Argintul coloidal - de la A la Z

de Lucian Milea Prima parte a acestui articol: Argintul coloidal - de la A la Z (1) Cum poate fi utilizat argintul coloidal? Argintul coloidal poate fi utilizat în mai multe moduri, în funcţie de localizarea afecţiunii de tratat: oral (ingerat sau băut); inhalat sub formă de vapori foarte fini; sub formă de clismă; la nivel vaginal, pulverizat local sau adăugat la spălături; sub formă de picături în ochi, urechi şi nas sau aplicat topic, pe piele (cu o sticlă cu pulverizator sau cu bandaje îmbibate cu soluţie). Administrat oral, argintul coloidal este absorbit din gură în sânge, apoi transportat rapid la celulele organismului. Ţinerea acestui lichid sub limbă, câteva zeci de secunde înainte de înghiţire, poate duce la absorbţia mai rapidă. În trei-patru zile, particulele de argint se pot acumula în ţesuturi în cantitate suficientă pentru a putea deja observa efectele benefice. În cazul expunerii frecvente la germeni patogeni, unii specialişti recomandă un aport zilnic de argint coloidal, ca protecţie. Mulţi terapeuţi naturişti consideră că viaţa a milioane de persoane, care sunt susceptibile să dezvolte infecţii cronice minore, poate fi îmbunătăţită prin administrarea preventivă a argintului coloidal. Doza depinde şi ea de scopul urmărit. În general, doza de întreţinere recomandată pentru uz intern, pentru adulţi, este de o lingură cu argint coloidal pe zi (10 ml în concentraţie de 10 ppm). Bineînţeles, cantitatea diferă în funcţie de concentraţie. Această cantitate, considerată „nutritivă”, asigură aceeaşi cantitate de argint pe care o asigură dieta zilnică a unui adult de la începutul secolului XX, înainte ca solul să fie sărăcit de oligoelemente prin exploatare excesivă. Se estimează că în prezent solul din SUA mai conţine, în medie, doar 15% din oligomineralele existente în anul 1900. Argintul coloidal poate fi utilizat cu succes şi sub formă de cură generală de purificare şi detoxifiere. În acest caz, doza poate varia de la 1 la 4 linguri pe zi. În cazul unor afecţiuni severe şi boli cronice, doza trebuie adaptată în funcţie de reacţia organismului, sub îndrumarea unui medic competent. În general, orice cantitate peste 5 linguri pe zi este considerată doză „terapeutică”. Unii terapeuţi relatează că au administrat cu succes unor pacienţi cu infecţii grave, considerate incurabile, până la 450 ml de argint coloidal (10 ppm) pe zi, timp de două săptămâni! În cazul unor arsuri minore, o acumulare de argint coloidal în organism poate grăbi vindecarea, reduce posibilitatea infecţiilor şi a cicatricelor. În unele cazuri medicale grave, precum cangrenele, medicii au utilizat de multe ori injectarea directă a zonei afectate. Au fost raportate multe cazuri de salvare a membrelor infectate de la amputare, atunci când a fost iniţiat tratamentul cu argint coloidal. Efecte secundare Nu s-a dovedit că ar exista efecte secundare ale terapiei cu argint coloidal, deoarece acesta nu este toxic şi nu afectează ficatul, rinichii sau alt organ al corpului. Argintul coloidal nu interacţionează cu niciun alt medicament sau remediu. Argintul coloidal este eliminat prin rinichi, sistemul limfatic şi sistemul circulator, după o perioadă de timp de la ingerare. În cazul utilizării unor suspensii de argint cu particule de dimensiuni mari (peste 0,4 microni) eliminarea poate dura mai mult sau chiar se pot produce acumulări de argint în organism; acestea nu au efecte secundare nocive asupra stării de sănătate, dar pot duce, teoretic, la pigmentari gri-albăstrii ale pielii, după ani de consum excesiv. De asemenea, consumul excesiv al sărurilor de argint a produs în unele cazuri efecte similare, cunoscute încă din secolul al XIX-lea sub numele de Argyria. Tocmai de aceea NU se recomandă folosirea sărurilor de argint şi nici folosirea sărurilor pentru accelerarea procesului de obţinere a argintului coloidal. Deoarece se absoarbe în sânge înainte de a ajunge în intestinul gros, argintul