POVESTEA BLOGERILOR-PARTEA A VII A

continuarea de la RAEKA

carameaua, si partea ei 1 se gasesc aici

Verdele cu siguranta ii lasase o campie intinsa si stearpa in locul celei bogate de dinaintea primelor fumuri. Nu trebuia sa se gandeasca prea mult, deja simtea senzatia placuta de moleseala iar pleoapele i se inchideau fara sa vrea, dar…









nu voia sa adoarma inca, pentru ca isi mai aducea vag aminte ca de fapt pornise cindva, intr-o seara indepartata de revelion sa imparta cadouri familei. Nu voise decit sa le imparta cadourile la 12 noaptea fix, asa cum cerea traditia familei...traditie pe care ea o schimbase putin, cind pe la 11 se oprise pentru un sfert de ora in garsoniera prietenilor ei ca sa traga doua fumuri verzi.
Plantele magice, marijuana, damiana, floarea pasiunii, ayahuasca si aburul lor imbatator, ce te face sa vrei sa dai la o parte ceturile ce despart lumile si sa patrunzi dincolo de ele.......
Da, asta isi amintea acum cind se vedea purtata din ce in ce mai rapid peste cimpii intinse sub un cer verde ca frunzele aliatilor magici din plante.

Cu un zgomot sec ateriza intr-o camera imensa de bal, luminata de un candelabru de cristal si avind peretii de oglinzi. In mijlocul salii, cupluri ciudate dansau pe o muzica auzita numai de ele, caci muzicienii aveu instrumentele legate cu lanturi grele de argint, asa cum atirnau de brosa pe care i-o cumparase mamei.
Incerca sa desluseasca chipurile dansatorilor si il vazu pe Napoleon cu a sa Josephine beti de fericire dansind pasii unei poloneze, iar linga ei Hamlet ce o privea fix si se indrepta cu pasi siguri si rapizi spre ea.

'Ofelia, iarta-ma daca te-am ranit. Vrei sa dansezi cu mine?'

Nu apuca sa raspunda pentru ca se simti smucita in mijlocul unui dans lent, cu miinile lui Hamlet tinind-o strins de talie.Picioarele incepura sa i se miste singure pe muzica pe care acum o auzea cu claritate. Era melodia ei preferata, pe care o invatase la pian special pentru a i-o cinta iubitului ei, coleg la Conservator ca si ea si se numea "Grande valse brillante' de Chopin.
Acum ritmul melodiei deveni din ce in ce mai alert, iar Hamlet incepu sa arate exact ca fostul ei iubit pierdut prin lume, plecat la festivaluri si concursuri de pian, iubirea ei, Constantin.
Straniu insa, Napoleon si Josephine venira linga ei, si pipa pe care Napoleon o pufaia tacticos cu o mina, in timp ce cu cealalta ii mingiia buclele Josephinei emana un miros asemanator plantelor pe care le mirosise cindva demult, sau de curind, intr-o seara friguroasa de decembrie cind pornise pe un drum ce se terminase undeva, unde vazuse o usa deschisa din spatele careai se auzea obsesiv colindul ei favorit...si apoi...apoi....

predau stafeta Liei

Posted in: damiana,hamlet,iarba fiarelor,napoleon,ofelia,povestea blogerilor