- Planta sfanta a celtilor -
Pentru celti, plantele nu erau asa cum sunt pentru oamenii de stiinta de azi, niste fragmente de bioplasma, lipsite de suflet, pe care omul le poate culege, consuma sau prelucra dupa bunul sau plac. Ce percepem cu ochiul liber este doar "corpul".
Dincolo de el exista o iradiere puternica, de energie vitala, a plantelor, care le explica efectul terapeutic, si atunci cand sunt aplicate extern, pe piele, sau sunt purtate ca amuleta.
Dar dincolo de iradierea de energie vitala a plantelor si a copacilor, celtii credeau si in spiritul acestora (suflet spiritual, Deva) sau in divinitatea incorporata in ele.
Acest spirit, si nu niste particule active moleculare, asa cum afirma oamenii de stiinta de azi, este cel ce poate oferi vindecare, alinare sau mangaiere. Dar spiritul plantei trebuie abordat cu un intreg ritual. La celti, druidul era cel care cunostea tehnicile si cuvintele magice pentru a se adresa plantelor si a le cere ajutorul.
Adevarat intelept al padurii, el era mesager si mediator al misterelor vegetale. Ritualurile de recoltare a plantelor bune de leac ajutau la transcenderea in dimensiunea extrasenzoriala, pentru ca vraciul sa se poata apropia de spiritul tutelar al plantei.
Un OZN vegetal
Din fericire, scriitorii antici, in frunte cu Plinius cel Batran, au transmis posteritatii cateva ritualuri legate de plante, care la druizi insoteau recoltarea si scoaterea lor din pamant. Cea mai cunoscuta este relatarea despre culesul vascului: "Odata gasit, vascul este cules cu mare respect, mai ales in cea de-a sasea zi a Lunii, o zi in care Luna are suficienta forta, desi nu este inca pe jumatate plina.
In limba lor, ei numesc vascul "atoatevindecator", si conform traditiei, pregatesc jertfa si ospatul sub copacul pe care creste. Aduc acolo si doi tauri mari, cu coarnele infasurate. Preotul, imbracat intr-un vesmant alb, se urca in copac, taie vascul cu un cutit de aur si il inveleste cu o panza alba. Dupa care se jertfesc animalele si druizii adreseaza zeilor rugamintea ca prin darul lor sa-l faca fericit si sanatos pe cel caruia ii este destinat.
Ei cred ca vascul confera fiecarui animal si om sterp fertilitate si este un remediu impotriva tuturor otravurilor". Tot de la Plinius stim ca "druizii nu cunosc nimic mai sfant decat vascul si copacul pe care creste". Adevarul este ca vascul nu pare deloc o planta "normala".
Glob verde-galbui, agatat ca o sfera in copaci, cu boabe cleioase si albe, ca niste perle, ar putea fi la fel de bine un OZN vegetal mititel, suspendat in crengile plesuve si inghetate ale copacului. Planta, care in ciuda frigului si a intunericului iernii isi pastreaza frunzele verzi si lucioase, s-a "emancipat", detasandu-se de ritmul anual al soarelui, si se comporta ca si cand anotimpurile nu ar interesa-o defel.
Chiar si pentru cei nepreocupati de plante, vascul are in el ceva nepamantean, fapt ce se reflecta si in numeroasele sale intrebuintari magice.
Leacuri si superstitii
In tarile nordice, taranii fierbeau crengutele de vasc in bere, pe care le-o dadeau apoi s-o bea vitelor deocheate, care isi pierdeau laptele.
Agatau crengi de vasc in grajd sau sub acoperis impotriva duhurilor invizibile sau impotriva trasnetului. Iar o boaba de vasc montata in argint si purtata la gat garanta norocul pe termen lung. In Tara Galilor exista chiar un proverb in acest sens: "No misteltoe, no buck" (Fara vasc nu exista noroc).
Din vremuri stravechi, se preparau din vasc alifii si licori pentru stimularea fertilitatii, pentru vindecarea tumorilor sau pentru prevenirea epilepsiei. Conform credintei populare din Muntii Alpi, vascul vindeca gusa, tumorile, epilepsia, bolile de urechi, afectiunile splinei, erizipelul, guta, intoxicatiile, ciuma, viermii intestinali si degeraturile. In mod firesc, o planta incarcata de o asemenea potenta magica nu poate fi culeasa ca o simpla floare de camp.
Puterea magica a vascului era asigurata, in primul rand, prin respectarea perioadei de culegere potrivita - de Sanziene ori la solstitiul de iarna - si a ritualului corect. Vascul nu trebuia rupt, nici taiat cu un cutit - fierul ar fi alungat spiritul benefic al plantei.
