Pavel Stratan a pus pe YT filmul asta. In imagine este Cezar Stratan, fiul lui Pavel si fratele Cleopatrei Stratan.
Ce zici?
Spirituality, shamanism and other spices
machiavelli

Chrysantemum For you I am a chrysantemum
Supernova, urgent star
Astera Compositae For you I'll be a dandelion
a thousand flowerettes in the sky
Or just a drop in the ocean
If you know my name
don't speak it out
it holds a power - as before
Liliacea A lily of the valley
a flower of saron
Helianthus annus For you I even be a sunflower
Do you hear my enlightening laughter?
another reason to cut off an ear
You know my name, do you not?
don't say it
For it's a sacred, immovable - frozen
Rosa, Anemone et
Nymphea alba I'll even be a waterlily,
a marygold, a rose
or a little thistle
Euphorbiaa blue dahlia, a black tulip
that's where opinions differ
the scholars disagree
My name, should you know it
remains unspeakable
and it's spoken - malediction
Acel maestru-LAMA m-a tras apoi ceva mai aproape de statuia Marii Puteri Cosmice TARA. În faţa ei am remarcat o cavitate ce se afa în sol şi care se părea că a fost adâncită de-a lungul miilor de ani de picăturile de apă ce cădeau din acele stalactite.
Acel rezervor oval ce fusese format în mod natural printr-o eroziune lentă era plin ochi cu apă, iar acea apă se revărsa chiar de jur împrejur. Am constatat cu acea ocazie că picăturile ce cădeau din timp în timp din plafonul grotei formau cercuri concentrice pe suprafaţa nemişcată a apei care era întocmai precum o oglindă enigmatică.
– Trebuie să ştiţi că acestea sunt lacrimile pline de compasiune ale Marii Puteri Cosmice TARA, ce deplânge, datorită compasiunii profunde pe care o resimte, starea de decădere a omenirii, care şi-a pierdut în decursul timpului condiţia divină, a spus LAMA.
Apoi el a adăugat:
– Aţi auzit vreodată vorbindu-se despre lacul Lhama Lamtso din Tibet, unde mesagerii LAMA-işti care caută locul de naştere al viitorului Dalai Lama au anumite viziuni?
– Îmi amintesc că am citit câte ceva despre acest subiect..., am răspuns eu.
– Trebuie să ştiţi că acest bazin este asemănător acelui lac sacru şi pot fi văzute şi aici anumite imagini spirituale ce au o înaltă semnifcaţie. Am privit atunci plin de curiozitate apa care refecta lumina lumânărilor şi silueta Marii Puteri Cosmice TARA ce se afa în acel ungher umbrit, dar la început, în afară de aceste imagini, nu am văzut nimic.
– Priviţi suprafaţa acestei ape cu mai multă luare aminte... şi focalizaţi-vă asupra ei cu o cât mai mare atenţie... mi-a şoptit atunci maestrul-LAMA. Apoi, imediat după aceea, el a rostit cu o intonaţie gravă şi profund transfguratoare MANTRA AUM MANI PADME HUM. Sunetele acestei incantaţii MANTRA-ice au reverberat în întreaga grotă şi ecoul lor mi-a generat o stare cu totul aparte, pe care nu aş putea s-o descriu în cuvinte.
Flacăra cea pâlpâitoare a lumânărilor ilumina într-un anume fel statuia Marii Puteri Cosmice TARA şi ea a început să îmi apară într-o desfăşurare caleidoscopică de culori mirifce.
Fumul beţişoarelor de tămâie a început apoi să se ridice foarte sus şi cu toate acestea, ele erau refectate în bazin întocmai ca într-o oglindă, ce era tulburată din când în când de căderea unei noi picături de apă.
La scurt timp după aceea, toate imaginile fizice parcă s-au şters şi atunci am constatat că oglinda apei din acel bazin a fost cuprinsă de o misterioasă ceaţă. În realitate, am început să văd imagini de o surprinzătoare laritate, întocmai ca şi cum aş fi contemplat ecranul unui televizor color. Am remarcat cu acea ocazie că maestrul-LAMA, ce se afla în picioare alături de mine, privea şi el cu atenţie şi vedea exact aceleaşi imagini pe care le vedeam şi eu.
Prima scenă chiar m-a surprins foarte mult şi ea a constat în viziunea ce ne apărea parcă în relief a planetei noastre, cu marile oceane, cu continentele, cu masa norilor în formare aşa cum ne-o arată NASA în emisiunile televizate ce prezintă imagini cu Pământul nostru aşa cum a fost filmat el de undeva din spaţiu.
