Vindecatoarea din Teleorman - Trudica Gheorghe

"Nu exista afectiune care sa nu aiba un leac lasat de Dumnezeu pe pamant"

In inima Campiei de Sud, in satul Contesti, traieste una dintre ultimele "doftoroaie" din Romania. O femeie simpla, plina de necazuri si nevoi, dar care are un dar aparte: stiinta tamaduirii cu leacuri populare, preparate dupa retete stravechi, campenesti. Am mers pe urmele ei, in urma zecilor de recomandari venite de la cititori ai revistei, tamaduiti cu retetele ei. Am gasit-o intr-o curte mare, plina de tufe de trandafiri atinsi de brumele toamnei.

"Tot ce stiu, am invatat de la tata"

- In scrisorile sosite pe adresa redactiei, cititorii nostri afirma ca ati reusit sa-i tratati de boli pentru care mediciinu gaseau rezolvare. De unde ati invatat sa folositi plantele medicinale?

- Plantele tamaduitoare le stiu de copila, de cand il insoteam pretutindeni pe tatal meu, care avea darul "atingerii" (o energie vindecatoare), dar si cunostinte vechi, taranesti, despre vindecarea cu plante. Imi era tare drag tata, si mereu imi gaseam de treaba pe langa el, pentru ca avea un fel aparte sa-mi povesteasca despre minunile naturii.

Mergeam cu el sa culeaga plantele medicinale de care avea nevoie pentru tratamente si ii turuia gura incontinuu, iar mintea mea de copil absorbea totul, ca un burete... Avea un adanc respect pentru plantele si lastarii de copaci pe care-i folosea la retete - le facea semnul crucii cu palma, inainte sa taie parti mici din ei, cu briceagul sau cu maner de lemn.

"Niciodata sa nu-i iei viata unei plante! S-o lasi in radacina, sa poata sa se bucure de soare si anul viitor! Iar daca ai trebuinta cu radacinile, sa nu le smulgi pe toate, ci lasa-le sa se-nmulteasca, pentru ca altfel dispar!"... Tatal meu era cunoscut de tot satul, dar si de cei din imprejurimi.

O maestra a vindecarii cu plante

�

Venea multa lume la el, daca se-ntampla ceva rau, de sanatate... Unii faceau entorse sau luxatii, altii se opareau, multi aveau boli cronice care nu cedau la medicamente, pe altii ii apuca pantecaraia... Pentru fiecare avea o vorba buna si un leac. In plus, nu lua niciodata vreun ban de la cei bolnavi, iar lumea tare il pretuia! Asa ca, incet incet, tot umbland pe langa el, am "prins" a tamadui si eu...

Cei din casa radeau de mine, ca voiam sa oblojesc toti cainii ologi ori matele bolnave. Chiar si ele se faceau bine, ca doar Dumnezeu a lasat pe pamant plantele de leac pentru toate vietuitoarele! Iar tata imi incuraja fiecare succes... Si bunica mea cunostea virtutile plantelor!

Tin minte ca punea mereu doua-trei fire de izma, cand facea mancarica de fasole, iar eu ii spuneam ca nu-mi place la gust. Dar ea imi explica, plina de blandete, ca asa nu ma mai umfla la burtica!

Mai tarziu, pe cand eram adolescenta, am inceput sa studiez plantele dupa primele enciclopedii si carti de specialitate, abia aparute in librariile de la oras. Eram fascinata de explicatiile din carti: descopeream noutati despre fiecare planta pe care o cunosteam deja de ani de zile, aflam cu ce alte surate se pot combina si la ce boli pot fi folosite.

Mi-am dat seama de diferenta dintre decocturi si infuzii, dintre extracte si uleiuri volatile... Am invatat enorm, si chiar am reusit sa-l intrec pe bunul meu tata in arta tamaduirii. In ultimii sai ani de viata, lucram impreuna la retete si ne certam mereu, pentru ca eu voiam sa le aduc imbunatatiri, prin diverse combinatii pe care el nu le cunostea.

Dar niciodata nu era de acord - spunea ca daca el a folosit o reteta veche, care a dat rezultate, pe aceea o va folosi si de-acum incolo... In orele pe care le petreceam impreuna, mi-a spus totul despre scoarta copacilor de leac, de care nu stiam mare lucru din carti (de la el am aflat ca trebuie sa aiba macar doi ani, pentru a putea fi folosita la prepararea retetelor de sanatate), m-a invatat cum sa prepar uleiuri din plante, tincturi, alifii, mi-a predat practic "stafeta", simtindu-si parca sfarsitul...

Aveam 37 de ani cand tata s-a mutat la cei drepti, iar de atunci eu am devenit "doftoroaia" satului. La inceput, lumea nu prea avea incredere in mine, dar vazand rezultatele unor bolnavi, au inceput sa vina mai multi, si asa "mi s-a dus vestea". Ajut si eu, acolo unde pot, ca e pacat de Dumnezeu sa nu-i dai omului leac de boala, sa-l lasi sa sufere...

- De unde va procurati plantele medicinale de care aveti nevoie pentru toate aceste preparate?

�

- Pe cele mai multe mi le culeg singura, din padurile de langa sat, ca la noi nu-i poluare si-s tare bune de leac. Dar am nevoie si de anumite plante care nu cresc la campie, iar pe acestea le cumpar de la culegatorii din muntii Apuseni. Am incredere mare in ei. De asemenea, folosesc la prepararea leacurilor de sanatate si scoarta copacilor tineri, care are proprietati curative nemaipomenite.

Problema cu plantele consta in faptul ca trebuie sa ai mare grija cand le culegi, ce anume folosesti de la ele, cum le usuci si cum le pastrezi! Daca gresesti o singura etapa dintre acestea, valoarea terapeutica a preparatului este compromisa.

Apoi, cel mai important aspect in elaborarea unui tratament este combinatia plantelor din componenta preparatelor. Daca nu stii sa faci amestecul de plante, leacul poate sa nu aiba nici un efect sau, dimpotriva, sa faca mai mult rau decat bine!...

Am vazut ca fitoterapeutii folosesc tot mai multe plante toxice in tratament: rostopasca, tataneasa, belladona (matraguna), marul-lupului, spanz. Valoarea lor terapeutica este incontestabila, dar aceste plante prezinta si anumite riscuri pentru bolnav...

Un bolnav de ciroza, de exemplu, poate avea si varice esofagiene sau o hipertensiune arteriala, care ar putea fi agravate de tratamentul cu aceste plante! Eu prefer sa utilizez in retetele mele plante blande, care, chiar daca actioneaza mai lent, nu sunt periculoase pentru bolnavi.

Cat despre retete, le prepar numai dupa metodele vechi, taranesti, pentru ca acestea nu au dat gres niciodata. Tincturile le fac in special din tuica de fructe, mult mai buna si mai blanda decat alcoolul rafinat.

Pentru bolnavii de ficat, cu virus B si C, las tincturile descoperite 24-48 de ore dupa preparare, astfel incat alcoolul sa se evapore, ca ar fi o crima sa le dau alcool, chiar si in doze atat de mici. Alifiile le fac cu osanza proaspata de porc.

Prepararea unei sarje de alifie dureaza trei zile, pentru ca trebuie mereu incalzita si racita, ca sa se extraga toate substantele curative din planta. Folosesc foarte multe plante medicinale pentru alifii, iar fiecare trebuie facuta separat, pentru ca in anumite combinatii isi pot anula efectul terapeutic.

La uleiuri, insa, trebuie folosite plante proaspete, abia culese, pentru ca uleiurile volatile sa se extraga in uleiul de floarea-soarelui presat la rece... Aceste uleiuri sunt extraordinar de bune in uzul extern: la frectii - pentru dureri reumatice, la hemoroizi si fisuri anale, la ulcere varicoase, la rani, arsuri, eczeme sau alte probleme ale pielii...

Este o munca grea, care ia foarte mult timp, dar cand primesc telefoane de la oamenii care le-au folosit, ma umplu de bucurie... Nu exista satisfactie mai mare decat sa afli ca ai curmat suferinta unui om, ca se simte bine cu ajutorul tau! Pentru ca nimic nu-i mai pretios decat sanatatea!



"Folosesc in terapie circa 400 de plante"

- Ce boli puteti trata cu preparatele dvs. naturale?

�

- Nu exista afectiune care sa nu aiba un leac lasat de Dumnezeu pe pamant! Folosesc in terapie circa 400 de plante - nu veti gasi atatea nici macar in nomenclatorul plantelor medicinale! Orice om care doreste un tratament trebuie sa-si noteze, inainte sa ma contacteze telefonic, toate bolile diagnosticate de medici, toate durerile si tot ce-l mai deranjeaza in privinta sanatatii.

Eu prepar numai retete personalizate, facute special pentru fiecare bolnav in parte, prin care incerc sa-i tratez omului toate disfunctiile organismului. Pentru ca daca un om isi neglijeaza constient o problema de sanatate, considerand ca este mai putin importanta decat alta, mai devreme sau mai tarziu va ajunge din nou la boala. Organismul uman trebuie sa functioneze perfect - din cap pana la picioare!

De exemplu, daca nu ne tratam cariile dentare sau amigdalele, degeaba facem tratamente cu antibiotice, pentru infectii repetate! Trebuie sa actionam imediat ce ne apare o problema de sanatate, altfel se agraveaza si este mai greu de tratat.

