DIN NOI DESPRE TABLITELE DE LA SINAIA

Alfabete folosite de geţi pe tăbliţele de plumb

O parte din alfabetele geţilor şi . . . inspiraţiile altora

1. Alfabetul latin

2. O parte din semnele folosite de geţi în scrierile lor de pe tăbliţele de plumb aflate în prezent în mare strînsoare la Institutul de Arheologie Bucureşti.

3. Semne din scrierea cretană liniar B pe la 1500-1300 î.e.n. a căror valoare fonetică nu o cunosc.

4. Semne folosite de plutaşii de pe Bistriţa pe la 1880, pentru crestarea lemnelor!

5. Alfabetul ,,chirilic” aşa cum l-au folosit rumunii timp de peste 3000 de ani.

6. Alfabet ionian folosit în secolele Vlll – Vl î.e.n.

7. Alfabet beoţian folosit în secolul Vl î.e.n.

8. Alfabet grec modern.

9. Alfabet folosit de secui pe la 1200.

10. Niscaiva rune maghiare folosite pe la 1500 în Transilvania şi Ungaria!

11. O parte din runele goţilor folosite începînd cu secolul lV.

În anul 1597, belgianul Bonaventura Vulcanius a scris în latină lucrarea Despre literele şi limba Geţilor sau Goţilor tipărită la Bruxelles, ajunsă şi pe plaiuri mioritice la Academia Română pe la anul 1900, publicată parţial în revista Getica tom 1, nr. 5-6, anul 2005 p. 161-189, de unde dau cîteva extrase.

prea învăţatului bărbat

BON. VULCANIUS

editor

Naso, locuitor al pămîntului tomitan

A învăţat să introducă în versuri romane cuvinte barbare

Iar tu, Vulcanius, scoţi la iveală din ţinutul îngheţat

Pe geţi, pentru ca neamul latin să le înveţe cuvintele,

Se întîmplă strămoşului nostru ceea ce nu s-a întîmplat nimănui

Să dea cuvintelor latine sunet hiperborean

Nici nu putea face ceea ce odinioară a făcut Naso,

Decît cel ce are inima şi sufletul lui Naso.

Din textul publicat de revista Getica, am reprodus pasajele de mai jos pentru că le consider mai mult decît acuzatoare faţă de cei care ne-au falsificat cu bună ştiinţă limba, istoria şi cultura strămoşească. ,,Rămâne ca eu să adaug câteva consideraţii despre limba getică, despre care aproape că nu se găsesc nimic arătat în monumentele literare, chiar dacă Iohanes cel Mare Gotul, arhiepiscop de Upsala, în a sa Istorie a goţilor şi suconilor ne-a arătat literele getice, ale căror forme de deosebită mărime mărturiseşte că stau la goţi sculptate în peşteri şi morminte, pe pietre care, fie înainte de potop, fie puţin după aceea, au fost ridicate de puterea giganţilor, aşa încât, poate cu mult înainte de invenţia literelor latine şi înainte de a fi ajuns Carmenta din Grecia la gurile Tibrului şi pe pământ roman cu Evandru, după ce au fost alungaţi băştinaşii şi înainte de a fi învăţat pe acest neam înapoiat obiceiurile şi scrierea, geţii şi-au avut literele lor…. (Îi aminteşte pe Iordanes, Ulfila şi Ricobaldus din Ferrara care au scris în gotă)

Iar eu, slavă acestor autori, aş putea socoti că folosirea literelor getice a existat la geţi înainte de venirea lui Ulfila, dar că a devenit cunoscută romanilor pentru prima dată prin Ulfila, ca unul care a tradus în limba gotică sfânta Biblie…Cele mai multe litere ale geţilor seamănă cu literele greceşti, cu care au avut şi limba amestecată…

Despre această limbă a geţilor au ajuns până la mine nişte file rupte din bibliotecile belgice publice, ca nişte rămăşiţe dintr-un naufragiu… Dar oricât de mare este asemănarea dintre această limbă getică şi vechea teutonică se simt totuşi deosebirile, mai ales în denumiri… Dar a căuta aceasta în toate şi a voi să reducă toate cuvintele, fie getice, fie gotice, la teutonică(aşa cum caută să demonstreze Goropius) înseamnă a-ţi bate joc de muncă…Nu ştiu dacă acest Antonius Schoonhovius să-l numesc sau nu autorul comentariului despre limba getică.

