PINK MONDAYS-The Woodman's Cottage

Uite ca se poate sa traim fericiti, self suficient, in sinul naturii, cu bani putini...ce frumos!


Daca doriti sa impartasiti cu noi ceva frumos, ca sa avem curajul sa incepem o alta saptamina de lucru cu buna dispozitie, atunci hit the button!

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Pământ primordial - Arhitectură ecologică benefică

publicat de - Matt

First Earth - Uncompromising Ecological Architecture-FULL MOVIE HERE

"Cineastul David Sheen explorează beneficiile potenţiale ale creării de sate ecologice, ca metodă de exprimare a respectului faţă de Pământ şi ca mijloc de constituire a unor comunităţi mai puternice.

Datorită extinderii suburbiilor, societatea noastră a devenit mai izolată şi mai dezmembrată ca oricând. Partizanii arhitecturii ecologice susţin că prin construirea din lut a caselor noastre şi lucrând împreună în comunităţi, putem redescoperi spiritualitatea şi compasiunea, care par să se fi rătăcit în vacarmul vieţii moderne."

Jason Buchanan

First Earth este un documentar fantastic, lansat în 2009, concretizând o vastă muncă de cercetare desfăşurată vreme de patru ani, pe patru continente, de regizorul David Sheen, ce militează în favoarea unei masive schimbări de paradigmă în arhitectură, prin revitalizarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale, favorizând un trai mai simplu, mai aproape de Pământ şi regenerarea comunităţilor rurale.

Un manifest vizual, filmat de pe coasta de vest a Americii până pe coasta de vest a Africii şi din Europa până în Asia, o pledoarie convingătoare pentru un adevăr demult uitat: casele din lut constituie cea mai sănătoasă şi mai ieftină alternativă posibilă, pentru lumea actuală, sufocată de beton, metal şi sticlă, în comunităţi urbane dezumanizante.

Sincer vorbind, am fost plăcut surprins de amploarea acestei mişcări, în favoarea arhitecturii tradiţionale, răspândită din plin în regiunea potenţial secesionistă Cascadia, din nodul Californiei şi până în Columbia Britanică, care tinde să transforme comunităţile suburbane în sate ecologice, mediu care, susţin localnicii, ar fi mai mult decât propice educării unor copii sănătoşi.

Filmul, publicat divizat, în forma celor 12 capitole ale sale, a avut peste 300.000 de vizionări înainte de lansarea sa oficială, deşi nu este, poate, un film care să vină cu multe soluţii, ci, mai degrabă, un film care susţine iniţiativele ce apelează la noi soluţii comunitare, mult mai apropiate de spiritualitate, decât varianta corporatist-meschină susţinută de economia speculativă actuală.

Documentarul subliniază asemănările şi, cine poate şti, poate chiar originile comune, pierdute în negura vremii, dintre tehnicile de construcţie ale caselor din lut, în aproape orice context cultural, în toate condiţiile sociale, de la comunităţile aşa-zisei lumi a treia, până la comunităţile rurale din ţările dezvoltate şi din deşerturile arabice, până în junglele urbane americane.

Într-o epocă a colapsului economic şi ecologic, a apogeului petrolier şi a altor condiţii convergente care solicită rezolvări urgente, filmul sugerează justificat, poate, că soluţia tuturor bolilor şi alienărilor noastre ar putea consta în simpla revenire la origini şi necesitatea de a gândi în termeni simpli, ca hrană, îmbrăcăminte, adăpost etc.

Ar trebui să ne remodelăm priorităţile şi să gândim diferit, mai mult la un cămin decât la o casă, termen rece, impersonal, secătuit parcă de semnificaţiile spirituale.

Majoritatea liderilor mişcărilor moderne, de reactualizare a construcţiilor din argilă, au fost intervievaţi în documentar, realizatorul fiind obligat să comaseze peste 100 de ore de filmări, în doar o oră şi jumătate de proiecte arhitecturale uimitoare şi cugetări înţelepte.

David Sheen, însuşi, nu este doar un simplu teoretician, ci o persoană implicată activ în documentare, proiectare şi construire de locuinţe ecologice, încă din 2001.

