Mecanismele neuronale si endocrine ale privitului la TV
Cand va uitati la TV, activitatea creierului se muta din emisfera
stanga, in cea dreapta.
De fapt, experimentele conduse de cercetatorul
Herbert Krugman au aratat ca, in timp ce telespectatorii se uita la
televizor, emisfera dreapta este de 2 ori mai activa decat cea stanga – o
anomalie neurologica.
Fluxul din stanga catre dreapta
produce o crestere a ceea ce este drogul natural al corpului:
endorfinele, care includ beta-endorfine si anchefaline. Endorfinele sunt
identice din punct de vedere al structuri, cu opiul si derivatele lui
(morfina, codeina, heroina, etc.).
Activitatile care elibereaza
endorfine (numite si peptide de tip opiu) sunt uzual formate de
comportament (rar le numim dependenta).
Acestea includ troznirea
degetelor, exercitiile intense si orgasmul. Narcoticele externe
actioneaza asupra acelorasi receptori (receptorii opioizi) ca si
endorfinele, de aceea este o diferenta nesemnificativa intre cele doua
tipuri.
De fapt, exercitiile intense, care produc asa numita “runner’s high”[euforia alergatorului] – o eliberare de endorfine care se revarsa in organism – pot cauza o dependenta ridicata, pana la punctul cand “dependentii”, oprindu-se brusc din exercitii, sufera simptomele “retragerea narcoticului” – si anume migrene sau dureri de cap.
Aceste
migrene sunt cauzate de o disfunctie a receptorilor opioizi, care sunt
obisnuiti cu afluxul constant de endorfine.
Intr-adevar, pana si
telespectatorii ocazionali trec prin simptomele de “retragere a
narcoticului”, daca nu se mai uita la TV pentru o perioada prelungita de
timp.
Un articol din ziarul Eastern Province Herald (October 1975), din
Africa de Sud, descrie doua experimente in care oameni din diferite
medii sociale au fost rugati sa nu se mai uite la televizor. Intr-un
experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari sa-si inchida
televizoarele doar pentru o luna.
Cea mai saraca famile a cedat dupa o
saptamana, iar celelate au suferit de depresie, spunand ca s-au simtit
ca si cand au “pierdut un prieten”.
In celalalt experiment, 182 germani au fost de acord sa-si
intrerupa obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus
de plata, adaugat.
Nici unul nu a reusit sa reziste dorintei, mai mult
de sase luni si, de-a lungul perioadei, toti participantii au manifestat
simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescuta, frustrare
si depresie.
Semnele dependentei sunt peste tot in jurul nostru. Americanul mediu se uita la televizor peste patru ore pe zi si 49% dintre acestia continua sa se uite, cu toate ca admit ca o fac in exces.
Acestia sunt
indicatorii clasici ai unor persoane care neaga: persoane care stiu
ca-si fac rau, dar continua sa foloseasca drogul, in mod exagerat.
Recente studii pe cobai arata ca stimulantii receptorilor opioizi
determina comportamente dependente. Demonstratia este concludenta: toate
opioidele creeaza dependenta.
Televizorul actioneaza ca un sistem
high-tech de livrare a drogului si noi toti simtim efectele lui.
Intrebarea este daca o dependenta de televizor poate fi distructiva.
Raspunsul pe care-l primim de la stiinta moderna este un hotarat “da”.
Mai intai de toate, cand va
uitati la televizor, regiunile mai inalte ale creierului (cum ar fi
creierul mijlociu si neo-cortexul) sunt oprite si toate activitatile
sunt transferate catre regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi
sistemul limbic).
Procesele neurologice care se desfasoara in aceste
regiuni nu pot fi exact cognoscibile”.
Creierul inferior doar sta si reactioneaza la mediu, folosind programele de raspuns “fight-or-flight”.
In plus, aceste regiuni ale creierului
inferior nu pot sa faca distinctie intre realitate si imaginile
fabricate (o functie indeplinita de neo-cortex), de aceea reactioneaza
la continutul transmisiei TV, ca si cum ar fi real, secretand hormonii
adecvati si asa mai departe.
Studiile au dovedit ca, pe termen lung,
prea multa activitate in creierul inferior determina atrofierea
regiunilor creierului superior.