Cam după două minute, acea uluitoare apariţie a globului pământesc s-a modifcat în totalitate. Nişte nori denşi, unii dintre ei gri, alţii negri, alţii cafenii şi alţii de un roşu ce era neplăcut şi închis au acoperit zonele despre care ştiam că erau cele mai populate ale planetei Pământ.
Din când în când, această masă de nori, ce erau coloraţi întocmai aşa cum am descris, era fulgerător traversată de nişte intense lumini roşii ce păreau a fi produse de nişte misterioase explozii. Din când în când, prin aceşti nori apăreau unele raze tainice albastre, roşii, aurii sau alb strălucitoare, precum şi nişte luminiţe ce mi se înfăţişau întocmai ca nişte stele ce luminau în acel întuneric.
Totuşi, am putut să constat că aproape întreaga noastră planetă era cuprinsă de un halou enorm de înspăimântătoare culori sumbre (gri, negru, cafeniu şi roşu închis).
– Puteţi observa în felul acesta în ce mod se manifestă energiile tainice ale vibraţiilor mentale şi emoţionale predominante ce sunt emise în acest mod de întreaga omenire ce se afă pe această planetă, mi-a explicat LAMA.
Apoi, el a adăugat :
– După cum puteţi să observaţi, calitatea acestor nergii tainice (care au, fiecare, o anumită frecvenţă de vibraţie) este inferioară şi tocmai din această cauză frecvenţa lor preponderentă de vibraţie este joasă. Priviţi, vă rog, cu multă atenţie acest nor gri al egoismului ce predomină din nefericire în jurul planetei Pământ!
După cum puteţi observa, sclipirile albastre ce vi se înfăţişează întocmai ca nişte străfulgerări reprezintă anumite aspiraţii spirituale suficient de puternice, dar, după cum puteţi să constataţi, ele sunt cel mai adesea acoperite, sau altfel spus înăbuşite, de curenţii subtili coloraţi ai patimilor inferioare, cum ar fi ura, răutatea, orgoliul şi aviditatea, care au format această aură gigantică ce predomină actualmente în jurul Pământului.
După cum puteţi să vă daţi seama, toate acestea au apărut în decursul miilor de ani. Este tocmai de aceea necesară o transformare colectivă majoră, care va face cu putinţă atât elevarea frecvenţei predominante de vibraţie a planetei Pământ, cât şi o transformare corespunzătoare (în bine) a culorii curenţilor energetici care predomină deocamdată la nivelul planetei noastre.
Abia atunci planeta ământ va putea să devină cu adevărat, şi apoi să rămână, o planetă albastră. Prin urmare, este important să vă daţi seama că este urgent necesar ca această planetă, ce este supranumită, deloc întâmplător, „planeta albastră“, trebuie să devină şi în sfera aurei ei tainice tot albastră sau, de ce nu, chiar alb-strălucitoare!
Privind cu o vie atenţie toate acestea, am descoperit că acei nori ciudaţi care o împresurau se asemănau cu straturile ionizate ce se afă în jurul planetei Pământ şi care, după cum ştim, refectă undele radio.
Vă mărturisesc că, pe măsură ce vedeam cu propriii mei ochi imensa carapace energetică (ce avea într-un mod evident o încărcătură inferioară) a acelor nori urâţi ce înconjurau Pământul, toate acestea erau totodată pentru mine o descoperire uimitoare şi care, în acelaşi timp, îmi apărea ca fiind oarecum înspăimântătoare.
– Planeta noastră este grav bolnavă... ea este bolnavă mai ales din cauza falselor concepţii ale omului, din cauza răutăţii ce predomină, din cauza ignoranţei în care se menţin fiinţele umane, din cauza orgoliului exacerbat şi din cauza egoismului, din cauza viciilor şi a perversităţii în care multe fiinţe umane trăiesc şi se complac, am şoptit eu.
M-am focalizat în continuare asupra acelei privelişti şi am văzut că imediat norii cei întunecaţi s-au răspândit undeva departe, în spaţiu, amintindu-mi parcă de tentaculele unei uriaşe caracatiţe.
Brusc, mi-am dat totodată seama că acest bizar „monstru“ negru, ce îmi apărea ca fiind întocmai ca o caracatiţă, cuprindea chiar şi spaţiul interplanetar.
Acesta nu era deloc un spectacol frumos de contemplat, iar senzaţiile pe care le aveam eu însumi şi care apăreau în fiinţa mea întocmai ca nişte ecouri undeva la nivelul şirei spinării – la nivelul canalului subtil SUSHUMNA NADI – m-au făcut chiar să mă cutremur din cauza înfricoşătoarei „fiare“ pe care o zăream că avea tendinţa să cuprindă cu tentaculele ei întreaga planetă Pământ.
