Un bătrân în vârstă de 68 de ani, din Teleorman, a fost snopit în bătaie de către jandarmii furioşi din Piaţa Universităţii. Bătrânul a fost înfăşcat de doi jandarmi care l-au lovit cu pumnii şi bastoanele în cap. În învălmăşeala creată pe moment, bătrânul plin de sânge a reuşit să scape din mâinile jandarmilor. Jurnalul Naţional vă prezintă în exclusivitate imagini cu bătrânul bătut cu bestialitate de jandarmi, dar şi convingerile omului pentru care a venit la Bucureşti să protesteze.
Sâmbătă dimineaţa, bătrânul Anghel C. Marin în vârstă de 68 de ani gospodărea prin ograda sa din satul Zimnicele, din Teleorman. Tocmai terminase de dat mâncarea la orătăniile din ogradă, când a auzit un zvon legat de protestele de la Bucureşti. A intrat pe furiş în casă, şi-a luat documentele, banii şi o agendă plină ochi cu poeme scrise la coada celor 54 de vaci şi vreo 55 de capre pe care le are în ogradă.
“Când ies cu ele la păscut, îmi iau agenda şi scriu poezii. Când ajung acasă, le recitesc şi le modifc câş după alţi autori”, recunoaşte cu zâmbetul pe buze bătrânul. A ieşit pe ascuns din casă pentru ca nu cumva cei doi băieţi ai săi să îl întoarcă din drum. Din Zimnicea s-a suit în primul autocar de Bucureşti.
Cu agenda şi documentele ascunse în pantaloni ca să nu le piardă, bătrânul a ajuns pe la orele 15.00 în Piaţa Universităţii. Întrebat de ce a venit tocmai în Bucureşti să protesteze, bătrânul a răspuns promt şi mândru: “Am venit ca să trăiţi voi tinerii mai bine. Mor pentru tineretul ăsta, dă-mă dracu’! Eu mi-am trăit viaţa.”
La Universitate, Anghel C. Marin s-a postat în primele rânduri gata oricând să rupă baricada ridicată de jandarmi la kilometrul Zero. Mic de statură, cu mâinile pline de bătături, vorbăreţ şi tot timpul pus pe glume deocheate, bătrânul Marin era îmbrăcat simplu, iar pe cap purta o cuşmă trasă pe frunte.
Dar, de-a lungul zilei spiritele s-au tot încins, iar după fiecare ciocnire nea Marin recita poeme din agenda sa. “De două ori m-au alergat jandarmii. Dar am scăpat. Am început să strigăm - Noi de aicea nu plecăm, nu plecăm acasă...” până când doi vlăjgani de la Jandarmerie au pus mâna pe el şi l-au extras din mulţime.
“Mi-au dat cu pulanul, cu pumnul. Eu mai ştiu cu ce au dat… La un moment dat am reuşit să scap din mâna lor şi am fugit să nu îmi rupă vreo coastă. M-au periat bine, dar am scăpat”, povesteşte victorios nea Marin, care din când în când îşi mângâia umflăturile din zona capului şi a umerilor săi obosiţi de muncă.
Puţin după orele 24.00 protestatarii au fost împrăştiaţi de scutieri. Nea Marin încă nu se lăsa dus din zona Pieţei Universitaţii pentru că, înainte de a fi bătut, auzise nişte zvonuri cum că protestatarii din mai multe judeţe se îndreaptă către Bucureşti.
El îi aştepta pe cei de la Craiova, care urmau să ajungă în câteva ore. Zvonuri asemănătoare auzise şi în urmă cu 22 de ani, când a participat la schimbarea regimului comunist. Atunci, manifestanţii din Bucureşti primiseră un ajutor nesperat de la românii din judeţele apropiate, care au susţinut Revoluţia.
Dar, în cazul în care nu vor apărea nea Marin se gândea să îşi tragă sufletul şi să îşi aline rănile dureroase peste noapte la o gazdă din oraş.
După ce şi-a relatat pe scurt povestea, nea Marin a fentat un grup de jandarmi şi a dispărut în noapte, în speranţa că va mai apuca o nouă zi să lupte cu sistemul. În Piaţa Universităţii trotuarele au fost umplute de măturători pentru a strânge praful şi urmele lăsate de manifestanţi.
0 comments:
Post a Comment