Şi-a desfăşurat ucenicia cu Ianto Evans şi Linda Smiley de la North American School of Natural Building şi cu Michael Smith de la Emerald Earth, specializându-se ulterior în biomimetism, studiul principiilor constructive naturale şi aplicarea lor în habitatele umane, împreună cu arhitectul Eugene Tsui, care, de asemenea, este unul dintre protagoniştii filmului.

Filmările au oferit ocazia de a face mii de fotografii ale unor construcţii din lut, din întreaga lume, care, în interesul răspândirii acestor informaţii, au fost publicate pe site, fiind considerate cumva un patrimoniu cultural universal.

Contrar credinţei comune, aceste construcţii din chirpici se dovedesc a fi extrem de rezistente şi putem admira cu ochii noştri construcţii vechi de sute de ani, ce au rezistat în climatul umed insular britanic sau aglomerările suprapuse, vechi de o mie de ani, din Taos Pueblo sau, mult mai convingătoare decât orice altceva, uimitoarele palate etajate din lut, din valea Hadhramaut a Yemenului, cele de la Shibam şi Tarim, fiind încorporate patrimoniului UNESCO.

Ce poate fi mai frumos, decât silueta zveltă a minaretului moscheii Al Muhdhar din Tarim, o scânteie de alb în climatul arid muntos înconjurător, care, cu cei 53 de metri ai săi, se înscrie în lista celor mai înalte structuri din lut ale Terrei ?

Abandonând tiparul liniar-rectangular al clădirilor convenţionale, care nu se regăseşte nicăieri în lumea naturală, putem reveni la liniile curbe universale, la o arhitectură izvorâtă din spirit şi comuniune umană, valori aproape abandonate sub presiunea competiţiei financiare distructive actuale.

Să fie totuşi o regulă general valabilă ?

Personal, înclin să cred răspund afirmativ, deşi exemple contrarii abundă, dar nu din cauza principiului în sine, ci tot a naturii umane, care nu poate abandona definitiv înclinarea spre kitsch sau tendinţa de a apela, pe parcurs, la materialele erei industriale, ce nu au nimic de-a face cu ecologia şi natura.

Şi exemplific: unul dintre prietenii regizorului, în plin Ecovillage Earthaven, a reuşit să realizeze un hibrid dezgustător, rămânând blocat, pe de o parte în tiparele structurilor rectangulare şi, pe de altă parte, apelând la materiale ca beton, armături metalice, folii de plastic, celuloză reciclată.

Au existat şi motivaţii: costuri reduse, izolare termică superioară, manoperă redusă etc., dar principiul a fost practic abandonat, fiindcă astfel de proiecte arhitecturale întreţin dependenţa de materiale prefabricate, care ştim, deja, încotro ne poate conduce.

În aceeaşi ordine de idei, aşa cum subliniam la început, filmul oferă alternativa şi nu soluţia finală, rămânând ca timpul şi, fireşte, opţiunea umană, să certifice validitatea conceptului biomimetic sau al naturalismului fără compromisuri.

Până atunci ar fi bine să nu uităm alte două simptome ale bolii civilizaţiei actuale, tratate mai mult sau mai puţin profund în film:

1. Exploatarea iraţională a culturilor, terenurilor şi fondului forestier are un efect malefic, care nu mai este de multă vreme o simplă ipoteză, ci a fost confirmat dramatic prin aşa-zisa "Dust Bowl".

Decenii de agricultură intensivă, fără rotaţia culturilor şi tăierea iresponsabilă a pădurilor, peste care s-au suprapus o secetă severă, au provocat între 1930 şi 1940, eroziunea totală a solului din cinci state americane, Oklahoma, Texas, New Mexico, Colorado şi Kansas, fiind afectaţi 400.000 kmp, a căror componentă fertilă a fost pur şi simplu cărată în Oceanul Atlantic, de furtuni uriaşe de praf, ce au afectat desigur şi marile oraşe de pe coasta de est a SUA.

Sute de mii de oameni şi-au părăsit fermele transformate în deşert, migrând spre alte state, precum California, ajungând să trăiască din venituri infime, la limita supravieţuirii.

2. Dezvoltarea dramatică a aglomerărilor urbane, justificată prin boom-ul industrial al anilor postbelici, a distrus comunităţile rurale, dislocând grupuri populaţionale uriaşe, pentru a servi drept forţă de muncă ieftină.