Globurile verzi-aurii trebuia "date jos", tragand cu arcul in ele, aruncand cu piatra sau "impuscate" cu o sageata, atunci cand soarele se afla in semnul zodiacal al Sagetatorului, iar luna este in descrestere - cu trei-patru zile dupa luna plina. Vascul trebuia prins numai cu mana stanga, si in nici un caz nu avea voie sa atinga pamantul, pentru a nu-si pierde puterile.
Vascului nu-i place pamantul, nu poate prinde radacini in pamant, ci doar pe o creanga vie si doar dupa ce a trecut prin stomacul unei pasari. Druizii vedeau in vasc un trimis al cerului, un semn ca Dumnezeu insusi a ales copacul respectiv.
Planta fertilitatii
In ce priveste folosirea medicala a vascului, textele vechi arata ca planta era folosita cu predilectie pentru fertilitate. In gandirea plastica a celtilor, boabele albe si lipicioase reprezentau picaturi din sperma taurului cosmic, care o fecundeaza pe Marea Zeita atotnascatoare.
Manunchiul de nuiele inmuiate in sangele taurilor sacrificati era folosit pentru vindecarea epilepticilor si a celor posedati de duhurile rele.
Pentru ritualul fertilitatii nu exista ceva mai potrivit decat aceasta planta feerica, atarnata intre cer si pamant, independenta de ritmul anual. La fel ca roua, care nu picura din cer si nici nu tasneste din pamant, vascul este ceva "intermediar" si face parte din categoria magicului, exact precum clipa dintre somn si trezire, dintre zi si noapte.
Aceasta planta - "nici copac, nici buruiana" - isi ocupa pozitia ei de aducatoare de fertilitate la linia unde se-ntalnesc viata si moartea (vascul este o planta otravitoare), la pragul dintre cele doua jumatati de an. Este "nuiaua" magica care deschide portile taramului de jos.
In Franta, patria galilor, ziua de Anul Nou este momentul cel mai propice culegerii vascului. In aceasta zi, copiii alearga pe strazi tinand in maini crengi de vasc si striga: "Au gui l'an neuf" (Cu vasc, in noul an). In tarile anglosaxone - in acord cu traditia celtica -, de Craciun, inca se mai agata deasupra usii o creanga de vasc.
La noi, in Romania, vascul se atarna de lampa de Anul Nou. Locul de sub el este o zona "de trecere", unde imposibilul poate deveni posibil. Daca un barbat si o femeie se intalnesc, intamplator, sub creanga de vasc, au voie sa se sarute si sa se dezmierde. Dar atentie! Farmecul poate dura sapte ani.
Un stimulent conceptional
Si in zilele noastre, vascul continua sa fie considerat un "stimulent" conceptional. Medicina populara recomanda: "Sa se fiarba trei crengute de vasc, vreme de trei minute, in 1/2 l de vin alb dulce, iar femeia sa-l bea cu opt zile inainte de venirea ciclului si ramane gravida".
Reteta este recomandata si de Marea Vindecatoare germana Maria Treben, care afirma ca a luat-o de la celti. Alternativ, ea recomanda si tratamentul cu tinctura de vasc (prezenta in magazinele naturiste din Romania).
Pe la mijlocul anilor '80, cand in mass-media occidentala a fost lansat un atac furibund impotriva Mariei Treben, un barbat in varsta de 50 de ani a pus mana pe stilou si a scris un articol in care-i lua apararea cunoscutei fitoterapeute, declarand ca reteta cu vasc il ajutase sa-si lase insarcinata nevasta.
Curand dupa aceea, autorul articolului a primit, la randul sau, o scrisoare de la o moasa, care-i multumea din suflet pentru acea interventie, aratand ca o recomandase, si ea, mai departe, unor femei care dupa ani lungi de chinuri izbutisera sa aiba copii.
Leac pentru inima
In zilele noastre, efectul antispasmodic si hipotensor al vascului a fost confirmat clinic. Ceaiul sau extractul de vasc incetineste bataile inimii si dilata arterele. Preparatele pe baza de vasc si-au dovedit eficienta si in cazul ametelilor, al spasmelor cronice si al manifestarilor isterice. Pe acest efect se bazeaza, probabil, folosirea traditionala a vascului impotriva epilepsiei.
Dar cea mai importanta virtute a vascului a fost descoperita de Rudolf Steiner, cel care a adus, intuitiv, in epoca moderna, o mare parte a intelepciunii vechilor celti recomandand vascul, pentru tratarea cancerului.
Conform vechii teorii a similitudinii simbolurilor, este cat se poate de logic ca aceasta planta parazitara sa-si aiba "replica" in tumorile canceroase. Adeseori, vascul creste pe copaci nodurosi, "cancerizati", care cresc cu precadere la intersectarile geomantice ale razelor telurice.