Un tremur puternic, ce era într-o anumită măsură chiar fizic, m-a făcut brusc să mă scutur. Am continuat să privesc tot ceea ce îmi apărea şi iată că după aceea am descoperit că, din răstimp în răstimp, printre acei nori întunecaţi apăreau raze vii şi strălucitoare: albastre, galbene, violete, mov, roz şi uneori chiar alb-strălucitoare, care se răspândeau întocmai ca nişte fulgere ce erau felurit colorate şi care străpungeau din când în când acel conglomerat sumbru şi înfricoşător.
– Aceste raze atât de frumoase ce au culori net diferite provin, oare, de la anumite manifestări profund benefice şi de la anumite stări colective de conştiinţă ce sunt generate de anumite grupuri spirituale de fiinţe umane ce sunt ceva mai puternice? l-am întrebat atunci pe acel LAMA.
– Da, exact aşa este, aţi intuit bine aceasta, a încuviinţat maestrul-LAMA, şi după cum aţi putut observa, acest halou sumbru ce înconjoară planeta Pământ ar putea fi disipat şi în felul acesta ar putea fi făcut să dispară, dacă grupurile mari de fiinţe umane ce au o orientare spirituală ar acţiona adeseori la unison şi ar genera (emite) în felul acesta gânduri, intenţii suficient de puternice, trăiri spirituale şi emoţii elevate, cum ar fi, spre exemplu, stările de iubire intensă şi profundă. Pentru aceasta, ar fi însă necesar ca fiinţele umane să acţioneze la unison, căci în felul acesta ele vor vibra toate pe aceeaşi lungime de undă.
Acţionând de fiecare dată în felul acesta, astfel de grupuri umane, ce au o orientare spirituală, vor putea să atragă din focarele nesfârşite de energie care există în Univers anumite energii subtile elevate, ce au o frecvenţă foarte înaltă, divină de vibraţie.
Astfel de energii subtile ar putea să neutralizeze şi chiar să disipeze aceste acumulări energetice net inferioare, sumbre ce înlănţuie şi pe alocuri chiar înăbuşă planeta Pământ. Cred că este cu putinţă să vă daţi seama că aceste energii inferioare menţin fiinţele de pe această planetă într-o stare jalnică de înlănţuire, de egoism, de larvaritate şi de ignoranţă.
Astfel de energii subtile, pure şi elevate, ar putea să apară numai dacă unele grupuri suficient de mari de fiinţe umane ar acţiona la unison, într-o perfectă sincronizare, şi ar declanşa în felul acesta acumulări sistematice de energii pure, sublime, divine.
Dacă astfel de grupuri de fiinţe umane ar apărea pe planeta Pământ, atunci ele ar putea, în felul acesta, să neutralizeze cu uşurinţă şi chiar să anihileze complet aceşti nori sumbri pe care i-aţi văzut şi care prezintă o frecvenţă inferioară de vibraţie.
Luaţi aminte că abia atunci când aceste energii subtile, pure, diafane şi înalte vor ajunge să predomine în aura planetei Pământ, aceste raze viu colorate ce manifestă vibraţii spirituale înalte vor ajunge să devină preponderente. Numai în felul acesta va apărea un important salt ce va transforma pentru totdeauna, într-un mod profund, ambianţa cea tainică a acestei planete.
Apoi călugărul tibetan a adăugat, gânditor:
– TARA, care după cum probabil ştiţi este Marea Putere Cosmică a Compasiunii, a plâns prea mult, a adăugat el. Marea Mamă a Întregii Naturi (MAHA SHAKTI) poate hotărî într-o bună zi că a venit vremea să distrugă într-un mod fulgerător spiritele încăpăţânate, oarbe, rele şi egoiste care, datorită răutăţii lor, au făcut să apară şi să persiste această oribilă „carapace”, prin acumularea unor astfel de nori infecţi în jurul planetei noastre.
Întreaga umanitate, în ansamblul ei, trebuie să se trezească, până ce nu va fi prea târziu, din somnul cel cumplit în care se menţine.
Luaţi aminte că dacă aceasta nu se va produce în viitorul apropiat, atunci Marea Mamă a Întregii Naturi (MAHA SHAKTI) va trebui să înceapă neîntârziat să cureţe şi chiar să elimine toate gunoaiele şi stârpiturile ce se afă pe această planetă.
Infuenţa grupurilor spirituale ce acţionează la unison poate fi extraordinar de mare, dar pentru aceasta membrii ce le alcătuiesc trebuie să fie solidari, iar ţelurile unor astfel de grupuri vor trebui să fie sublime, pure şi foarte înalte.
Atât ARHAT-ii, cât şi MAHATMA-şii din India acţionează zi de zi, cu toată puterea de care dispun, pentru a neutraliza răul, ignoranţa, ura şi celelalte vicii, dar şi mai important decât toate acestea este să poată fi oprite neîntârziat noile emisii malefice ce sunt provocate în mod constant de către grupurile umane care au orientări în mod predominant demonice sau chiar satanice.
