INELUL DE LA EZEROVO

Revista "NOI TRACII" Nr. 112/martie 1984 Cornelia Velcescu

Inelul de la Erezovo

Acest faimos inel a participat la Expozitia de Vestigii de aur trace, organizata de Bulgaria la Metropolitan Museum, New-York, in anul 1978, iar doi ani dupa aceea expozitia a fost prezentata la Muzeul National de Istorie din Bucuresti, unde l-am putut vedea in original. Pentru acest inel s-au dat pe plan international 22 de descifrari, fara a se ajunge la o acceptare oficiala. Un cercetator grec sustine ca, desi literele seamana a fi grecesti, inscriptia de pe inel nu este scrisa in limba greaca. Arheologii bulgari il considera trac si il dateaza in secolul V in. de Hr. In aprilie 1978, am prezentat o ampla descifrare a acestui inel, plecand de la constatarea cercetatorului grec ca nu este scris in limba greaca si de la faptul ca specialistii bulgari il considera trac si il dateaza inainte de Hristos. DESCIFRARE In primul rand, observam ca inscriptia este prezentata pe suprafata unui oval culcat, ca este scrisa pe sapte randuri valurite, ca in centrul ei se afla un cuvant bine marcat si ca pe muchia inelului s-a mai repetat un cuvant care deja exista in interiorul inscriptiei.Urmarind intentia scribului, am intarit cu bina stiinta cuvintele alternativ, pentru ca sa le distingem mai usor la citire. Din punct de vedere ortografic, in al doilea rand se afla un cuvant prescurtat, infatisat aici prin idiograma si litera "T". Cuvantul urmator este despartit in silabe, a doua silaba continuandu-se in randul al treilea. In randul al patrulea se afla, de asemenea, o idiograma, idiograma "?", Delta, care tine loc unei notiuni; in continuare, un alt cuvant despartit in silabe, a doua silaba fiind trecuta in randul al cincilea. Din punct de vedere fonetic, aproape toate literele din text sunt cunoscute, numai cu exceptia catorva, printre care si doua litere duble, cu grafie deosebita, dar cu acelasi sunet, cum este, de exemplu, litera "E", reprezentata prin stramoasa ei idiograma "?". Acelasi lucru se petrece si cu idiograma si litera "T", dublata cu aceeasi valoare fonetica de litera si idiograma "I", mai veche. Idiograma "I", in pozitie culcata, a dat idiograma si litera "H", egal "H", sunetul "h". Idiograma "H", introdusa cu necesitate de datare in cuvantul plasat in centrul inscriptiei, "NHEK", sau in alte doua cuvinte: "MIHE" si "IHLTEA", nu afecteaza cu nimic intelesul cuvantului. Ori de citim "NHEK" sau "NEK", "MIHE" sau "MIE", "IHLTEA" sau "ILTEA", este acelasi lucru. Chiar autorul dupa ce a terminat de scris inscriptia, dandu-si seama ca ii lipseste un "H", este nevoit sa reia cuvantul "ILTEA" pe muchia inelului sub forma "IHLTEA". Pentru a preciza exact datarea, el avea nevoie sa mentioneze de trei ori idiograma "H".Au mai ramas "Ë", Landa cu valoarea fonetica "L", "V" cu valoarea fonetica "U" si "K" cu valoarea fonetica "C" in limba romana. TRANSCRIEREA FONETICA SI ORTOGRAFICA: POLIET, ENEAEN EPENEA, T. IL- TEA NEC! OA DA TEA "?" OM- EA. 'NTILETU OT, A MIE TAT. ILTEA. VOCABULARUL: POLIET – atribut, insusire esentiala, semn distinctiv pentru substantivul nominal ENEAEN EPENEA, stapanul inelului. Acestui cuvant ar greu in zilele noastre, sa-i intelegem continutul, daca inelul nu ar fi datat. Vom vorbi cu alta ocazie de HYPERBOREI, de URSE si de Ovidiu, care se tanguia ca ingheata vinul in ulcioarele Getilor, desi pe vremea lui Ovidiu, clima era dulce, desi, bineinteles, nu atat de dulce ca la Roma si nici atat de aspra ca pe vremea polarului Eneaen Epenea, Tarabostarul Cetatii Iltea. Clima, pe vremea cand a fost facut inelul de la Ezerovo, era in zona carpatica cam cum este astazi cam cum este in partea de nord a Scandinaviei. Cuvantul POLIET este cuvant aglutinat din POLI+E+T. POLI – pluralul de la POL, de mai multe ori polar. E, popular E, ETE cu sensul de este, si sunt in limba culta. In stravechime idiograma E insemna de trei ori. Din aceasta cauza poporul, crescut in scoala traditionala, intrebuinteaza forma E, ETE si ESTE pentru pluralul SUNT. Traducand cuvantul POLIET in idiogramele matematice ale Sanctuarelor dace din Muntii Orastiei, "" POLI, de trei ori, Conducatori", T fiind idiograma de conducator. Mai pe inteles ""Sunt triprecesional, si mai clar, ca de exemplu, in numele propriu POLESCU – SUNT POLAR, ramas pana azi in limba romana, desi clima din zona carpato- dunareana despre