Este important sa cunosc toate problemele bolnavului, astfel incat sa-i pot face combinatiile de plante in dozele de care are nevoie. De regula, nu primesc pe nimeni acasa, pentru ca nu as avea cum sa-i prepar tratamentul pe loc. Cel mai bine este ca cei interesati sa ma sune si le trimit tratamentul prin posta, cu plata ramburs.

- Tratamentele pe care le recomandati se pot urma in paralel cu cele medicamentoase?

- Categoric, da! Se stie ca plantele actioneaza, in timp, direct asupra cauzelor imbolnavirii si refac organele dereglate, aducand in organism un aport de substante pe care corpul nu le mai produce singur, din varii motive. De aceea, nu poti risca sa-i spui unui bolnav sa nu mai ia medicamente (cu toate ca si banala aspirina are efecte toxice, fiind chimica), atat timp cat ele ii regleaza presiunea sanguina sau ii suplinesc anumite carente.

Orice tratament trebuie facut in colaborare cu medicii - singurii care pot hotari, pe baza analizelor medicale, daca bolnavul mai are nevoie de un medicament sau altul. Nu am nimic impotriva medicinii moderne; intotdeauna i-am respectat pe medici pentru cunostintele lor si pentru ca, in situatii critice - in urgente chirurgicale, de exemplu - numai ei te pot ajuta!

Insa cel mai bun medic este bolnavul insusi - el trebuie sa stie ce ii face bine si ce ii face rau, de ce anume sa se fereasca si ce atitudine sa adopte in lupta cu propria boala. Fiecare om are un organ sau doua mai sensibile, predispuse la imbolnavire. Nu avem cum sa ne ferim de asta; este mostenirea noastra genetica.

De aceea, trebuie ca toata viata sa fim atenti la bolile parintilor si sa incercam sa le prevenim aparitia. Acum este foarte usor sa facem preventie; informatii gasim pretutindeni - totul este sa tinem cont de sfaturile medicilor, sa ne schimbam dieta, sa facem zilnic sport sau un cat de mic efort fizic si sa ne odihnim suficient, astfel incat sa nu ajungem la imbolnavire.

Nu degeaba se spune ca "e mai usor sa previi, decat sa vindeci". Daca tinem la noi, daca vrem cu adevarat sa traim mai mult si mai bine, ar trebui sa facem asta in fiecare zi.

"Prin rugaciune, lupta cu boala devine mai usoara"

- Credeti ca rugaciunea sporeste puterea vindecatoare a plantelor?

�

- Conteaza foarte mult latura spirituala, de care tot mai multi ne-am indepartat sau pe care o ignoram total. Degeaba vrei sa te faci bine, daca nu-L mai ai pe Dumnezeu in tine! Orice rugaciune, cat de mica, actioneaza benefic asupra psihicului - te linisteste si-ti da incredere, iar lupta cu boala devine mai usoara.

Se cunosc sute de cazuri de oameni cu boli incurabile care au supravietuit, in ciuda previziunilor medicilor. Ei au refuzat tratamentul medicamentos, si-au incredintat viata in mainile Domnului si au biruit boala. In aceste cazuri, vindecarea nu putea veni decat de la Dumnezeu!...

- Cat costa un astfel de tratament natural personalizat?

- Pretul tratamentului nu este mare, pentru ca nici lumea nu are bani!... La fiecare tratament, in afara de costurile materiilor din care le fac (plantele medicinale cumparate, uleiul presat la rece, tuica de fructe etc.), eu adaug manopera: doar 5 lei. Si asta, mai mult pentru ca se spune ca leacul neplatit nu are efect! Practic, tincturile (500 ml) costa 30 lei, cremele si uleiurile costa 40 de lei. In plus, la fiecare colet se adauga si taxele postale!

"Nu exista o problema mai mare decat hrana chimizata, cu care ne otravim singuri!"

- Care credeti ca sunt principalele cauze ale imbolnavirilor tot mai numeroase din ultima vreme?

- Alimentatia este mama sanatatii! Nu exista, in timpurile astea pe care le traim, o problema mai mare decat hrana chimizata, cu care ne otravim singuri! Daca vrem sa fim sanatosi, trebuie sa ne intoarcem la invataturile biblice. Dumnezeu spune, in Geneza: "Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom care are in el rod cu samanta - aceasta sa fie hrana voastra!"...

Tot in Biblie, Dumnezeu vorbeste si despre hrana de carne, dand povete lui Moise si Aaron: "Din toate dobitoacele de pe pamant puteti manca orice animal cu copita despicata, care are copita despartita in doua si isi rumega mancarea. Dar si din cele ce-si rumega mancarea, sau isi au copita despicata sau impartita in doua, nu veti manca iepurele - care-si rumega mancarea, dar laba n-o are despicata; acesta este necurat pentru voi.

Porcul are copita despicata si despartita in doua, dar nu rumega; acesta este necurat pentru voi. Din carnea acestora sa nu mancati si de starvurile lor sa nu va atingeti! Din toate vietuitoarele care sunt in apa, in mari, in rauri si in balti, veti manca pe acestea care au aripi si solzi.

Iar toate cate sunt in ape, in mari, in rauri si in balti, dar n-au aripi si solzi, spurcaciune sunt pentru voi..." Vedeti, asadar, ca pentru toate exista o povata, iar daca noi nu vom respecta Cuvantul Domnului, ne vom pierde si firea, si sanatatea!...

Pe langa deseurile din alimentatie, noi inhalam in fiecare an circa patru kg de deseuri din aer (praf, substante poluante etc.), pe care organismul se lupta sa le elimine. Iata, deci, de ce trebuie sa ne dublam eforturile pentru dezintoxicare: ca sa-l ajutam sa scape de toate aceste substante nocive!

Apoi, cred ca si zbuciumul asta al vietii ne deregleaza rau de tot organismul! Ca pe vremuri nu stiau taranii ce-i ala stres si nici psihologi nu prea erau! Omul avea o viata simpla, stia ce are de facut conducandu-se dupa mersul soarelui si dupa anotimpuri...

Acum, parca ne-a luat Dumnezeu mintile: traim in graba, nu mai avem timp de tihna si de copii, nu mai suntem atenti la nimic! In loc sa vedem de recolte si de educatia copiilor, stam protapiti in fata televizorului si ne umplem capul de grozavii, de parca asta ne-ar interesa pe noi!

Lumea si-a pierdut gandul de sine, asta-i sigur! Cine isi mai macina azi graul, cate femei mai fac azi o prajitura in casa, cine mai gateste bucatele de Craciun, asa cum a invatat de la mama sau de la bunica?

Ne pierdem traditia, ne uitam obiceiurile, iar toate acestea se rafrang asupra felului nostru de a fi si ne afecteaza iremediabil, pentru ca exista un tipar dupa care ar trebui sa traim, la fel ca si stramosii nostri, chiar daca am evoluat si ne-am modernizat.

Nu degeaba se spune sa bei apa si sa mananci hrana din zona de unde te-ai nascut; totul are o logica - de la vibratiile locului si pana la magnetismul pamantului, aceea este zona unde fiecare, ca indivizi, ne simtim cel mai bine! Dar romanul "modern" e rupt de glie, de traditie, de cele sfinte si de roadele pamantului... Si ne mai miram ca ne imbolnavim? Daca am incerca sa traim mai simplu, mai aproape de natura, ne-ar fi mult mai bine!

Retete

- Le puteti recomanda cateva retete cititorilor nostri?

- Ulcerul gastro-duodenal cauzat de Helicobacter Pylori se trateaza foarte bine cu pelin si sunatoare. Se prepara, separat, cate un decoct din fiecare planta (cate un pumn plin de planta, la un litru de apa), la foc mic, care se fierbe 20-30 de minute. Se lasa la racit, se strecoara si se trage la sticle, care se pastreaza la temperatura camerei.

Cu 30 de minute inainte de mesele principale, se bea cate o cescuta din fiecare (nu mai mult, pentru ca sunt foarte puternice!), la cateva minute distanta una de alta. Fiecare planta are un rol anume in combaterea acestei bacterii foarte periculoase. Pelinul elimina tot ce este strain din organism (atentie, nu se va folosi de femeile gravide, pentru ca exista riscul de avort spontan!).

Ceaiul de pelin se bea primul - el distruge toti virusii si bacteriile patogene din tubul digestiv. Sunatoarea, sau planta Sfantului Ioan, are efect calmant si cicatrizeaza ranile mucoasei, cauzate de bacterii. Iata de ce aceste plante se combina perfect in combaterea bacteriei Helicobacter Pylori.

* In reumatism, telina este o planta minune, cu proprietati antireumatice de exceptie: substantele curative pe care le contine "spala" toxinele din articulatii - zone nevascularizate, de unde sangele nu le poate prelua. Consumati, asadar, cat mai multa telina in stare cruda sau in salate simple, fara s-o treceti prin foc!

* Raceli: pe mine, sunatoarea m-a insotit toata viata si niciodata nu am avut rosu in gat si nici nu mi s-au inflamat amigdalele vreodata! Beti ceai se sunatoare zilnic (mai ales in perioada rece), in care adaugati eventual si putin busuioc, indulcit cu miere de mana!

La fel de bune ca dezinfectant al cailor respiratorii sunt si frunzele de gutui. Bunica ne facea iarna ceai din amestec de plante medicinale, boabe de struguri uscate si frunze de gutui, iar ceaiul era foarte gustos, parfumat si il beam cu mare placere!

