NUME CIUDATE IN ROMANIA

Alegerea părinţilor trebuie să fie una responsabilă, pentru că un prenume neinspirat poate influenţa negativ dezvoltarea copilului. Tradiţia spune că numele trebuie preluat de la cel mai apropiat sfânt din calendar.

Altă tradiţie spune că întâiul născut trebuie să poarte prenumele bunicului sau al tatălui, ori ca proaspătul bebeluş să împrumute prenumele naşilor. „Pe nou”, alegerea numelor copiilor este inspirată de la Hollywood. Iar pentru ca ecuaţia să fie încă şi mai complicată, diferite nume nea oşe revin periodic, fără ca nimeni să poată oferi o explicaţie coerentă.

Chiar dacă se respectă sau nu tradiţiile ori ultimele tendinţe, specialiştii au concluzionat: numele este menit să pună o amprentă pe caracterul persoanei care îl poartă.

Mai multe prenume, un „obicei păgân”

Iniţial, numele reprezentau cuvinte comune ale limbii şi aduceau o informaţie certă despre purtător, exprimând fie apartenenţa (Amariei) fie o trăsătură fizică ori un han dicap (Lunganul, Şchiopu’). Voci monahale româneşti recomandă un singur prenume pentru copil, cu menţiunea că a da mai multe prenume e un „obicei păgân”. Psihologii spun că alegerea prenumelor copiilor ţine, pe de o parte, de trăirea individuală a părintelui, iar pe de alta de contextul socio-economic al momentului.

Alegerea prenumelui copilului nu e atât de simplă pe cât pare. Părinţii ar trebui să fie conştienţi de importanţa acestuia în viitorul copilului lor. Foarte mulţi copii şi adolescenţi au trăit oarecum marcaţi şi traumatizati de glumele făcute pe seama numelor lor.

Colegii de şcoală, apoi prietenii sau unele persoane mai cârcotaşe le-au asemuit şi distorsionat numele în forme cât mai caraghioase şi mai deranjante. Pentru un copil, nu este uşor să fie ţinta tuturor glumelor proaste ale celorlalţi, mai ales dacă s-au ales cu porecle de pe urma acestora.

„Alegerea prenumelor pentru copii se face, pe de o parte, în plan individual. Pe de altă parte, societatea şi timpul istoric au, de ase menea, un cuvânt de spus în alegerea făcută”, explică psi hologul Raluca Ionescu. În ceea ce priveşte prima variantă, este vorba, pur şi simplu, despre preferinţe personale legate de rezonanţa unui anumit pre nume, de un personaj preferat sau chiar de numele unui oraş - Paris, Sofia - sau a unei ţări preferate - Argentina.

„Uneori e vorba de denumiri împrumutate din cultura universală, din mitologie sau cu rezonanţă religioasă, dar îşi pun amprenta şi actorii semnificativi din cadrul familiei. În fond, copilul e cel care duce mai departe numele familiei, dar şi al unei rude mai proeminente, ca o încărcătură simbolică conform căreia copilul astfel botezat preia o parte din calităţile sau din norocul persoanei respective”, explică psihologul Raluca Ionescu.

Tendinţe apărute în ton cu globalizarea

O schimbare radicală în trendul apelativelor a început, în România, după 1989. Înainte predominau prenumele mul tiple şi tra diţionale. Acum, părinţii optează pentru un singur prenume, în general de import.

„Tradiţia prenumelor predominant româneşti pare să se schimbe în favoarea importurilor semnificative. După decembrie '89, au început să se înmulţească denumirile străine, de exemplu Giovanni, Giani, Mario. Nu e vorba despre orice prenume, ci unele care proveneau din ţări unde românii merg sau mergeau la muncă. Tot aici vorbim şi de prenume feminine culese din telenovele, precum Isabella, Blanca”, completează psihologul.

Mai nou, cei mici se etalează în societate cu prenume cu rezonanţă biblică. Ion începe să revină la modă, sub forma de Ioan, avem generaţii de băieţei trecuţi în certificatele de naştere Matei, Luca, cu varianta Lucas, şi David. La fete se poartă tot mai mult Daria, Alexia, cu varianta Alessia, Ana, scris cu consoana dublată, şi Sofia.

Potenţii zilei ţin însă să-şi boteze copiii deseori cu prenume ieşite din comun. Prind bine în „high society” din provincie prenume de sorginte franceză: Aimee, Anouk, Anais, Horace. Explicaţia părinţilor: „Oricum ne globalizăm, cine ştie unde va trăi”.