care vorbeau Grecii antici s-a schimat demult. Desi cuvantul POLIET noi l-am putut traduce "DE TREI ORI POLAR" sau pur si simplu "POLARUL…" pana ne vom familiariza cu Stramosii, pastram forma veche, asa cum este atestata pe inel, forma POLIET. ENEAEN EPENEA, substantiv propriu, numele conducatorului cetatii Iltea. Epenea in stravechime mai insemna si URIAS, dar ne-ar lua prea mult timp sa discutam aici aceste nume proprii. Parintele Matase, fondatorul Muzeului de Arheologie de la Piatra Neamt, incepea prezentarea muzeului cu aceste cuvinte: "Moldovenii, cand gasesc ceva in pamant, fie un os, fie un alt obiect, zac: - Ori e de la URIESI, ori de la Stefan cel Sfant!". Dorim sa accentuam ca poporul a pastrat, prin traditie, inca un nume al Stramosilor, care erau uriasi nu atat in sensul fizic, cat in sensul spiritual al cunoasterii. Reintorcandu-ne la Tarabostarul ENEAEN EPENEA, mentionam numai ca este plina tara de ENE, ENEA, ENESCU si de PANA, PENEA si PENESCU. T. – idiograma de Conducator, cuvant prescurtat, Tarabostar. ILTEA – numele cetatii sau localitatii unde era Tarabostar Polarul Eneaen Epenea. NEC – nec, inec, art. Inecul, verbul a ineca, potop. Cuvantul "nec" este viu in judetul Arges-Muscel. Dictionarul limbii romane contemporane nu-l atesta. Cuvantul NEC – bustrofedon – KEN – chin, suferinta a ramas (impropriu zis) in cuvantul NECAZ (nec+az), cu sensul de suparare, mahnire, tristete,amaraciune, suferinta, primejdie, impas, neajuns, neplacere, incercare, manie, furie etc. Dupa cum constatam, continutul cuvantului NECAZ este, in ciuda formei care a ramas aceeasi, nemaipomenit de bogat. Cuvantul Necaz, la originea sa, atesta NEC-ul de pe pozitia AR a Helicei de Precesie, helicea intreaga numindu-se la vremea aceea AZA. Partea dreapta a ei se numea AZ, de unde cuvantul ZA – zala, in limba romana. Cuvantul NEC-AZ se poate data, intrucat reprezinta, la origine, un fenomen al pamantului, un fenomen istoric care s-a petrecut cu 12920 ani in urma NEC-ului atestat pe inelul de la Ezerovo. Am insistat asupra acestui exemplu de lingvistica matematica si istorica, care este cu totul altceva decat lingvistica statistica si etimologica. OA DA – de la verbul a da, in cazul nostru forma de viitor popular: o da, oa da, va da, o sa dea, Domnul Dumnezeu sa cada fericirea pe capul oamenilor!, de exemplu. Forma folosita in invocatii, chemare in ajutor. TEU – Sfantul, in forma mai cunoscuta; TEIUL, in forma populara. Eminescu, cand zice "Teiul sfant", face de fapt o tautologie, pentru ca insemneaza "Sfantul Sfant". In toponimie, poporul spune "Piatra Teiului" cu sensul de "Piatra Sfantului". Mai clar a ramas cuvantul TEU in antonimul ATEU. Idiograma Muntelui COGAION, Muntele OM din Bucegi, Muntele Sacru al Daciei. OMEA – OM, STRAMOSUL apoteozat pe Muntele OM, in Bucegi. In textele din evul mediu gasim formele de: "oamu si cu oama lui", oamu pentru barbat si oama pentru femeie, forme care inca se pastreaza in vorbirea populara. Si pentru ca limba noastra este aglutinata din idiogramele matematice ale Stiintei despre pamant, din forma cuvantului OMEA putem afla fapte in plus. OMEA (ALFA), Stramosul, el a fost Alfa, insa idiograma E ne arata ca a fost de trei ori Alfa, adica TRIMEGISTRU, pentru ca era de la ISTRU. De trei ori verificata Stiinta lui, pe toate cele trei HELICII de PRECESIE. 'NTILETU – Inteleptul. Precum se vede, pe timpul cand a fost scris inelul de la Ezerovo, nu exista inca idiograma "I" si nici "T" si nici idiograma "P", intercalata in interiorul cuvantului "'NTILETU". In schimb are forma articulata cu sensul Inteleptul. OT – unul din numeroasele nume ale Stramosului, cel care stia TOT. Din aceasta cauza il gasim la egipteni si cu numele de TOT, cel care a stabilit scrierea, Zeul care socoteste, manuieste cifrele, cel care calculeaza timpul, anii, calendarul si domneste peste diviziunile temporare, Zeu al verbului divin. Povestirea demonica a lui Satni istoriseste cautarea Cartii divine a lui TOT care trebuia sa permita sa fie "fermecate" cerul, pamantul, apele si lumea inferioara si tristele nenorociri care l-au inrobit pe cel care a incercat sa patrunda acest secret de temut. Cheops insusi ardea de curiozitate sa cunoasca secretele zeului TOT, Zeu al Stiintelor. Mai tarziu, asimilat de catre greci lui Hermes, zice Dictionnaire de la civilisation egyptienne, ed. Fernand Hazan, Paris, 