Zoom
MINISTERUL DE INTERNE DIRECŢIA POLIŢIEI ŞI SIGURANŢEI BRIGADA DE SIGURANŢĂ
Zoom
Cetăţeni
Zoom
INVITAŢIUNE
Zoom
MINISTERUL DE INTERNE DIRECŢIUNEA POLIŢIEI ŞI SIGURANŢEI GENERALE SERVICIUL SECRETARIATULUI NO. 286515 – 5 IUN. 1925
Zoom
TELEGRAMĂ CIFRATĂ
După achitarea sa în procesul uciderii prefectului Manciu, Corneliu Zelea Codreanu organizează o manifestare publică de proporţii la Focşani, în 14 iunie 1925: nunta. O sută de mii de oameni participă ca nuni la nunta Căpitanului. Lider al Ligii Apărării Naţional-Creştine, Codreanu face din nunta sa un moment politic spectaculos. Succesul nunţii îl convinge să se rupă de A.C.Cuza şi să-şi întemeieze propria organizaţie politică. Documentele aflate în Arhiva de la Focşani ne dezvăluie nu atât îngrijorarea populaţiei evreieşti faţă de posibilele manifestări extremiste, cât preocuparea autorităţilor de a ţine situaţia sub control.
În mai 1924, Corneliu Zelea Codreanu deschide prima tabără de muncă din Europa, la Iaşi, la Râpa Galbenă, cu intenţia construirii unui Cămin cultural creştin. Pentru aceasta organizează la Ungheni prima cărămidărie studenţească. Conform mărturiilor sale, în cadrul acestui şantier tineresc de la Ungheni, în ziua de 10 august 1924, în mijlocul camarazilor săi, precum şi a familiilor Codreanu şi Ilinoiu, tânărul student se logodeşte cu Elena Ilinoiu, fiica lui Constantin Ilinoiu, cu care se împrietenise de ceva vreme.
Despre socrul său, Corneliu scria: ,,Un om de o mare bunătate şi de o mare delicateţe sufletească. În casa lui m‑am mutat după aceea şi m‑au primit cu braţele deschise, pe lângă cei cinci copii pe care îi mai aveau. Familia aceasta mi‑a fost un sprijin permanent în lupta pe care o duceam, prin îngrijirea ce mi‑au asigurat‑o tot timpul“.
La scurt timp, prefectul Manciu, numit de curând la Iaşi, pentru reprimarea mişcărilor studenţeşti extremiste, ordona şi conducea maltratarea tinerilor studenţi care se aflau în tabăra lui Codreanu.
Avocatul Codreanu scoate pistolul
Cu toate că se fac numeroase plângeri la Bucureşti, cerându‑se înlăturarea prefectului şi punerea lui sub acuzare pentru abuz în serviciu, acesta nu numai că nu suferă nici o sancţiune, ci este decorat de guvern. Atât el cât şi ceilalţi poliţişti care au participat la agresarea studenţilor sunt avansaţi în grad.
În urma confruntării cu poliţiştii, studentul Comârzan este grav rănit, fapt ce‑l determină să‑l dea în judecată pe prefect. Imediat avocatul Corneliu Codreanu se oferă să‑şi apere colegul. Astfel, în timpul desfăşurării unei şedinţe de judecată, prefectul Manciu, însoţit de câţiva poliţişti aflaţi în sală, se reped asupra avocatului. Acesta scoate pistolul şi‑l ocheşte pe prefect, care cade secerat.
Studenţii din sală, printre care se afla şi logodnica lui Codreanu, fac zid în jurul colegului lor. Prefectul moare, iar pe 25 octombrie 1924, Codreanu va fi arestat şi adus la închisoarea Galata din Iaşi. În singurătatea celulei meditează la viaţa sa: „Pare că această protestare a mea de a intra pe linia aresturilor era un presentiment că multă suferinţă va trebui să îndur, odată intrat pe această cale, între zidurile reci ale închisorilor“.
Proces la Teatrul Naţional din Focşani
În ianuarie 1925 i se comunică lui Corneliu Codreanu că procesul său se va desfăşura la Focşani. La aflarea veştii studenţimea din Iaşi şi liceenii din Focşani şi din alte oraşe ale judeţului Putna, care‑l simpatizau pe tânărul avocat, intră în fierbere.
Deoarece nu dispunea de o sală încăpătoare pentru proces, Judecătoria, într‑o adresă către Comandatura garnizoanei Focşani, menţiona: „Marţi 17 martie a.c. urmând a se judeca în acest oraş de către Curtea cu Juri procesul studentului Corneliu Zelea Codreanu şi cum atât Primăria cât şi Judeţul nu dispune de local pentru a‑l pune la dispoziţia justiţiei, avem onoarea a vă ruga domnule Comandant, să binevoiţi a aproba şi dispune a se pune la dispoziţia Curţii cu Juraţi, localul Cercului Militar din strada Neculai Săveanu, singurul local din oraş în care s‑ar putea judeca acest important proces“.
