Pădurea Hoia-Baciu, de lângă Cluj, a devenit, în timp, centrul fenomenelor paranormale. Multă cerneală a curs pe marginea subiectului, la fel cum mulţi curioşi au străbătut această presupus poartă între lumi. Unii dintre ei susţin şi acum cu tărie că au avut parte de experienţe inexplicabile.
Vara anului 1968. Un turist pătrunde în pădure ca să caute lemne pentru un foc de tabără. Atenţia îi este atrasă brusc de un obiect rotund şi lucios care se plimba, deasupra sa, pe cer, fără să scoată un sunet. Straniul aparat zburător accelerează, dintr-o dată, într-o direcţie uşor oblică şi dispare. Urmărindu-l prin vizorul aparatului foto, bărbatul reuşeşte să-l surprindă în trei cadre. Fotografiile ajung la Florin Gheorghiţă, care spune că sunt autentice.
"S-a prezentat la Bucureşti, la nivelul cel mai important al conducerii statului imaginile de acolo şi cu o imagine al unui obiect similar obţinut în California", a declarat Florin Gheorghiţă.
Sunt publicate de o agenţie de ştiri românească. De acolo, prezentate Congresului International de Ozenologie din Acapulco, în 1977. Şi aşa ajung în toate cărţile şi revistele din lumea întreagă, făcând din România comunistă posesoarea celor mai clare imagini cu OZN-uri.
Ele produc o adevărată isterie şi fac ca oameni precum Florin Gheorghiţă, de profesie inginer, să îşi dedice viaţa adunării dovezilor.
"Într-adevăr, acolo sunt fenomene cu totul deosebite, pe care însă aparatura cea mai fină cu care au venit fizicienii respectivi nu înregistra nimic deosebit", a spus Florin Gheorghiţă.
Nu a aşteptat mult şi dovezile au început să apară. S-au făcut poze nu doar cu obiectul zburător, ci chiar şi cu cei care ar fi coborât din el.
"Un grup de fiinţe invizibile, şase la număr, se vedeau numai contururile picioarelor şi ale trupului. Se aflau în zona respectivă", susţine Florin Gheorghiţă.
Pentru unii localnici, povestea OZN-ului din pădurea Hoia-Baciu e doar un mit. Maria şi Nicolae Sucanu locuiesc lângă ea. Au şi o explicatie logică pentru toate fenomenele aşa-zis paranormale.
"În pădure sunt lemne, cum se zice strâmbe şi fără umbră, dar asta oriunde este, nu numai aici", spune Maria.
"Alţii spun că a fost un cioban cu oile pe un deal, că s-a trezit pe alt deal, alţii că au pierdut oile. În pădure mă duc din 61. Mergeam de două ori, de trei ori pe zi până în vârful dealului şi-apoi. Dar mie nu mi-o picat nimica. Nicio mândră frumoasă", spune Nicolae, soţul femeii.
Cum cea mai bună metodă este verificarea, am mers si noi în pădurea Hoia-Baciu. Localnicii spun că centrul fenomenelor paranormale din pădurea Hoia-Baciu este chiar aici, în această poiană. Aşa că dacă ne va fi dat să trăim vreo experienţă, cu siguranţă suntem în locul potrivit.
Zeci de ani au trecut pe aici vânători, turişti, oficialităţi, preoţi, cercetători, copii, persoane care ar avea capacitate paranormală sau simpli curioşi. Mulţi au spus că după ce treci pragul straniei păduri, te năpădesc senzaţii care-ţi dau fiori. Acelaşi lucru l-am păţi şi noi, poate şi din cauza povesţilor auzite...
Dar la miezul nopţii, după două ore de aşteptare, nu este nimic pe cer. Nici măcar stelele. Poate că doar unora le este dat să trăiască aşa ceva.
Observator
0 comments:
Post a Comment