Sfantul Ioan, numit adesea si "episcopul cel minunat", a fost un ierarh care s-a nevoit pustniceste in muntii din apropierea Schitului Sihla, in judetul Neamt, pe la jumatatea secolului al XX-lea. Din pricina profundei lui smerenii, precum si datorita asezarii lui in locuri neumblate, prea putini oameni au apucat sa-l cunoasca pe sfant inca din viata.
Sfantul Ioan, episcopul de la Sihla
Despre inceputul vietii sale nu se stiu prea multe, din pricina faptului ca nu s-a nascut in tara noastra, iar odata venit la noi, a trait mai ales in pustnicie, departe de oameni. Rus de neam, candva in anul 1915, cuviosul Ioan a fost hirotonit episcop-vicar al Mitropoliei din Kiev.
Din cauza nenumaratelor greutati ridicate de atei asupra Bisericii Ortodoxe Ruse insa, dupa numai cativa ani, episcopul isihast se va retrage din calea prigonitorilor. Astfel, lasandu-si hainele de episcop si imbracand haine simple, episcopul Ioan a plecat din Kiev si a trecut raul Nistru noaptea, plutind pe o scandura.
Ajuns in tara noastra in anul 1920, el va merge in partile Olteniei, unde va intra in obstea de la Manastirea Crasna, judetul Gorj. Parintele staret Dionisie Lungu, care l-a primit in obste din pricina razboiului, care il impiedica oarecum sa se intoarca in tara natala, l-a randuit pe acesta intr-o ascultare simpla, anume la pascutul vitelor manastirii.
Datorita ascultarii si smereniei sale deosebite, dupa trei ani, cuviosul staret l-a anuntat pe "fratele" Ioan ca doreste sa-l tunda in monahism. Din aceasta pricina, spre a nu fi vadit ca este episcop, in noaptea cu pricina el pleaca din Manastirea Crasna, retragandu-se hotarat in padurile dese din judetul Neamt, undeva intre Manastirea Sihastria si Schitul Sihla.
Atat de ascuns a trait si s-a nevoit Sfantul episcop Ioan, incat abia a fost aflat de cativa locuitori ai zonei. Astfel, se spune ca numai un padurar din localitatea Varatec stia chilia ascunsa a acestuia, unde el mergea din cand in cand, spre a-i duce lucrurile cele de trebuinta pustnicului. Chilia sapata in pamant a episcopului Ioan se afla undeva in apropierea pesterii in care s-a nevoit Sfanta Cuvioasa Teodora, numita "de la Sihla".
Primul monah nemtean care l-a intalnit pe "episcopul cel minunat" este protosinghelul Vasian Scripca, din obstea monahala de la Manastirea Secu, pustnic si el in apropiere de Schitul Sihla. Potrivit unor parinti batrani ai locului, vreme de mai multi ani, parintele Vasian a fost duhovnicul Sfantului Ioan.
In anul 1931, pe cand pasteau oile manastirii, fratii Constantin (viitorul parinte Cleopa) si Vasile l-au intalnit pe Sfantul Ioan. Acesta din urma, care urca spre Sihla insotit de un diacon basarabean, care ii era ucenic, vazandu-i, l-a trimis pe ucenic sa ii spuna fratelui Vasile ca "are de mers o cale lunga". Astfel, profetia sfantului s-a implinit dupa numai sase luni, cand fratele Constantin a adormit in Hristos.
Dupa aceasta intalnire, vreme de cincisprezece ani, nici un parinte nu l-a mai intalnit pe Sfantul episcop Ioan. Abia dupa anul 1940, cand la Manastirea Agapia a fost randuit preot si duhovnic protosinghelul Teodul Varzare, episcopul a fost descoperit iarasi de Dumnezeu. Acesta, avandu-l ca duhovnic pe parintele Cleopa Ilie, urca adesea muntele Sihlei, spre a cobora la Manastirea Sihastria, unde se afla duhovnicul sau.