Garnizoana militară din Focşani, dorind să nu se implice în acest proces, mai mult politic, ţinând cont şi de potenţialele revolte, trimite Primăriei Focşani următorul răspuns: „Vă aducem la cunoştinţă, că în sala de dans care este cea mai mare sală a Cercului Militar nu pot încăpea, pe bănci, mai mult de 100 de persoane. Afară de aceasta la Cercul Militar funcţionează zilnic popota ofiţerilor din Garnizoană.
În consecinţă vă aducem la cunoştinţă că nu putem pune la dispoziţie localul Cercului Militar pentru judecarea procesului studentului Corneliu Zelea Codreanu“. Neavând alternativă, Primăria hotărăşte ca procesul să se desfăşoare în sala Teatrului Naţional din Focşani.
Comunităţile evreieşti se revoltă
Aflând despre desfăşurarea acestui proces la Focşani, comunităţile evreieşti din Focşani, Panciu, Odobeşti, Mărăşeşti şi Adjud intră în panică. Din aceste oraşe sosesc la Prefectură proteste împotriva desfăşurării acestui eveniment la Focşani, cerând totodată luarea de măsuri severe pentru a li se asigura liniştea şi securitatea, atât familiilor, cât şi bunurilor lor şi a comunităţilor.
Ca urmare, Garnizoana militară Focşani, informează Prefectura că „pentru preîntâmpinarea tulburării ordinii publice, cu ocazia judecării procesului studentului Corneliu Zelea Codreanu, am dispus formarea unui detaşament, compus din 5 companii a 80 de oameni sub comanda unui maior, care a primit consemnul pentru paza în oraş şi în jurul localului unde se judecă procesul“.
Într‑un final, Codreanu este adus la Focşani. În Focşani şi în celelalte oraşe au loc serioase tulburări, sunt sparte geamurile la peste 300 de case şi lăcaşuri de cult evreieşti şi se operează numeroase arestări. În timp ce se aştepta judecata, un ordin amână procesul, cu toate că juraţii fuseseră deja traşi la sorţi.
De la Focşani procesul este mutat la Turnu Severin, pentru data de 26 mai 1925. Aici, Codreanu este achitat, considerându‑se fapta sa legitimă apărare. În timp ce se întorcea de la Turnu Severin, în gară la Focşani s‑au suit în tren Hristache Solomon, Aristotel Gheorghiu şi Georgică Niculescu care i‑au spus: „Dacă nu am avut bucuria să avem procesul la noi, trebuie să faci nunta aici. Pe 14 iunie dorim să vii la Focşani. Vei găsi totul aranjat“. A doua zi, Corneliu Zelea Codreanu pleacă la Huşi unde face cununia civilă.
Nunta lui Codreanu
În ziua de 13 iunie 1925, soseşte în gara Focşani tânăra familie Codreanu, însoţită de rudele apropiate. Sunt întâmpinaţi de mai mulţi simpatizanţi. Conform descrierii unui martor ocular, M. Dimitriu, mirele „era un tânăr voinic, îmbrăcat în hainele lui tradiţionale, adică în port bucovinean. Era un tânăr înalt cu o privire care fascina. Avea evident un fel de magnetism.
Ulterior a devenit şi mai vizibilă această atracţie pe care o difuza în rândul tinerilor, în rândul maselor. Elena, în splendoarea tinereţii, cu obrajii ca doi bujori de emoţii, nu prea înaltă, subţire la trup, dar energică, cu ochii într‑o permanentă mişcare, zâmbea fericită celor din jur, sprijinindu‑se de braţul zdravăn al soţului său“. De la gară sunt transportaţi cu toţii la casele generalului Macridescu.
În raportul Poliţiei către Ministerul de Interne se menţiona că au fost luate toate măsurile pentru ca pe perioada ceremoniei căsătoriei lui Corneliu Zelea Codreanu să nu aibă loc incidente xenofobe: „s‑a stabilit itinerariul pentru vehicolele ce trebuiau să vină din satele judeţului cu ocazia nunţii. De sâmbătă, 13 iunie, ora 12, s‑a dispus închiderea magazinelor evreieşti, iar nunta a fost organizată cu mare fast, cu multe steaguri multicolore, în pădurea de lângă Focşani, la Crângul Dreptăţii.
Duminică, 14 iunie, ora 10, oraşul se găsea în mare alai, flăcăi şi fete umblau îmbrăcaţi în costume naţionale, veniţi din satele judeţului şi din cele învecinate. Cununia a fost oficiată de nouă preoţi. Toată lumea a luat loc la masă. A început să plouă, iar mesenii au stat pe locurile lor“.