Dar, oricine a fost merită desigur laudă şi gratitudine pentru cel ce se mişcă uşor în domeniul scrierii getice şi în redarea ei corectă ca şi în greacă, latină şi ebraică…Am socotit că trebuie să vă ofer şi să vă dedic, iluştri şi prea însemnaţi bărbaţi, această osteneală depusă de mine întru arătarea limbii getice, necunoscută până acum, împreună cu o mostră de diferite limbi care are o afinitate cu gotica sau cu teutonica noastră…”

Tăbliţă 1. Tăbliţă necitită, turnată pe la 1600-1550 î.e.n. după întoarcerea geţilor din Misia, teritoriu vecin în partea de vest cu Troia. ,,Vizita” lor pe aceste meleaguri s-a datorat explozie de la Santorini din anul 1645 î.e.n. care a produs timp de peste 10 ani o răcire catastrofală a Europei. Pentru ei singura salvare a fost migrarea către sud iar acest popas a durat cam 50 de ani. O parte dintre ei au răams în continuare formînd regatul Mesia sau Masa amintit în documentele hitite din secolele XVl-Xlll.

T 2 Turnată pe la 550 î.e.n. ZAMOLSXOI DEGE(dece: zece) OAMO(mamă, a îngriji ca o mamă) I(i: a merge) NEO(nouă) SCUTE(scuti: a proteja) ODIE(odie: duşmănie) LIO FUO(a fi) A OI(oi) SI OGAREI(ogari: câini de vânătoare) MAS(mas: adăpost) ODIE(odie: scârbă) DOI SAI(săi: cai sperioşi). MOI(obosiţi) ATINDI(întinde) OERIO(oieri) DEGE(zece) DODEO(a se porni, a dădea) GATO(gata) SO IASO(a ieşi). NIO(ne, noi) SOIE(soi: a dormi) FIO(a fi) A REIPI(răpi: a fura). SO DEGERA(digera: a înghiţi) TUPI(tupi: a ascunde) IDIE(gând) SOI(soi: a dormi) DOA(două) OI. SIO(sii: a fi) EGEIPTIO(Egipt) NO(nu) EDO(ede: a răspândi, a cunoaşte) OI ILOZEI(ilizie: ruşine, bătaie de joc) BOINDOL(bolând: smintit) LOUA(a lua) MI (mie) PIETAGORIO A TEGIO(tigi: a ascunde, a tivi) ZAMOLXOI OSIA(osi: a se întări ca osul, puternic). GENIE(gena: răutate) BEZIKIOI(bezevenchi: pungaş) ASO(asa: ocolo) LOSEI(a lăsa) FOGIO(a fugi) GE(ge: sacru) KEPRITILE (căpriţele) NO(nu) SOI(soi: a dormi) TO(tu) SOI(soi: a dormi) LO OI ESO(a ieşi) ON(on: a strânge) TAGOI(tagă: a nu recunoaşte) PIETAGORIO. OI LO NOI PIO(piu: credincios, preot) TRABELI(trebălui: a face treabă) TEASIO(teşi: a uniformiza). ON(on: rude, însoţitori) TOIRNA(a întoarce) SOE(soi: a dormi) ON (on: neam, a însoţi) TOI(toi: ceartă) PA MOI(mie) LOA(a lua) SOT(soţ, însoţitor) A LOI ILO SCIITEO(scitul) I(i: a alerga) OKOIRA(ocăra: a certa) FIO(a fi). ORI NO(no: uite!) RIPI (răpi: a a fura) NO(nu). NO(nu) FE(a face) TIO(cuvânt cu care se alungă animalele) KRIS(cris: critică, judecată) ADIE(adie: bătaie uşoară a vântului). DOSESI(dusăşi) ROPO(răpăi: a bate toba) ON(on: rude) IO DOI(a da) LO RODIEO(rodie: sărbătoarea zilei de naştere) ZIO(zi). IOI(Mîntuitorul) = M (mato: ocrotitor) = P(piu: credincios) = SB(Sabelio). Pe soclu ABA(aba: bătrân) RISO(rizui: a face un şanţ mic în lemn sau metal) ZAM-XOI.

Zamolxei avea zece oi pe care le-a dat nouă să le păzim de duşmani ca o mamă, ogari răi precum şi doi cai sperioşi pe care îi ţinea într-un adăpost simplu. Oierii s-au întins pentru odihnă iar zece oi dădeau gata să iasă. Noi dormeam cînd s-a făcut hoţia. Când somnul ne-a înghiţit mintea, două oi au dispărut.