Silvicultorii si radiestezistii sunt convinsi ca vascul ajuta copacul bolnav, atenuand "radiatiile daunatoare" sau neutralizand "sevele bolnave".
Intre timp, in vasc a fost descoperita o proteina care inhiba dezvoltarea tumorilor, dar, in plus, a fost confirmat si efectul lui imunostimulator. Statistic, s-a constatat ca speranta de viata a bolnavilor de cancer tratati cu vasc a crescut.
Pentru celti, plantele nu erau asa cum sunt pentru oamenii de stiinta de azi, niste fragmente de bioplasma, lipsite de suflet, pe care omul le poate culege, consuma sau prelucra dupa bunul sau plac. Ce percepem cu ochiul liber este doar "corpul".
Dincolo de el exista o iradiere puternica, de energie vitala, a plantelor, care le explica efectul terapeutic, si atunci cand sunt aplicate extern, pe piele, sau sunt purtate ca amuleta.
Dar dincolo de iradierea de energie vitala a plantelor si a copacilor, celtii credeau si in spiritul acestora (suflet spiritual, Deva) sau in divinitatea incorporata in ele.
Acest spirit, si nu niste particule active moleculare, asa cum afirma oamenii de stiinta de azi, este cel ce poate oferi vindecare, alinare sau mangaiere. Dar spiritul plantei trebuie abordat cu un intreg ritual. La celti, druidul era cel care cunostea tehnicile si cuvintele magice pentru a se adresa plantelor si a le cere ajutorul.
Adevarat intelept al padurii, el era mesager si mediator al misterelor vegetale. Ritualurile de recoltare a plantelor bune de leac ajutau la transcenderea in dimensiunea extrasenzoriala, pentru ca vraciul sa se poata apropia de spiritul tutelar al plantei.
Un OZN vegetal
Din fericire, scriitorii antici, in frunte cu Plinius cel Batran, au transmis posteritatii cateva ritualuri legate de plante, care la druizi insoteau recoltarea si scoaterea lor din pamant. Cea mai cunoscuta este relatarea despre culesul vascului: "Odata gasit, vascul este cules cu mare respect, mai ales in cea de-a sasea zi a Lunii, o zi in care Luna are suficienta forta, desi nu este inca pe jumatate plina.
Ei cred ca vascul confera fiecarui animal si om sterp fertilitate si este un remediu impotriva tuturor otravurilor". Tot de la Plinius stim ca "druizii nu cunosc nimic mai sfant decat vascul si copacul pe care creste". Adevarul este ca vascul nu pare deloc o planta "normala".
Glob verde-galbui, agatat ca o sfera in copaci, cu boabe cleioase si albe, ca niste perle, ar putea fi la fel de bine un OZN vegetal mititel, suspendat in crengile plesuve si inghetate ale copacului. Planta, care in ciuda frigului si a intunericului iernii isi pastreaza frunzele verzi si lucioase, s-a "emancipat", detasandu-se de ritmul anual al soarelui, si se comporta ca si cand anotimpurile nu ar interesa-o defel.
Chiar si pentru cei nepreocupati de plante, vascul are in el ceva nepamantean, fapt ce se reflecta si in numeroasele sale intrebuintari magice.
Leacuri si superstitii
In tarile nordice, taranii fierbeau crengutele de vasc in bere, pe care le-o dadeau apoi s-o bea vitelor deocheate, care isi pierdeau laptele.
Din vremuri stravechi, se preparau din vasc alifii si licori pentru stimularea fertilitatii, pentru vindecarea tumorilor sau pentru prevenirea epilepsiei. Conform credintei populare din Muntii Alpi, vascul vindeca gusa, tumorile, epilepsia, bolile de urechi, afectiunile splinei, erizipelul, guta, intoxicatiile, ciuma, viermii intestinali si degeraturile. In mod firesc, o planta incarcata de o asemenea potenta magica nu poate fi culeasa ca o simpla floare de camp.
Puterea magica a vascului era asigurata, in primul rand, prin respectarea perioadei de culegere potrivita - de Sanziene ori la solstitiul de iarna - si a ritualului corect. Vascul nu trebuia rupt, nici taiat cu un cutit - fierul ar fi alungat spiritul benefic al plantei.
Globurile verzi-aurii trebuia "date jos", tragand cu arcul in ele, aruncand cu piatra sau "impuscate" cu o sageata, atunci cand soarele se afla in semnul zodiacal al Sagetatorului, iar luna este in descrestere - cu trei-patru zile dupa luna plina. Vascul trebuia prins numai cu mana stanga, si in nici un caz nu avea voie sa atinga pamantul, pentru a nu-si pierde puterile.