Luaţi aminte că transformările profunde şi persistente pe care le aşteptaţi în sfera cea tainică a planetei Pământ sunt posibile numai prin acţiunea constantă şi sistematică la unison a unor astfel de grupuri umane, care va face cu putinţă să se declanşeze astfel de prefaceri fundamentale şi durabile.
În felul acesta mi-a vorbit bătrânul LAMA, în timp ce eu contemplam cu o mare uimire în oglinda apei din bazinul Marii Puteri Cosmice TARA imaginile acelea, ce deveniseră uimitor de clare.
După câteva minute, toate acele imagini pe care le-am contemplat au dispărut treptat şi, după ce în final s-au estompat, nu a mai rămas nimic în afara suprafeţei limpezi a acelui bazin de acumulare a apei ce era tulburată din când în când de picăturile de apă ce se prelingeau de-a lungul vârfului stalactitelor.
– Cred că nu mai trebuie să vă spun că am fost profund uimit de tot ceea ce am văzut în cursul acestei experienţe. Îmi doresc cu atât mai mult ca de acum înainte să ajut cu tot ceea ce îmi stă în putinţă. Mărturisesc că abia acum mi-am dat seama că aceasta este o activitate titanică pe care ARHAT-ii şi MAHATMA-şii o realizează zi de zi, fără ca noi, oamenii, să ne dăm seama de eforturile uriaşe pe care ei le fac...
Dat find faptul că am avut, în felul acesta, ocazia să contemplu starea jalnică în care se afă planeta Pământ, mărturisesc că eu chiar regret că am pierdut atâta vreme şi nu sunt deja şi eu unul dintre ARHAT-ii sau dintre MAHATMA-şii care ajută planeta Pământ, pentru a scăpa de aceşti nori întunecaţi şi înspăimântători care înlănţuie această planetă întocmai precum o caracatiţă monstruoasă.
– Este foarte bine că acum sunteţi hotărât să-i ajutaţi pe ARHAT-i şi pe MAHATMA-şi în eforturile uriaşe şi neîncetate pe care ei le realizează zi de zi pe această planetă.
Mai mult decât atât, este minunat că aspiraţi să deveniţi un ARHAT sau un MAHATMA, pentru a putea apoi, la rândul dumneavoastră, să realizaţi ceea ce fac ei clipă de clipă. Până atunci nu trebuie să pierdem din vedere că fiecare fiinţă umană ce trăieşte pe această planetă, atunci când se angrenează într-un mod perseverent şi responsabil, poate ajuta chiar foarte mult, mai ales atunci când acţionează la unison în cadrul unui grup solidar.
Luaţi aminte, căci grupurile de yoghini sau de practicanţi ai tehnici lor zen care realizează meditaţii împreună generează în felul acesta cu uşurinţă energii spirituale pure, elevate, care sunt de natură să împrăştie şi chiar să neutralizeze aceste energii inferioare joase pe care le-aţi văzut că se manifestă sub forma acelor nori sumbri, întunecaţi şi înfricoşători.
Atunci când are sufcientă bunăvoinţă şi entuziasm, fiecare fiinţă umană poate să ajute destul de mult, după capacităţile şi înzestrările sale.
– Cum credeţi că aş putea să ajut cât mai mult de acum încolo, după puterile mele? am întrebat eu.
Bătrânul LAMA a rămas atunci tăcut câteva minute în şir. Am observat că a închis ochii, poate pentru a putea refecta pe îndelete la sfatul pe care urma să mi-l ofere, sau poate pentru a se interioriza şi a primi un mesaj spiritual plin de înţelepciune de la una dintre fiinţele excepţionale din panteonul tibetan.
Deschizând în final ochii, el mi-a şoptit:– Anul accentuării infuenţei ARHAT-ilor şi a MAHATMA-şilor este, şi totodată va fi, anul lansării unui avertisment planetar...
– Anul binecunoscut al Dragonului de Foc nu va fi, cumva, peste zece ani?
am întrebat eu.
– Da, aşa este. Dar trebuie să-ţi fac cunoscută o legendă la fel de veche ca şi muntele Himalaya. Chiar dacă pentru tine răcoarea acestei grote este destul de greu de suportat, vreau totuşi să-ţi spun această poveste în prezenţa zeiţei noastre TARA (a Marii Puteri Cosmice TARA), căci în curând o să intrăm cu toţii în epoca ei.