1972, TOT a cunoscut, sub numele de TRIMEGISTRUL "de trei ori foarte mare", un succes neasteptat in literatura "hermetica". Pe monedele dace il gasim atestat sub forma TOTPO sau OTHPO sau TOPO, in tot cazul, intotdeauna numele sau legat de acest PO – bustrofedon OP – carte, lucrare, scriere (Dictionarul limbii romane). In incizia de pe Sfinxul de la Babele din Muntii Bucegi, cat si in inciziile rupestre de la Cotul Buzaului, OP are in fata idiograma M, formand cuvantul MOT, Zeu cunoscator al secretelor VIETII, dar mai ales al secretelor MORTII. Numele lui a ramas toponimic in zona Muntilor Apuseni, Tara lui MOT, Tara Motilor. MOT – bustrofedon – TOM (T+OM). Citind culegerea germana de balade vechi, intr-o balada datand de pe la anul 900, 1000, 1200 D.Hr. gasim povestea unui rege german care dorea sa faca un pelerinaj de initiere pe "sapte ani": "IN TARA TOMEI Nobil Sfant". De unde deducem ca in Cununa Carpatica inca se mai gaseau la acea vreme centre de initiere in Stiinta cea veche a Stramosului. La Germani numele Stramosului de OT este cunoscut sub numele de GOT (G+OT), iar in Walhalla sub numele de WOTAN (W+OT+AN). In Biserica Crestina este cunoscut sub numele de SAVA OT, de unde cuvantul modern de SAVANT, cel cu cunostinte vaste si temeinice, cel care creaza in domeniul stiintei, erudit. Cuvantul Savant are in interiorul lui si cuvantul AN, inca o denumire a Stramosului, Zeul An, descoperitorul ANULUI PRECESIONAL. Un AN precesional il mai putem reprezenta matematic si prin idiograma O. inlocuind AN cu o, avem din nou cuvantul SAVA OT. A MIE – a mie, forma de dativ popular pentru prenumele personal IO si EU. TAT – tot, adjectiv nehotarat cu sensul de intreg, integral, complet, din care nu lipseste nimeni sau nimic. In Moldova, Crisana, Banat la "tot" se mai zice "tat" si "tat", ca pe vremea polarului Eneaen Epenea. ILTEA – Iltea, scris din nou, repetat pe muchia inelului, cetate sau localitate distrusa de potop, cheia invocatiei textului de pe inel. TRADUCEREA INSCRIPTIEI: POLIET ENEAEN EPENEA, Tarabostar Iltea.NEC! "Oa da Sfantul Cogaion OMEA, Inteleptul OT, a mie tat." (ILTEA) Revenind asupra intelesului este, deci, vorba de Conducatorul Cetatii Iltea, Tarabostarul Poliet Eneaen Epenea, caruia i-a fost distrusa cetatea de potop. Face apel la Stramosul, Inteleptul OT, apoteozat pe Muntele OM in Bucegi, sa-I implineasca dorinta sa-si refaca cetatea, dupa ce se vor retrage apele. Inelul de la Ezerovo a fost gasit intr-un mormant. Ne intrebam daca stapanul inelului si-a realizat visul de a-si reface cetatea. Faptul ca el a fost retras la Ezerovo din cauza potopului si ca a murit aici, ingropandu-se aici cu acest inel de mare jale si durere, dar si de intelepciune ancestrala, se pare ca in timpul cat a mai trait Tarabostarul nu s-au retras apele. Acesta este un amanunt demn de retinut din punct de vedere lingvistic, demografic, geografic, geologic etc In concluzie, inelul de la Ezerovo este scris in "limba veche si inteleapta", dupa cum caracterizeaza Eminescu limba noastra, in limba romana dinainte de Hristos, in limba Getilor, a Dacilor, a Carpilor, cei care isi ziceau cu numele generic Valahi, descendenti directi ai Stramosului apotezat pe Muntele OM in Muntii Carpati. Inelul de la Ezerovo nu a putut fi descifrat de catre specialistii straini, in primul rand pentru ca nu cunosc limba romana, limba ce are un volum, atestat de Academia Romana, de 1.000.000 de cuvinte. Marele nostru scriitor Mihail Sadoveanu, care a fost un maestru al manuirii vocabularului limbii romane, abia a atins, in operele sale, cifra de 40.000 de cuvinte, iar Eminescu, luceafarul poeziei noastre, cifra de 10.000 de cuvinte. Este extrem de dificil pentru un cercetator strain sa-si insuseasca vocabularul limbii romane care nu se afla mentionat in Dictionarul limbii romane contemporane. In al doilea rand, chiar daca am poseda milionul de cuvinte al limbii romane, limba de vehiculare in stravechime a stiintei celor vechi, daca nu cunoastem Stiinta lor despre pamant si Sistemul lor de Datare, ramanem neputinciosi in fata inscriptiilor si vestigiilor de tot felul, de dinainte de Hristos. Nu am inceput comunicarea de fata cum se procedeaza de obicei adica cu datarea. Insa ar fi fost cu totul inoportun. Abia in partea a doua a descifrarii inelului de la Ezerovo ne vom edifica despre adevarata valoare a acestui document.