Referindu‑se la acest eveniment, Dimitriu relata: „Nunta lui Codreanu s‑a desfăşurat la Crâng. Asistenţa era formată din câteva zeci de mii de persoane (între 80.000 şi 100.000). Corneliu Codreanu împreună cu tânăra sa soţie Elena şi‑au făcut apariţia într‑un car tras de boi, bine decorat. Nunta era organizată în aer liber, era vară şi vreme foarte frumoasă“.
Amintindu‑şi de acele clipe, în decembrie 1935, Codreanu relata: „La 13 iunie, am plecat la Focşani, cu mama mea, tatăl meu, fraţii, surorile, mireasa şi socrii. Ajunşi acolo, am fost găzduiţi de generalul Macridescu. Acolo a venit, seara, comitetul de organizare a nunţii şi ne‑a spus că totul este aranjat şi că din celelalte oraşe sosiseră peste 30.000 de oameni, care fuseseră încartiruiţi cu toţii şi că vor mai sosi în timpul nopţii. Că toată lumea din Focşani (exceptând evreii) primeşte să găzduiască pe oaspeţi.
A doua zi dimineaţa, mi s‑a adus un cal – aşa era programul – şi după ce am trecut călare pe la casa miresei, am pornit în faţa unei coloane afară din oraş, la Crâng. Pe marginile şoselei, de o parte şi de alta lume, prin copaci erau copii, iar pe şosea veneau în urma mea naşii, în trăsuri ornate, în frunte cu profesorul A.C. Cuza şi generalul Macridescu, Hristache Solomon, colonelul Blezu, colonelul Cambreanu, Tudorancescu, Georgică Niculescu, maior Băgulescu şi alţii. Venea apoi carul miresei cu şase boi, împodobit cu flori. Apoi alte care ale nuntaşilor. În total 2.300 de care, trăsuri şi automobile, toate încărcate cu flori şi lume îmbrăcată în costume naţionale. Eu ajunsesem la şapte kilometri de oraş, în Crâng şi coada coloanei încă nu ieşise din Focşani“.
Filmul nunţii este confiscat şi ars
După încheierea cununiei religioase, tinerii miri sunt felicitaţi. Se încing apoi horele şi jocurile populare. După mai multe ore de petrecere se întind mesele pe iarba verde. Pe toată durata nunţii o echipă de cineaşti a filmat toate momentele importante din acea zi. După câteva săptămâni filmul va rula în Bucureşti, fiind prezentat doar de două ori, deoarece Ministerul de Interne confiscă filmul şi copia acestuia dându‑le foc. După terminarea nunţii tinerii căsătoriţi pleacă în voiaj la Băile Herculane, unde vor sta două săptămâni.
În cinstea acestui eveniment, A.C. Cuza şi Codreanu fac un apel către locuitorii din Judeţul Putna, să vină la Focşani să le boteze băieţii cu numele de Corneliu. Aproape 200 de familii cu copii se înscriu pentru acest eveniment, dar guvernul îl împiedică, decretând stare de asediu în oraş. Atunci organizatorii sunt nevoiţi să se retragă la Goleşti, apoi la Slobozia şi, cu toate impedimentele reuşesc să boteze 100 de copii, în ziua de 16 august 1925. După această ceremonie, familia Codreanu se îndreaptă către Iaşi.
„Nu mai aveam ghete, nici eu, nici soţia mea“
În toamna aceluiaşi an, familia Codreanu însoţită de prietenul lor Ion Moţa pleacă în Franţa, apoi la Grenoble. Corneliu urma să susţină examenul de doctorat, iar Moţa, licenţa. Un an mai târziu, Codreanu este nevoit să‑şi întrerupă examenele pentru a veni în ţară şi a candida ca deputat de Putna. În 1927, soţii Codreanu vor participa la nunta lui Ion Moţa, care se va căsători cu Iridenta, sora lui Codreanu, devenind astfel cumnaţi. Codreanu ia doctoratul şi se reîntorc în ţară.
La sfârşitul lui 1927, situaţia financiară se degradase destul de mult. Corneliu avea să noteze: „Căzusem pe capul bietului meu socru, care şi aşa, abia putea întreţine, din mica sa leafă, pe cei cinci copii ai lui. Locuiam într‑o cameră, iar în celelalte două, şapte suflete. Înţelegând însă situaţia în care mă găseam, datorită marii lui iubiri pentru cauza românească, nu mi‑a spus niciodată nimic, deşi vedeam că pe zi ce merge, se încovoia tot mai mult sub povara greutăţilor“.