Bătrânul LAMA mi-a povestit după aceea următoarea poveste:
– Învăţătorul nostru cel venerat, care a venit de la mănăstirea din localitatea Tashi Lhunpo, spune că, în urmă cu mii de ani, nişte fiinţe supraumane ce trăiau într-o lume extraordinar de evoluată spiritual au venit pe Pământ pentru a contribui prin ajutorul lor la accelerarea progresului acestei planete şi pentru a face să apară mult mai repede germenii umanităţii viitoare.
Aceste fiinţe supraumane aveau nişte corpuri ce erau coborâte din energia spiritului, adică din ceea ce am putea spune că este materia primordială şi care puteau fi, totodată, la fel de grele precum este nucleul Pământului şi la fel de uşoare şi de strălucitoare precum este lumina Soarelui. Aceste fiinţe supraumane erau uriaşi de origine divină.
Printre aceşti îngeri divini se afla şi Mara, pe care voi îl numiţi acum Lucifer.
Lucifer avea un rol important, şi anume acela de a dezvolta ceea ce se numeşte spiritul concret şi individualitatea fiinţei umane. De-a lungul timpului, Lucifer şi-a realizat lucrarea sa, dar atunci când au venit ARHAT-ii şi MAHATMA-şii şi când a început să se manifeste din plin infuenţa Marii Puteri Cosmice TARA, care acţiona pentru a eleva cât mai mult inima omului, Lucifer a început să se opună şi să nu mai coopereze la aceasta şi nu le-a permis să-şi continue lucrarea pe care ei o începuseră.
La scurt timp după aceea a avut loc revolta lui Lucifer împotriva stăpânilor ciclurilor cosmice. De atunci, Lucifer nu s-a mai numit „Purtătorul Luminii“, ci a devenit „Stăpânul cel îngrozitor al Întunericului“.
Tot de atunci ARHAT-ilor, MAHATMA-şilor şi BODHISATTVA-şilor le-a revenit o misiune dublă. Aceasta presupunea, pe de o parte, combaterea tentativelor lui Lucifer de a subjuga omul spre a-l schimba într-o fiinţă egoistă, orgolioasă, fără scrupule şi agresivă. Pe de altă parte, ei aveau totodată misiunea de elevare spirituală a umanităţii ce era dictată de legea divină a ciclurilor.
Această stare de fapt i-a determinat pe cei din Shambala să trimită apoi în lume ARHAT-i, MAHATMA-şi şi fiinţe umane care au atins starea de Buddha.
Aversiunea puternică şi evidentă a Stăpânului Întunericului (Lucifer) de a colabora cu Stăpânul Soarelui precum şi cu Spiritele planetelor a declanşat o criză cosmică. Acum ne afăm în etapa în care umanitatea trebuie neîntârziat să se decidă care va fi orientarea ei clară şi conştientă – către Lumina divină sau către Întunericul pe care vrea să-l instaureze Lucifer.
În funcţie de alegerea pe care o va face, umanitatea îşi va alege, totodată, în felul acesta KARMA divină sau KARMA luciferică ce va fi totodată calea pe care o s-o îmbrăţişeze. Această cale va fi sau calea Binelui, sau calea Răului. În felul acesta, toate popoarele ce trăiesc pe această planetă vor trebui la un moment dat să aleagă între vechile căi ale răului şi ale luptei criminale şi noua ordine a înţelepciunii, a iubirii şi a fraternităţii planetare.
Fiinţele superioare ce proveneau de pe Soare şi din alte lumi i-au spus lui Lucifer:
– Lampa ta luminează într-o oarecare măsură, dar totodată tu trebuie să ai în vedere că nu mai trebuie să obstrucţionezi lumina divină pe care ceilalţi oameni trebuie să o primească, precum şi strălucirea celor mai glorioase fiinţe ce trăiesc în luminile imensului spaţiu înstelat! Este necesar să distrugi neîntârziat zidul răutăţilor, al egoismului şi al perversităţii ce se află în jurul planetei Pământ, căci din cauza lui umanitatea se sufocă din punct de vedere spiritual. Ceasul cosmic indică faptul că Epoca Spiritului Divin Nemuritor (Atman) este aproape.
Tu nu poţi opri venirea acestei epoci, oricâte eforturi ai face spre a triumfa, deoarece fiinţele cosmice supranaturale (DHYAN CHOHAN) aduc cu ele din inima cea esenţială a Universului un corp care nu se vede de aici, de pe Pământ, şi care conţine un vortex atotputernic de forţe divine, care atunci când va intra în acţiune va anihila şi totodată va mistui toate lucrările tale, făcând în felul acesta să fi învins pentru totdeauna.
