Arta icoanelor pe sticla de la Manastirea Nicula ~ KARMAPOLICE

Monday, February 13, 2012

Arta icoanelor pe sticla de la Manastirea Nicula

4:18 PM karma police No comments

September 9, 2011 · 00:38 | Autor: Adina Mutar

In 1681, preotul Luca din Iclod a pictat o icoana a Maicii Domnului Indrumatoarea. Aceasta a devenit nucleul dezvoltarii unui mestesug practicat si astazi: pictura icoanelor pe sticla.

Manastirea Nicula

Incepand cu 15 februarie 1699, icoana, aflata la Manastirea Nicula, iese din anonimat, in urma unui miracol.

Icoana facatoare de minuni

Icoana a plans timp de 26 de zile, ca o prevestire a tristelor evenimente ce urmau sa aiba loc in jurul anului 1700, atat pentru viata monahala, cat mai ales pentru intreaga Ortodoxie romaneasca din Transilvania.

Din acel moment, Maica Domnului va deveni nadejdea izbavirii din robie, boli si nevoi, credinciosii obisnuindu-se a veni in pelerinaj an de an, pe jos, cu prapuri, cantand : „Am venit Maicuta sa ne mai vedem, sa-ti spunem necazul care-l mai avem !”

Minastirea Nicula a devenit unul dintre celebrele locuri alese de Maica Domnului, unde icoana pictata de preotul Luca a inceput sa faca minuni. Totodata, manastirea a devenit centru al icoanelor pictate pe sticla, deoarece toti pelerinii voiau o copie a icoanei facatoare de minuni.

In fiecare sat din jurul manastirii existau familii intregi de mesteri iconari. Fiecare familie avea un model propriu, un izvod nestiut de altii, care constituia marca sa.

Mestesug cu origini in Bizant

Originea picturii pe sticla tine de Bizant, de unde a patruns in Italia, in anii 1380-1420, extinzandu-se in toata Europa, dupa cum ne spune Ierodiaconul Siluan Timbus, curatorul muzeului Manastirii Nicula, pictor si indrumator al copiilor in taberele de pictura a icoanelor pe sticla.

In Transilvania, pictura icoanelor pe sticla a aparut in a doua jumatate a secolului XVII, odata cu aparitia mestesugului de fabricat sticla, a glajariilor. Cea mai mare raspandire a avut-o datorita icoanei Maicii Indrumatoare pictata pe lemn de Luca din Iclod.

Mesterii populari nu s-au oprit insa doar la acest model, ci au pictat si scene biblice legate de sarbatorile populare si de sfintii legati de traditiile populare. Originalitatea si libertatea expresiei, ca si desenul decorativ desprins direct din simbolistica populara fac din aceste icoane valori de nepretuit, tezaure ale sufletului romanesc.

Iconarii Niculei au ajuns pana in nordul Moldovei si in Muntenia, pana in Banat si prin partile Tisei. Cea mai veche icoana pe sticla cunoscuta din Nicula este din 1802 si apartine Muzeului etnografic din Banat. Si Ierodiaconul Siluan Timbus intentioneaza sa imbogateasca muzeul Manastirii Nicula cu elemente etnografice, obiecte vechi de prin sate, care sa oglindeasca viata taranului ardelean, cu uneltele sale si bogatia ornamentatiei cu care isi infrumuseta munca si casa.

„Fac un apel la taranii care vor sa doneze muzeului manastirii obiecte vechi, care nu le mai fac trebuinta, straie vechi, orice pastreaza elementele vietii taranului ardelean”, spune ierodiaconul, defavorizat de concurenta cu negustorii de antichitati. Acestia cumpara astfel de obiecte pe nimic, dupa care le reconditioneaza si le vand la preturi exagerate.

Familii de iconari

Unele dintre cele mai iubite teme ale iconarilor de la Nicula sunt „Pomul Cunoasterii”, „Adam si Eva”, „Buna Vestire”, „Nasterea Domnului”, „Cina cea de Taina”, „Iisus si vita de vie”, transformate in spirit autohton, care nu seamana cu modelele canonice. Acestea au imprimata o puternica tenta folclorica, decorul fiind din mediul familiar romanesc.

La 1870-1899, se distingeau ca pictori iconari Dionisie Iuga si Teodor Tecariu, apoi s-au facut cunoscuti Stefan Mircea si fiica sa Maria Chifor (1862-1929), Stefan Belindeanu (1815-1875), familiile Tamas, Prodan, Moga, Ghimba, Vasile Moldoveanu, Simon Mircea, Gheorghe Rat si altii.