* Persoanele diabetice pot consuma dupa pofta inimii pere de vara, chiar daca sunt foarte dulci! Ca si radacina de cicoare, acestea contin insulina naturala. Un leac deosebit de eficient in scaderea rapida a glicemiei este ceaiul din frunze de par varatic si frunze de dud (in parti egale), racit, in care se adauga 1-2 linguri de suc din teci verzi de fasole (se bea imediat!).

* Viroze: iarna, cand virozele si gripa ne dau tarcoale, trebuie sa consumam ceaiuri din plante incalzitoare: ghimbir, scortisoara, piper, ardei iute si cimbrisor. La fel de bune sunt si pentru persoanele friguroase, cu circulatie periferica deficitara, pentru ca accelereaza curgerea sangelui.

* Copil fiind, m-am impiedicat odata in bucataria de vara si am cazut cu palma pe plita incinsa. Ce-am mai plans, ce m-am mai zvarcolit!... Tata a luat repede un ac cu ata lunga, l-a incins la rosu, l-a stins in apa si mi-a strapuns basica formata de mai multe ori, lasand atele largi sub pielea arsa, apoi m-a uns cu albus de ou, batut cu zahar.

Mi-a pregatit apoi un ulei din plante medicinale, cu care ma ungea mereu si ma pansa, iar in trei-patru zile, m-am vindecat complet, fara sa-mi ramana nici macar o cicatrice! Mai tarziu am inteles ca ata aceea avea rol de dren, sa se scurga tot lichidul acumulat sub arsura, astfel incat sa nu se infecteze. In caz de arsuri, folositi aceasta metoda!

�

* Beti zilnic ceai din pir, troscot si coada-calului, pentru aportul de minerale naturale, care se gasesc din belsug in aceste plante! Are un efect antistres de exceptie!

* Splinuta este o planta care se adreseaza sufletului. Iar cum in ziua de azi nemultumirile oamenilor se rasfrang in primul rand asupra sufletului, imbolnavindu-l, este bine sa consume zilnic macar o ceasca cu ceai de splinuta - alunga gandurile negre si aduce pacea in suflet.

Retete stiu multe - n-aveti dvs. spatiu sa le publicati pe toate... Le dau cu drag tuturor celor cu probleme de sanatate! Insa este mai bine sa fie preparate de cineva care se pricepe la plante, ca sa nu existe nici un risc pentru bolnav!

Iar pentru ca se apropie Sarbatorile, vreau prin intermediul dvs. sa le transmit tuturor romanilor sa fie fericiti si sanatosi, iar pentru colectivul de ziaristi de la "Formula AS", ma rog la bunul Dumnezeu sa v-ajute si sa va dea mereu gandul cel bun!
- Va multumim!

D-na TRUDICA GHEORGHE poate fi contactata la tel. 0726/33.06.46

FORMULA AS

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

WILLIAM NONOG-AMAZING HEALER FROM PHILIPPINE

William Nonog was born in 1960 as the seventh child of a gold miner close to Baguio, a city in the mountains in the north of Luzon. He is a descendant from a mountain tribe. As a child he used to accompany his grandmother, who was working as a well known herbalist and healer. She was the only spiritual teacher William ever had. After her death she came back to her grandson and told him that he had to carry on her work.

William Nonog s-a nascut in 1960 ca al saptelea copil al unui miner, linga Baguio un oras din munti, la nord de Luzon. Este descendent al unui trib montan.

Ca copil obisnuia sa o insoteasca pe bunica sa care era o binecunoscuta herbalista si vindecatoare.Ea a fost singura invatatoare spirituala pe care William a avut-o vreodata.

Dupa moartea ei aceasta s-a intors la nepotul ei si i-a spus ca trebuie sa-ii continue munca.

William was then only ten years old and little did he understand what mission he had accepted. During many dreams in which he was performing bloody operations he was being prepared to work in this extraordinary way. At the age of twelve years when he was giving healing to a lady he realised that his hands were inside the body of his patient. He tried to carry on the healing like he had in many previous dreams and was relieved to see the wound close when his hands left the body.

William avea doar 10 ani si nu prea a inteles ce misiune a acceptat. In timpul unor vise a inceput sa opereze fara instrumente, pregatindu-se astfel pentru munca sa in acest mod extraordinar. La 12 ani cind a vindecat o doamna a realizat ca miinile sale sint in interiorul corpului pacientei. A incercat sa continue vindecarile asa cum o facuse in visat si a fost usurat sa vada ca rana s-a inchis cind miinile sale au parasit corpul pacientei.

Soon many people came hoping to get healed from this young child. Sometimes the demand was overwhelming and William went into the forest to hide from the people. He waited until everybody had left his home and then came back with firewood.
His mission was such a heavy burden that at the age of 14 he committed suicide. He fainted and had a life changing experience that led him to accept his mission.

In curind multi oameni au venit la el dorind sa fie vindecati de acest copil. Uneori cererile erau covirsitoare, asa ca William se ascundea de ei in padure. Astepta pina cind toti plecau si abia apoi se intorcea cu ceva lemne.

Misiunea sa a fost atit de grea, incit la 14 s-a sinucis. A lesinat si a avut o experienta care i-a schimbat viata si l-a condus la acceptarea misiunii sale.

Read More

Vrajitoarea din Caucaz: DJUNA

- Din aplauzele multimii, la tacerea singuratatii -

La inceputul anilor '90, nu trecea o zi fara ca la televizor sa nu apara vindecatori celebri ca Anatoli Kaspirovski, Alan Ciumak sau Djuna Davitasvili. Dupa 20 de ani, cand isteria bioenergiei, care cuprinsese intreaga Europa de est, pare sa fi incetat, nu se mai stie aproape nimic despre ei. Ce s-a intamplat cu acesti prooroci ai tamaduirii fara medicamente?

Ce se ascunde dincolo de perdeaua de tacere care i-a acoperit? Singurul raspuns aflat pana azi e legat de numele Djunei, celebra caucazianca agreata pentru capacitatile ei extrasenzoriale pana in cercurile cele mai inalte ale demnitarilor de la Kremlin.

Pretul cumplit al succesului

Evghenia Davitasvili - Djuna - este presedinte al Academiei Internationale de Stiinte Alternative si membru al Consiliului Consultativ al presedintelui Federatiei Ruse. Profesor-academician, detinatoare a Ordinului International Medical "Albert Schweitzer", conduce Consiliul Regent al Societatii "Noua Elita din Rusia".

Pentru meritele sale deosebite in activitatea de bioterapeut, psiholog si parapsiholog, a fost numita general-colonel al Serviciului Medical Militar. Ea detine in Moscova o clinica inca foarte solicitata. In 1989, Djuna a fost numita in mass-media internationala "cea mai remarcabila femeie din lume".

Insa onorurile si recunoasterea internationala nu i-au adus celebrei Djuna acel lucru pe care l-a cautat cu ardoare toata viata: fericirea. Pretul pe care destinul i l-a cerut pentru celebritate si momentele de glorie a fost peste puterile cuiva de a indura. Djuna a incercat sa forteze limitele la care s-a oprit stiinta, sa contrazica boala si durerea, jucandu-se, poate, cu niste forte care scapa controlului cunoasterii umane.

Provocarea adresata acestor energii s-a transformat intr-o lupta marcata de "victoriile" Djunei, dar si de o cumplita, fatidica replica a mortii. In urma cu 10 ani, intr-un groaznic accident de circulatie, unicul ei fiu, Vahtang, in varsta de 26 de ani, si-a pierdut viata. El era vointa ei de a trai, fericirea ei, tot sprijinul fizic si moral.

De atunci, Djuna a parasit viata publica si s-a izolat intr-un apartament modest, de pe strada Arbat, din centrul Moscovei. In primele momente de dupa moartea violenta a fiului ei, Djuna nu a vrut sa mai traiasca. Cu timpul, insa, i s-a dezvaluit un nou sens al vietii: acela de a descoperi tineretea vesnica.

Fetita miraculoasa

Djuna s-a nascut la 22 iunie 1949, intr-un sat de la poalele muntilor Caucaz, din regiunea Krasnodar. Tatal ei se tragea dintr-o veche familie de asirieni din Iran, iar mama - din neamul cazacilor din Kuban. Astfel ca Djuna a mostenit atat darzenia si curajul cazacilor, cat si misticismul asirienilor.

Capacitatile sale miraculoase s-au afirmat inca din copilarie. Micuta Djuna putea sa vizualizeze aura energetica a oamenilor si astfel, cu mintea ei de copil, stabilea daca prezenta lor este pozitiva sau negativa. Se juca, adesea, cu tatal ei, urcandu-i-se in spate si strigand "Dii, calutul meu". Tatal, care avea probleme cu spatele, a constatat, in timp, ca jocul acesta ii este benefic.

Si astfel, se jucau tot mai des, folosind-o pe Djuna ca pe un remediu pentru durerile sale. Localnicii si-o amintesc ca pe un copil de o bunatate rar intalnita. In curand, Djuna si-a inteles scopul in viata: sa se apropie de oameni si sa ii ajute in suferintele lor.