Relocarea ulterioară a fabricilor în ţări mult mai profitabile economic, unde se munceşte în condiţii de sclavie legală, a abandonat aceste comunităţi urbane, lăsate fără venituri şi fără viitor, creşterea ratei infracţionale şi izolarea socială accentuată fiind consecinţele previzibile.

Izolarea pare să facă, pe de altă parte, dintr-o strategie politică bine gândită a izolării comunitare, menită să distrugă orice urmă de compasiune sau solidaritate umană.

Dovada pare să ne fie oferită de reacţia brutală a autorităţilor, contra întrunirilor favorizate de proiectele gen Village Building Convergence sau Repair City, desfăşurate în oraşe ca Portland sau Oackland, unificarea comunităţilor din cartiere, indiferent de culoare, prin angrenarea entuziastă în astfel de programe comune, părând a fi privită ca o ameninţare la adresa totalitarismului "democratic" american.

Am tradus acest documentar cu aceeaşi plăcere resimţită la filmul Why Beauty Matters, fiindcă ambele subscriu aceluiaşi mesaj, al abandonului utilului de dragul utilului, al abandonului mercantilismului şi "progresismului" snob şi revenirea la spiritualitate, compasiune, comuniune şi solidaritate umană, la estetica originală a unei arhitecturi izvorâtă din pământul primordial planetar şi profund ancorată în acest pământ vital.

Download rapid ... subtitrare

link2


link download

sursa dezvaluiri

S-ar putea să îţi placă şi:

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

BORDEIELE DACILOR

Bordeiul dacilor

Autor: Cosmin PIRV

Arheologii clujeni reconstruiesc in comuna Taga locuinte traditionale din aceasta zona a tarii, incepind din neolitic pina in secolul al XIX-lea. Pina acum au fost ridicate doua astfel de case, dar parcul va avea in total 20 de locuinte. Parcul arheologic va face parte dintr-un circuit care va fi propus turistilor si care va fi deschis abia in 2013.

Scindura si stuf

Click pentru imagine marita

Click pentru imagine marita

O locuinta aproape scufundata in pamint, din care se vede doar acoperisul in forma de semicerc, facut din scinduri si stuf. Scarile, care coboara aproape un metru pina la intrarea in locuinta, sint conturate din lemn, iar spatiile ramase sint umplute cu pamint. Usa este masiva, din lemn. Iti trebuie ceva forta sa apesi pe clanta, de fapt o bucata de lemn, care angreneaza sistemul de inchidere, facut din acelasi material. Asa arata, cel putin de afara, bordeiul dacic, reconstruit de arheologii clujeni intr-un sit de pe raza comunei Taga, situata la circa 20 de kilometri de orasul Gherla. „L-am reconstruit exact la dimensiunile urmelor gasite pe Valea Mileului. Acolo am descoperit doua bordeie dacice, dar e posibil sa fie mai multe“, spune arheologul Mihai Mester de la Muzeul de Istorie din Gherla, unul dintre cei care se ocupa de acest sit.

Spatii delimitate

Click pentru imagine marita

Specialistul e mindru de ceea ce a realizat echipa lui si arata bucuros bordeiul oricui este interesat. In urma cu 2 luni, locul a fost vizitat de senatorul Adrian Paunescu, care le-a promis arheologilor sprijin pentru continuarea lucrarilor. Mihai Mester deschide grabit usa si explica dintr-o rasuflare aproape tot ceea este important de spus despre locuinta dacilor. „Acolo jos, linga usa, este cuptorul. Nu e facut din pietre dacice, dar acestea provin tot din acest sit“, spune Mihai Mester. Chiar linga cuptor, pe peretele din stinga, exista o zona delimitata de tarusi din lemn pe care este batuta o birna. Arheologul spune ca aceasta era zona de dormit, dar ca, probabil, membrii familiei de daci foloseau in acelasi scop si lavitele de pe dreapta, de fapt niste banci construite din birne de lemn. Locuinta nu are nici o fereastra, dar, la intrare, un trunchi gros de copac este asezat orizontal si era folosit pe post de banca.

