Aşa zişii „arhitecţi” francmasoni ai Noii Ordini Mondiale plănuiesc controlul total şi permanent asupra populaţiei pământului, prin intermediul implementării tehnologiei de supraveghere RFID, la nivel planetar.Deşi la o primă vedere, planul lor satanic pare imposibil, merită să studiem cu atenţie direcţia evidentă pe care a luat-o în ultimii ani introducerea tehnologiei RFID în toate aspectele vieţii umane de zi cu zi.
Potrivit experţilor IT (tehnologia informaţiei necesare pieţei de consum), dispozitivele RFID reprezintă următorul pas către un viitor super tehnologizat al rasei umane.
Cercetările au demonstrat că, cel puţin deocamdată, nu există avantaje reale ale implementării tehnologiei RFID în cadrul societăţii umane, ci doar riscuri. Beneficiarele implementării dispozitivelor de supraveghere sunt unele corporaţii globale, care au interese financiare şi economice evidente.
Pentru o mai bună înţelegere asupra pericolelor implanturilor RFID, vă invităm să citiţi prima parte a acestui articol.
Versiunea unei omeniri robotizate începe odată cu implementarea dispozitivelor RFID în toate bunurile de uz zilnic, de la carduri bancare şi îmbrăcăminte, la alimente şi autoturisme.
Experţii din domeniul IT spun că această tehnologie de supraveghere facilitează foarte mult organizarea mărfurilor şi procesul de comercializare a lor. Dincolo de unele avantaje pe care le-ar putea prezenta introducerea dispozitivelor RFID pe scară largă în cadrul unor procese economice şi comerciale, fiinţele umane au dreptul să fie informate în prealabil de toate riscurile inerente acestei tehnologii, indiferent dacă cipul RFID este implementat în haine, ambalaje, carduri sau chiar trupul uman.
Deşi aflată încă în fază incipientă, există la ora actuală în multe ţări ale lumii o promovare ascunsă din partea marilor corporaţii pentru universalizarea şi standardizarea proceselor electronice de identificare şi chiar numerotare a fiinţelor umane, prin intermediul bunurilor pe care le cumpără, cardurilor pe care le folosesc şi până la microcipurile introduse în trup.
Într-un articol din revista Sisteme Comerciale din anul 2003, intitulat „Realizarea Unităţii între sisteme, lanţul distribuitorilor şi afaceri” se vorbea despre faptul că în viitor totul va fi standardizat prin intermediul tehnologiei electronice.
Într-un viitor nu prea îndepărtat, mai bine spus peste opt ani, în octombrie 2011, BBC (canal TV britanic) anunţa cu entuziasm inserarea cipurilor RFID în majoritatea produselor de uz zilnic, cum ar fi haine, ambalajele alimentelor sau maşini. Informaţia înregistrată în microcipurile RFID poate fi accesată cu sau fără ştirea posesorului şi, cel mai grav, poate fi folosită în detrimentul clientului chiar fără ca acesta să ştie.
Strămoşul cipului RFID de astăzi era un dispozitiv de urmărire folosit în cadrul proiectelor de spionaj între marile puteri ale lumii. În timpul Războiului Rece, sovieticii au oferit o sculptură în lemn abasadorului american şi apoi au putut spiona în voie convorbirile acestuia, din cauză că americanii nu au depistat transmiţătorul radio dinăuntrul său, care era un predecesor al microcipurilor de azi.
Majoritatea clienţilor nici măcar să nu ştiu de existenţa dispozitivelor RFID. Chiar şi în cazul în care dispozitivul RFID este imediat aruncat, el poate fi în continuare identificat şi „citit”.
Să luăm spre exemplu un tricou care are inserat un cip RFID. Dispozitivul RFID din tricoul respectiv este şi rămâne chiar şi după achiziţionare într-una din bazele de date computerizate ale magazinului, care la rândul ei se află inclusă într-una din bazele de date ale unei companii.
În momentul în care se desfăşoară tranzacţia, informaţiile personale din cardul clientului (bancar sau de cumpărături) trec imediat în cipul din tricou, care apoi le transmite automat tuturor bazelor de date electronice în care el este înregistrat. În plus, pentru o mai uşoară accesare a acestor informaţii electronice, totul este în prealabil „pus” pe internet.
Odată început acest proces, supravegherea datelor personale ale clienţilor se va putea efectua la fiecare nouă achiziţionare, indiferent că vom cumpăra o cutie de chibrituri sau o maşină de tuns iarba.