Vascului nu-i place pamantul, nu poate prinde radacini in pamant, ci doar pe o creanga vie si doar dupa ce a trecut prin stomacul unei pasari. Druizii vedeau in vasc un trimis al cerului, un semn ca Dumnezeu insusi a ales copacul respectiv.
Planta fertilitatii
In ce priveste folosirea medicala a vascului, textele vechi arata ca planta era folosita cu predilectie pentru fertilitate. In gandirea plastica a celtilor, boabele albe si lipicioase reprezentau picaturi din sperma taurului cosmic, care o fecundeaza pe Marea Zeita atotnascatoare.
Manunchiul de nuiele inmuiate in
Pentru ritualul fertilitatii nu exista ceva mai potrivit decat aceasta planta feerica, atarnata intre cer si pamant, independenta de ritmul anual. La fel ca roua, care nu picura din cer si nici nu tasneste din pamant, vascul este ceva "intermediar" si face parte din categoria magicului, exact precum clipa dintre somn si trezire, dintre zi si noapte.
Aceasta planta - "nici copac, nici buruiana" - isi ocupa pozitia ei de aducatoare de fertilitate la linia unde se-ntalnesc viata si moartea (vascul este o planta otravitoare), la pragul dintre cele doua jumatati de an. Este "nuiaua" magica care deschide portile taramului de jos.
Un druid recolteaza vascul
In Franta, patria galilor, ziua de Anul Nou este momentul cel mai propice culegerii vascului. In aceasta zi, copiii alearga pe strazi tinand in maini crengi de vasc si striga: "Au gui l'an neuf" (Cu vasc, in noul an). In tarile anglosaxone - in acord cu traditia celtica -, de Craciun, inca se mai agata deasupra usii o creanga de vasc.
La noi, in Romania, vascul se atarna de lampa de Anul Nou. Locul de sub el este o zona "de trecere", unde imposibilul poate deveni posibil. Daca un barbat si o femeie se intalnesc, intamplator, sub creanga de vasc, au voie sa se sarute si sa se dezmierde. Dar atentie! Farmecul poate dura sapte ani.
Un stimulent conceptional
Si in zilele noastre, vascul continua sa fie considerat un "stimulent" conceptional. Medicina populara recomanda: "Sa se fiarba trei crengute de vasc, vreme de trei minute, in 1/2 l de vin alb dulce, iar femeia sa-l bea cu opt zile inainte de venirea ciclului si ramane gravida".
Reteta este recomandata si de Marea Vindecatoare germana Maria Treben, care afirma ca a luat-o de la celti. Alternativ, ea recomanda si tratamentul cu tinctura de vasc (prezenta in magazinele naturiste din Romania).
Pe la mijlocul anilor '80, cand in mass-media occidentala a fost lansat un atac furibund impotriva Mariei Treben, un barbat in varsta de 50 de ani a pus mana pe stilou si a scris un articol in care-i lua apararea cunoscutei fitoterapeute, declarand ca reteta cu vasc il ajutase sa-si lase insarcinata nevasta.
Curand dupa aceea, autorul articolului a primit, la randul sau, o scrisoare de la o moasa, care-i multumea din suflet pentru acea interventie, aratand ca o recomandase, si ea, mai departe, unor femei care dupa ani lungi de chinuri izbutisera sa aiba copii.
Leac pentru inima
In zilele noastre, efectul antispasmodic si hipotensor al vascului a fost confirmat clinic. Ceaiul sau extractul de vasc incetineste bataile inimii si dilata arterele. Preparatele pe baza de vasc si-au dovedit eficienta si in cazul ametelilor, al spasmelor cronice si al manifestarilor isterice. Pe acest efect se bazeaza, probabil, folosirea traditionala a vascului impotriva epilepsiei.
Dar cea mai importanta virtute a vascului a fost descoperita de Rudolf Steiner, cel care a adus, intuitiv, in epoca moderna, o mare parte a intelepciunii vechilor celti recomandand vascul, pentru tratarea cancerului.
Conform vechii teorii a similitudinii simbolurilor, este cat se poate de logic ca aceasta planta parazitara sa-si aiba "replica" in tumorile canceroase. Adeseori, vascul creste pe copaci nodurosi, "cancerizati", care cresc cu precadere la intersectarile geomantice ale razelor telurice.
Silvicultorii si radiestezistii sunt convinsi ca vascul ajuta copacul bolnav, atenuand "radiatiile daunatoare" sau neutralizand "sevele bolnave".
Intre timp, in vasc a fost descoperita o proteina care inhiba dezvoltarea tumorilor, dar, in plus, a fost confirmat si efectul lui imunostimulator. Statistic, s-a constatat ca speranta de viata a bolnavilor de cancer tratati cu vasc a crescut.
0 comments:
Post a Comment