Unicat in tara

Mihai Mester sustine ca, pe linga acest mobilier, in casele dacilor s-ar mai fi gasit uneltele agricole, covata de framintat, vasele de pastrare a alimentelor si, bineinteles, putina de brinza, dar ca nu a gasit inca astfel de obiecte. El este decis sa ramina citeva nopti in bordei, alaturi de echipa lui, ca sa vada daca se pot adapta stilului de viata al dacilor. Specialistul clujean este convins ca pe Valea Mileului a existat o mare asezare dacica. El spune ca descoperirea este cu atit mai importanta cu cit este rara pentru zona Transilvaniei, unde invazia romanilor a distrus satele dacilor. „Din cite stiu eu, acesta este singurul bordei dacic reconstruit“, a precizat Mester. El crede ca in zona Valea Mileului a existat o asezare a dacilor liberi, pentru ca „aristrocratia se gasea in cetati“. Zona era imprejmuita de patru santuri de aparare si o palisada.

Casa din neolitic

Click pentru imagine marita

La doar citiva metri de bordeiul dacic, arheologii au reconstruit si o locuinta din perioada neolitica. „Asta am ridicat-o chiar in locul in care am gasit urmele gropilor in care erau introduse birnele de sustinere a constructiei“, spune Mihai Mester. Locuinta din neolitic este mai mare, atit ca suprafata, cit si ca inaltime, decit bordeiul dacic si adapostea, potrivit arheologului clujean, familii de pina la sapte membri. „Am pus parii mari de sustinere, apoi alti pari intermediari pe fiecare perete, care au fost imbracati cu nuiele impletite si peste acestea s-a pus pamint lutos amestecat cu pleava“, descrie arheologul modul in care au fost construite locuintele.

Parc arheologic

Cele doua locuinte sint primele dintr-o serie de 20 care vor fi reconstruite in cadrul parcului arheologic din Taga. Specialistii sustin ca vor sa redea o istorie a locuintelor din neolitic pina in secolul al XIX-lea. In 2008, arheologii, ajutati de studenti aflati in practica, vor sa reconstruiasca doua colibe din perioada neolitica. Apoi, tot dupa un model descoperit pe Valea Mileului, vor fi refacute locuinte din epoca bronzului. „Chiar am gasit in sat oameni care au inceput sa demoleze o casa de secol XVIII-XIX si le-am spus ca o demolam noi ca sa o putem aduce in parc“, povesteste arheologul Mihai Mester. Locuintele vor fi construite in timp, astfel incit parcul va fi deschis oficial abia in 2013.

Descoperite intimplator

Click pentru imagine marita

Istoria sitului arheologic a inceput cu instalarea unei conducte de gaz pe raza comunei Taga, in 1995. Specialistii au descoperit, in timpul lucrarilor de descarcare arheologica, mai multe urme ale unor locuinte din neolitic, dar si din perioada dacilor. Situl se intinde acum pe o suprafata de 6 hectare, amplasate chiar in apropierea celui mai mare lac din comuna, o crescatorie piscola. Arheologul Mihai Mester, angajat al Muzeului de Istorie din Gherla, lucreaza pe acest santier inca de la inceput. Acum, alaturi de arheologul din Gherla, lucrarile sint coordonate de profesorul Gheorghe Lazarovici si de Zoea Maxim, de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj.

Circuit turistic

Parcul arheologic de la Taga urmeaza sa faca parte dintr-un circuit propus turistilor de autoritatile din zona. Acesta ar urma sa inceapa cu Gherla, localitate cunoscuta ca oras armenesc, sa continue la monumentele romanilor executati in anii ‘40 de armata horthysta din Taga, Sucutard si Muresenii de Cimpie si sa se termine in parcul din localitatea Taga.

Mesterul Manole

Click pentru imagine marita

„E frumoasa viata de arheolog, dar de la o virsta te cam dor salele“, spune rizind Mihai Mester. El lucreaza pe santierul din Taga din 1995 si spune ca exploatarea totala a arealului, din punct de vedere arheologic, va fi terminata abia peste „vreo trei generatii de arheologi“. Si toate acestea in conditiile in care Ministerul Culturii nu a alocat anul trecut nici un leu pentru continuarea sapaturilor sistematice din situl din Taga. Mester este insa convins ca lucrarile vor fi terminate, chiar daca pentru efectuarea lor va fi necesara accesarea fondurilor europene.

sursa monitorul de cluj

Read More

CASELE DE PAMINT

Temperaturile din ce in ce mai ridicate devin uneori insuportabile si ne determina sa apelam la instalarea in locuinte a unor sisteme de ventilatie si de izolatie. Studiile facute de un cercetator american au demonstrat, insa, ca termopanele si aerul conditionat afecteaza organismul, iar aerul din interior devine chiar mai poluat decat cel de afara.

