obiecte de adus cu voi: lapte, faina, unt, alcool pur, natural, foi mari de desen, carioca sau culori de pictat, ongonul(pentru cei ce au fost data trecuta ) si cristalul; centura( sau un batic din fibre naturale pentru a va proteja zona mediana corpului), un caiet si ceva de scris. Daca doriti sa participati la ritualul de incheiere aduceti si o bucata de argint(oricit de mica) si o foaie cu telul pe care doriti sa il atingeti cu ajutorul aliatilor.
Data-22, 23 noiembrie 2008
Locul-str.Aleea Teisani 125 (linga podul Baneasa, acces cu masina 304)
Pt.mai multe informatii contact:email-cybershamans@gmail.com tel.-0723294632