Marile corporaţii nu prea ţin cont de dreptul la intimitate al clienţilor lor
Două cercetătoare americane, Katherine Albrecht şi Liz McIntyre, binecunoscute opozante ale implementării abuzive a tehnologiei RFID s-au folosit de patentele distribuitorilor IT pentru a le demonstra modul de a gândi.
În cartea Spychpis pe care au publicat-o împreună cele două cercetătoare, sunt prezentate probe evidente care demonstrează faptul că marile corporaţii manipulează opinia publică şi ascund adevărul atunci când afirmă că nu au nici intersul, nici intenţia de a monitoriza produsele odată ce acestea au părăsit magazinele şi că în mod sigur nu vor să îi urmărească pe cumpărători.
Un patent IBM poartă numele: „Identificarea şi urmărirea persoanelor prin intermediul dispozitivelor RFID”.
Un patent al Phillips Eectronics din 2003 specifică implantarea dispozitivelor RFID în pantofi pentru a putea fi apoi detectate prin scanerele RFID din podele.
Patentul RFID al corp. Procter and Gamble din august 2001 se intitulează „sisteme şi metode pentru a putea fi urmăriţi clienţii în incinta unui magazin”. În ciuda acestor probe, Sandy Hughes PG(Procter and Gamble) global privacy executive (director global pentru dreptul la intimitate) a afirmat că PG „nici nu şi-a pus măcar problema să urmărească clienţii prin intermediul RFID”.
Vicepreşedintele departamentului global pentru managementul afacerilor al corp. Gillette, Dick Cantwell a spus că Gillette Co. inteţionează să folosească dispozitive RFID pentru „a supraveghea utilizarea produselor sale după ce au fost cumpărate”.
Un patent promoţional RFID produs de către NCR (coorporaţie specializată în soluţii IT pt sectorul financiar şi en detail) vrea să folosească dispozitive RFID pentru a discrimina costul produselor în funcţie de clienţi: „având dispozitive RFID pe cărţile de loialitate putem identifica clientul şi toate înregistrările cumpărăturilor sale. În acest mod, produsele vor fi evaluate diferit, în funcţie de caracteristicile persoanei care le cumpără.”
Nu putem ignora faptul că din cauza interesului financiar evident pe care marile corporaţii îl au în ceea ce priveşte universalizarea implementării RFID, directorii de marketing nu ne spun tot adevărul. Ei pun pe primul loc profiturile companiilor, iar nu siguranţa cetăţenilor sau a vieţii private.
Un fost angajat canadian al corporaţiei IBM afirmă că multe companii de IT duc o politică comună şi agresivă de implementare a tehnologiei RFID în toate aspectele vieţii de zi cu zi. Pe parcursul a 15 ani (1992-2007), Patrick Redmond a lucrat în laboratorul din Toronto şi apoi în sectorul de marketing (vânzări) ale corporaţiei IBM.
După ce s-a pensionat, el a început să ţină conferinţe, a scris o carte şi a realizat un DVD având ca subiect folosirea crescândă şi agresivă a cipurilor RFID pasive, semiapasive şi active, implantate în articolele noi de îmbrăcăminte şi în multe alte produse de uz zilnic.
Expertul IT Mischa Dohler, unul dintre directorii centrului tehnologic de telecomunicaţii din Barcelona (CTTC), este de părere că tehnologia primează în faţa dreptului la intimitate. Iată ce afirmă el în legătură cu acest lucru: „ deoarece existăm într-o lume digitală şi super tehnologizată, îngrijorările cu privire la încălcarea vieţii private trebuiesc luate mai lejer.
Este exact ca şi în cazul telefonului sau a cărţii de credit – operatorul vostru mobil şi banca voastră ştiu mai multe despre voi decât soţul sau soţia.” Dincolo de absurdul celor afirmate de acest binecunoscut director IT, atitudinea sa este relevantă asupra modului de a gândi a celor care promovează dispozitivele RFID.
Nu numai calculatorul, laptop-ul sau smartphone-ul se pot conecta la internet ci chiar şi clădirile, maşinile, obiectele vestimentare sau animalele unei ferme.
Prin inserarea tuturor acestor „lucruri” cu dispozitive RFID, ele sunt conectate automat la internet (pentru a putea fi supravegheate mai uşor) şi devin „smart” adică „inteligente”.