coloidal nu afectează flora benefică din tractul digestiv, dacă este administrat în cantităţi rezonabile. În cazul unor doze mai mari de 75 ml pe zi (10 ppm) au fost totuşi raportate diminuări ale florei intestinale benefice. În cazul dozelor de şoc poate fi necesară administrarea suplimentară de „probiotice". Ce spune medicina alopată? FDA (Administraţia Alimentelor şi a Medicamentelor din SUA) a permis utilizarea argintului coloidal în 1913. Literatura medicală din primele decenii ale secolului XX abundă de relatări cu privire la utilizarea cu succes a argintului, pentru a stimula sistemul imunitar al organismului. Începând cu al doilea război mondial, odată cu descoperirea şi producerea pe scară largă a antibioticelor, argintul coloidal şi alte remedii naturale au început să fie descurajate şi au ieşit din sfera preocupărilor medicinei alopate. Din acel moment, industria farmaceutică s-a ocupat îndeosebi de produsele medicamentoase chimice, ce aduceau un profit crescut. În anul 1983, Ministerul Sănătăţii din SUA a recunoscut şi a aprobat argintul coloidal ca fiind un medicament fără reacţii adverse, care se poate elibera fără reţetă de la medicul specialist. În anul 1991, FDA a clasificat argintul coloidal ca un medicament anterior anului 1938. O scrisoare a FDA din 13.09.1991 afirma: „Aceste produse pot continua să fie comercializate... atât timp cât sunt promovate şi etichetate pentru aceleaşi utilizări ca în anul 1938 şi atât timp cât sunt fabricate prin metoda iniţială.” În anul 1999 FDA a interzis medicamentele ce se bazează pe argint, folosind motivul că nu se cunoaşte formula acestor produse şi că ele pretind a vindeca prea multe boli, fără dovezi ştiinţifice: „Aceste produse sunt etichetate pentru tratarea adulţilor şi a copiilor de boli incluzând HIV, SIDA, cancer, tuberculoză, malarie, lupus, sifilis, scarlatină, zona zoster, herpes, pneumonie, febră tifoidă, tetanos şi multe altele”. Un alt motiv al interzicerii medicamentelor pe bază de argint coloidal a fost asocierea forţată a acestora cu o boală numită Argyria, definită de Fuchs în anul 1840, ce constă în colorarea epidermei cu nuanţe gri-albăstrui, datorită depunerilor de argint (nitratul de argint era folosit în secolul al XIX-lea în cazuri de epilepsie, tabes doeralis, dezechilibre nervoase etc.). În urma acestei decizii a FDA, un producător american de argint coloidal a adresat FDA o scrisoare prin care solicită ca, în baza legii libertăţii de informare, să i se furnizeze următoarele informaţii: 1. Numărul de decese provocate de consumul de argint coloidal. 2. Numărul de reacţii alergice la consumul de argint coloidal. 3. Numărul de interacţiuni medicamentoase dăunătoare, ale medicamentelor OTC sau prescrise, în combinaţie cu argintul coloidal. 4. Numărul de cazuri de Argyria raportate, datorate consumului de argint coloidal fabricat prin metode electrice AC sau DC. 5. Numărul cazurilor de Argyria, datorate consumului de argint coloidal ce nu conţine stabilizatori proteici. Răspunsul FDA a fost năucitor: „Am căutat în înregistrările de la Sistemul de raportare a Evenimentelor adverse (AERS) al FDA şi am fost în imposibilitatea de a localiza vreun caz care să corespundă solicitării dumneavoastră. Taxele de $ 3.50 (...) vor fi incluse într-o factură lunară.” Ne întrebăm ce „dovezi ştiinţifice” în favoarea argintului coloidal dorea FDA când a luat decizia să-l interzică, de vreme ce a putut afirma, într-o hotărâre oficială, că „utilizarea fără discernământ a soluţiilor coloidale de argint a dus la cazuri de Argyria, decolorarea permanentă a pielii şi a ţesuturilor profunde, de culoare albastră-gri.”, fără a avea nici cea mai mică dovadă! Agenţia de Protecţie a Mediului (EPA) din SUA admite ca fiind nepericuloasă (nu se precizează care ar fi pericolul n.n.) o doză maximă zilnică de 350 micrograme de argint pe zi, pentru un adult cu o greutate de 70 kilograme (kg) şi consideră (în alt raport) ca fiind critică o doză de 1mg. Facem