Djuna, general-colonel

Astfel, la 21 de ani, a absolvit Scoala Tehnica Medicala din Rostov si a primit repartizare in Tbilisi, capitala Georgiei. Aici l-a intalnit pe viitorul ei sot, Victor Davitasvili, care detinea o functie extrem de importanta: era referentul lui Eduard Sevardnadze, la vremea aceea ministrul Afacerilor Interne din Georgia, desemnat de Kremlin. In acea perioada, Djuna si-a descoperit, aproape intamplator, puterile ei uimitoare de vindecare.

Totul a pornit de la o prietena apropiata, care avea din nastere o pata pe obraz. Djuna a inceput sa o maseze in acel loc zilnic, iar in scurt timp, pata inestetica a disparut. Zvonurile despre o "vrajitoare din Caucaz" s-au raspandit rapid, ajungand pana la urechile elitei politice din Georgia. Asemenea calitati nu puteau trece neobservate, in tara care s-a interesat, poate, cel mai mult de posibilitatile de aplicare concreta a capacitatilor paranormale.

Si iata ca, in 1978, Djuna a primit un apel telefonic care i-a schimbat intreaga viata. A fost sunata de la Kremlin, cu intrebarea daca il poate vindeca pe Leonid Ilici Brejnev, conducatorul Uniunii Sovietice. In 24 de ore, Djuna a fost "smulsa" de langa sotul ei si "insotita" de o echipa KGB la Moscova. Cu ea era si baietelul ei de 3 ani, Vahtang, de care Djuna era nedespartita.

La scurt timp, apropiatii sefului statului au observat ca tratamentul Djunei da rezultate. Aceste realizari deosebite si faptul ca se bucura de increderea "stapanului" imperiului sovietic au facut ca faima sa-i creasca si mai mult. La usa ei se inghesuiau oameni atat din nomenclatura comunista, cat si simpli cetateni, uniti parca toti in speranta ca vor gasi alinarea bolilor de care sufereau.


"Fenomenul D", sub supraveghere KGB

La inceputul anilor '80, Djuna Davitasvili a inceput sa lucreze in cadrul Academiei de Stiinte ca cercetator si, totodata, ca subiect al cercetarilor. In aceeasi perioada, i s-a pus la dispozitie o echipa de ofiteri KGB, care o insotea peste tot. Din cand in cand, era chemata la policlinica Kremlinului. In anii aceia, Brejnev se simtea tot mai rau.

Presedintelui Sovietului Suprem al URSS ii era aproape imposibil sa stea ore in sir la conducerea plenului. Dupa cateva minute de masaj terapeutic, realizat de Djuna, Brejnev aparea restabilit. Tehnicile ei de revigorare au uimit atat medicii, cat si biologii si fizicienii din intreaga Rusie.

Profesor-academician

In cadrul Institutului de Cercetari Stiintifice, Djuna a fost supusa zi si noapte la experimente ce pareau fara sfarsit, pentru a putea depista si intelege cum actioneaza biocampurile sale asupra oamenilor. Dupa cum afirma insasi Djuna, "in stiinta nu exista loc de compromisuri. Numai experienta si practica pot confirma orice fel de presimtiri si presupuneri". Ea insasi dorea cu ardoare sa descopere originea capacitatilor sale.

Oamenii de stiinta au numit-o "Fenomenul D", si dupa indelungi studii si experimente, toti au recunoscut: "Fenomenul D exista cu adevarat, insa deocamdata stiinta nu il poate explica".

In anul 1984, oamenii de stiinta de la Institutul de Cercetari Stanford din California, sub auspiciile Academiei de Stiinte a URSS si monitorizati de KGB, au realizat impreuna cu Djuna un experiment cu totul neobisnuit. Aflata la Moscova, Djuna trebuia sa descopere, folosind doar puterea mintii, locul de pe teritoriul SUA in care se ascundea o anumita persoana.

Ea trebuia sa-si concentreze atentia la peste 16.000 de kilometri catre vest, sa gaseasca si sa descrie zona unde se afla cel ascuns. Conform relatarilor celor doi oameni de stiinta americani, Russel Targ si Jane Katra, care se aflau in aceeasi incapere cu Djuna, experimentul a reusit. Djuna a putut descrie uimitor, aproape in detaliu, locatia in care se afla martorul, in San Francisco, la mii de kilometri distanta. Acest experiment a fost mediatizat pe larg, atat in presa sovietica, dar si in cea occidentala.

Insa la inceputul anilor '80, moartea lui Brejnev parea sa se reflecte negativ asupra puterilor Djunei. Disparitia inaltului sau protector a lasat-o pe Djuna expusa atacurilor celor care de mult o urau si o invidiau. Autoritatile sovietice, prinse intre rationalismul oficial si misticismul traditional rusesc, au oscilat adesea intre admiratie si suspiciune, cu privire la darul vindecator al Djunei.

Vizitele ei la Kremlin erau adesea comparate cu cele ale lui Rasputin la Curtea tarului Nicolae al II-lea, de la inceputul secolului XX. Si, nu de putine ori, oamenii vorbeau despre ea cu teama, ca fiind un "Rasputin cu fusta". Pentru unii reprezentanti ai clerului, puterile ei erau de natura diavoleasca, Djuna trezindu-se acuzata chiar si de vrajitorie.

Faima mondiala

In 1987, experimentele au incetat, iar viata Djunei a intrat pe un nou fagas: cel al deschiderii fata de oameni. Efectul pe care il avea asupra multimii era incredibil. Dupa ce ani de zile lucrase cu atatia oameni de stiinta, fizicieni, medici, biologi, Djuna avea o credibilitate foarte mare. Popularitatea ei din anii39;80-'90, din intreaga Uniune Sovietica, a a avut o finalitate neasteptata. Oamenii credeau in puterile Djunei cu toata forta.

Premiul international "O viata dedicata carierei"

Dupa caderea "Cortinei de fier", faima Djunei s-a raspandit si mai mult, depasind granitele tarii. Ar fi putut pleca in Occident, unde i s-a oferit un mediu de lucru fabulos si sume mari de bani, ce urmau a fi investite in cercetarile sale. Dar Djuna a refuzat ofertele generoase. "Ii vreau pe copiii si nepotii nostri sanatosi!", spunea Djuna. "Nu sunt doar cuvinte frumoase. Aici, in Rusia, este patria mea, tara mea, sunt prietenii mei. Fara Rusia, eu nu sunt Djuna".

In acea perioada, din preajma anilor '90, atat Rusia, cat si alte tari din fosta Uniune, erau zguduite de puternice convulsii politice, luptand pentru independenta de comunism. Pe acest fond tulbure, au aparut mai multe figuri mesianice, vindecatori, vraci, bioenergeticieni, profeti, care raspundeau unei cereri indiscutabile: aceea a solutiilor de mantuire.

Intr-un sistem in care nimic nu mai functiona, oamenii cautau cu disperare drumuri salvatoare. Insa aparitia Djunei a fost cu totul deosebita de cea a celorlalti bioenergeticieni. Nimeni altcineva nu incercase ani de zile cu atata indarjire sa-si inteleaga natura puterilor. Nimeni nu acceptase atatea experimente in laborator. Nimeni altcineva nu reusise sa trateze atatea boli cumplite.

Cu Robert De Niro

Poporul rus o vedea ca pe un "mantuitor al neamului", sosit sa-i scoata din mizeria si greutatile cu care se luptau. Djuna umplea stadioane cu mii de oameni, salile de teatru devenisera neincapatoare. Pentru Rusia, ea devenise a doua oara "un fenomen", insa nu unul de cercetare parapsihologica, ci unul de cercetare psiho-sociologica.

Djuna nu percepea taxe pentru consultatiile si tratamentele sale. Cel mult, accepta mici cadouri. In casa de pe strada Arbat, Djuna a fost "vizitata" de multe personalitati, ca Federico Fellini, Andrei Tarkovsky, Robert De Niro, Nastassja Kinski. Dar Djuna nu facea caz de toate astea, iar banii pe care ii obtinea ii dona cu o generozitate rar intalnita scolilor, spitalelor, caminelor de batrani, mamelor ce isi pierdusera fiii in razboiul din Afganistan.

In timpul sedintelor de tratament, Djuna executa serii de pase asupra pacientului, insa fara a-l atinge. Potrivit spuselor sale, aceasta tehnica ii fusese transmisa in familie si se "inrudea" cu masajul fara contact direct din traditia orientala. Djuna spunea ca se concentra asupra organului bolnav, creand mintal imaginea unuia sanatos, ca si cum ar fi incercat sa impulsioneze trupul pacientului pentru a "corecta" greselile dinauntrul sau.

Vindecari fara contact

Djuna insa nazuia la mai mult. Ea nutrea dorinta apriga de a le oferi oamenilor sansa invatarii metodei sale terapeutice. Stranepoata a asirienilor, Djuna a mostenit caracterul ferm si perseverent al stramosilor ei si a luptat darz pentru a-si impune metoda de tratament in lumea oamenilor de stiinta. Iar primii sai ucenici au fost medicii. Treptat, metoda masajului fara contact a inceput sa se aplice in clinici ca tratament suplimentar celui traditional.

Experimentul Moscova - San Francisco

Perioada de recunoastere in tara natala a fost mult mai indelungata decat peste hotare. Despre Djuna s-au scris volume intregi, s-au turnat filme, s-au compus melodii si poezii. Ea a primit diplome de la organizatii internationale, a fost medaliata in multe tari ale lumii.

