Au trecut 22 de ani de la revoluție și problema câinilor fără stăpân nu s-a rezolvat. În București sunt, la ora actuală, în jur de 100.000 de câini, conform autorităților, și 40.000, conform ONG-urilor care militează anti-euthanasiere. În realitate, firește, nu știe nimeni câți sunt.
Numărul bucureștenilor mușcați, care au apelat la servicii medicale, în perioada 2009 – 2011 este de 31.278. Nu mai vorbim de faptul că au murit atât adulți cât și copii și că România este, în momentul de față, un câmp de luptă pe care se bat iubitorii fanatici ai cățeilor fără stăpân, susținuți de ONG-uri, cu cei care pur și simplu nu mai suportă să trăiască în teroare și să-și vadă copiii încolțiți de câte-o haită de 20 de câini furioși.
În același timp, pentru că urmează niște alegeri, politicienii exploatează din plin problema, fiind împărțiți în două tabere care vizează cele două mari categorii de alegători: PDL-ul, care susține euthanasierea, și USL-ul, care se opune.
În ce privește așa numita “lege a maidanezilor” (dacă nu vi se deschide din prima, dați reload), adoptată în noiembrie, care punea euthanasierea (după “consultarea populației”) în sarcina autorităților locale, ea a fost declarată neconstituțională în ianuarie 2012 și urmează să reintre curând în discuția Parlamentului.
Tocmai de aceea, vă propun să nu stăm cu mâinile-n sân. Găsiți AICI toate contactele parlamentarilor români (adrese de mail, de Facebook, de Twitter, de bloguri, chiar și adrese poștale). Ca să vă fie mai ușor, puteți downloada lista din josul paginii și apoi puteți s-o importați în Excel.
Haideți să-i bombardăm pe aleșii noștri parlamentari, pe toate canalele, cu scrisori și mesaje în care să le cerem SĂ NU MAI FIE CÂINI FĂRĂ STĂPÂN PE STRĂZI.
Eu o să le scriu, chiar astăzi, scrisoarea următoare (o puteți prelua și voi).
Stimate Domnule/Doamnă Parlamentar,
V-am ales în Parlamentul României ca să-mi reprezentați interesele și, în numele acestui principiu, îmi permit să vă aduc la cunoștință care este interesul meu în privința “legii câinilor fără stăpân”, care urmează să reintre curând în dezbatere.
Interesul meu este să pot circula în siguranță pe străzile orașului în care locuiesc, fără teama că o haită de câni m-ar putea încolți, mușca, mutila sau chiar omorî. Interesul meu este ca și copiii mei să poată circula liber, fără a fi expuși acestor riscuri.
Vă cer explicit să rezolvați această problemă definitiv și pentru totdeauna. NU MAI VREAU CÂINI FĂRĂ STĂPÂN PE STRĂZI și cred că, după 22 de ani în care această problemă a rămas nerezolvată, soluțiile de mijloc (adăposturi, încurajarea adopțiilor, descurajarea abandonului) s-au dovedit nefuncționale și sunt deja tardive.
SUNT DE ACORD CU EUTHANASIEREA și vă rog ca, în calitate de reprezentant al meu în Parlamentul României, să țineți cont de solicitarea mea. Îmi doresc o viață civilizată și depinde de dumneavoatră dacă o voi avea sau nu.
Sper că nu mă veți dezamăgi și că veți emite, în sfârșit, o lege funcțională și eficientă. Și mai sper că veți ține cont în primul rând de interesele mele de cetățean și de-abia apoi de interesele dumneavostră electorale imediate.
Vă mulțumesc,
Simona Tache
Asta e, eu o s-o fac și vă invit s-o faceți și voi, în număr cât mai mare. Nu mă bucură faptul că am ajuns la concluzia că niște animale nevinovate trebuie euthanasiate, dar nici nu mai suport să moară copii și oameni la fel de nevinovați.
Dacă trebuie să alegem între câinii fără stăpân și oameni (și se pare că așa trebuie, din moment ce 22 de ani nu au fost de-ajuns pentru rezolvarea acestei probleme prin soluții mai umane), eu aleg oamenii.
SURSA SIMONA TACHE
2 comments:
sincer nici eu,dar eutanasierea ma cutremura:(
de ce? cu injectii se face si ciinilor sau pisicilor bolnave...
Post a Comment