Read More

IN VECHEA LIMBA A TRACILOR

Publicat de Arim

Read More

LATINIZAREA LIMBII DACILOR UN MIT

Dumitru Badilă, 2008
via romania dacia


Avertisment

Pentru cei care iubesc atît de mult mitul latinizarii limbii dace, şi pentru care dărâmarea acestei poveşti ar fi o imensă tragedie psihică le recomand să nu citească acest material.


Latinizarea limbii dace un basm de adormit lingviştii


Dogma oficială, pe care toţi am învăţat-o, afirmă că după cucerirea romană din 106 e. n. şi până la retragerea aureliană din 275 e. n. limba dacă a dispărut, din ea rămânând aproximativ 150 cuvinte.
Întrebarea pe care mi-am pus-o când am început sa studiez acest domeniu a fost următoarea:
Cum a fost posibil, să existe o limbă română unitară pe un teritoriu atît de întins (România plus Basarabia şi Bucovina), în condiţiile în care administrativ acest teritoriu nu a fost unit decît în timpul lui Burebista şi Decebal aproximativ 86 de ani, la 1600 e. n. timp de un an sub stăpânirea lui Mihai Viteazul şi apoi de la 1859 cînd a fost prima Unire­­­­?

Răspunsul oficial nu oferă nici un fel de argumentaţie, este ca în Biblie ­­’’Crede şi nu cerceta ’’ ba chiar punerea în discuţie a acestei probleme este privită ca o erezie majoră.
O explicaţie a acestei intransigenţe poate veni din secolul XVIII cînd ne străduiam să ne afirmăm anterioritatea pe acest pămînt faţă de maghiarii din stepe şi cum legăturile noastre cu civilizaţia romană erau greu de discutat am creat această teorie pe care în entuziasmul general patriotic a fost greu să mai poată fi analizată lucid.