Dar Djuna nu este doar om de stiinta, ci si inventator. "Biocorectorul Juno", fara precedent in lume, a fost proiectat sa aiba aceeasi forta terapeutica cum au si mainile ei. In marile clinici din Moscova, s-a demonstrat ca sub influenta acestui aparat, din corpul pacientului dispare nu numai agentul de hepatita virala, dar si virusul oncogen.

"Biocorectorul Juno" imbunatateste in mod semnificativ starea imunitara a organismului, crescand astfel eficienta tratamentului impotriva cancerului. Dispozitivul a dovedit si o eficacitate ridicata la depistarea si prevenirea mai multor boli de neurologie, endocrinologie, ginecologie, dermatologie.

In martie 1992, Djuna a primit patent pentru inventia sa in SUA. In prezent, "Biocorectorul Juno", desi detine 16 patente in diverse tari ale lumii, in Rusia nu este folosit decat in clinica sa. Djuna este foarte dezamagita de actualul guvern si de faptul ca 35 de ani de munca continua in folosul stiintei nu reprezinta nimic pentru Rusia.

Visul negru

Cu Vahtang, inainte de catastrofa

Paradoxal, tocmai atunci cand numele ei capatase recunoastere mondiala, Djuna dispare din viata publica. Anul 2002 a insemnat pentru ea anul mortii. In acelasi an au plecat "dincolo" fostul ei sot, iar la scurt timp, si fiul ei. Vahtang a fost pentru Djuna intreaga bucurie a vietii, speranta viitorului si umarul care a sustinut-o. In clinica pe care o infiintase la Moscova, el era mana dreapta a Djunei si omul cu care se sfatuia in toate privintele.

Moartea lui fulgeratoare a fost ca un cutit infipt in inima Djunei. Cu doua saptamani inainte de tragedie, Djuna a avut un vis premonitoriu. "Trei oameni in haine negre au venit la mine cu un inel. Cu cine oare voiau sa ma logodesc? Cu moartea!?", povestea Djuna intr-un interviu acordat ziarului "Vecernaia Moskva".

"Cu o zi inainte de dezastru, am atipit pentru zece minute si am auzit vocea tatalui meu: In patru zile vei muri!". Si asa a fost. Ingropaciunea fiului, nascut, in mod ciudat, in aceeasi zi cu mama lui, a insemnat, totodata, si retragerea in singuratate a celebrei Djuna, care de atunci parca vrea sa traiasca mai mult in trecut.

Multi s-au intrebat atunci cum de vestita Djuna, care salvase mii de oameni, nu reusise sa-si salveze propriul fiu. "Ce as fi putut face? Nimic nu-l mai putea ajuta. A avut coastele rupte, vertebrele fracturate, volanul i-a intrat in piept. A fost oribil! Cum ar fi putut trai dupa toate astea? Cum as fi putut eu sa il salvez pe Vaho, daca masina in care el a murit s-a transformat intr-o bucata de metal?".

Batranetea - o boala vindecabila

Astazi, la Moscova, "gurile rele" spun ca Djuna si-a pierdut mintile si ca lucreaza la un proiect prin care sa il "reinvie" pe fiul sau.

Insa nimic din toate acestea nu este adevarat. Djuna se gandeste la fiul ei ca la un inger care a plecat si o pazeste din ceruri. In acelasi interviu Djuna a povestit ca prin moartea lui Vaho ei i s-a dezvaluit un nou scop al existentei sale pe acest pamant. Visul ei este de a prelungi viata oamenilor.

"Cum de exista o diferenta atat de mare intre varstele primilor oameni, de exemplu Adam, care a trait cam 900 de ani, si generatiile actuale, care nu depasesc 70-100 de ani?".

Djuna este convinsa ca problema longevitatii are o solutie. Conform afirmatiilor ei, acest lucru poate fi posibil, pentru ca oamenii, ca si intreaga natura, sunt formati din atomi, iar acestia nu imbatranesc. "Etern este doar Dumnezeu. Ceea ce ma preocupa nu este problema nemuririi, ci problema longevitatii. Batranetea este o boala care poate fi tratata!".

In fiecare sambata, indiferent de vreme sau anotimp, Djuna merge la cimitir, la mormantul lui Vahtang. Singura. Exista suferinte pe care timpul nu le poate vindeca. In rest, casa ei e deschisa pentru oricine are nevoie de ajutor. In fiecare zi, la ea vin multi oameni pentru a cere sprijin, credinta. Si pleaca din casa ei plini de nadejde, plini de speranta. Dar pentru Djuna urmeaza iarasi noaptea. Si singuratatea. Din pacate, Djunei mainile sale nu-i sunt de nici un folos!

• Natasa Galche pt, formula as
  

Read More

Mama Ana din Sabasa

* Traieste in Muntii Neamtului si este o magiciana a leacurilor populare cu plante. Mii de oameni ii datoreaza sanatatea si chiar viata *

Era acum aproape 12 ani, in luna ianuarie, cand mainile mele tineau intaia oara, emotionate si cam neindemanatice, un reportofon. Urma sa iau primul interviu din viata mea. Era primul ceas al primei zile din cariera mea de ziarist. Totul se petrecea intr-un sat de munte din zona Neamtului, iar in fata mea se afla ultima descendenta a unui neam intreg de vindecatori populari - Ana Lupescu, din satul Sabasa, comuna Borca sau, pe scurt, Mama Ana din Sabasa.

Afara era ger sticlos. Imi aduc aievea aminte de fumul ce iesea din cosul casei, tarandu-se printre troienele de pe muntele care urca abrupt chiar din ograda. Inauntru, in caldura sobei ce dogorea, uitasem ca vreau sa devin reporter si ma lasasem purtat de povestea acelei taranci din nordul Moldovei, pe care Dumnezeu o harazise cu marele har al tamaduirii de boli.

Apoi, am scris povestea in paginile "Formulei AS", iar ea a dat ocolul pamantului, preluata de alte ziare, a devenit un fel de legenda. Au trecut anii, am crezut ca nu ma voi mai intoarce vreodata acolo, in casa cu muntele in ograda, dar intr-o zi...

Dupa 12 ani

..."Sambata mergem la Mama Ana din Sabasa", mi-au spus prietenii mei din Iasi. Iar cuvintele acelea mi-au reverberat cumva straniu. Mama Ana din Sabasa, daca ar mai trai, ar avea, dupa calculele mele, mai mult de 80 de ani si, ca atare, oricum, nu ar mai putea sa trateze pe cineva.

Dar, nu! Iesenii mei mergeau la Mama Ana vindecatoarea, care fusese subiectul primului meu reportaj... "Cu siguranta e vorba de altcineva", mi-am spus. Cineva cu acelasi nume, care incerca sa se foloseasca de gloria "originalului". Erau vremuri mai bune si mai curate pe-atunci.

Si, totusi, m-am urcat in masina, intr-o zi ploioasa de toamna, si am plecat din nou la Sabasa, ca sa vad minunea cu ochii mei (in cazul cand ea exista), iar daca nu, sa ma aleg cu o plimbare prin tinutul de vis din nordul Moldovei... Am strabatut splendida zona din Neamt, cu nenumaratele ei manastiri incastrate ca niste podoabe superbe in peisaj, apoi am intrat in stransoarea blanda a muntilor care strajuiesc Valea Bistritei.

Valea Bistritei

M-au insotit picurii de ploaie, ceturile care mangaiau fanetele incredibil de verzi si padurile care incepeau sa bata spre galben, spre ruginiu si rosiatic. Undeva, in satul Borca, am virat la dreapta si am mai mers doi kilometri, apoi am traversat un parau si, nu departe de biserica, am gasit locul acela unde se presupunea ca ar mai fi vietuit Mama Ana.

Prima surpriza am trait-o la poarta casei, unde erau masini de prin toata tara, cu oameni asteptand linistiti la volan, iar apoi in ograda casei, cand usa s-a intredeschis pentru cateva clipe, si am reusit sa vad o scena ca din cartile de povesti. O batranica blajina si subtire ca Sfanta Vineri, cu crestetul imbrobodit cu un tulpan, asculta, cu privirile plecate-n pamant, plangerile unor oameni, cu siguranta bolnavi.

Aveau chipurile ingrijorate, marcate de suferinta. Privelistea din odaie nu era o vedenie. Femeia aceea, invesmantata ca o maica de manastire, era vechea mea cunostinta si, totodata, eroina primului meu reportaj: mama Ana din Sabasa. Topita, cumva, de necazurile, bolile si timpul ce trecusera peste ea, de durerile pe care le alinase de-atatea ori de-a lungul deceniilor, statea neclintita intre icoanele ei, ascultand suferinta.


Ceaiul dintr-o suta de ierburi

Eu nu mai am 24 de ani, ca atunci, la inceputurile mele ziaristice, trupul Mamei Ana parca s-a topit cu trecerea anilor, dar discutia noastra decurge exact ca si atunci, prima oara. Ea nu are nici cea mai mica dorinta de a da vreun interviu, dar parca nici nu o lasa sufletul sa imi tranteasca usa in nas, asa ca imi raspunde, la inceput cu zgarcenie, apoi lasand drum liber cuvintelor.

Curiozitatea mea si, probabil, inca un "ceva" pe care il simt, dar nu il inteleg deocamdata, inving, iar raspunsurile incep sa curga.