aici observaţia că este vorba de argint, în general şi nu de argintul coloidal. În continuare, EPA afirmă: „Argyria este cauzată de acelaşi mecanism care este implicat în developarea fotografiilor. Este acelaşi lucru. Dacă se expune la lumină o sare de argint, o parte din ea se va reduce la argint metalic. Apoi, dacă aveţi un revelator (cofeina este un bun revelator) într-o soluţie alcalină (sângele este alcalin, în mod normal), argintul suplimentar va precipita din compus în particule metalice, care vor creşte. Acesta este procesul fotografic şi astfel se dobândeşte Argyria”. Este clar în acest caz că EPA se referă la sărurile de argint, mai precis la halogenuri, acestea fiind cele utilizate în tehnica fotografică. Argyria este, deci, cauzată de consumul excesiv de săruri de argint. Argintul coloidal este compus din particule metalice şi nu are de-a face cu tehnica fotografică. Dacă ar fi, totuşi, să impunem aceste doze şi pentru argintul coloidal, acestea ar corespunde unui consum zilnic de 70 ml (respectiv 200 ml) argint coloidal de 5 ppm sau 35 ml (respectiv 100 ml) argint coloidal de 10 ppm. Mai multe organizaţii guvernamentale (Elveţia, Germania, Australia, Israel etc.) şi-au dat acordul în folosirea argintului coloidal (Ag+) şi a peroxidului de hidrogen (H2O2), ca dezinfectant al apei, în cantităţi prevăzute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (MLC - valoarea maximă conţinută de până la 0,08 ppm-0,1 ppm). Supliment alimentar În timp ce organizaţiile guvernamentale responsabile cu „sănătatea populaţiei” nu fac nicio cercetare pentru a lămuri problema argintului coloidal şi a efectelor sale, străduindu-se însă să-i limiteze sfera de utilizare, milioane şi milioane de utilizatori mulţumiţi doresc să-l aibă în continuare. De asemenea, există şi un număr tot mai mare de producători care intră pe piaţă cu o gamă largă de produse noi pe bază de argint. Între timp, mărturiile cu privire la efectele surprinzătoare, adeseori considerate miraculoase, ale argintului coloidal sunt într-o continuă creştere, el nu este considerat ca făcând parte dintre tratamentele terapeutice alopate, nici alternative şi este distribuit, cel mai adesea, sub titulatura de „supliment alimentar”. Manufacturarea argintului coloidal Neavând acces la aparatură sofisticată de testare, unii entuziaşti ai argintului coloidal au început să şi-l producă singuri. Astfel, deşi nu vor avea posibilitatea de a cunoaşte cu precizie rezultatul, vor putea avea o idee destul de bună asupra lui, controlând procesul şi calitatea ingredientelor. Astfel, ei pot fi siguri că obţin un argint coloidal real, precum cel descris în literatura de specialitate. Metoda de curent continuu şi de „joasă tensiune” este cea mai adecvată pentru a produce argint coloidal acasă. Câteva baterii pot fi conectate în serie la doi electrozi de argint şi introduse într-un pahar (250 ml) cu apă distilată. Acest proces va determina desprinderea de electrozi a unor particule mici de argint, ce vor intra în apă. Acest proces este şi foarte uşor de greşit, astfel că majoritatea celor care îşi produc argint coloidal la domiciliu obţin produse de calitate inferioară. Unde se greşeşte? Mulţi dintre cei care au greşit au folosit un electrolit, de exemplu o soluţie de sare de bucătărie, în locul apei distilate. Aceasta a generat obţinerea unei soluţii ionice cu o suspensie de particule de argint de mărime mare (0,05 - 0,15 microni) şi nu a unui coloid de argint pur. Aspectul acestui gen de produs este alb-tulbure şi tinde să se precipite, dacă nu este agitat constant. Unii dintre cei care au consumat în exces astfel de suspensii cu săruri de argint, precum senatorul american Stan Jones, au dobândit o forma de Argyria. Alţii au făcut o greşeală mai puţin gravă, dar cu efecte negative evidente asupra calităţii produsului: în locul apei distilate (chiar bidistilate) au folosit apa filtrată. Produsul rezultat a conţinut şi alte minerale ce erau prezente