STATISTICI

Găinaţ, Pipi, Sfârc şi Muci, cele mai hilare nume

Statisticile existente la nivel naţional, în Anuarul statistic din 2005, menţionează că prenumele de Nicolae şi Nicoleta, precum şi derivatele acestora, aparţin unui număr de aproximativ 818.000 de cetăţeni români. Cele mai comune prenume sunt, în ordine, Maria (876.690 de persoane) Gheorghe (511.721), Elena şi Ioan. Popa este cel mai frecvent nume de familie, urmat de Popescu.

Etnicii romi sunt recunoscuţi pentru „abilitatea” de a alege prenume inventive. E celebru cazul fraţilor Busuioc Macdonald şi Busuioc Lasvegas. Sau al puştiului Obama Sorin Ilie Scoică, născut pe 4 noiembrie, la Sibiu, după victoria preşedintelui american. „Am cinci copii şi şase nepoţele. Pe nepoţel îl strigăm ba Sorinel, ba Obamax. El e prinţişorul nostru”, se mândrea bunica lui.

Topul „ciudăţeniilor”

La capitolul prenume ciudate, anuarul menţionează: Strugurel (192 persoane), Portocală (65), Ministru (22), Lămâia (22), Poliţia (3), Justiţia (2) Semafor (1). Printe numele cele mai hilare se află Curcă (4.796), Bucă (2.996), Flocea (1.720), Păsărică (1.669), Labă (880), Nebunu (850), Bounegru (611), Mortu (581), Blegu (515), Belibou (507), Găleată (276), Sarcină (255), Puţică (244), Muia (233), Pipi (226), Beţivu (219), Sulă (193), Slăbuţu (193), Slănină (186), Roadevin (173), Boubătrân (119), Oasenegre (109), Jegu (95), Buba (87), Stricatu (80), Nespălatu (70), Găinaţ (61), Pişu (54), Gunoi (41), Muc (29), Regulatu (27), Castron (25), Pierdevară (23), Sfârc (16), Pizdelea (7), Curu (6), Acru (6), Bulă (5), Boroboaţă (5), Coi (3), Caca (2), Prostu (1), Hitler (1), Muci (1).

Muia: „Nu mă deranjează”

Primarul reales al comunei timişene Chevereşu Mare, Marcel Muia, spune că nu s-a gândit niciodată să îşi schimbe numele. „Pe mine nu mă deranjează”, ne-a spus edilul. Mândru de numele său, el nu s-a sfiit să candideze şi chiar să îşi facă o campanie

electorală de răsunet la vremea respectivă.

TIZ. Bebeluşul „Obamax” a fost botezat după preşedintele SUA
Foto: Răzvan Vălcăneanţu

MITOLOGIE

Schimbau numele pentru a păcăli soarta

În mitologia românească, Ursitoarele stabileau destinul pruncului în primele nopţi din viaţă, imediat după ce părinţii îi dădeau un nume. Se spune că părinţii trebuiau să fie foarte atenţi la semnnificaţia numelui pentru că acesta marca destinul pruncului.

Dacă se îmbolnăvea grav, el era scos din casă şi re in trodus pe geam sub un alt nume, ca să i se păcălească soarta. Şi în Biblie, Samuel 25:25 scrie: „Aşa cum va fi numele, aşa va fi el”, invocând valenţa profetică a numelui. Şi iudaismul explică faptul că, atunci când părinţii aleg numele unui copil, ei au parte de inspiraţie divină.

SOLUŢIE

Cum poţi scăpa de un nume nedorit

Aceia cărora nu le convine numele stabilit de părinţi trebuie să aştepte să devină majori, plus

încă două luni, cât durează birocraţia pe care o implică demersul. Potrivit OUG 41/ 2003, românii îşi pot schimba şi numele şi prenumele. Actele necesare se depun la serviciul de stare civilă al primăriei din localitatea de domiciliu. Intenţia se publică în Monitorul Oficial.

Schimbarea numelui se face prin dispoziţia preşedintelui consiliului judeţean. Apoi se eliberează un alt certificat de stare civilă pe baza căruia respectiva persoană poate obţine actele

care să îi certifice noua identitate.

sursa www.libertatea.ro

Posted in: nume traznite,rromi