(va urma)
Ne-am trezit dis-de-dimineaţă pentru a pleca spre Kashan. După un mic dejun expres, ne punem rucsacurile în spate şi plecăm să luăm metroul. În ghidurile de acum vreo 10 ani, posibilii călători prin Iran erau avertizaţi că nu e o idee prea bună să folosească rucsacuri în timpul peregrinărilor prin ţară pentru că ar aduce aminte localnicilor de hippiotii care le tranzitau ţara în anii ‘60 – ‘70 în drum spre Kabul, Kathmandu sau Goa. Între timp, se pare că nu mai e o problemă, dar nici n-am văzut prea mulţi iranieni cu rucsacuri în spate.
Ospitalitate ca în Iran - un necunoscut ne plăteşte biletele de autobuz
Fiind dimineaţă, metrourile în direcţia sud sunt goale. Toată lumea se înghesuie în direcţia nord, acolo unde se află majoritatea locurilor de muncă, aşa că putem să ne descurcăm fără probleme cu bagajele noastre voluminoase. Ajungem la staţia Terminal-e-Jonub, aici trebuie să coborâm pentru autogară. Deşi Iranul are o reţea feroviară destul de dezvoltată, trenurile nu sunt prea dese, aşa că marea majoritatea a celor care călătoresc preferă autobuzele. De aceea, autogara din Teheran ar trebui să fie o clădire impozantă (de fapt, e mai mare decât orice aeroport din România, mai puţin Henri Coandă). Conform hărţilor, metroul ar fi legat direct de autogară printr-un tunel, dar, evident, că nu ieşim la suprafaţa pe exit-ul corect... Ne uităm puţin pierduţi de jur împrejur, nu vedem nici o autogară... Imediat, un tip destul de tânăr ne întreabă "Nu-i aşa că vreţi să mergeţi la autogară ?". "Da, dar nu ştim unde e". "Hai că va arăt eu". Aşa că o luăm la pas, în timp ce el ne povesteşte că pe aici, prin sud, e o zonă cam nesigură (mă rog, nu mi s-a părut), dar că în autogară e ok. Şi într-adevăr, după vreo 10 minute vedem impozanta clădire a autogării.
"Unde vă duceţi ?". "La Kashan". Amicul nostru întreabă vreo doi care stăteau lângă un autobuz tras la terminal. "Acesta e autobuzul, pleacă în 10 minute, hai sus la bilete". Urcăm la etaj cu rucsacurile în spate. La casa de bilete, o mică îmbulzeală, vreo 4 - 5 persoane stau la coadă. Tipul nostru ne face semn să nu ne îmbulzim că rezolvă el, se apropie de casă şi cumpără bilete pentru toţi 4. Ne dă biletele, spune un frumos "bye-bye" şi pleacă. Dăm să fugim după el. "Hei, dar trebuie să-ţi dăm banii !". "Nu, nu e nevoie. Este un cadou. Şi eu am fost în străinătate şi am fost ajutat de alţii". Şi dispare, lăsându-ne fără cuvinte. Mă uit la biletul de autobuz. Costa cam 2,5 euro, deci 10 euro pentru toţi. 10 euro este o sumă importantă în Iran (şi în România, câţi dintre noi am plăti 40 lei pentru biletele de autobuz ale unor străini întâlniţi în autogară?).
Ne urcăm în autobuz încă sub impresia momentului. Auzisem noi că prin Iran străinii primesc tot soiul de cadouri (li se plătesc biletele de autobuz, masa de la restaurant, sunt invitaţi la oameni acasă, etc), dar parcă trebuie să ţi se întâmple ca să realizezi că toate aceste relatări sunt adevărate.
Drumul spre Kashan a fost lin şi rapid. Între Teheran şi Kashan este o autostradă, aşa că am făcut 250 km în mai puţin de 3 ore (am fi ajuns şi mai repede, dar ne-am oprit la Qom, oraşul ayatolahului Khamenei şi unul dintre cele mai conservatoare oraşe din Iran). Într-un final, ajungem în orăşelul Kashan... Adică un oraş cu "doar" 300.000 suflete.
Luăm un taxi de la autogară. După nebunia din Teheran, liniştea îmi ţiuie în urechi, iar toţi aici se mişcă ca în reluare. O schimbare binevenită. Taximetristul ne lasă la intrarea pe o alee îngustă într-o zonă veche, tradiţională. Am ales să stăm la hotelul Khan e-Ehsan, un hotel tradiţional de tip caravanserai. Şi bine am făcut, pentru că am ajuns direcţi în lumea celor 1001 de nopţi ale Seherezadei... camerele care seamănă mult cu nişte chilii de la noi dau într-o curte interioară cu bazinul de rigoare (prima oară am crezut că e o piscină, dar nici pomeneală, tradiţia în Iran este să ai un bazin de înfrumuseţare în curtea interioară a casei, nu o piscină în care să înoţi), dominată de un bagir - acel turn înalt, tipic pentru Iran şi Golf capabil să atragă şi cea mai mică pală de vânt pe care s-o transforme într-o instalaţie de aer condiţionat!
