Cu vintul in pinze pornim in viata increzatori. Inconjurati de prieteni, parinti, frati si iubit/a. Viata pe nava e minunata; ziua, soarele se oglindeste in mare, iar delfinii sar voiosi pe linga vas, daruindu-ne inapoi bucuria. Bem, mincam impreuna cu ai nostrii si descoperim peisaje minunate, insule feerice pline de lucruri noi si fascinante, plaje ca-n povesti, unde ne relaxam.
Noaptea, stelele iau foc pe cerul intunecat oglindind iubirea ce ne mistuie pe dinlauntru, oglindita la rindul ei in corpul si ochii partenerului.
Zilele trec si incepem sa observam ca sintem inconjurati de, din ce in ce mai putini prieteni, parintii au disparut si ei, fratii sint undeva departe, mai primim un ravas adus de pescarusi de la ei. Soarele devine arzator, noaptea rece si stele din ochii iubitului nu se vad, pentru ca ploapele ii sint inchise de somn.
Dar noi navigam in continuare, incapatinati, dornici sa ajungem la telul nostru, la Ixtlan, tarimul mitic, paradisul pierdut pe care stim ca il vom gasi, pentru ca trebuie, pentru ca daca nu-l gasim de ce ne-am mai nascut?De ce am indurat furtuni si foamete si sete si pierderile prietenilor?
Dar de cite ori zarim o insula sau un tarm, atunci cind sintem gata sa juram ca acela e edenul, ixtlanul mult dorit, pamintul pe care calcam pentru o clipa este un tarim ostil. Si iar plecam cu nava noastra, si ea ingreunata de scoici si alge si soare si prea multa sare. Si prietenii credinciosi au plecat mult, unii au cazut peste bord, sau s-au inecat in furtuni, fratii au pierit si ei sau poate pescarusii nu-i mai gasesc.Alti prieteni noi, putini, pasesc sfiosi pe nava ta intrebindu-te daca poti sa-i duci si pe ei la Ixtlan, daca si tu crezi ca Edenul exista. Si plecati mai departe.
Si ajungeti in nord si apa acum e inghetata si nava nu mai poate inainta. Te uiti in jurul tau si prietenii au debarcat pe alte tarmuri, familia ta e pierduta undeva in negurile timpului, departe, iubitul a plecat de mult si esti singur. Noaptea arctica incepe in curind si ti-e frig. Singurul lucru cald pe care mai poti sa-l simti sint lacrimile ce-ti curg pe obraz, si singura caldura este a rasuflarii tale ce incepe si ea sa inghete. Si toate insulele calde, si toti iubitii, prietenii, parintii, soarele si stelele iti rasar acum in minte si durerea este coplesitoare. Ixtlanul nu exista, iubirea nu exista, nici un sentiment adevarat.
Te ghemuiesti in cabina si astepti sa mori, astepti ca Sora Alba sa vina miloasa si sa faca durerea sa dispara si sa nu mai simti nimic, sa uiti tot.
Si deodata usa se deschide si te vezi pe tine, imbujorat/a de emotia descoperirii, tu asa cum esti in putere, frumoasa, puternica, increzatoare. Dublul te ia de mina si te scoate afara pe punte. Spectacolul incredibil al aurorei boreale iti taie rasuflarea. Stelele cinta, aerul colorat te invaluie si totul in jurul tau e energie, culoare, muzica. Moartea, in stinga ta iti face cu ochiul sugubeata aminindu-te cu inca o zi , sau cine stie...
Iar dublul iti susura incet:'tot timpul am fost linga tine prea iubita mea..eu te-am sprijinit, eu ti-am suflat cuvintele de intelepciune, eu te-am sfatuit, eu ti-am indepartat prietenii si iubitii falsi. Ia-ma in brate macar odata si ia putere de la mine'.
Extazul apare gradat, in timp ce incet, delicat, dublul se topeste in tine incalzindu-te, facindu-te sa te simti implinit, daruindu-ti o noua viata, ascutindu-ti vederea, caci iata, Ixtlanul e chiar in fata ta, a fost mereu acolo, intrarea era chiar prin pata de intuneric numita umbra. Ai brusc o mare realizare: ai fost tot timpul in Ixtlan.
Iar umbrele, cele ce ti-au intunecat vederea, astfel incit nu ai putut vedea decit proiectiile lor de frica, de razboi, de conflict, de singuratate, umbrele ard acum schelalaind jalnic, mistuite de caldura din inima ta.
Si dublul zimbeste, si ingerii cinta, si moartea ride, rabdatoare, facindu-ti cu mina.
pentru CORINA
Ill read to you here, save your eyes
Youll need them, your boat is at sea
Your anchor is up, youve been swept away
And the greatest of teachers wont hesitate
To leave you there, by yourself,
Chained to fate
I alone love you
I alone tempt you
I alone love you
Fear is not the end of this!
Your daily reminder
10 hours ago
0 comments:
Post a Comment