In anul 1945, pe cand se afla in drum spre Manastirea Sihastria, in locul numit "poiana Trapezei", parintele Teodul l-a intalnit pe "episcopul cel minunat". Potrivit marturiei parintelui Teodul, sfantul era "mic de statura, cu capul descoperit, cu parul carunt si era imbrăcat cu o haina lunga de lana, descult si incins cu o franghie de canepa; nu avea nici toiag, nici traista, ci numai o ata de metanii, facuta de el".
Cunoscand gandurile parintelui Teodul, fericitul episcop l-a binecuvantat pe acesta cu amandoua mainile, zicandu-i: "Parinte Teodul, te duci la Sihastria, la parintele Cleopa?
De multe ori ma duc si eu la Manastirea Sihastria si stau la slujba, in biserica, insa, cu darul lui Dumnezeu, nu ma vede nimeni. Stiu ca sfintia ta vrei sa te retragi din Agapia, la Sihastria, dar sa nu te duci. Ramai acolo si fa ascultare, ca nu degeaba te-a trimis Dumnezeu la Agapia. Acolo este mantuirea sfintiei tale!"
Vorbindu-i parintelui Teodul despre post, fericitul episcop i-a spus acestuia ca postul cunoaste mai multe trepte, dupa modul in care este tinut de postitor.
"Sa stii ca sapte sunt treptele postului, adica sunt sapte feluri de hrana pentru om, si anume: carnivorii, care mananca intotdeauna carne; lacto-vegetarienii, care nu mananca niciodata carne; vegetarienii, care mananca numai zarzavaturi si legume; fructiferii, care mananca o data pe zi, paine si fructe nefierte; cerealierii, care mananca o data pe zi, numai paine neagra de cereale si boabe inmuiate; hrana uscata, adica cei care mananca numai pesmeti de paine inmuiati in apa, o data pe zi si cu masura; hrana sau mana dumnezeiasca, adica cei care se indestuleaza numai cu Preacuratele Taine, pe care le primesc o data sau de doua ori pe saptamana, fara a mai gusta ceva, decat numai apa."
La despartire, episcopul l-a rugat pe parintele Teodul sa-i aduca hartie si cateva penite, spre a scrie ceva anume. Abia dupa o luna de zile, cei doi aveau sa se intalneasca iarasi, prin randuiala minunata a lui Dumnezeu.
Dupa inca un an, in primavara anului 1946, parintele Teodul s-a intalnit iarasi cu Sfantul Ioan, in acelasi loc. De aceasta data, episcopul i-a descoperit parintelui taina inimii sale, spunandu-i ca-si doreste sa se intoarca in tara natala, chiar daca situatia politica de acolo inca era una atee.
Cu toate acestea, in primavara anului 1951, minunatul episcop a fost vazut iarasi, fara voia lui, de aceasta data insa de fratele Stefan Juncu, care pastea oile Manastirii Sihastria. Rugandu-l sa nu spuna nimanui faptul ca l-a vazut, Sfantul Ioan a plecat iarasi in padure.
Fratele cu pricina nu a ascultat de sfant si a spus si altora faptul ca l-a vazut in padure. Dupa inca o luna de zile, aflandu-se singur cu oile, fratele Stefan l-a vazut pe Sfantul Ioan venind spre el.
Pentru neascultarea fratelui, sfantul i-a profetit ca va fi luat in armata, iar inapoi nu se va mai intoarce. Acesta s-a si intamplat, caci dupa armata, acel frate s-a casatorit si a ramas in lume.
Teodor Danalache/crestinortodox.ro
EPISCOPUL SFANT IOAN DIN MUNTII SIHLEI SI PARINTELE CLEOPA
Fericitul Episcop Ioan s-a intalnit intaia oara cu fratii Constantin si Vasile in toamna anului 1930, in Muntii Sihlei, la locul numit ''Rapa lui Coroi'', cand i-a profetit lui Vasile prin fratele sau Constantin ''ca trebuie sa se pregateasca ca are de mers o cale lunga''. Intr-a-devar, dupa sase luni, fratele Vasile s-a mutat la Domnul.
