Norocoşii care vizitează statul american California şi se află cumva în trecere prin partea central-estică a acestuia, trebuie neapărat facă o incursiune în Parcul Naţional Yosemite. Vor fi întâmpinaţi de privelişti măreţe, de munţi maiestuoşi, cascade idilice, arbori gigantici, plus o floră şi o faună ocrotite exemplar. Cu aceste premise, excursia se va metamorfoza într-o adevărată călătorie în timp prin inima Munţilor Stâncoşi, aşa cum erau odinioară - magnifici, sălbatici şi plini de pitoresc.
Un loc binecuvântat
Jurnalistul american Horace Greely îl denumea "cea mai măreaţă minune a continentului", iar celebrul naturalist american John Muir îl elogiază în scrierile sale cu afirmaţii de genul: "Yosemite are cele mai nobile păduri... cele mai adânci canioane scobite de gheţuri".
Locul magnific din aprecierile celor doi este situat în lanţul munţilor Sierra Nevada şi se întinde, ocrotit de legi aspre, pe o suprafaţă de 1.913 kilometri pătraţi.
În tot acest perimetru, va aşteptă sa le vizitaţi, să le fotografiaţi şi să vă bucuraţi de existenţa lor, sute de lacuri şi cursuri de apă, zeci de cascade, coaste stâncoase şlefuite în forme extraordinare, păduri relicte de conifere, arbori giganţi şi mii de specii de plante şi animale reunite într-un biom care prezintă o biodiversitate unică pe întreg continentul nord-american.
Yosemite este unul dintre cele mai mari şi mai puţin afectate ecosisteme din munţii Sierra Nevada, iar rezervaţia găzduieşte o mare varietate de plante şi animale.
Cât de mare? Ei bine, oameni de ştiinţă americani, care studiază acest ecosistem de zeci de ani, au reuşit să identifice şi să descrie circa 3.500 specii de plante care cresc în Yosemite.
Parcul beneficiază de peste 1.200 kilometri de poteci montane şi o reţea de 560 kilometri de şosele, care facilitează accesul turiştilor în zonele desemnate special pentru vizitare. Toate aceste amenajări au dus la un aflux de circa 4 milioane de turişti anual (mare parte din ei se opresc în Valea Yosemite), fapt care aşează Parcul Naţional Yosemite pe locul trei în topul celor mai vizitate parcuri naţionale şi rezervaţii naturale din Statele Unite.
Yosemite cuprinde unul dintre cei mai mari monoliţi expuşi de granit din întreaga lume - este vorba de stânca El Capitan, înaltă de 1.097 metri.
Cascada Superioară Yosemite nu este nici ea mai prejos, spectaculoasa cădere de ape fiind a cincea cascadă din lume, ca mărime.
Parcul lui Lincoln
Primii oameni care au trăit în Sierra Nevada au fost amerindienii din populaţiile Sierra Miwok, Mono, Paiute, care, conform dovezilor arheologice, s-au stabilit în regiune acum circa 8.000 ani. Descoperitorul "oficial" al ţinutului a fost, cu mare probabilitate, exploratorul Joseph Walker, care a condus o expediţie în anul 1833; în Valea Yosemite, cea mai cunoscută parte a regiunii, primul "alb" ar fi fost, după documentele istorice, William Penn Abrams, aflat pe atunci la o vînătoare de urşi grizzly. Totul se întâmpla în anul 1849.
Valea Yosemite era, pe atunci, locuită de un grup de amerindieni numit Ahwahnechee, consideraţi de triburile din jur ca fiind deosebot de violenţi, iar de prezenţa lor se leagă şi povestea numelui parcului, interesantă şi sugestivă în acelaşi timp.
Astfel, un grup de voluntari din Batalionul Mariposa, aflaţi sub comanda maiorului James D. Savage, s-au aventurat în valea ascunsă, pe data de 27 martie 1857, în căutarea amerindienilor, responsabili de atacuri asupra unor aşezări de mineri din regiune. Americanii din grupul de explorare au fost cei care au botezat locul Yosemite, după ce au auzit un nativ Miwok numindu-i, pe limba sa, pe membrii tribului Ahwahnechee, "Yohhe'meti", tradus prin "cei care ucid".
James Hutchings, un om de afaceri devenit celebru pentru publicitatea făcută regiunii Yosemite, a fost cel care servit drept ghid pentru primele grupuri de turişti care s-au aventurat în noua regiune descoperită, cândva la începutul anului 1855.
Ţinutul şi-a cucerit repede faima, datorită priveliştilor nemaiîntâlnite, larg popularizate prin panoramele create de pictorul Albert Bierstadt şi fotograful Carleton Watkins.