Este interesant de observat ca
sistemul limbic (creierul inferior) se coreleaza cu circuitul de
bio-supravietuire al lui Leary/Wilson 8 (Modelul circuitului
constiintei). Acesta este circuitul nostru primar, “prezenta” de baza pe
care, in mod normal, o asociem cu constiinta.
Acesta este circuitul
unde receptionam prima neurologica (orala), care ne conditioneaza sa
avansam spre orice mediu cald, placut si/sau protector.
Circuitul
bio-supravietuire este calea noastra cea mai incipienta, primitiva, de a
trata cu realitatea.
O persoana obsedata de cautarea
placerii fizice este probabil fixata pe acest circuit; de fapt,
freudienii cred ca o dependenta de narcotice este o incercare de
intoarcere in pantecele mamei.
Putem deduce, in mod logic, ca asemenea
dependenta are loc atunci cand functiile creierului superior sunt
anesteziate si creierul inferior recent dominant cauta placerea cu orice
cost.
Luand toate acestea in consideratie, televiziunea este o sabie cu
doua taisuri: nu face doar ca sistemul endocrin sa elibereze opiurile
naturale ale corpului (endorfinele), dar de asemenea concentreaza
activitatea neuronala in regiunile creierului inferior, unde nu suntem
motivati de nimic altceva, in afara de cautarea placerii.
Televiziunea produce “roboti de bio-supravietuire” mobili, extreme
de functionali.
Cercetarile lui Herbert Krugman
au dovedit ca privitul la televizor amorteste creierul stang si lasa
creierul drept sa indeplineasca toate activitatile cognoscibile.
Aceasta
are unele implicatii pentru efectele televiziunii asupra evolutiei
creierului si sanatatii. De exemplu, emisfera stanga este regiunea
critica pentru organizarea, analiza si judecata datelor primite.
Partea
dreapta a creierului trateaza datele primite in mod necritic si nu
decodeaza sau divide informatia, in partile ei componente.
Creierul drept proceseaza
informatia in intregul ei, determinand raspunsuri mai degraba
emotionale, decat rationale (inteligente). Nu putem trata rational,
continutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului
nostru nu este operationala.
Prin urmare, nu e surprinzator ca oamenii
rareori inteleg ce vad la televizor, dupa cum a aratat si un studiu
condus de cercetatorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit ca, din 2700 de
oameni testati, 90% au inteles gresit ce au privit la televizor, cu
cateva minute inainte.
Deocamdata nu exista o explicatie de ce se muta
activitatea pe partea dreapta a creierului, atunci cand ne uitam la
televizor – dar stim ca fenomenul nu depinde de continut.
Pentru ca un creier sa
inteleaga si sa comunice intelesuri complexe, trebuie ca sa fie intr-o
stare denumita “dezechilibru haotic”.
Aceasta inseamna ca trebuie sa fie
un flux dinamic de comunicare intre toate regiunile creierului, care
faciliteaza intelegerea nivelelor inalte de ordine (analizarea
conceptelor) si conduc la formarea ideilor complexe.
Nivelele inalte de
activitate cerebrala haotica sunt prezente in timpul exercitiilor
solicitante, cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuatii
matematice in gand. Nu sunt prezente, atunci cand te uiti la televizor.
Nivelele activitatii creierului sunt masurate de un
electroencefalograf(EEG). In timpul privitului la televizor, creierul
pare sa se incetineasca pana la oprire, inregistrandu-se pe EEG, semnale
scazute ale undelor alfa.
Acestea sunt cauzate de lumina radianta
produsa de tehnologia cu raze catodice din televizor (tubul catodic al
televizorului).
Chiar daca citesti un text pe ecranul televizorului,
creierul inregistreaza tot nivele scazute de activitate. Inca o data,
indiferent de continutul prezentat, televizorul in primul rand opreste
sistemul nervos.
In completarea efectelor neurologice devastatoare
(negative), televizorul poate fi nociv pentru simtul valorii personale,
perceptiei mediului si sanatatii fizice.
Sondaje recente au aratat ca
75% dintre femeile din America cred ca sunt supraponderale, ca rezultat
al vizionarii de actrite si modele slabe, timp de patru ore pe zi.
Televiziunea a dat nastere, in
SUA si in alte parti la o “cultura a fricii”, focalizata pe
senzationalismul programelor ce contin violenta si care sunt procesate
de creierul inferior/sistemul limbic.