Despre alte intalniri ale acestui episcop minunat cu Parintele Cleopa nu avem cunostinta; dar credem ca ele au avut loc cu siguranta. Insa vremurile tulburi din anii 1940-1950 au facut sa nu se vorbeasca in public despre acest episcop sfant, care s-a nevoit in aceasta zona pana dupa anul 1951.
Cele trei ''intalniri'' din anii 1946-1947 ale Proto-singhelului Teodul Varzare, duhovnicul Manastirii Agapia, cu acest sfant episcop, in Poiana Trapezei, pe poteca ce coboara dinspre Agapia spre Sihastria, sunt destul de concludente. Prima intalnire a avut loc in primavara anului 1946, cand episcopul a cerut sa i se aduca hartie si cerneala ''ca are ceva de scris''.
Vazand pe duhovnic, episcopul l-a binecuvantat cu amandoua mainile si i-a zis cu glas profetic: ''Parinte Teodul, te duci la Sihastria, la Parintele Cleopa? De multe ori ma duc si eu la Sihastria si stau la slujba in biserica, insa, cu darul lui Dumnezeu, nu ma vede nimeni!
Stiu ca sfintia ta vrei sa te retragi din Agapia la Sihastria, dar sa nu te duci. Ramai acolo si fa ascultare, ca nu degeaba te-a trimis Dumnezeu la Agapia. Acolo este mantuirea sfintiei tale!''
Iata la ce masura de sfintenie ajunsese acest mare episcop si vas al Duhului Sfant! El venea la sfintele slujbe la Sihastria, dar nu-l vedea nimeni. Insa el il cinstea in chip deosebit pe Parintele Cleopa.
A doua intalnire intre Parintele Teodul si Episcopul Ioan a avut loc in vara aceluiasi an, in acelasi loc, cand parintele i-a adus hartie si cerneala dupa cum i-a cerut, dar nimeni nu stie daca fericitul episcop a scris ceva si ce anume.
Episcopul, binecuvantandu-l iarasi cu amandoua mainile, l-a sarutat pe frunte si i-a zis: ''Parinte Teodul, te duci la Sihastria. Mai bine intoarce-te inapoi la Agapia, ca Parintele Cleopa lipseste azi din schit, caci este chemat la Manastirea Neamt la consiliu!'' Iata ce minunat era acest episcop plin de harul Duhului Sfant! El se ruga pentru Parintele Cleopa si il ajuta haric sa povatuiasca bine acest sfant locas.
Astfel acest episcop sfant, care fusese vicar la Mitropolia din Kiev pana in anul 1918, dupa care s-a refugiat in Romania si s-a nevoit in Muntii Sihlei, era in stransa legatura duhovniceasca cu Manastirea Sihastria si cu Parintele Cleopa cu care, probabil, se intalnea fie tainic, noaptea, fie in Duhul Sfant, prin sfanta rugaciune.
Unii parinti duhovnici cred ca acest sfant episcop se vedea uneori cu Parintele Cleopa, pe cand acesta se retrasese in anul 1948 in Muntii Sihastriei, intrucat amandoi isi aveau chiliile pustnicesti in partea locului.
Noi suntem incredintati ca cei ce slujesc lui Hristos cu inima curata, se cunosc si aici si dincolo de mormant, se cauta unii pe altii, se iubesc, se ajuta si se roaga unii pentru altii.
Caci aceasta este bucuria cuviosilor, lauda dreptilor si mangaierea sfintilor, ca, atat ''in trup'', cat si ''in afara de trup'', sa se cunoasca haric unii cu altii in Iisus Hristos, Mantuitorul lumii.
A treia si ultima intalnire a Episcopului Ioan cu Parintele Teodul a avut loc in vara anului 1947, cand dorea sa se reintoarca in patria sa.
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
0 comments:
Post a Comment