în apa filtrată, precum şi unii compuşi ai argintului. Metoda corectă, propusă de Dr. Peter A. Lindermann, presupune folosirea apei distilate de calitate superioară şi a aştepta până când reacţia porneşte. Apa deionizată nu este adecvată pentru acest proces, pentru că nu permite trecerea curentului electric. Electrozii pot fi confecţionaţi din argint fin cu puritate minimă de 99,99% (cel mai recomandat este 99,9999%). Argintul cu o puritate scăzută nu este deloc recomandat, deoarece aliajul ce formează partea impură a argintului poate conţine metale grele cu efect toxic asupra organismului. Este esenţial ca apa folosită să fie dublu distilată, adică de o puritate foarte mare. În caz contrar, unele impurităţi din apă se pot combina cu argintul formând săruri nedorite. Electrozii trebuie să fie aşezaţi echidistant pe toată lungimea lor (din lichid). Controlul curentului electric poate avea ca rezultat modificarea mărimii particulelor şi a vitezei de reacţie. Valorile mici ale curentului electric produc, în general, particule de dimensiuni mai mici. Pe de altă parte, curenţii mici determină o viteză mică de fabricaţie a argintului coloidal, deci el se va produce într-o perioadă de timp mai îndelungată. Astfel, pentru a produce o anumită cantitate de argint coloidal de calitate, sunt necesare instalaţii mai mari sau mai multe decât pentru cel de calitate mai slabă. Dacă nu există posibilitatea controlării/măsurării curentului, cercetătorul Peter A. Lindermann recomandă folosirea unei surse de tensiune de aproximativ 30V sau un set de baterii înseriate pentru a obţine 36V. În această variantă, procesul trebuie oprit dacă în jurul electrozilor apar culori mai închise decât galbenul, ceea ce ar indica apariţia particulelor de dimensiuni peste 50nm. O altă variabilă care influenţează dimensiunea particulelor este temperatura apei. Temperatura mai mare creşte viteza procesului şi micşorează dimensiunile particulelor rezultate. După alimentarea circuitului, este necesar să se aştepte uneori chiar mai mult de 45 minute până să se observe ceva. Primele semne ale reacţiei vor consta în apariţia unei tente gălbui în jurul electrozilor. După câteva minute, procesul se va accelera şi „norii” galben-aurii se vor extinde mai mult, aşa încât coloidul va putea fi deja evidenţiat cu o lanternă, prin efect Faraday-Tyndall (detalii la final). După încheierea procesului şi extragerea electrozilor din recipient, culoarea galben-aurie se va dispersa, rămânând o tentă galben-aurie pentru coloidul rezultat. Aceasta corespunde unei concentraţii de aproximativ 3-5 ppm. Prin această metodă se pot obţine 200ml de argint coloidal de concentraţie 3-5 ppm, având particulele de dimensiuni mici, în aproximativ 1-2 de ore, dacă se respectă amperajul recomandat de 1 miliamperi. Dacă nu se respectă acest amperaj si se folosesc toţi cei 500 miliamperi ai setului de baterii de 36V, legate în serie, atunci se va obţine aceeaşi concentraţie în timp mult mai scurt, aproximativ 25-30 minute, însă dimensiunea particulelor va fi mult mai mare, ceea ce va face ca argintul coloidal să fie de calitate inferioară. Cel mai mare „secret” cu privire la fabricarea argintului coloidal de înaltă calitate este faptul că este aproape imposibilă standardizarea produselor. Argintul este sensibil la unele forţe naturale, ce nu au fost încă identificate ştiinţific. Chiar şi atunci când vasul, electrozii, apa şi tensiunea sunt identice, diferite loturi vor reacţiona cu viteze diferite în zile diferite. Viteza de reacţie poate varia cu peste 100%, în funcţie de zi. Într-o zi „normală”, timpul de reacţie până la apariţia „norului” galben-auriu este de o oră. În zilele „lente” pot trece şi trei ore înainte de apariţia acestuia. Datorită acestei variaţii, este întotdeauna înţelept să se urmărească reacţia cu un aparat de măsurat concentraţia particulelor de argint în soluţie (ppm - părţi per milion). De asemenea, aceasta se poate măsura şi „după ochi” folosindu-se