Vaporii emanati de vopseaua de pe pereti, de lacul de pe podele sau din mobilierul modern din PAL si PFL, contin un gaz nociv, insesizabil, care retinut intre termopane, ne macină plamanii, ne corodeaza caile respiratorii si ne aburesc corneea. Aerul conditionat, recirculat prin conductele pline de praf si microorganisme, poate produce alergii grave, mai ales persoanelor sensibile.

Toate aceste "facilitati" sunt, de fapt, modalitati costisitoare de a ne ingreuna traiul, desi pe termen scurt efectele pot parea benefice. Ca in mai toate domeniile, fericirea este ca exista intotdeuna o metoda alternativa.

Catalogate drept "locuintele saracilor", casele din chirpici sau paianta par a fi, insa, cele mai sanatoase case si, totodata, cele mai rezistente la cutremur. Ca si materiale de constructie, chirpiciul sau painata sunt buni termoizolatori, primind caldura cu greutate si cedand-o lent. Lemnul, lutul si paiele - cele care stau la baza construirii unor astfel de case - sunt materiale ecologice, naturale, oferind un mediu interior sanatos, benefic.

Structura de rezistenta a caselor din chirpici este facuta din furci de lemn si impletituri de nuiele, in care se bate lutul cu paiele, or, se stie ca lemnul este foarte elastic, locuinta avand o mai mare rezistenta la cutremure decat a caselor construite pe structuri din beton sau caramida. Un alt avantaj incontestabil al caselor din chirpici sau din painata il reprezinta costul scazut al acestora.

Daca excludem ideile preconcepute si pretentiile impuse de contemporaneitate, dezavantajele unor constructii de acest fel sunt minore:

- casele din chirpici sau paianta nu suporta etajarea si nici modificarile ulterioare (cum ar fi recompartimentarea) - constructia fiind un tot bine inchegat;

- daca nu sunt intretinute o perioada mai lunga de timp intra intr-un proces de degradare greu de controlat.

Pentru a le conferi un aspect modern, casele din lut pot fi modificate si decorate conform standardelor actuale. Astfel ca: peretii, de obicei, construiti din craci uscate sau impletituri pe care se "bate" pamantul amestecat cu paie si balegar sau din caramizi de chirpici pot fi acoperiti cu finisaje moderne. In functie de buget puteti apela la o metoda simpla si deloc costisitoare, care consta in aplicarea pe pereti a unei plase de Buzau peste care se pune mortar si se tencuieste sau la una mai pretentioasa, cum ar fi tehnologia Tadelakt.

Tadelakt este o tehnica traditionala marocana, un fel de calcar special care se aplica sub forma de tencuiala, se compacteaza cu o piatra speciala de ceramica si, prin finisarea cu sapun si ceara se obtine o suprafata fascinanta, cu un luciu natural.

Foarte important este sa existe in toate incaperile podele din sapa de beton armat, peste care puteti aplica orice finisaje doriti, de la dusumeaua traditionala la parchetul laminat, mocheta, linoleum sau gresie.

Cat priveste amenajarea interioara puteti opta pentru oricare stil decorativ, conditia esentiala fiind aceea de a combina elementele astfel incat ele sa se armonizeze si sa creeze atmosfera dorita.

www.incasa.ro

Read More

ECO DOME-SIMPLU SI EFICIENT

Read More

ADEVARATII ECOLOGISTI

Un tinar cuplu din Wales cu un venit mediu anual de 10.000 dolari si-a construit propria casa ieftina, din material gasit peste tot: paie, pamint, lemn.

Ei si-au facut un website unde arata detaliile planurilor lor, poze si cum poti cu adevarat sa-ti construiesti o casa de pamint, cu mai putin de 5000 de dolari.

Ah, vremurile de odinioara, cind stramosii nostri locuiau in bordeie. Intotdeauna i-am invidiat, mai ales dupa ce am vazut la Muzeul Satului, intr-o zi de canicula torida, ce bine stateau oamenii pe vremuri, la racoare.

Poze luate de pe website:

Read More