Cel care a semnat primul act de protecţia a Văii Yosemite a fost nimeni altul decât preşedintele Abraham Lincoln, care, la data de 10 iunie 1864, a declarat că Valea Yosemite şi Pădurea de Arbori Sequoia Giganţi a statului California sunt bunuri de importanţă naţională, iar perimetrul care le găzduieşte trebuie ferit, cu orice preţ, de lăcomia omului. Ambele zone au fost ridicate la rangul de Parc Naţional abia în anul 1890, în urma eforturilor lui John Muir, un pionier al ecologiei şi protecţiei naturii pe teritoriul american, care s-a luptat ani de zile împotriva devastării pajiştilor subalpine care înconjoară Valea Yosemite.
Stânci, canioane, păduri, cascade şi urşi negri
Yosemite este astăzi cunoscut pe plan mondial în principal datorită stâncilor uriaşe din granit, cu formă aproximativă de domuri, care domină peisajul parcului. Relieful s-a format acum circa 10 milioane ani, când platoul Sierra Nevada s-a ridicat în urma unor mişcări tectonice de mare anvergură. Creşterea de nivel a amplificat abruptul văilor, precum şi albiile râurilor, rezultând canioanele adânci şi înguste, atât de caracteristice regiunii.
Acum un milion de ani, gheţurile şi zăpezile s-au acumulat, formând gheţari. Scurgerea maselor imense de gheţuri a sculptat forma de U a văii care, astăzi, atrage milioane de turişti. Clima este surprinzător de caldă, maximele şi minimele încadrându-se în ceea ce se cunoaşte drept climă de tip mediteranean.
În interiorul parcului, poate fi admirată cea mai înaltă cădere de ape din America de Nord, Cascada Yosemite, cu o înălţime de 739 metri.
Parcul adăposteşte mai mult de 300 specii de vertebrate, dintre care un număr de 85 sunt endemice. Cela mai periculoase animale sunt urşii negrii americani sau baribalii, al căror număr a crescut foarte mult după dispariţia din parc a singurului lor duşman natural, ferocele urs grizzly.
Urşii negri intră deseori în conflicte cu turiştii, autorităţile parcului investind, anual, sume mari de bani în programe de educare a publicului sau proiecte de tipul "Bear Management". Eforturile au dat rod, astfel încât, la ora actuală, numărul conflictelor între urşi şi oameni a scăzut cu 90% în ultimul deceniu. Parcul abundă în numeroase turme de cerbi-catâr; alţi rezidenţi cu coarne sunt muflonii americani, care trăiesc în zona stâncoasă de mare altitudine. Seara, cerul e brăzdat de zborul a numeroşi lilieci, cercetătorii descoperind aici 17 specii, dintre care 9 sunt ocrotite de legi.
Alte animale pe care le veţi putea admira în sălbăticia parcului sunt râsul american, vulpea cenuşie, castorul, marmota cu burtă galbenă, bufniţa cenuşie şi nelipsiţii coioţi. Peste 150 specii de păsări cuibăresc în împrejurimi.
Vegetaţia parcului este formată, în principal, din păduri de conifere, remarcabile fiind corpurile de pădure unde cresc uriaşii arbori Sequoia. Parcul deţine trei astfel de mari concentraţii de sequoia colosali, din specia Sequoiadendron giganteum. Pâlcul de la Mariposa Grove conţine circa 200 de arbori uriaşi, cel de la Tuolumne Grove are 25, iar cel de la Merced Grove, doar 20 de copaci.
La pas prin Yosemite
Parcul în sine acoperă o suprafaţă a căreie vizitare durează cel puţin câteva zile. Vârfurile sezonului turistic în Yosemite sunt, în general, primăvara, când fluxul cascadelor este maxim, şi vara, moment în care Traseul Tioga şi drumurile spre Glacier Point sunt deschise, oferind turiştilor posibilitatea de a ajunge la cele mai înalte pajişti de deasupra Văii Yosemite. Reţineţi că taxa de acces în parc este de 20 USD pentru automobile şi 10 USD pentru cei care se aventurează per pedes, cu bicicleta sau motocicleta.
O excursie prin aceste locuri necesită totuşi o condiţie fizică medie, iar înainte de a porni la drum, informaţi-vă asupra condiţiilor traseului ales, zonelor cu căderi de pietre sau pericolului unor eventuale viscole.
Majoritatea pajiştilor alpine au trasee scurte, amenajate exemplar, astfel încât unele sunt accesibile chiar persoanelor cu handicap locomotor, aşezate în scaune cu rotile.
Valea este celebră în toată America de Nord pentru porţiunile sale de escaladă şi alpinism; relieful este generos în această privinţă, oferind pereţi verticali înalţi de peste 900 metri!
Excursiile călare fac parte din tradiţiile din Yosemite, dacă putem spune aşa, deoarece acest mod de a explora ţinutul, direct din şaua calului, a rămas neschimbat încă din vremurile în care soldaţii americani hălăduiau pe aici.
Hotărât lucru, un popas turistic în Yosemite, poate fi considerat chiar un scop în viaţă. Cine nu crede, să admire panorama văii din locul numit Tunnel View: priveliştea este mai convingătoare decât orice alt argument.
0 comments:
Post a Comment