Ei au dus mestesugul la Brasov, Fagaras, Sebes, Saliste, Poiana Sibiului, Lancram, Laz etc. Manastirea Nicula duce mai departe arta picturii icoanelor pe sticla, ca exprimare a geniului artistic romanesc. Mestesugul a fost perpetuat de parintele arhidiacon Ilarion Muresan, apoi de calugarii mai tineri.

Mesterul Ilarion copia nu numai izvodul vechi popular, ci si rama si patina, pentru ca, spunea el, „e o chestiune de respect fata de inaintasi si valorile create de ei”. Acum, Ierodiaconul Siluan Timbus cauta toate izvoadele (modelele) vechi, pentru a le copia si a le duce mai departe geniul creativ.

Amprenta geniului popular

Si denumirile izvoadelor oglindesc marea iubire de credinta a poporului. Macuta Domnului Indurerata (Rastignirea), Dulce-Iubitoare sau Imparatita cu pruncul Iisus. Iisus Hristos, Imparat sau cu vita, Iisus si Ioan copii, Sfanta Treime, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfintii Ilie, Ioan Botezatorul, Trei Ierarhi, Nicolae, Haralambie, Gheorghe, Dumitru si Teodor, Sfintele Ana si Paraschiva, Nasterea Domnului, Botezul si invierea, si inca alte icoane, sunt temele iconografiei populare transilvanene.

Caracteristica lor este introducerea motivelor populare romanesti. Ca motive decorative introduse de mesterii populari intalnim chenare de flori, chenare de sfoara rasucita (Nicula), steluta de Fagaras. In Moldova icoanele sunt impodobite cu flori mai mari decat oamenii. Culorile folosite erau aproape necombinate, poate doar mai stinse sau mai luminate.

Se obtineau din pulberi de oxizi, cristale, ce se sfaramau in mojar si apoi se amestecau cu ulei, galbenus de ou si alte ingrediente secrete. Rama, din lemn, era frecata cu lumanare, apoi se peria, pentru a se obtine un luciu. Icoanele pe sticla nu sunt doar un obiect de cult protector, ci si un document plastic ce reflecta lumea spirituala a taranului roman, la fel ca doinele si colindele.

Coloana Cerului sau Polus Geticus

La poporul roman, svastica are o importanta fundamentala data fiind frecventa cu care apare peste tot. In cimitire, in biserici, pe broderiile costumelor nationale, pe pergamentele voevodale, ca ornament pe ceramica si unelte de lemn. Ea vine din traditia primordiala, fiind simbol al Polului, in jurul caruia se invarte lumea.

Este deasemenea un insemn solar, centru al miscarii si al vietii. Traditia romaneasca spune ca Osia Lumii sau Columna Cerului se sprijina pe un balaur/ sarpe care se incolaceste in jurul sau, de unde si inclinatia catre tema Pomului Cunoasterii din scena biblica, preferata de iconarii populari.

Acolo, spune traditia populara, se inalta muntele sfant pe care este cetatea lui Dumnezeu si Marul Rosu. Toate apele lumii ies din Marul Rosu, se raspandesc in lume si se intorc la Marul Rosu.

Marul Rosu este Osia Pamantului. In ornamentatia populara romaneasca, rombul este intotdeauna legat de Columna Cerului sau Osia Lumii, pe care grecii si romanii o desemnau ca Polus Geticus. Acesta simbolizeaza trecerea de la Pamant la Cer si invers.

Motivul sarpelui si al sforii

Sarpelui in forma de S, prezent si in cazul zvastcii cu bratele curbate inchipuind doi serpi suprapusi, i se asociaza ca simbol echivalent spirala dubla sau sfoara, ce se regaseste ca motiv ornamental principal al mestesugarilor.

Bisericile de lemn romanesti sunt inconjurate de un brau rasucit format din doi serpi ale caror trupuri inlantuite aduc cu o funie si care se despart abia deasupra usilor de la intrare. Crucea verticala, a rastignirii, cu bratul vertical mai lung si cel orizontal mai scurt, reprezinta axul lumilor, Columna Cerului.

Acest motiv este foarte vechi, prima data fiind atestat ca stalp funerar dac, aparut pe Columna lui Traian. Este trunchiul unui brad, Copacul Vietii la geto-daci, simbolizand nemurirea. Mesterii iconari folosesc deseori ca ornament al chenarelor crengute de brad.

Un alt element nelipsit este Pasarea Maiastra, Pasarea Sufletului, ce statea in varful stalpilor funerari, transformata de iconari in Pasarea Duhului. Soarele si Luna „impletesc cununa” in multe icoane pe sticla. Mesterii iconari au strans toate simbolurile credintei populare si le-au pus alaturi de cele crestine, ca pe niste ofrande.