- A trecut mai bine de un deceniu de cand nu ne-am vazut, Mama Ana. S-au schimbat atatea in lume! Dvs. cum va este viata? Ce s-a mai intamplat intre timp?

- Am imbatranit. In rest, necazurile-s aceleasi. Suferinta si oameni bolnavi. Toate-s la fel! Neschimbate.

"La fel si nu prea", imi zic. Nimic nu mai seamana cu ce vazusem in urma cu zece ani. La poarta, este puhoi de oameni, iar casuta veche a disparut, si acum discutam intr-o casa noua, incapatoare, facuta pe acelasi loc, de nepoti. Dar schimbarile nu par sa o intereseze pe mama Ana prea mult. Icoanele din jurul ei sunt aceleasi, la fel si toalele, si lavita, si pernele de care se mai reazema, din cand in cand.

- Vin multi bolnavi?, o intreb.

- Parca tot mai multi. Or venit mai intai de la o gramada de ziare si m-or intrebat ce si cum fac. Le-am raspuns si eu cum am putut si ce am stiut. Ei, dar pe urma or scris tot ce au vrut ei, si vin oamenii si-mi cer sa-i fac bine, de parca ar tine de puterea mea, nu de a lui Dumnezeu.

D-apoi, si Dumnezeu, si ierburile de leac pe care le stiu ajuta, dar in zilele noastre, daca omul bolnav nu se schimba si el un pic, nu tine regim, nu se roaga, atunci n-are cum se tamadui, mai ales de bolile grele. Chiar azi a venit la mine o doamna, operata de cancer, care imi cerea sa ii garantez ca o sa se vindece cu plantele mele de leac.

Pai cum sa zic eu asa ceva, cand o ajuns la mine gata taiata, cu cancerul imprastiat in tot corpul. Sigur, tot omul are o sansa sa se vindece si sa traiasca, dar garantie?, asta numai Dumnezeu poate sa o dea.

- Si care este boala cu care va intalniti cel mai des in ultimul timp?

Mama Ana si Stefan Lupescu, nepotul nascut a doua oara

Mama Ana se indreapta de spate si ma priveste cu gravitate, de parca mi-ar incredinta un secret:
- Cancerul! Cancerul la plamani, la san si mai ales cancerul la intestine. Oamenii nu mai tin posturile, si chiar atunci cand le tin, mananca numa' chimicale. Cancerul la intestine o inceput sa ii ia si pe cei tineri, nu numai pe cei mai batrani...

Vin la mine tot mai multi oameni cu cancer, da' nu ii pot ajuta, daca nu tin o tar' de regim. In cancer, daca nu mananci curat, fara chimicale, daca nu ai in toata ziua verdeturi, fructe si legume proaspete pe masa, nu ai cum sa te vindeci. Ajuta si ceaiurile, ajuta si impachetarile, si unsorile, dar trebuie mancat cu socoteala si ce trebuie.

- Folositi aceleasi ceaiuri ca in urma cu 10 ani?

- Is 70 de ani de cand folosesc ceaiul asta. Nu mai am putere sa ma duc sa culeg iarba cu mana mea, dar am un nepot, nascut a doua oara, care ii inginer silvic si care stie ce si de unde sa culeaga. Ceaiul asta se cheama ca-i facut din o suta de ierburi, fructe si radacini. Si numai bunul Dumnezeu stie cat bine a facut si la cati oameni. Stiu ca vreti sa ma intrebati din ce e facut, dar nu aveti dvs. cum sa tineti minte atata cat voi spune eu.

Harul lui Dumnezeu

- Sa incercam, totusi...

- O sa va spun mai intai de o iarba, ce se cheama Puterea-apei. Ardelencele de la care am invatat eu mestesugul venisera cu radacina ei in desaga. La noi aici, in munte, nu crestea. Mi-au trebuit multi ani sa o gasesc si sa o sadesc aici. Creste doar unde-i umezeala multa si soare mult.

Cand rupi radacina proaspata de Puterea-apei, are o mireasma placuta, dar apoi, cand incepe a se usca, mirosul i se invartoseaza si i se aspreste, dar si puterea de tamaduire ii creste. Puterea-apei trage cancerul din corp si nu-l lasa sa se imprastie peste tot. Eu folosesc radacina de la aceasta iarba de apa, pe care o culeg acuma, toamna, pana nu degera pamantul, si primavara, cand se dezgheata smarcurile.

Sa stiti ca toate ierburile de leac pe care le vedeti in mlastini au putere asupra cancerului, asa cum toate ierburile care cresc in balti au putere asupra reumatismului. Ierburile din dumbravi au putere in bolile de piept si de gat.

Batrana ii face un semn "nepotului nascut a doua oara", iar acesta imi aduce un sac cu un amestec de plante uscate. Este faimosul Ceai-din-o-suta-de-plante. Chiar daca recunosc multe specii din plantele uscate si maruntite din sac, nu le pot identifica si, mai ales, numara pe toate.

Tare as vrea sa stiu pe care dintre ele o numeste mama Ana "Puterea-baltii". Intreb, iar raspunsul vine printr-o invitatie pe care mi-o face nepotul, care ma pofteste in gradina casei vindecatoarei. Acolo creste o planta cu frunze alungite, ca de trestie, cu un parfum inconfundabil - este vorba de binecunoscuta trestie mirositoare, numita si obligeana (Acorus calamus).

La 85 de ani, in plina vigoare

Ca sa fiu sincer, este o adevarata minune ca planta aceasta, specifica Banatului si Deltei Dunarii, poate creste in climatul acesta atat de aspru, de munte, din nordul Moldovei. Primesc explicatia pe loc.

"Cu ierburile de leac este ca si cu oamenii. Daca ai drag de ele, te ingrijesti de ele, le culegi cu socoteala si numai cand ai nevoie, atunci ele te rasplatesc. Asa se face ca vara gasim prin smarcuri Puterea-mlastinii, iar toamna Puterea-dumbravii; ca sus, in munti, mai gasim... Iarba-talharului. Iarba asta a talharului este tot mai greu de gasit. Strabat oamenii muntii cu piciorul, ca sa ne-o aduca in fiecare vara.

Iarba talharului creste prin parchetele de taiere, care-s greu de trecut, din cauza puzderiei de tufaris si a serpilor veninosi, care se aduna printre cioate. Putini stiu iarba asta si se incumeta sa o culeaga, dar ea se ascunde parca de oameni. Ca sa aducem toate ierburile acestea, muncim toata vara, pentru ca daca ne vin bolnavii si ne cer, iar daca noi nu avem, atunci e greu tare. Numai Dumnezeu stie ce si cum lucreaza plantele de leac.

Acum cateva luni, a trecut un baiat din Galati pe aicea si ne-o cerut sa-i dam ceva pentru mama lui, care este bolnava in ultimul stadiu, cu cancer la intestin, iar doctorii ii mai dadusera cateva zile de trait. D-apoi, daca nu putea nici macar sa fie adusa pana aici si abia mai putea inghiti, atunci ce puteam eu sa-i mai fac? Dar nici nu ma tragea inima sa-l las pe om sa plece cu mana goala, asa ca i-am dat o punga cu ceaiul meu.

Ia, la vreo luna jumatate, ma suna femeia aceea sa-i mai trimit repede niste ceai, ca-i pe terminate cel ce i-l trimisesem prima data. Nu doar ca era in viata, dar se simtea din ce in ce mai bine. Dar nu era asta lucrarea mea si poate nici a ierburilor, ci mai degraba lucrarea bunului Dumnezeu.

Noi aicea avem si plante, si unsoare de post pentru cancere, si unsoare de frupt pentru reumatisme, si prapuri, si impachetari cu ierburi de leac. Dar asta-i numai jumatate si poate nici atat din vindecare. Restul tamaduirii vine din faptele omului, din felul in care isi indreapta viata, din harul pe care il pune Dumnezeu in tratament".

Brumele toamnei coboara peste ultimele ierburi si flori

Mama Ana se scufunda in tacere. A obosit. O sfarseala vizibila a cuprins-o pe batrana aceasta de 85 de ani, care vorbeste cu zeci de oameni in fiecare zi, le tine minte pasurile si necazurile, le alina bolile si ii ajuta cu ierburile ei. Ma uit la trupul sau incredibil de subtiat si fragil, din care pare ca s-a scurs toata vlaga, si imi este cumva jena sa mai tulbur linistea asternuta in camera "de consultatie". As vrea, totusi, sa stiu cum este cu unsoarea de post si de frupt, cum e cu prapurii si cu impachetarile de plante.

Asa ca cer ajutorul nepotului, pe care il cheama Stefan, este trecut binisor de patruzeci de ani, si este absolvent a doua facultati: de Silvicultura si de Kinetoterapie. Cunoaste ierburile dupa denumirea si traditia populara, dar si dupa denumirea latina. Intelege si din punct de vedere "stiintific" tratamentele Mamei Ana, pe care le cunoaste in amanunt.

Nu e prea vorbaret, dar faptul ca are in fata un "confrate" (suntem amandoi absolventi de Silvicultura la Brasov) il face mai deschis si putem comunica. In ultima parte a convorbirii, Mama Ana ia parte iarasi la dialog, desi pare tot mai absenta din universul care o inconjoara.

Unsoarea de post si unsoarea de frupt

- La ce folosesc unguentele pe care le dati pacientilor?