Totuşi, în deceniul următor, cei doi reuşesc să înfieze o nepoată, Cătălina, iar Codreanu inaugurează sediul organizaţiei „Casa Verde“ şi este ales deputat. În noaptea de 29/30 noiembrie 1938, Codreanu este asasinat, în condiţiile cunoscute. Şi asupra Elenei plana pericolul morţii, de aceea se impunea ca ea să dispară din viaţa cotidiană.
Acuzată de Antonescu, închisă de comunişti
Despre situaţia Elenei Codreanu aflăm din însemnările lui Dimitriu, cel care avea să preia, o parte din frâiele Mişcării legionare, în urma morţii lui Horia Sima: „După asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, soţia acestuia a fost lăsată o perioadă în pace, mai ales că a reuşit să se ascundă în Ardeal, undeva în Munţii Apuseni şi de acolo reuşind să fugă în Cehoslovacia, împreună cu fetiţa pe care o adoptaseră. Fetiţa, Cătălina, era copilul unor rude. Împreună cu Cătălina, doamna Codreanu a ajuns la Praga, de unde a comunicat la Berlin, lui Ciorogaru, unde se găsesc şi că doresc să ajungă la Berlin.
Eu am fost trimis la Praga să le aduc la Berlin. Am reuşit să o aduc pe doamnă cu câteva ore înainte ca trupele germane să ocupe complet Cehia, la 15 martie 1939. Elena Codreanu a rămas în continuare la Berlin, a fost primită cu toată condescendenţa de grupul nostru, Sima, Papanace şi ceilalţi“.
În toamna anului 1940, Mişcarea legionară accede la putere alături de generalul Ion Antonescu. Elena Codreanu se reîntoarce în ţară. Ea se va stabili la Huşi, în casa părintească a soţului şi luptă pentru reabilitarea memoriei acestuia. Ca urmare, vor avea loc alte procese, ocazie cu care se vor anula sentinţele primite de Codreanu şi de camarazii săi.
După rebeliunea legionară din iarna lui 1941, conform mărturiilor aceluiaşi Dimitriu, „generalul a încercat să o acuze pe Elena Codreanu de anumite nereguli, care ţineau de Codul Penal, dar s‑a dovedit în final că acuzaţiile nu erau fondate, aşa că a fost lăsată în pace“. La venirea comuniştilor, Elena Codreanu, fără a fi judecată, este închisă şi apoi deportată în Câmpia Bărăganului. Timp de zece ani va trece prin închisorile de la Mislea, Târgşor, Arad, Oradea.
Va fi trimisă apoi, pentru cinci ani, în lagărul de muncă de la Loteşti, unde va sta doi ani. Aici, l‑a cunoscut pe B. Praporgescu, fiul generalului Praporgescu, cu care se va căsători, din dorinţa de a‑şi schimba numele. La puţin timp după eliberare rămâne din nou văduvă, retrăgându‑se pentru restul zilelor la o soră care trăia în Moldova. Spre sfârşitul vieţii revine în Bucureşti, unde la vârsta de 92 de ani, moare pe 5 septembrie 1994.
Nunta, în vizorul Siguranţei
Cum era de aşteptat, autorităţile de la Bucureşti sesizează rapid caracterul politic al evenimentului de la Focşani. Siguranţa Statului se vâră pe fir. Documentele descoperite de noi în Arhiva SRI şi publicate în premieră absolută scot în relief principala preocupare a autorităţilor: posibilitatea ca nunta să fie prilejul unor manifestări antisemite violente.
Brigada de Siguranţă
Focşani expediază la Centru două manifeste răspândite de organizatorii nunţii: „Apelul către cetăţeni“ şi „Invitaţiune“. Potrivit celor două documente, reproduse în acest număr, organizatorii îşi propun să facă din nunta lui Corneliu Zelea Codreanu o uriaşă manifestare în favoarea celui de curând achitat în cazul prefectului de Iaşi. Asemănător, un alt document, „Afişul nunţii“, vorbeşte de „măreaţa sărbătoare a neamului nostru“.
Pe plan local, Poliţia oraşului Focşani – aşa cum se vede dintr-o adresă Confidenţială trimisă Directorului General al Siguranţei Statului – semnalează îngrijorarea populaţiei evreieşti (numeroasă în această parte a ţării), precum şi măsurile luate de Prefect.
Cele două telegrame cifrate trimise de Siguranţa Generală Serviciilor de Siguranţă, dar şi Poliţiilor din localităţile de pe traseul căii ferate spre Focşani, ne dezvăluie măsurile luate de autorităţi pentru a preîntâmpina manifestările antisemite cu prilejul nunţii. Documentele din Arhiva SRI sunt o nouă dovadă că nunta lui Corneliu Zelea Codreanu a fost gândită de viitorul lider al Legiunii, dar şi de susţinătorii săi din Focşani ca o manifestare eminamente politică.
0 comments:
Post a Comment