John: Taisha, ne-ai vorbit despre termeni gasiti in cartea ta, "Trecerea vrajitorilor". Mai vorbeste-ne putin despre aceasta carte si conceptele gasite in ea.
Taisha: prima jumatate a cartii se refera la recapitulare si explica in detaliu cum se face, experientele mele personale cu ea si dificultatile procedurii. Cred ca acestlucru imbie cititorul sa practice singur. Este o invitatie, pentru oricine, pentru ca un vrajitor nu face parte dintr-un grup elitist si nici nu trebuie sa fii selectat sau sa ai drept guru un vrajitor. NU, oricine poate lua cartea si sa faca ce este scris acolo. Si asta inseamna a valida prin propria noastra experienta ceva.
Cind am capatat mai multa energie, am fost prezentata lui Don Juan si altor membrii ai grupului sau.Intilnirile cu ei si ceea ce m-au invatat este descris in carte. Mi s-au dat anumite practici de privire, de non actiune, si pase magice care lucreaza direct cu corpul din vis, anumite miscari si respiratii care il activeaza si curata anumiti centrii energetici ca punctul de asamblare sa se miste fluid.
In a doua parte a cartii am descris cum ei au crezut ca sint gata sa fac trecerea vrajitorilor, care de fapt este o miscrae a punctului de asamblare pregatita de recapitulare. Eu traiam in casa si in casa exista o parte stinga in care nu aveam voie sa intru. La un moment dat ei au decis ca sint gata sa ii intilnesc pe ceilalti membrii ai grupului care ma asteptau in partea stinga a casei, ceea ce era de fapt doar o miscare a punctului de asamblare intr-o realitate diferita, deoarece partea stinga a casei nu exista in aceasta realitate consensuala.
Asa ca am facut o serie de tehnici si miscari ce invocau Intentia. Corpul meu din vis era deja capabil sa se activeze, desigur si cu ajutorul Nelidei care era linga mine. Mi l-am activat, adica mi-am mutat punctul de asamblare, dar in loc sa il mut armonios intr-o anumita pozitie acolo unde ei ma asteptau, el s-a mutat haotic intr-un loc pe care nu il recunosteam. Mai rau, nu imi mai puteam aduce aminte de aceasta realitate consensuala. Uneori acest lucru se intimpla cind nu avem destul control.Este o miscare neregulata si necontrolata a punctului de asamblre.
De aceea un al tip de antrenament mi-a fost impus. M-am regasit intr-o padurice de copaci, intr-o casa in copaci ce se afla in fata casei. Dar ceea ce nu intelesesem de fapt era ca nu ma trezisem. Punctul meu de asamblare nu se mutase in pozitia lui normala, dinainte. Se mutase intr-o pozitie din alta realitate, insa din fericire destul de apropiata de aceasta. Asa ca a doua parte a antrenamentului meu s-a preocupat de stalking care este arta stabilizarii punctului de asamblare oricare ar fi acesta. Antrenamentul in sine s-a desfasurat sub supravegherea lui Emilito care nici el nu exista in aceasta realitate normala. El era intr-o pozitie a punctului de asmablare de vis. Asa ca eu de fapt m-am trezit intr-o lume a visatului pe care a trebuit s-o cultiv prin tehnica stalkerilor, s-o mentin si sa obtin un anumit control al corpului din vis.
Acest antrenament este foarte important, pentru ca nu are valoare daca iti muti punctul de asmablare dar nu poti sa-l stabilizezi. Din aceasta pozitie trebuie sa vinezi noua realitate si sa nu te sperii daca vezi monstrii sau aparitii...
Deci am inceput acest antrenament in casa din copaci deoarece acolo, fiind ridicata de la pamint, corpul din vis putea sa aiba noi perceptii, si se simtea real si solid ca si corpul normal...In afara de asta eram suspendata intr-un cuantum spatio-temporal, pentru ca nu exista decit prezentul si nici nu puteam vedea ce se afla mai departe de acea padurice care era foarte densa..eram intr-un fel de vid. Asa ca continuumul meu spatio-temporal era deranjat. De aceea instructiunile pe care le-am urmat, recapitularea din copaci a fost diferita de cea de pe pamint pentru ca ma separa de trecut si de spatiu, facindu-ma sa aduc in corpul din vis totul inapoi, sa-l consolidez si astfel sa ma pot baza pe el si sa-l folosesc.
Antrenamentul stalkerilor m-a facut sa fiu foarte fluida, sa mentin punctul de asmablare, dar sa fiu si capabila sa il mut. Insa iti trebuie sobrietate si control si multa disciplina pentru aceste manevre, pentru a explora o noua realitate si a o face sa devina reala. Noi ne creeam realitatile miscindu-ne.
Prin tehnicile de privire am vazut copacii fluidizindu-se si transformindu-se in virtejuri de energie, am vazut lumea fluida, nimic nu este fixat de fapt. Exista o miscare constanta-acesta este felul in care realitatea este creeata. Noi facem totul sa fie solid, material. Noi impunem lumii propriile noastre limitari. Dar nu exista nici un motiv pentru care sa nu ne expandam constiinta de fiinte simtitoare si sa nu vedem lumea asa cum este ea.
Tuesday, December 9, 2008
INTERVIU TAISHA ABELAR 2-STALKING
0 comments:
Post a Comment