Când am fost în Egipt, aminteşte cu sfială Zamolxei nu am distrus turma de oi ca un nebun aşa cum m-a luat cu neruşinare puternică Pitagora, ascunzându-şi faptele. Din răutate acest pungaş a lăsat ocolul deschis să fugă căpriţele sacre cînd el dormea. Nu eu dormeam! Oile lui au ieşit fără a fi însoţite dar Pitagora nu recunoaşte.

Dar la noi preoţii trebăluiesc împreună. Cînd ne-am trezit din somn cu însoţitorii, eram în mijlocul unui scandal cu bătaie iar soţul meu Ili Scitul a fost gonit şi certat pentru că a făcut fapta. Dar uite, nu el a furat. Nu fă critică cu adieri de vânt. (Nu judeca după bătaia vântului!). Darul făcut pentru rodie nu trebuie însoţit de bă-tăile tobei. Sabelio este ocrotitorul credincios al Mântuitorului. Rizuită(dăltuită, scrisă) de bătrânul Zamolxei.

T 3 Turnată pe la 560 î.e.n. Stânga IP(ipui: a face puieţi, a se înfrăţi din aceeaşi tulpină) PETOS(pietos: evlavios, cucernic) + IM(im: pământ) SIO(sii: a fi). TECAO(ticăi: a se frământa, a trudi) SICI(seci: loc defrişat într-o pădure folosit ca păşune sau ogor) I(i: a merge) IO GIE(vie) ROP(răpi: a fermeca, a minuna) +. MUSTEO(musti: a fi îmbibat cu un lichid sau cu sevă) I(i: a alerga) IG(ig: a cerceta, a boteza cu vin) IM(im: măsură) POI(poi: pleavă de cânepă, mulţime) IP(ipui: a face puieţi, a se înfrăţi) PEO(piu: credincios, evlavios). SAI(săi: cai sperioşi, a sări) ZAGI(a zace) + ILI(ili: a fi în frunte, a străluci, a salva) STIO(a şti) EI ER(er: a convinge, rugăciune, a da rod). ESI(a ieşi) EG(eg: a strânge la grămadă, a boteza cu vin) PORTIO(porţie: parte) ILEO(Mântuitorul) IG(ig: a spune, a cerceta) KABIRI (cabiri: cei mari; grup de 4 divinităţi pelasge preluate în religia grecilor avînd un cult în insulele Imbros, Lemnos şi Samotraches, descoperitorii metalurgiei, populaţie getică din Asia Mică) LO ++

Dreapta LOSI(lozi: a glumi, a spune snoave) ROI(roi: pui de căprioară) IGI(igi: ochi, faţă, a privi, a scânteia) MINO (mânie: supărare) SOG(sogi: a subţia, a rupe dintr-un întreg). + ISC(isca: a apărea, a porni) TIU(ţiu: vârf ascuţit de munte sau stâncă) GODI(godie: mireasă în ziua întâi) OI(uimire) ZOIN. ZAMOLXIO UE(uie: ulie) I(i: a alerga) GAI(gai: pădure de şes) TOG(tog: luminiş, adăpost în câmp) SIG(sâc: a face în ciudă, înfruntare) GIGOTIE(jigodie) SOI(soi: a murdări, jeg) EP (ipui: a face puieţi, a se înfrăţi) TICO(tic: râtul porcului, partea de dinainte încovoiată în sus, a tălpilor saniei; ticăi: a se frământa, a pune la cale o mişelie) PITAGO- RA. SOEME(şoime: şoimane, frumoasele) POPI (popi: a călugări, a păstori, a sprijini) I(i: a merge) IZI(izi: a se aprinde, strălucire) SAMOES(insula Samos unde s-a născut Pitagora şi unde locuiau o parte dintre cabiri) GI(gi: nobil, credincios) MERMODAME (mirmidoni: pitici).

Stînga. Pământul care este pătruns de veneraţie pentru puterea sfintei cruci a dat pui(s-a înmulţit). Eu am mers plin de nelinişte la neamul care trăieşte într-o mare poiană din pădure să văd aievea minunile crucii. Am alergat, am cercetat cu măsură şi am botezat cu vin mulţimea înfrăţită ce mustea de evlavie. Am făcut cu folos rugăciuni cu sfânta cruce a Salvatorului/Mîntuitorului pentru cei speriaţi(chinuiţi de duhuri) care zăceau. Toţi cabirii cînd au ieşit în poiană, au fost cercetaţi şi botezaţi cu vin în credinţa sfintei cruci a Mîntuitorului, ca un singur trup.