Renăscute din praf, Kashan-ul este plin cu palate tradiţionale
Aşa că mă aşez la umbră pe un pat şi studiez ce avem de vizitat în Kashan. Deşi Şahul Abbas I a iubit Kashan-ul şi a ales să fie îngropat aici, monumentele care merită vizitate aici nu provin de la vreo dinastie domnitoare, ci de la negustorii care au făcut foarte mulţi bani prin secolul XIX şi şi-au construit reşedinţe somptuoase. Din păcate, secolul XX nu a fost la fel de fast pentru Kashan, oraşul a decăzut, iar vilele s-au transformat în ruine, mai precis în praf, pentru că erau construite din chirpici. Pe la sfârşitul anilor '90, un primar cu spirit de iniţiativă a hotărât să-şi înscrie urbea pe harta turistică a Iranului şi a pornit un proces de restaurare a micilor palate. În momentul în care am vizitat Kashanul, erau deja reconstruite 6 dintre ele, iar alte câteva erau transformate în hoteluri tradiţionale. Şi mă aştept ca în curând Kashan-ul să devină un competitor puternic pentru Yazd, celălalt oraş care atrage turiştii cu ajutorul arhitecturii tradiţionale. Şi rezultatele se văd - oraşul este plin de turişti (marea majoritate iranieni) veniţi să vadă aceste bijuterii arhitecturale.
Cum arată aceste case - palat ? În primul rând, am fost surprins de mărimea lor - sunt destul de mari, unele construite pe mai multe niveluri, lucrate cu o migală tipic asiatică, cu stucaturi, cu grădini interioare, cu badgir-uri, cu bazine interioare, o adevărată cascadă de frumuseţe autentic persană. Şi că peste tot, am dat peste numeroase grupuri de şcolari şi şcolărite în excursie... Printre cei cu care am discutat, nu pot să uit o fată cu ochii violeţi cum n-am mai vazut... Şi ea, şi cele trei fete din grupul ei erau afghane, refugiate în Iran. Şi atunci mi-am reamintit că Iranul este ţara care adăposteşte şi integrează fără nici un dolar de ajutor internaţional cel mai mare număr de refugiaţi din lume - ospitalitatea tradiţională iraniană, precum şi perceptele Coran-ului îi obligă pe localnici să-şi împartă puţinul cu cei veniţi de nevoie din alte părţi - mai ales din Afghanistanul devastat de războaie sau arabii şiiţi din Irak, refugiaţi în urma războaielor din ultimul deceniu. Cei veniţi sunt trataţi ca şi iranienii, li se caută job-uri, copii lor se duc la şcoală şi primesc locuinţe. Iar numărul refugiaţilor nu se măsoară în mii, ci în milioane - în 1992, 4.5 milioane de refugiaţi au fost primiţi în Iran din totalul mondial de 17 milioane! Iar acest lucru a fost ignorat de presa internaţională, care sare că arsă când apar câteva sute de refugiaţi pe vreun vas în Italia...
Pe lângă cartierul cu clădiri tradiţionale, nu am putut rata una din instituţiile Iranului - bazarul. Obişnuit cu bazarele zgomotoase şi obositoare din Egipt, Tunisia sau Maroc unde turistul străin este "vânat" pentru a cumpăra tot soiul de papirusuri, tricouri sau sculpturi, e o plăcere să te plimbi prin bazarul din Kashan, unde nimeni nu aleargă după tine să îţi vândă ceva... În plus, este un bazar autentic, unde doamnele din Kashan vin să aleagă cea mai bună bucată de carne de la măcelar sau legumele cele mai proaspete. Deşi bazarul există aici de multe sute de ani, actualul acoperiş care aduce umbră şi răcoare este construit cândva în secolul XIX, iar ghidul susţinea că merită escaladat...
Deşi am încercat să găsim nişte scări spre acoperiş pe cont propriu, până la urmă ne-am dat bătuţi şi am urmat sfatul din Lonely Planet. Ne-am dus la o ceainărie din bazar unde l-am întrebat pe patron cum se poate ajunge pe acoperiş. După un ceai, o vizionare scurtă de covoare persane, o mică discuţie despre România şi câţiva riali, moşul ne-a dus printr-un magazin de covoare pe o scară dosnică, sus pe bazar.... Iar panorama a meritat fiecare rial plătit - am putut admira tot oraşul, cu minaretele ridicându-se deasupra caselor, cu dealurile sterpe de pe fundal, dar şi cu gurile de aerisire ale bazarului de sub noi.
Seara a fost liniştită, în caravanseraiul nostru cu ceai şi shisha... şi cu multe poveşti de călătorie. A doua zi, urma să plecăm mai departe, spre Esfahan, perla oraşelor persane. Pe drum însă urma să facem o oprire într-un sat tradiţional persan, Abyaneh.