Studiile au aratat ca oamenii din
toate generatiile au exagerat cu mult amenintarea violentei in viata
reala. Acesta nu este un soc, deoarece mintea lor nu mai poate deosebi
realitatea de fictiune, in timp ce se uita la televizor.
Televiziunea este de asemenea
daunatoare pentru organism. Obezitatea, lipsa somnului, si oprirea
dezvoltarii senzoriale sunt toate elemente comune printre dependentii de
televiziune.
De aceea sper ca am stabilit cu fermitate ca televizorul este un drog ce creeaza dependentasi nu este cu nimic mai bun decat opiul, heroina sau alt narcotic.
Televiziunea este la fel (si poate chiar mai mult) de
nociva pentru creier si organism, ca oricare alt drog. Dar este o mare
diferenta.
Toate celelalte droguri ridica
aparent o amenintare catre ordinea sociala stabilita.
Televiziunea este un drog
efectiv esential pentru pastrarea infrastructurii sociale. De ce?
Deoarece determina consumatorii sa arunce bani, in vietile lor fara sens
si pline de teroare pe care le traiesc.
Si, prin aceasta spalare de
creier, au fost hipnotizati folosindu-se tehnici subtile si consacrate,
care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor
creierului, au facut sa para invechita ingeniozitatea celor mai
ambitiosi psihologi.
Psihofiziologul Thomas
Mulholland a descoperit ca, dupa doar 30 de secunde de privit la
televizor, creierul incepe sa produca unde alfa, care indica rate ale
activitatii mult incetinite (aproape tipice starii de coma). Undele alfa
ale creierului sunt asociate cu stari receptive ale constiintei
nefocalizate.
O frecventa mare a undelor alfa nu se intampla normal,
atunci cand ochii sunt deschisi. De fapt, cercetarile lui Mulholland
sugereaza ca privitul la televizor este similar din punct de vedere
neural, cu privitul la un zid gol.
Ar trebui sa observ ca scopul
hipnozei este de a determina stari lente ale undelor creierului. Undele
alfa sunt prezente in timpul starii de hipnoza usoara folosita de
hipno-terapisti pentru “terapia prin sugestie”.
Cand cercetarile lui Mulholland
au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de
televiziune, cel putin in sectorul de marketing si publicitate.
Realizand ca telespectatorii intra automat intr-o stare de transa,
atunci cand privesc la televizor, producatorii au inceput se produca
reclame care induc in privitor, stari si dispozitii emotionale
inconstiente.
Scopul reclamelor nu este sa apeleze rationalul sau
constientul (care de obicei este indepartat in timpul reclamelor) ci mai
degraba sa implanteze dispozitii pe care consumatorul le va asocia cu
produsul intalnit in viata reala.
De exemplu, cand vedem produsul expus
la magazine, acele emotii pozitive sunt activate.
Prezentarea si
sustinerea lor de catre atletii favoriti si alte celebritati trezeste
aceleasi asociatii. Daca vreodata v-ati indoit de puterea reclamelor de
televiziune, pastrati aceasta idee in minte: reclamele au afect mai bun,
daca nu esti atent la ele.
Un dispozitiv de control al mintii,
care creeaza dependenta.
Ce si-ar putea dori mai mult un
guvern sau o companie bazata pe profit? Dar lucrul cu adevarat trist
despre televiziune este ca ii transforma pe toti in zombie si nimeni nu
este imun.
In spatele acesteia nu exista nicio ordine mai inalta, de
super-inteligenti. Este produsul dorintei noastre umane, de a modifica
nivelul nostru de cunostiinta si de a scapa din greutatile realitatii.
Incepand de saptamana viitoare,
vom celebra ceea ce as vrea sa se numeasca “saptamina fara televizor”.
Va incurajez pe toti sa va vindeti televizoarele si sa folositi banii
pentru a cumpara niste carti.
Traim intr-o “minunata lume
noua”, doar ca nu este nici atat de minunata si nici atat de noua. De
fapt, incepe sa arate din ce in ce mai mult ca “timpurile intunecate”,
cu mase de zombie analfabeti, care se supun autoritatii unor noi
clerici: Regis Philbin and Jerry Springer sau alti moderatori de
show-uri.”
0 comments:
Post a Comment