La nastere venim pe lume cu o una din doua configuratii energetice. Sintem sau stalkeri, si in zona abdominala prezentam protuberante energetice, fiind capabili sa fixam punctele de asamblare a realitatilor, sau luptatori neinfricati, dreameri-visatori, cei ce au in zona abdominala filamente. In timpul seminariilor Tensegrity la care am fost, instructorii nostri, elevi ai lui Carlos Castaneda ne-au invatta un exercitiu de stalking-timp de 2 luni, de 3 ori pe zi la ore fixe trebuia sa ne scriem intr-un jurnal(Navigator's log) dialogul interior. Avind in vedere ca era doar al nostru si nimeni nu l-ar fi putut citi, trebuia sa fim absolut sinceri cu noi, si oricit de cretin sau pornografic sau redundant era dialogul trebuia sa-l redam exact. In doua luni urma sa se contureze un tipar, care era tiparul mintii noastre ce daduse nastere vietii noastre asa cum o traiam. Dupa aceea, prin exercitii de not-doing urma sa distrugem acel tipar si sa-l inlocuim cu sintagme shamanice, constructive si eliberatoare. Mai jos public o experienta personala a unui practicant Tensegrity legat de stalking the self (vinarea egoului). Are cuvintul Meztli "Un luptator se poate ingrijora si poate gindi inainte de a lua o decizie, dar odata ce a luat-o, el merge pe calea sa, lipsit de griji sau ganduri; vor fi un milion de alte decizii care il vor asteapta. Aceasta este calea luptatorului." Tatal meu a fost intotdeauna ingrijorat ca sunt prea neglijent, prea iresponsabil, prea visator si ca nu voi putea face fata vietii adevarate. Imi spunea intr-una, pe un ton deosebit de grav, ca viata este precum o jungla si ca oamenii se mananca unul pe celalalt fara scrupule, in permanenta, ca niste animale salbatice. Asa ca, incepand cu varsta de aproximativ 13 ani, tatal meu a decis sa ma pregateasca pentru viata. Orice responsabilitate de la scoala sau orice sarcina primita in casa, avea o importanta deosebit de mare. Sarcina in sine era acompaniata de amenintari si deseori de 'inspectii', din partea tatalui, pentru a ma verifica daca intr-adevar fac ceea ce trebuie sa fac. Atunci cand nu reuseam sa-mi indeplinesc sarcina, aveam parte de o cearta monstruoasa. Acestea au devenit atat de frecvente si coplesitoare,incat am ales sa inventez scuze sau sa ascund faptul ca nu am terminat ce aveam de terminat. Stresul era coplesitor. Nu mai reuseam sa ma concentrez pe nimic, nici pe actiunile pe care trebuia sa le finalizez, si am devenit, incetul cu incetul, tot mai focusat pe scuzele pe care le fabricam, atunci cand trebuia sa-mi raportez situatia. Singurele momente de liniste, le aveam atunci cand tatal meu simtea nevoia sa se odihneasca sau era intr-o stare deosebit de buna. Primind aceasta educatie de la tatal meu, am invatat sa ma ingrijorez in permanenta. Am inceput sa ma ingrijorez inainte sa plec undeva, inainte sa spun ceva unei persoane, inainte sa finalizez un lucru, de frica unui posibil conflict sau din frica de a nu face pe plac. In loc sa finalizez normal ziua de lucru sau de scoala, o conversatie, o relatie sau aproape orice sarcina pe care o aveam de indeplinit, nu exista prea des o incheiere sau o concluzie, iar eu ma aflam intr-o neliniste continua in ceea ce priveste viitorul meu apropiat. La un moment dat, am decis sa plec de acasa dar acest obicei m-a urmat peste tot pe unde am umblat, fara sa fiu constient de modul in care actionez. Patru ani in urma plecarii de acasa, dupa realizarea unui exercitiu de stalking in care am trasat arborele meu genealogic, documentand pe scurt viata (focusandu-ma pe aspectele sociale) fiecarui membru pana la – inclusiv– strabunicii mei, am devenit constient de o vedere de ansamblu asupra intregii mele familii si am observat faptul ca anumite trasaturi comportamentale din familia mea erau mostenite de la parinte la copil, pana la parintii mei. De asemenea, am observat cum parintii mei au invatat sa se comporte in felul in care s-au comportat in viata, de la proprii lor parinti si tutori. In consecinta, m-au invatat ceea ce ei insisi au luat ca atare. Astfel, am inteles faptul ca tatal meu a incercat sa ma pregateasca