Dezastrul nuclear din Japonia a pus pe jar populaţia întregii planete. Guvernele europene s-au întrecut în a da asigurări, la unison, că totul este sub control, că norul radioactiv care a străbătut, zilele trecute, şi România, nu este periculos. Şi totuşi, cu toţii ne întrebăm ce pericol ne paşte, dacă există riscul să fim iradiaţi sau nu, dacă autorităţile ne spun sau nu adevărul.
Acesta este motivul pentru care reporterii „Atac” au împrumutat un contor Geiger-Muller omologat şi au făcut măsurători ale nivelului de radiaţii în mai multe pieţe din Capitală.
Primele ploi radioactive
Nu avem pretenţia că suntem specialişti în domeniul nuclear, dar rezultatele obţinute după măsurători şi reacţia celor care se ocupă cu aşa ceva, în momentul în care le-am prezentat aceste date ne fac să credem că nu este aşa cum încearcă să ne convingă autorităţile. După cum toată lumea ştie, norul radioactiv a traversat aproape toată Europa.
Fiecare guvern şi-a liniştit, cum a putut mai bine, propriii cetăţeni. Argumentul-forte a fost, invariabil, acela că radiaţiile nu au depăşit limita normală, iar norul radioactiv nu a interacţionat cu norii de ploaie. Mai pe româneşte, că n-a plouat în acea perioadă, riscul fiind, astfel, minor. Ei bine, acest lucru nu este valabil şi pentru România. Pe teritoriul ţării noastre putem vorbi despre primele ploi de pe traseul norului radioactiv.
Cifre alarmante
Nu am încercat să facem cine ştie ce măsurători complicate. Pur şi simplu, am măsurat nivelul radiaţiilor din ceapă, cartofi, morcovi şi alte legume culese de mai mult timp, apoi nivelul din spanac, urzici şi ceapă culese în ultimele două zile. Diferenţele au fost extrem de mari. Vorbim despre cifre de până la zece ori mai mari. Iniţial, nu ne-am alarmat.
E clar că ceva nu sună OK, dar încă speram ca şi aceste cifre să se încadreze în limite normale. Ne-am întors, cu aceste cifre „în dinţi”, la proprietarii contorului Geiger-Muller portabil, aparatul cu care am efectuat măsurătorile. Repetăm, este vorba despre o societate de profil, autorizată şi recunoscută de autorităţile în domeniu. Nu facem public numele acestei autorităţi, pentru un motiv foarte simplu: aceasta a fost condiţia cu care ne-au împrumutat aparatul.
Ei bine, reacţia specialiştilor a fost una surprinzătoare: după ce au încercat să ne convingă că cifrele respective nu trebuie să ne alarmeze, ne-au cerut coordonatele exacte ale locurilor unde am înregistrat unele dintre cele mai mari valori. În plus, au refuzat, politicos dar hotărât, să ne pună la dispoziţie un tabel oficial sau limita până la care nivelul de radiaţii este considerat normal.
Nu vrem să creăm panică, dar suntem convinşi că, cel puţin în unele zone din România, nivelul radiaţiilor este unul cu mult peste limită. Noi vă prezentăm fapte. Dumneavoastră, cititorii, trageţi, singuri, concluziile!
Teo POPA
atac-online.ro
Imaginea e cat se poate de familiara: un barbat cu barba si cu par lung si carliontat. Dupa aproape doua milenii in care a fost acuns in pestera din Pamantul Sacru, e greu insa sa determini adevarul.
O noua viziune despre Rastignire in cele mai vechi scrieri crestine?
Extraordinarul portret face parte din recenta descoperire a celor 70 de codicile din plumb, gasite intr-o pestera cu vedere spre Marea Galillei.
Arheologii cred ca avem in fata primul portret al lui Iisus Hristos, care ar fi fost desenat chiar in timpul vietii Lui si al contemporanilor Sai. Cartea e doar un pic mai mare decat o carte de credit moderna, iar pe fata si pe spatele ei este reprezentat un barbat, pe o parte cu barba, pe cealalta, fara. Sub fiecare se afla cate un rand scris intr-un stravechi dialect evreiesc, ce nu a fost descifrat in intregime pana acum. Ceea ce banuiesc traducatorii e ca ar scrie "Salvatorul Israelului".
Teorie bulversanta: Dumnezeu a avut o sotie
Proprietarul artefactului ar fi fost un beduin pe nume Hassan Saida, care traieste in orasul arab Umm al-Ghanim. Initial, nu a vrut sa vanda cartile, dar doua dintre acestea au fost trimise pentru teste in Anglia si Elvetia.