> Statia de metrou Washington DC intr-o
> dimineata friguroasa de ianuarie 2007. Un om canta la vioara
> 6 piese de Bach timp de 45 de minute. In acest timp,
> aproximativ 2 milioane de oameni trec prin statie in toate
> directiile, majoritatea mergand spre serviciu..
>
> Dupa 3 minute, un barbat intre doua varste il observa pe
> violinist cantand. Se opreste pentru cateva secunde dupa
> care pleaca mai departe, grabit.
>
> 4 minute mai tarziu, violonistul primeste primul dolar:
> o femeie ii arunca un dolar in cutia viorii si isi
> continua drumul, fara sa se operasca.
>
> Dupa 6 minute, un tanar se opreste, sprijinindu-se de zid,
> si il asculta. Apoi se uita la ceas si pleaca grabit.
>
> Dupa minute, un baietel de 3 ani se opreste dar mama
> lui il impinge mai departe.. Copilul se opreste iar si se
> uita la violinist. In final, mama il prinde de mana si il
> trage dupa ea. Copilul merge, dar tine capul intors si se
> uita la cel care canta. La fel s-a intampat cu mai multi
> copii care au trecut pe acolo. Dar toti parintii, fara
> exceptie, i-au tras pe copii dupa ei si si-au continuat
> drumul.
>
> 45 de minute violonistul a cantat. Doar 6 oameni s-au
> oprit pentru o perioada putin mai lunga sa il asculte.
> Cam 20 de persoane i-au dat bani din mers. A strans in
> total 32 de dolari.
>
> Dupa aproape o ora si-a strans lucrurile si a plecat, fara
> sa fie bagat in seama de cineva. Nimeni nu l-a aplaudat
> sau l-a laudat.
>
> Niciunul dintre cei care au trecut prin statie nu a stiut
> ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai mari
> muzicieni din lume, canta unele dintre cele mai frumoase
> melodii scrise vreodata, la o vioara a carei valoare este
> estimata intre 3 si 5 milioane de dolari. Cu doua
> zile inainte, Joshua Bell a concertat cu casa inchisa la un
> teatru din Boston , unde un bilet costa de la 100 de
> dolari in sus.
>
> Aceasta e o poveste adevarata. Joshua Bell cantand
> singur in statia de metrou, o actiune organizata de
> Washington Post, ca parte a unui experiment social despre
> perceptie, gust si prioritatile oamenilor.
>
>
> Intrebarea care a reiesit: intr-o ambianta si la o ora
> nepotrivite, putem distinge ceva frumos ? Ne oprim
> pentru a aprecia frumusetea ?
> Recunoastem talentul intru-un context neasteptat ?
>
> Una dintre posibilele concluzii care au reiesit din acest
> experiment, ar putea fi: daca nu avem un moment in care
> sa ne oprim si sa il ascultam pe unul dintre cei mai buni
> interpreti din lume, cantand unele dintre cele mai
> frumoase melodii scrise vreodata, la unul dintre cele mai
> fine instrumente... cate alte lucruri trecem cu vederea ?
Picuri de lumină - Reflexii in oglindă S51/2024
4 hours ago
2 comments:
Senzaţional experimentul! Îmi permit să-ţi povestesc şi eu o întâmplare, mult mai banală, dar f dragă mie. Cel mai frumos gest pe care l-am primit vreodată a venit din partea unui total necunoscut, într-o primăvară banală. Eram la metrou, veneam de la servici, obosită, absentă şi uşor blazată. Era 9 martie. Mi-a ieşit deodată în faţă un băiat, nu-mi aduc aminte decât că era înalt şi slab, mi-a întins o floare şi mi-a zâmbit. M-a întrebat dacă îi permit să-mi ofere o floare într-o zi nespecială. I-am zâmbit înapoi, am primit floarea şi l-am pupat pe obraz. Mi-a mulţumit că mai există femei care pot primi o floare de la un necunoscut, fără să fugă, fără să se uite urât şi suspicios, fără să se apere cu poşeta. Am plecat mai departe, convinsă că primăvara aia nu mai era aşa banală :)
doamne ce frumos-imi aduc aminte de flower power perioada in care hipiotii ieseau la colturi de strada si ofereau flori trecatorilor...mi-e dor de iubirea dintre noi..
Post a Comment