In stravechiul poem indian
Apa din rauri fierbea si pestii aratau ca arsi. Oare ce s-a intamplat cu acel orasel distrus? Sa fie vorba doar despre exagerari ale unei legende create pentru a da viata uneia din creatiile literare cele mai renumite ale vechilor indieni? Dar trebuie sa tinem cont de un lucru: fiecare legenda are la baza un sambure de adevar.
In anul 1922 arheologii, mergand pe firul legendei, au descoperit stravechiul oras. Ceea ce s-a gasit acolo a lasat loc de speculatii pentru multa vreme. Pietrele din zona erau intrate in fuziune, cladiri distruse pe o raza de 1 kilometru, urme de incendii si urme ale unei explozii covarsitoare. Mai mult, scheletele descoperite aratau ca oamenii, inainte de moarte, se plimbau linistiti pe strazi.
La vremea respectiva amanuntele i-au pus in incurcatura pe specialisti, intrucat se vedea ca focul venise de sus. Cum in zona nu exista nici un vulcan, ipotezele au fost care mai de care mai fanteziste. Dupa aparitia bombei atomice, s-a pus intrebarea, daca nu cumva efectele dezastruoase au fost produse de o astfel de bomba. Dar cine sa fabrice bombe atomice in urma cu aproape 4000 de ani? Cercetandu-se zona cu atentie, s-a constatat ca nu exista nici o urma de radioactivitate. Ramanea varianta interventiei extraterestre si a unui atac din aer. Si totusi...Sunt rare populatiile din antichitate care nu au lasat scrieri despre “carele de flacari ale zeilor “.
Chiar si amerindienii vorbesc despre “panerele rotunde” care traversau cerul din cand in cand. Japonezii descriu “nave fantoma” cu faruri aprinse, iar Biblia, printr-unul din vechii profeti, Exechiel, aminteste despre “un vant puternic venit din nord, care alunga in fata lui, un nor enorm din care iesea un foc de o stralucire insuportabila, mijlocul norului fiind foarte luminos”.
In Egipt, domnia faraonului Tathmosis al III-lea a fost marcata de o alta asemenea aparitie: “ In anul 22, in a treia luna a iernii, a aparut pe cer, la ora 6 dupa amiaza, o sfera luminoasa care plutea incet spre sud, semanand teroare printre cei care o vedeau.”S-a incercat explicarea fenomenelor prin cauze naturale. Savantii au aratat ca exista particule active din punct de vedere chimic care se aduna sub forma unor bulgari. Unele luminoase, altele opace. Despre cele opace s-a spus ca nu au fost activate si nu au explodat, fiind considerate adevarate bombe naturale.
O astfel de “bomba” a explodat in apropierea orasului Habarovsk, in anul 1978. Solul a fost carbonizat si efectiv s-a topit pe mai multi metri. Un alt fulger negru a scos din functiune, in anul 1984, transformatoarele si liniile electrice pe o raza de 20 kilometri.Intorcandu-ne la orasul distrus in urma cu 3500 de ani, savantii au aratat ca asta era posibil doar daca in locul respectiv s-ar fi adunat mai mult de 3000 de fulgere negre, gata de explozie, cu o raza de cel putin 30 de centimetri. Dar o astfel de concentrare este... imposibila, fulgerele interactionand unele cu altele si auto-distrugandu-se in aer. Atunci, ramane intrebarea: cine a distrus, din aer, Mohenjo - Daro in... epoca de piatra?
Eliszar
0 comments:
Post a Comment