> Statia de metrou Washington DC intr-o
> dimineata friguroasa de ianuarie 2007. Un om canta la vioara
> 6 piese de Bach timp de 45 de minute. In acest timp,
> aproximativ 2 milioane de oameni trec prin statie in toate
> directiile, majoritatea mergand spre serviciu..
>
> Dupa 3 minute, un barbat intre doua varste il observa pe
> violinist cantand. Se opreste pentru cateva secunde dupa
> care pleaca mai departe, grabit.
>
> 4 minute mai tarziu, violonistul primeste primul dolar:
> o femeie ii arunca un dolar in cutia viorii si isi
> continua drumul, fara sa se operasca.
>
> Dupa 6 minute, un tanar se opreste, sprijinindu-se de zid,
> si il asculta. Apoi se uita la ceas si pleaca grabit.
>
> Dupa minute, un baietel de 3 ani se opreste dar mama
> lui il impinge mai departe.. Copilul se opreste iar si se
> uita la violinist. In final, mama il prinde de mana si il
> trage dupa ea. Copilul merge, dar tine capul intors si se
> uita la cel care canta. La fel s-a intampat cu mai multi
> copii care au trecut pe acolo. Dar toti parintii, fara
> exceptie, i-au tras pe copii dupa ei si si-au continuat
> drumul.
>
> 45 de minute violonistul a cantat. Doar 6 oameni s-au
> oprit pentru o perioada putin mai lunga sa il asculte.
> Cam 20 de persoane i-au dat bani din mers. A strans in
> total 32 de dolari.
>
> Dupa aproape o ora si-a strans lucrurile si a plecat, fara
> sa fie bagat in seama de cineva. Nimeni nu l-a aplaudat
> sau l-a laudat.
>
> Niciunul dintre cei care au trecut prin statie nu a stiut
> ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai mari
> muzicieni din lume, canta unele dintre cele mai frumoase
> melodii scrise vreodata, la o vioara a carei valoare este
> estimata intre 3 si 5 milioane de dolari. Cu doua
> zile inainte, Joshua Bell a concertat cu casa inchisa la un
> teatru din Boston , unde un bilet costa de la 100 de
> dolari in sus.
>
> Aceasta e o poveste adevarata. Joshua Bell cantand
> singur in statia de metrou, o actiune organizata de
> Washington Post, ca parte a unui experiment social despre
> perceptie, gust si prioritatile oamenilor.
>
>
> Intrebarea care a reiesit: intr-o ambianta si la o ora
> nepotrivite, putem distinge ceva frumos ? Ne oprim
> pentru a aprecia frumusetea ?
> Recunoastem talentul intru-un context neasteptat ?
>
> Una dintre posibilele concluzii care au reiesit din acest
> experiment, ar putea fi: daca nu avem un moment in care
> sa ne oprim si sa il ascultam pe unul dintre cei mai buni
> interpreti din lume, cantand unele dintre cele mai
> frumoase melodii scrise vreodata, la unul dintre cele mai
> fine instrumente... cate alte lucruri trecem cu vederea ?