Un membru al comisiei europene de experţi IoT, Ron van Kranenburg a afirmat: „un oraş tipic din viitor aflat într-un mediu total IoT ar putea semăna cu un „ spaţiu reţea electronică” având plasate peste tot camere de luat vederi „smart”, detectori şi neurosenzori noninvazivi aflaţi pe fiecare stradă, care vor scana creierele umane pentru supra activitate.”
„Sistemul IoT va creşte atât în complexitate cât şi în extindere. Noile previziuni arată că şapte miliarde de oameni vor coexista împreună cu 70 000 de miliarde de obiecte smart, numerotarea ajungând până la ultimele rămăşiţe ale vieţii personale,” a afirmat Gerald Santucci, directorul Unităţii RFID şi Companiilor pe Internet (Networked Enterprise and RFID Unit) din cadrul Comisiei Europene.
Controlul total al omenirii prin intermediul tehnologiei RFID
„(...)Acesta este un fragment dintr-un raport care aparţine Consorţiului Industrial numit Auto Id Cennter (Centrul pentru autoidentificare) care promovează folosirea dispozitivelor de identificare RFID.
Probabil cel mai straniu şi tulburător lucru pe care îl urmăreşte acest raport pe lângă faptul că vrea să numeroteze fiinţele umane, este acela de a da un număr unic (care va înlocui codul de bare) fiecărui obiect de pe planetă. Produsele fizice vor putea fi astfel identificate, numărate şi localizate.
Câteva dintre aspectele care sunt prezentate într-un tabel aparţinând unuia dintre documentele Auto Id Center:
23 de biţiîntr-un cip pentru a numerota fiecare automobil aflat în funcţiune
29 de biţi pentru a numerota fiecare computer de pe planetă
33 de biţi pentru a da un număr unic şi identificabil fiecărei fiinţe umane. Deci număraţi 001, 011, de 33 de ori şi veţi obţine un număr unic pentru fiecare persoană din populaţia pământului.
Consorţiul Industrial care a întocmit acest raport este format din unele dintre cele mai mari corporaţii din lume: Procter and Gamble, Johnson and Johnson, Kimberly Klark , coorp International Paper, Coca Cola şi altele.Angjaţii acestor companii ar trebui să se gândească la produse şi totuşi pe listele lor apar fiinţe umane.” (...)
„În cadrul unei conferinţe la care am participat, un reprezentan al corporaţiei Phillip Moris a făcut următoarea afirmaţie despre dispozitivele RFID: „când această tehnologie o să fie pusă în aplicare , când vom avea radio transmiţătoare peste tot şi vom supraveghea totul pe această planetă cu ajutorul lor, va trebui să vă schimbaţi modul în care vă ocupaţi de problemele personale în casele şi afacerile voastre.”
El vroia să spună că se va schimba în totalitate sistemul după care se vor face afacerile şi va fi revoluţionată percepţia oamenilor în legătură cu transportul mărfurilor, dar declaraţia sa a punctat faptul că tehnologia RFID va distruge însăşi modul de viaţă al oamenilor.
Imediat ce reprezentantul Phillip Morris a făcut această afirmaţie, toţi oamenii din încăpere au rămas înmărmuriţi, deşi la acea conferinţă participau doar persoane la care le plăcea ideea de a supraveghea prin identificare RFID mărfurile pe care le transportau. Chiar şi pentru aceşti afacerişti, declaraţia respectivă era cam greu de digerat.”
Prin numerotarea cu numere unice a tuturor fiinţelor umane şi a tuturor proprietăţilor acestora, viaţa şi societatea umană aşa cum le ştim în prezent ar putea fi distruse în totalitate.
Statul poliţienesc global în care totul va fi în permanenţă supravegheat prin intermediul unui super calculator cu o singură bază de date comună pentru întreaga planetă, ar deveni atunci din ce în ce mai puţin un scenariu ştiinţifico fantastic şi din ce în ce mai mult o cutremurătoare realitate.
Câteva exemple ale propagandei tehnologiei RFID care se desfăşoară în unele medii de divertisment
Un gen de propagandă subconştientă foarte convingătoare este cea care se face prin intermediul filmelor artistice. Majoritatea filmelor din prezent conţin până la refuz mesaje subliminale care intră în subconştientul privitorilor. Printre aceste mesaje subconştiente un loc de frunte îl ocupă promovarea implanturilor cu microcip RFID în trupul uman.
În astfel de filme propagandiste, poveşti adesea fictive prezintă viziunea unui viitor cyborg (jumătate om jumătate robot) al rasei umane. În viaţa de zi cu zi, când aceste idei sunt foarte aproape de a fi aplicate în societatea umană, ele sunt acceptate mult mai uşor deoarce în subconştientul oamenilor ele sunt deja familiare.