Revenind la întrebarea iniţială:
Este posibil ca în 169 de ani romanii să fi schimbat limba unui întreg popor, aceasta să ramînă unitară, şi sa reuşească sa o schimbe chiar în regiuni pe care nu le-au stăpânit niciodată?
Pentru a putea răspunde la această întrebare trebuie să luăm în calcul toate argumentele şi să verificăm toate ipotezele.

O astfel de ipoteză ar fi că civilizaţia geto-dacă ar fi fost atît de înapoiată cultural şi lingvistic încît atunci cînd i-au cucerit romanii, geto-dacii ar fi trecut în masă la latinitate, ca si cum de abia ar fi aşteptat sa scape de limba cu care s-au născut.
Să vedem dacă datele pe care le avem ne pot permite această ipoteză.

Spaţiul carpato-danubiano-pontic a fost locuit neîntrerupt (o atestă istoria oficială) de peste 600.000 de ani, din paleolitic şi există chiar dovezi neverificate foarte bine, că acest spatiu ar fi fost unul din locurile de antropogeneză (omul de la Bugiulesti , un australopitec,) unde s-a născut “Omul”.
Clima, relieful şi existenţa depozitelor de sare la suprafaţă au fost argumente foarte puternice ale locuirii omului în acest spaţiu.

Importanţa sării pentru existenţa vieţii este adesea uitată deşi în condiţii de efort prelungit, prin transpiraţie se pierd săruri care sînt indispensabile funcţionării normale a celulei, şi supravieţuirii. În sare se conservau alimentele, cu sare se argăseau pieile, iar suplimentul de sare pentru animalele domestice era vital. Se pare că “salariul” provine din salis=sare (latină) şi că în cantitaţi de sare erau plătiţi soldaţii romani la început. Ocna Sibiului are urme de locuire permanentă din paleolitic si pîna în prezent.

Masivele de sare din spaţiul acesta erau singurele surse exploatabile la suprafaţă, din Europa începuturilor. S-au creat adevarate drumuri ale sării care brazdau continentul asa cum mai tîrziu a fost “Drumul Matasii”.

În acest spaţiu a aparut prima scriere cunoscută, mai veche cu 1.000 de ani decît cea de la Sumer si anume scrierea pictografică de pe tabliţele de la Tărtăria care a apărut [“curând după jumatatea mileniului al VI-lea si a fost folosită continuu timp de un mileniu si jumătate în epoca cuprului din Europa central-rasariteana între 5.500 si 4.000 î.e.n.. Este acum cert ca scrierea veche europeana este mult mai veche decît cea sumeriană”].
Am citat din Marija Gimbutas – Civilizaţia Marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici Ed. Lucreţius 1997 pag. 37.

În zona Porţilor de Fier s-a descoperit în 1965 unul dintre cele mai vechi oraşe din lume si anume Lepenski Vir in zona Serbiei si Schela Cladovei in zona româneasca a carui datare arată o vechime de 10.500 ani, din vremurile de după Potop, dacă ar fi să credem Biblia. (Marija Gimbutas pag.53.).
Am ales referinţele din ”Civilizaţia Marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici” a Marijei Gimbutas deoarece aceasta a fost o autoritate in materie funcţionind ca profesor de arheologie europeana cu specializarea în neolitic la Universitatea din Los Angeles între anii 1965-1995 şi de origine lituaniană deci nu poate fi banuită de simpatii proromăne .

Culturile neolitice, Cucuteni, Hamangia, Boian, Petreşti, Gumelniţa atestă o locuire foarte intensă şi o tehnologie destul de avansată. Noi cînd spunem neolitic ne gîndim imediat la epoca pietrei şlefuite , deci o piatră nu cioplită ca în paleolitic ci puţina mai finisată, dar tot în epoca pietrei erau.
Fals. Acum 7000 de ani în civilizaţia Gumelniţa se prelucra aurul şi se făceau bijuterii din el . Arta ajunsăse la un rafinament pe care cu greu ni-l putem imagina.



Acest cap de copil , nu este o operă pierdută a lui Brîncuşi ci al unui artist din cultura Gumelniţa.
Sistemul de construcţie al caselor pe structură de lemn şi apoi acoperită cu pămînt ( care are certe calitaţi izolante) , mai există si azi la 60-70% din locuinţele construite în România (se observă foarte bine la inundaţii), atunci a fost inventat .
Toate au culminat cu formarea imperiului lui Burebista. Aceste teritorii au fost unite sub o singură administraţie şi au format o entitate puternică privită cu teamă chiar de romani.
Limitele imperiului sînt prezentate în fig.1 conform Atlasului istorico-geografic editat de Academia Română. Se poate observa ca ajungea pîna la Viena şi chiar pînă la Praga.