sa intampin viata in singurul mod in care stia sa o faca: fara sa ia deciziile necesare in momentul in care acestea trebuiau luate si ingrijorandu-se in permanenta pentru ceea ce urma sa se intample. Realizarea faptului ca parintii mi-au indus un comportament luat ca atare, a schimbat totul. In primul rand, aceasta realizare, a dizolvat in mare parte tensiunea pe care o aveam fata de ei. Dupa ce am eliberat energia care era irosita in a-mi apara punctele de vedere fata de ei (spre exemplu, il consideram pe tatal meu un tiran violent si obsedat de control si eram focusat in permanenta sa fiu calm; consideram acest aspect singura diferenta cruciala dintre mine si tatal meu), am inceput sa-mi observ tiparele mostenite: acele moduri aparte de a face fata situatiilor din viata de zi cu zi, erau foarte similare cu felul in care parintii mei se comportau. Am inceput sa ma uit in jur, la alti oameni care se comportau diferit si am inceput sa imi conturez puncte de referinta pentru a-mi corecta propriile obiceiuri. Am inceput prin definirea unei tehnici foarte simple: am decis sa iau decizii, sa planific si sa execut. In timpul dintre luarea deciziei si executarea propriu-zisa a planului, nu imi faceam nici un fel de griji si abandonam orice gand referitor la planurile sau deciziile luate anterior. In momentul in care trebuia sa execut, ma focusam exclusiv pe acea sarcina. Suna ca si un concept simplu dar pentru mine, a fost un calvar. Nu eram obisnuit sa ma concentrez pe luarea unei decizii, era mult mai convenabil sa nu fac nimic si sa raman la vechiul mod de a fi, asteptand momentul in care trebuia sa fac fata unui lucru. In timpul acestui exercitiu, am observat ca un obstacol deosebit de puternic in a-mi executa planurile, era faptul ca intotdeauna eram obisnuit sa imi atribui mai multe sarcini decat eram capabil sa execut (fapt provenit din obisnuinta de a fabrica scuze si minciuni pentru tatal meu, in urma presiunilor sale; minciuni pe care trebuia sa le cred intr-o masura, altfel nefiind destul de convingatoare). Cand tatal meu ma intreba daca am terminat ceva de facut, il minteam si ii spuneam ca da, si ca de fapt am trecut la sarcina urmatoare. Dupa ce eram lasat in pace, plonjam intr-un efort supra-uman de a realiza ambele sarcini intr-un timp record. Devenind constient de acest obicei, am inceput sa ma focusez pe actiunea de a-mi crea un context cat mai placut in care imi puteam desfasura sarcinile, planificandu-mi actiunile din timp si raportandu-mi progresul la valoarea sa reala. Desigur, m-am lovit de alt obstacol in cazurile in care imi planificam o actiune pe o perioada mai lunga, fiind obisnuit sa execut totul la final, crezand in continuare ca sunt capabil sa fac asta cu orice ocazie. Astfel, am inceput sa-mi segmentez fiecare actiune de lunga durata in pasi mai mici, si sa execut, dupa tehnica initiala. La inceput, rezultatele efortului de a ma debarasa de aceste lucruri invatate de la parintii mei, au fost greu de observat. Dar, perseverand, am reusit sa renunt la ele si sa-mi planific/execut actiunile cu o exactitate tot mai mare. Dupa ce am devenit destul de sigur pe mine si detasat in a lua decizii, am inceput sa imi adaptez planurile dupa ce am luat o decizie, in functie de schimbari care puteau sa apara. As denumi aceasta tehnica o ajustare a primei tehnici: prima m-a ajutat sa iau decizii cu incredere iar a doua, m-a ajutat sa-mi finisez executia unui plan. Don Juan i-a spus o data lui Carlos: „nimic in viata aceasta nu ne este oferit ca si cadou; tot ceea ce exista pentru a fi invatat, trebuie invatat din greu”. Un luptator nu alege sa actioneze numai atunci cand rezultatele sunt usor de obtinut, ci urmeaza ceea ce Spiritul ii indica. Deseori aceste actiuni sunt cel mai greu de realizat pentru ca tin de ceea ce fugim sau catalogam ca si imposibil, dar un luptator accepta aceste semne cu bucurie pentru ca el traieste pentru a se elibera iar eliberarea inseamna sa faci fata cu seninatate si voiosie celor mai incredibile provocari."
Sunday, December 21, 2008
UN EXERCITIU DE STALKING
0 comments:
Post a Comment