Listă cu unele filme care promovează implementarea tehnologiei RFID şi a microcipurilor de supraveghere la oameni precum şi imaginea sinistră a unui astfel de viitor al omenirii:
Logan’s Run (SF 1976) în prima scenă apare un nou născut care are un implant de cristal în mânuţă. Pe parcursul filmui implantul începe să lumineze atunci când persoana se apropie de vârsta de 30 de ani. Asta este vârsta la care trebuie ca implantul să fie înnoit. O nouă producţie a acestui film este programată să apară în 2012.
Fortress (SF 1992) prizonierii fortăreţei respective au un implant electronic care este programat să îi pedepsesscă şi în final chiar să îi omoare dacă încalcă regulile închisorii.
The Phantom Menace (SF 1999) o urmare a producţiei Războiul Stelelor. În acest film este reluată ideea unui implant electronic care îi pedepseşte pe cei care încalcă regulile societăţii. Toţi cei care poartă implant în trup sunt de fapt sclavi.
Matrix (SF 1999) prezintă conceptul de a trăi o existenţă simulată pe calculator.
The Last Enemy (BBC Drama 2008) Unul dintre personajele principale face reclamă unui implant cu microcip: „o carte de identitate care nu poate fi pierdută, copiată sau furată.
Conceptul şi funcţiile sale pot fi adaptate să îmi împlinească nevoile. Poate fi cartea de credit, cheia de la uşă,
cheile de la maşină pe care nu le voi mai pierde niciodată. Acest dispozitiv va deveni în cele din urmă universal, începând cu vârsta şcolară va fi un „însemn” pe viaţă. Va fi uşor să îi reînoieşti informaţiile nu va trebui să îl schimbi.”
Total Recall (SF 1990) personajul principal a fost supus unor expeimente de „spălare pe creier”. El are şi un implant cu microcip în zona capului.
Futurama (serie animată SF, 1999) Personajul principal ajunge în anul 2999 şi descoperă că trebuie să îşi implanteze un „cip de carieră” adică singura slujbă pe care are voie să o aibă toată viaţa şi nu are libertatea să o aleagă. Mulţi oameni sunt nemulţumiţi dar sloganul acelei societăţi este „trebuie să faci ceea ce trebuie să faci”.
South Park (comedie animată 1999) prezintă cipurile implantate de părinţi în copii lor pentru modificarea comportamentului nepotrivit, obraznic, etc Dacă copilul se împotriveşte şi înjură de exemplu, este pedepsit prin intermediul cipului prin şocuri electrice.
Misiune Imposibilă 2 (acţiune, 2000) locaţia personajului princpal este cunoscută prin implantul cu microcip detectat de un satelit: „te putem localiza cu marjă de eroare de trei metri, oriunde ai fi”
The Bourne Identity (acţiune 2002) personajul Jason Bourne are un microcip sub pielea capului care conţine detalii ale contului său bancar din Elveţia.
A beautiful Mind (2004) una dintre halucinaţiile matematicianului schizofrenic care joacă rolul principal este aceea de a i se implanta un microcip sub piele de către serviciile secrete.
Serialul CSI Miami (2004 ep 305, Legal) O tânără este găsită moartă şi apoi este identificată prin vericip-ul din umăr. În film se prezintă cum „jumătate din cluburile din Miami” folosesc aceste implanturi în trupul clienţilor.
Candidatul Manciurian (dramă, 2004) personajul principal jucat de Denzel Washington îşi scoate singur un microcip implantat în spate atunci când începe să îşi aducă aminte că armata îl supusese la nişte experimente de control mental cumplite în timpul războiului din Iraq.
Casino Royale (acţiune, 2006) personajul James Bond primeşte un implant cu microcip sub piele pentru a putea fi supravegheat de către angajatorul său.
Slumdog Milionaire (dramă, 2008) deşi subiectul filmului nu are legătură cu viitorul, cu tehnologiile şi nu este de acţiune, totuşi producătorii au amintit de implantul cu microcip asociindu-l cu capacitatea de a trişa.
Serialul Heroes (2009, ep14, Clear and present danger) Doi prieteni primesc fiecare un implant cu micrcip RFID pentru a fi localizaţi în cazul în care sunt răpiţi.
Serialul Fringe (2009, ep 9) unul dintre personajele în vârstă îşi implantează un cip în gât pentru a putea fi localizat de către fiul său în caz că se mai rătăceşte.