o lanternă (prin evidenţierea efectului Faraday-Tyndall - foto), însă pentru început e bine să aveţi în dotare un dispozitiv de măsurare ppm-metru. Aceasta este cea mai uşoară modalitate de a standardiza producerea argintului coloidal. Calitatea argintului coloidal Există mulţi producători ce fabrică argint coloidal de diferite calităţi şi concentraţii. Criteriile de determinare a calităţii argintului coloidal sunt: dimensiunea particulelor, puritatea, concentraţia şi costul. Cel mai bun este argintul electrocoloidal, obţinut fără procese chimice, care conţine doar argint şi apă. Un argint coloidal de calitate conţine particule super-fine de argint, ce sunt suspendate un timp nedefinit în apă distilată sau demineralizată. Dacă argintul coloidal conţine deopotrivă atât nano-particule cât şi ioni de argint, el este cu atât mai bun cu cât proporţia particule/ioni este mai mare. Singura modalitate absolut sigură de a determina cât de coloidal şi cât de pur este un „argint coloidal” este analiza de laborator. Totuşi, pentru evaluarea unor caracteristici ale sale se pot folosi şi metode la îndemâna oricui. Aspectul argintului coloidal de cea mai bună calitate este transparent, cu o uşoară tentă galben aurie. Culorile mai întunecate indică de obicei o suspensie de particule prea mari, ce tind să se precipite în partea de jos a recipientului, şi nu coloizi reali. O culoare prea deschisă indică o concentraţie redusă de argint sau predominanţa argintului ionic (săruri de argint). Unii producători adaugă un colorant galben pentru a falsifica argintul coloidal de slabă concentraţie sau calitate, făcându-l să arate ca unul autentic. O metodă bună pentru a vedea dacă lichidul respectiv este un coloid este evidenţierea efectului Faraday-Tyndall. Acesta presupune trecerea unui fascicul intens de lumină printr-un flacon transparent plin cu lichid; dacă lichidul este coloidal, drumul luminii prin flacon va fi vizibil în formă de con, datorită împrăştierii luminii în particulele de coloid. Dacă lichidul respectiv este mai degrabă o suspensie, ce tinde să se precipite, având particule prea mari pentru a fi un coloid, conul va fi mai evident în partea inferioară a recipientului şi, eventual, vom putea observa un precipitat pe fundul vasului. O altă metodă de testare implică adăugarea de acid, bază sau sare peste soluţia respectivă de argint coloidal. Dacă lichidul conţine substanţe care nu reacţionează cu electrolitul adăugat, nu se petrece nimic nici după câteva zile. Dacă soluţia reacţionează cu electrolitul – bază cu acid, de exemplu – se observă imediat o transformare – în culoare, de exemplu. Dacă lichidul testat este într-adevăr argint coloidal (sau altă dispersie coloidală hidrofobă), atunci, într-o primă fază, nu se observă nimic iar mai apoi, în decurs de câteva minute sau ore, lichidul se clarifică, deoarece particulele de coloid îşi vor pierde sarcina electrică superficială pozitivă şi se vor putea aglomera în particule mai mari. Aceste particule mai mari vor cădea apoi pe fundul vasului unde, în general, se disting foarte greu pentru o concentraţie mică de argint. Dacă un produs conţine un stabilizator sau oligoelemente, altele decât argintul, este inferior. Dacă un produs necesită refrigerare, înseamnă că el conţine şi un alt element. Recipientul şi pipeta trebuie să fie din sticlă, plasticul nepermiţând păstrarea coloidului de argint pentru o perioadă îndelungată de timp. Recipientul nu trebuie să permită pătrunderea în interior a razelor ultraviolete. Cele mai potrivite culori pentru sticlele în care se pastrează argintul coloidal sunt: brun-chihlimbar închis şi albastru-cobalt. Unele produse cu concentraţii mari de argint (peste 50ppm) pot să nu fie foarte sigure, concentraţiile standard folosite de cabinetele medicale internaţionale fiind de 3-5 sau 10ppm. DACA DORITI ARGINT COLOIDAL CONTACTATI-MA PE ADRESA DE EMAIL DE PE BLOG

Posted in: argint coloidal,medicina naturista,terapii naturiste