Dreapta. Jignirea devine scandal când se fac glume pe seama strălucitorului pui de căprioară. Cînd sfânta cruce a apărut în vârf de munte, Zoin ne-a dat minunata cunună a miresei. Ca un uliu, Zamolxe a alergat într-un luminiş de pădure şi i-a făcut în ciudă acestei jigodii jegoase de Pitagora care era înfrăţit cu râtul porcului(stătea numai cu nasul pe sus). Micile şi credincioasele zâne au mers pline de strălucire şi au păstorit(au ajutat credinţa) în insula Samos.

T 4 Turnată pe la anul 560 î.e.n. Stânga IG(ig: a judeca, a privi, a străluci) SIO(a fi) ZOIN(divinitate)

Dreapta AG(ag: cinste, loc, a face) FE(a face) AZ(az: eu, primul) D(dio: sfânt).

Aceasta este judecata lui Zoin. Cinstea te face în primul rând sfânt. [Călăreţul get aduce cinstire îngerului păzitor].

T 5 Turnată pe la 550 î.e.n. pentru că apar imaginile lui Zamolxe şi Pitagora de pe T 2. AG(ag: loc, a săvârsi) SLII(slei: obosire, vlăguire) E SAGEO(săgeac: pirostrii pentru foc) DAB + FI(fu) DUE(a duce) E ADETE(adet: datină, obicei) OSI (osi: tare ca osul, puternic) FI(a fi) EDO(ede: a se înălţa, a judeca) SO IP(ipen: întreg, sănătos). SEI(sâi: a fi) IO GEOI(gioi: vioi, plin de viaţă) I(i: a merge, a alerga) DUO(a duce) EDOC(edec: lucru necesar într-o gospodărie) SOI(soi: neam, a dormi) AG(ag: cinste, respect) SO. ISI(a ieşi) GAIS(gaiţă: lampă simplă) SEI(sâi: a se sfii) IOI(Mântuitorul) ARS. DAGIE(dage: adunare) GATE(găti: a se îmbrăca frumos, a se pregăti) SOTISZ(sotişă: dans popular, melodie după care se execută acest dans) SEL(sel: torent, şanţ prin care se scurge apa unui şuvoi). TITI(titii: a şopti) PIO(preot, credincios) TEI(tei: a curăţa teiul de coajă) I(i: a merge, a alerga) DUGI(a duce) IO SALOT(salut: salvare, bunăstare). LUO(a lua) TROPEU(tropez: a suferi o înfrângere, a da greş) SOE(soi: murdărie, a dormi) DUO(a duce) EDI (ede: a se înălţa, a judeca). OSO(osi: a se întări ca osul, puternic) NOBALO SIA (sia: comandă ce se dă unei ambarcaţiuni pentru a merge înapoi) LOSIEO(lozi: a glumi) PIE(piu: credincios) LIE(lie: minune) DIO(sfânt) ZOEI ILO(ila: a înălţa, a salva) DABO(cetate) GETO SOE(soi: neam, a dormi) LO SARMISETUZO. Alfabet religios: COA(coa: trebuie să) I(i: a merge) DIO(sfânt) BAICO MOI(moi: căldare, gaură mare) EDI(ede: a aduce mormanul) MITOC(mitoc: mănăstire mică, loc de găzduire la o mănăstire) I(i: a goni) DAB(cetate). Primele trei rânduri nu au fost desluşite. În colţul stânga jos sunt reluate imaginile lui Zamolxe şi Pitagora.

După săvârşirea chinului(morţii), au fost duse sfintele pirostrii ale cetăţii cum este datina străbună pentru a fi înălţat întreg la ceruri. Eu am fost vioi şi am alergat să-i duc cele necesare cinstitului somn de veci. Am ieşit şi plin de sfială am aprins candela Mântuitorului(IOI). Mulţimea adunată s-a îmbrăcat frumos şi a dansat cântînd ca un şuvoi.

Preoţii şoptind(spunând rugăciuni) au curăţat pirostriile(de cenuşă) iar eu am alergat să-i duc salvarea. Suferinţa şi murdăria au fost luate şi duse la dreapta judecată. Puternicii nobili glumind, au dat comanda să se înalţe la credinciosul şi minunatul sfânt Zoei să-şi doarmă somnul de veci în Sarmisetuzo, cetatea geţilor. Baico trebuie să mergi fuga la sfîntul Zoei pentru un adăpost a cenuşii tale în mitocul cetăţii.

Constantin Olariu

Ariminia
via ramania

Posted in: alfabetul dac,daci,dacia,istoria romanilor adevarata,tablitele de la sinaia,tablitele manastirea sinaia