The Simpsons (serie animată, 1994, ep20) directorul şcolii vrea să supravegheze elevii prin intermediul dispozitivelor implantate RFID.
Universal Soldier (2009) dispozitivele RFID sunt implantate din motive de siguranţă.
Teoria Conspiraţiei (dramă, 1997) personajul principal este victima programului MKultra de control mental al CIA. El vorbeşte la începtul filmului despre planurile de implantare a microcipurilor la animale şi apoi la oameni pentru o supraveghere totală şi permanentă.
Sub masca divertismentului, în martie 2004, participanţii la emisiunea Big Brother din Spania au fost chemaţi să inaugureze introducerea Vericipului pentru VIP-uri (very important person) la Clubul de plajă Baja din Barcelona.
De atunci, clienţii acestui club pot plăti consumaţia prin intermediul cipurilor RFID implementate în braţ. La Clubul Baja din Roterdam Olanda propaganda RFID este asemănătoare. Directorul managerial Jo Van Galen nu vede niciun risc în tehnologia RFID. El afirmă într-un interviu că până în anul 2030 va fi normal să fii „cipuit” la naştere.
Compania Coca Cola amintită mai sus printre corporaţiile globale care intenţionează să numeroteze fiinţele umane şi „reţeaua socială de pe internet” Facebook din Israel au promovat adolescenţilor cipurile RFID.
Tinerii israelienii au fost invitaţi într-un Orăşel de Distracţii organizat de Facebok şi Coca Cola. Fiecare invitat, a primit o brăţară cu cip RFID care conţinea numele de pe Facebook şi parola. Pentru fiecare atracţie a Orăşelului a fost ataşat un microcip RFID care a înregistrat toate evenimentele la care participau tinerii, iar apoi acestea au fost transmise online (pe inetrnet).
Având în vedere intenţiile corporaţiei Coca Cola în ceea ce priveşte promovarea tehnologiei RFID, putem spune că acest eveniment în aparenţă de divertisment a fost mai degrabă un experiment de supraveghere a câtorva sute de persoane în permanenţă pe parcursul a mai multor zile.
Implementarea globală a tehnologiei RFID serveşte planului satanic de instaurare a Unei Noi Ordini Mondiale
În spatele unor avatantaje comerciale pe care le-ar putea prezenta implementarea tehnologiei RFID, există din păcate unele interese oculte, malefice.
Criminalii „iluminaţi” ai elitei planetare cunosc foarte bine forţa uriaşă de control şi manipulare pe care o poate avea asupra omenirii naive şi credule, această tehnologie de supraveghere permanentă.
Conform unor rapoarte făcute publice, serviciile secrete efectuează, încă din timpul răzoiului din Vietnam, experimente cumplite cu tehnologie RFID asupra oamenilor, pentru a le influenţa şi controla cu uşurinţă emoţiile, sentimentele, reacţiile şi dorinţele.
Ar trebui să ne documentăm cu atenţie şi să ne convingem cât mai repede, asupra faptului că elitiştii perverşi ai planetei dispun la ora actuală de tehnologia diabolică RFID şi sunt la un pas de a ne-o vinde pe tava otrăvită a marilor corporaţii.
Dispozitivele RFID reprezintă o mare ameninţare la adresa vieţii private şi a libertăţii, afirmă un raport CESE
Nu vreau să fiu un număr!
yogaesoteric
28 decembrie 2011
Foarte mulţi dintre nativii acestei zodii este posibil să se simtă motivaţi financiar în 2012, din multe raţiuni care, la prima vedere, sunt mai mult decât corecte.
Aceşti nativi vor experimenta a nu ştim câta oară adevărul proverbului care spune că „banii n-aduc fericirea”. În special femeile tinere care doresc să aibă o căsnicie frumoasă trebuie să fie atente la posibilitatea căsătoriilor din interes, deoarece acestea le pot răni sufletul chiar pentru toată viaţa.
Fiindcă aceşti nativi sunt tot mereu cu Dumnezeu de mână, este posibil ca banii să vină din toate părţile şi de la oricine, mai ales de la prieteni. Deşi sunt nativii care vor munci cel mai mult în acest an la serviciu, vor fi însă nativii cu cele mai ciudate forme de remuneraţie – de la greşeli în ştatele de plată care îi pot lăsa fără salariu chiar o lună întreagă, până la oferte temporare de muncă la negru plătite incredibil de bine.