- Pai, la una dintre unsori ii zice "de post", pentru ca-i facuta fara grasime de animal, numai cu ulei, cu ceara de albine si cu ierburi. Unsoarea asta de post ii buna mai ales in cancer. E un mestesug pe care il stie putina lume: se pune strat gros din unsoarea asta de post pe locul unde-i boala, apoi se inveleste cu un prapur de vita si se tine vreme de mai multe ore.

Prapurii astia de vita sunt tinuti inainte in fiertura de buruieni, ca sa nu sa desfaca si ca sa traga apoi, impreuna cu unsoarea, cancerul din trup afara. Unsoarea de frupt e facuta cu fel si fel de ierburi, dar si cu untura de porc, de vita, de oaie, de pasare, de urs si, cand gasim, de capra, care-i printre cele mai bune. Cu unsoarea de frupt se vindeca reumatismul, bolile de piele, ranile mai vechi si tot felul de bube care apar pe piele.

Mai e o unsoare, dar asta o facem mai rar, care-i buna la bataturi si la bolile de plamani. Mai demult, cand se murea pe capete de TBC, multi oameni or scapat de la moarte cu alifia asta.

- Am aflat ca medicii de la Iasi au inclus in tratamentele lor pentru paralizie, nevralgii si infertilitate, impachetarile de plante pe care le faceti aici. Imi puteti spune si mie macar o parte din secretul lor?

Foto: Victor Mercea (3)

- Si asta-i mestesug vechi, pe care l-am deprins de la femeile din Ardeal, trecute incoace, peste munti, si pe care nu l-am mai intalnit la altcineva. Noi avem aici cateva camere, unde-i impachetam pe cei bolnavi, cu mai multe frunze culese proaspete, iar cand nu-i anotimpul, merge foarte bine si cu frunzele uscate, numai sa fi fost tinute cu grija.

In functie de bolnav, se face impachetarea cu mai multe frunze, dar de baza sunt lipanul, brusturele si slabanogul (Impatiens noli-tangere). Nu e usor nici pentru vraci, nici pentru bolnav tratamentul asta. Pentru ca mai intai se unge corpul cu untura si se pun frunzele calde, schimbandu-se - daca-i nevoie - la cateva ore. Asta se face vreme de doua zile, adica 48 de ceasuri, atata trebuie sa stea neintrerupt pacientul invelit in aceste frunze.

D-apoi oamenii din ziua de astazi se grabesc si ar vrea, daca se poate, sa ia cu ochii inchisi cate o pastila pe zi si sa se faca bine. Dar bunul Dumnezeu nu asa o oranduit lucrurile cu vindecarea. Daca vrei sa te tamaduiesti, trebuie sa dai dovada ca meriti, ca te ingrijesti, ca te infranezi, ca te cauti, ca te rogi. Au venit la noi doi soti care nu puteau sa aiba copii si care erau grabiti sa ia tratamentul si sa plece. Le-am spus ce si cum sa faca, si-au scris, le-am dat frunze pentru impachetari si s-au dus acasa.

Apoi, ei ziceau ca au facut intocmai tot ce trebuia, dar ca nu au obtinut nici un efect. I-am chemat atunci sa stea la mine cateva zile, i-am pus intr-o camera si i-am tinut eu impachetati doua zile, masurate pana la ultimul ceas. Au mai repetat tratamentul, au mai luat ce le-am spus si acum m-a sunat doamna ca este insarcinata...

- Mai am o singura intrebare: de ce spuneti ca nepotul dvs. este nascut a doua oara?

Privirea Mamei Ana i se imblanzeste si chipul i se destinde intr-un zambet larg:
- Cand era mititel, o fost tare grav bolnav, si tot numai in doctori mergea, la Piatra Neamt, la Iasi, la profesori universitari vestiti. Ajunsese deja de varsta scolii si era slab, ca un copil de cativa anisori, si ii mergea din rau in mai rau. D-apoi tatal nostru il intreaba, o data, pe fratele meu: "Ma, tu mai ai nevoie de Stefan, baiatul asta al tau?". Si se vedea ca-l intreba serios, nu era nici un fel de gluma.

Frate-miu, mai sa-i dea lacrimile: "Pai cum sa n-am nevoie de el, ca-i baiatul meu si nu mai stiu cum sa-l ingrijesc si la ce doctori sa-l mai duc?!". Atunci zice tata: "Pai daca vrei sa-l ai, atunci nu-l mai du prin doctori si nu-l mai otravi cu pastile, ca nu mai are multe zile. Ia si du-l repede la sora-ta, Ana, sa-l faca ea bine cu ierburile si cu rugaciunea ei!".

Si-o venit la mine cu el, mititel cum era, si i-am dat eu ce stiam si l-am ingrijit, de s-o inzdravenit de nu-l mai recunosteai dupa cateva luni. Ei, apai o devenit un copil voinic si nazdravan, de taica-su se minuna, facea cruci si nu-si mai incapea in piele de bucuros ce era. Si atunci mi-o spus: "Ana, de-acuma, copilul asta-i si-al tau, ca aici la tine s-o nascut a doua oara". Si asa era!


(Pe Mama Ana si pe Stefan Lupescu ii gasiti in satul Sabasa, comuna Borca, judetul Neamt sau ii puteti suna la telefonul: 0233/26.96.00.)

• Ilie Tudor

Read More

DIN SFATURILE LUI VALERIU POPA

SA VA FIE DE FOLOS!

Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeză boli organice, cum ar fi boala coronariană (ischemia), hepatita, impotenţa şi frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze. Gelozia de regulă provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatismele capului, diabet, inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă.Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiească prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul.Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Dependenţa naşte frica, îndoiala, depresia şi supărarea. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica dorinţele omeneşti cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere. Orice dorinţă când se agaţă de tine devine stăpânul tău. Când eşti mânios, mânia devine stăpânul tău, te acaparează complect. Astfel mânia ta, în această stare, va face lucruri pe care mai târziu le vei regreta. Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri. Ţânţarii şi furnicile apar când este prezentă trufia. Când ţânţarul vă înţeapă este o umilinţă pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decât dvs. şi reuşeşte să vă înţepe simţitor. În această situaţie dacă nu vă enervaţi trufia descreşte. Deci ţânţarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului şi micşorarea trufiei.. Nu trebuie să avem în casă icoane făcute de hoţi, puşcăriaşi şi oameni preponderent negativi, pentru că energia stocată în aceste obiecte de cult ne atacă sistemul imunitar, ca şi hainele cumpărate de la second-hand, purtate de alţi oameni. Hainele, simbolul câmpului energetic, memorează şi păstrează câmpul energetic al stăpânului. De aceea nu este bine să dăruim altor persoane hainele noastre, ci să le ardem. Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimente acasă. Ieşiţi în stradă - cu deosebire în locurile înverzite – şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi a-ţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă. Dacă vorbim la telefonul mobil în primele 30 de secunde energia organismului blochează influenţele negative, ulterior începe să cedeze lent. O convorbire telefonică ce durează mai mult de un minut se poate răsfrânge negativ asupra sănătăţii. De altfel, oricât ar părea de straniu, cel mai puternic pătimeşte nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar. După o convorbire de trei minute are loc deformarea câmpului în zona capului, în zona sternului (adică are loc slăbirea sistemului imunitar) şi, de asemenea, în zona primei chakre. O convorbire telefonică care depăşeşte un minut este de nedorit. Mâncatul este un serviciu divin şi, ca atare, nu trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă apăsătoare. Măncarea ne poate da energii superioare dacă este binecuvântată de Dumnezeu şi este gătită cu devotament spiritual. Cea mai bună măncare, cel mai sănătos meniu natural, se transformă în otravă în corpul dvs. dacă atmosfera în care gătiţi (gândurile şi sentimentele) şi măncaţi este tensionată. Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. Dacă un om fură şi înşelă pe alţii o viaţă întreagă, el va fi pedepsit să suporte şi pagubele pe care le-a făcut altora. În concluzie,cel care a făcut bine va recolta binele, iar cel care a făcut un rău fizic sau spiritual va recolta răul fizic sau spiritual. Ataşament înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinţi, persoana iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Ataşamentul faţă de cele pământeşti produce un uriaş rău lucrului de care ne ataşem, în acelaş timp suferă şi cel ce se ataşează. Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustare. În această situaţie el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul.Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt. Cu cât suntem mai ataşaţi de stabilitate cu atât mai greu suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi. Ataşamentul faţă de dorinţe duce la destrămarea relaţiilor familiare şi a acelora din afara familiei. În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el. Dependenţa de valorile umane ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul. Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă. Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult. Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii. Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună.. Femeile din viaţa ta sunt doar începutul experienţei tale cu ele. Dacă te părăsesc ia-le aşa cum sunt şi mulţumeşte-le că te-au părăsit. Căsătoria trebuie studiată întâi cu ochiul, apoi cu microscopul şi în sfârşit cu telescopul. Cu cât ne concentrăm lăuntric asupra vieţii îmbătrânim şi ne despărţim repede de viaţă. Atunci când soţia este geloasă îşi critică în permanenţă soţul şi e nemulţumită de acesta, atunci ea amplifică brusc în propria persoană şi în copiii săi posibilitatea apariţiei unor afecţiuni. Gelozia şi supărarea unei femei generează tocmai acele afecţiuni care ne scurtează viaţa, apropiind bătrâneţea. Uneori la femeie gelozia, supărările şi pretenţiile pot fi atât de profunde încât soţul poate muri sau se poate îmbolnăvi grav. Bărbaţii geloşi şi femeile geloase nici nu bănuiesc că ei mutilează în primul rând sufletele copiilor lor şi că omoară copiii care încă nu au apărut pe lume. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt. Femeia geloasă şi supărăcioasă atacă în plan subtil pe soţul său. În această situaţie soţul fie se va îmbolnăvi în permanenţă, fie va deveni alcoolic, fie va divorţa. Dacă sunteţi gelos şi vă amplificaţi sentimentele agresive de profunzime, atunci puteţi avea probleme cu orice animal, veţi putea avea şi alergie şi boli contactate de la ele. De asemenea, veţi putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor. Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifică sufletul omului şi îi fortifică sistemul imunitar. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor. Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plîngeţi agresiunea apărută se distruge. Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală. Plăcerea de a bârfi, minţii şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. Cum dăruieşti aşa primeşti. Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior.Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greşelile Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea. Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi. Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producănd efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea oricând aveţi gânduri negative despre o persoană să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om. Imaginaţia are puterea de a crea realitatea. Câmpul părinţilor începe să distrugă câmpul copilului şi acesta se va naşte bolnăvicios, fricos, obsedat. Faptele mamei şi comportamentul în timpul sarcinii determină soarta şi sănătatea viitorului copil. Părinţii le transmit copiilor o informaţie complectă a comportamentului lor şi al strămoşilor lor. Această informaţie stă la baza formării destinului copilului, a corpului, caracterului şi spiritului acestuia. Principala informaţie ereditară se transmite nu numai genetic, dar şi prin intermediul câmpului. Mama este indisolubil legată prin câmp de copilul său şi, de aceea, trăirile emoţionale ale mamei îl influenţează activ pe acesta. Dacă este vorba de ură, de separare de omul iubit, acest lucru va însemna o adevărată catastrofă pentru copil. Structura negativă a câmpului femeii determină multe din viitoarele nenorociri ale copilului. O ură puternică, nutrită în timpul sarcinii acţionează asupra copilului care se va naşte supărăcios sau pot apărea tulburări ale vederii sau auzului. Dacă o femeie îşi reprimă sentimentele de iubire faţă de soţul ei, acest lucru se va răsfrânge neîntârziat asupra copilului. Să nu uitaţi că atunci când ucideţi iubirea înfăptuiţi o crimă. Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului,care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţii săi, a părinţilor pe copii creiază ruperea şi deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt. În timpul sarcinii femeia trebuie să fie liniştită şi răbdătoare şi nu trebuie să se supere sau să trăiască sentimente negative.. Ea trebuie să accepte cu seninătate realitatea, aşa cum este şi să nu admită părerile de rău în legătură cu trecutul sau să grăbească viitorul. Femeile gravide să nu vizioneze filme care răspândesc violenţa, întrucât agresivitatea lor subconştientă devine necontrolabilă, cu efecte devastatoare asupra psihicului şi trupului viitorului copil. De aceea oamenii adulţi şi copiii ar trebui să vizioneze numai opere de artă, al căror nivel de agresiune subconştientă este negativ. Naşterea cu picioarele înainte şi prin cezariană reprezintă o trufie ridicată a mamei copilului. Naşterea prematură înseamnă umilirea mândriei. Copiii născuţi prematur sunt deosebit de slabi şi bolnăvicioşi, iar aceasta înseamnă aceaşi blocare a mândriei. Când părinţii aleg numele copilului acesta se fixează în karma copilului şi îi influenţează structurile câmpului. Numele se întipăreşte în câmpul bioenergetic şi depinde de karma celui al cărui nume îl poartă copilul. Înainte, nu întâmplător, copiilor li se dădeau nume de sfinţi. Karma luminoasă, pură a sfinţilor se unea cu karma copilului, îl proteja şi acţiona în favoarea lui. Dându-i copilului numele unei rude riscăm, deoarece greşelile şi viciile sale va trebui să le ispăşească cel care a luat odată cu numele şi o parte din karmă, adică copilul. O bunică în anii săi de tinereţe a iubit un om, însă nu a dorit copilul şi a făcut avort. Pentru uciderea iubirii şi a copilului a trebuit să plătească fica şi nepoata, adică urmaşii ei. În cazul unei lovituri cu pumnul suferă unul singur – vinovatul, în cazul lovirii bioenergetice întrucât omul este la nivelul biocâmpurilor, într-o conecsiune directă cu toate rudele sale, cu copii săi, lovitura traversează întregul lanţ de rudenie. Şi ca recul, vine pedeapsa împotriva agresorului şi a familiei acestuia. O femeie şi-a sfătuit prietena să facă un avort, la rândul lui bărbatul a insistat ca soţia să avorteze. Această dorinţă exprimată în cuvinte sau în gând de a nimici viitorul copil este o încălcare a legilor pentru care omul plăteşte cu sănătatea şi cu soarta sa. O femeia ş-a abandonat copilul în spital. Prin aceasta ea a săvârşit o crimă atât de mare încât nimeni n-o putea absorbi de pedeapsă. Dragostea faţă de copii face parte din cele mai înalte legi ale universului şi de aceea orice formă de încălcare a acestei iubiri, exprimată prin renegarea copilului, refuzul de a avea copii sau de a purta o sarcină, ne mai vorbind de avort, în special în fazele înaintate, renegarea omului iubit şi nu numai cu faptele, cu vorba, ci chiar şi cu gândul, poate duce la urmări din cele mai grave. Sub nici un motiv să nu spui unui copil: eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost etc. fiindcă aceasta creează în el cusurul ce i se reproşează. Mama care spune copilului: uite dacă ai să fii cuminte, dacă ai să înveţi bine îţi cumpăr cutare lucru face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. Dacă părintele îndeplineşte toate capriciile copilului şi începe să depindă de acesta, copilul se transformă într-un tiran şi poate muri. Dacă copilul este ocrotit în permanenţă el se va deprinde a nu se mai păzi singur şi în acest mod îşi va pregăti primejdii în viitor. Mamele care se sacrifică până la umilinţă pentru binele copiilor lor sfârşesc într-o mare amărăciune. La fel şi copiii, de a căror naştere părinţii nu s-au bucurat, sunt profund nenorociţi, întrucât trăiesc într-un chin spiritual. Copiii trataţi cu asprime nu devin buni. Ei vor vedea în părinţii lor adevăraţi duşmani, cănd aceştia întrebuinţează continuu pedepse şi ameninţări. Egoismul, cruzimea închid canalele energetice de legătură cu Dumnezeu şi omul respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie el este nevoit să ia energia de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protecţie al copiilor săi. Copii încep să fie bolnavi, pot avea tulburări psihice şi alte probleme. Când simţiţi că cineva vă fură energia,rugaţi-vă ca aceluia să-i fie dăruită iubirea divină şi energia care-l va schimba, îi va purifica sufletul şi-L va uni cu Dumnezeu. Răul nimicitor şi total vine atunci când copiii majori şi capabili de muncă continuă să trăiască lângă mama lor, să se bazeze pe ea, iar ea, la rândul ei, permiţând să fie exploatată din toate punctele de vedere. În acest mod străzile se umplu în permanenţă de copii neajutoraţi, incapabili de a se îngriji pe ei însăşi. Să mulţumeşti părinţilor ceea ce eşti tu astăzi, iar copiii tăi ţie îţi vor mulţumi pentru ceea ce vor fi ei mâine. Egoismul şi interesul personal ne izolează de restul oamenilor şi acest simţ al separării îi face pe oameni insensibili la nevoile altora. O persoană egoistă manifestă un ataşament excesiv pentru ea însăşi, este o plagă socială. Egoiştii au foarte puţini prieteni. Câteva cunoştinţe şi relaţii superficiale le umplu viaţă. Contactele cu ceilalţi sunt limitate. Prin felul de a gândi se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile voastre puteţi să schimbaţi un egoist făcându-l generos. Să se emită spre el numai vibraţii de generozitate şi bunăvionţă. Dispreţul faţă de noi şi profunda nemulţumire faţă de sine constituie o agresiune faţă de Dumnezeu. Dispreţul şi blamarea omoară înainte de toate iubirea faţă de un alt om. Orice ticăloşie ar comite un om împotriva noastră noi nu avem dreptul să respingem iubirea faţă de el. Bărbatul care dispreţuieşte femeia se degradează spiritual, începe să sufere de diferite boli şi îmbătrâneşte mai repede ca de obicei. Trebuie să vă schimbaţi atitudinea faţă de femei şi faţă de situaţiile legate de ele. Trufia şi dispreţul faţă de oameni generează lipsa voinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii. Ura este o forţă care te leagă de persoana pe care o urăşti. . Ancorarea de înţelepciune dă naştere dispreţului. Acesta începe de la cap. De aceea se blocheză biocâmpul în regiunea capului. În curând dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane. De aceea, se deteriorează câmpul în jurul rinichilor şi apare distrugerea acestora. Nimeni nu poate strânge bani dacă-i dispreţuieşte. Zgârcenia şi economia aduc boală şi dezastre. Multumesc Doamne pentru Tot ceea ce imi daruiesti!se spune zilnic Daca nu stiti cine a fost marele Valeriu Popa, aici veti afla info interesante despre el.

Read More