Făcînd o sinteză pîna în acest moment istoric putem spune ca pe acest teritoriu a luat naştere una dintre cele mai vechi civilizaţii care cunoştea scrierea cu 1.000 de ani înainte de Sumer, care avea o tehnologie avansată şi o putere militară destul de mare.
Era Imperiul Roman superior Civilizaţiei dace ?
La capitolul tehnologie , organizare, evident Da pentru ca altfel nu ar fi reuşit sa ne învingă.
Dar în timp ce la Roma erau o mulţime de zei si zeiţe ( religie politeistă) dacii nu aveau decît un singur zeu (monoteişti), Zalmoxis. ( Herodot)

În timp ce Imperiul Roman era sclavagist iar culmea ororii sclavagismului erau luptele de gladiatori cînd cetaţenii romani respectabili se bucurau şi erau cuprinşi de emoţii estetice la vederea şuvoaielor de sînge ce curgeau din trupul gladiatorilor ucişi, în Dacia nu se întîmpla nimic similar iar dacă au existat sclavi aceştia erau extrem de puţini.

Dacii au avut cea mai completă doctrină medicală care este şi astăzi superioară medicinii moderne, unitatea între trup şi spirit şi vindecarea întregului.
” ..........Dar Zalmoxis , adăuga el, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neţinîndu-se seama de corp, tot astfel medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli (anume) pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de ingrijit.Dacă acest intreg este bolnav, partea nu poate fi sanatoasă . Căci ,zicea el,toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul sau-vin de la suflet şi de acolo curg (ca dintr-un izvor) ca de la cap,la ochi.Trebuie deci -mai ales şi în primul rînd- să tamăduim izvorul răului ca sa se poată bucura de sanatate capul şi tot restul trupului.”

Platon, Carmide ( Platon 428-347 i.e.n.)

Deci era Imperiul Roman, superior moral , filosofic, religios ?
Cu siguranţă NU
Am putea face o paralelă între Imperiul Mongol şi China sau mai în zilele noastre între SUA şi India sau China să zicem . Cam aceasta era diferenţa între Dacia şi Imperiul Roman

După moartea lui Burebista imperiul s-a dezmembrat şi apoi in faţa pericolului roman o parte din teritorii s-au reunit sub conducerea lui Decebal. Romanii au cucerit Dacia în 106 dar ei au stăpînit efectiv din imperiul lui Burebista doar aproximativ 1/5. (Fig.2).Centrul stăpînirii romane (în roşu pe hartă) a fost pe munţii Apuseni pentru că pe ei aurul dacilor îi interesa şi nimic altceva.
Romanii au cucerit Dacia pentru că altfel Imperiul era în faliment şi atît de mult s-au bucurat că ne-au cucerit încît s-au distrat 123 de zile ( cea mai lunga petrecere , distractie , din istoria omenirii, evident cu gladiatori daci) (pîine şi circ)





Comparînd zona de stapînire romană cu suprafata celor doua state de limba româna, ( figura 3 ) observăm ca logic este aproape imposibil să acceptăm varianta înlocuirii limbii dace cu limba latină pe un asemenea teritoriu în condiţiile unei stăpîniri romane atît de puţin intinsă . Dacă ar fi să acceptăm teoria latinitaţii pe un asemenea teritoriu privind harta, am putea deduce ca limba română vorbită în aria în care au stăpânit romanii ar trebui sa fie mult mai curată, în orice caz mai aproape de latină decât cea din Bucovina de exemplu, în realitate însă nu există diferenţe semnificative.

Dar să presupunem totuşi că dogma latinizării este adevarată. Au venit romanii în 106 şi au început o campanie de latinizare a dacilor. Mii de invăţatori romani şi-au incalţat sandalele, au luat toiegele, tăbliţele de scris şi translatorii, care trebuia să le asigure înţelegerea cu populatia dacă şi au început latinizarea. Populaţia în acele vremuri era o populaţie de păstori, de vânatori şi agricultori, iar aceştia trebuia să fie găsiţi, convinşi prin translatori de importanţa studiului limbii latine şi convinşi în primul rând de cât de buni sunt romanii sau de avantajele vorbirii în limba latină iar în final aceştia nu ar mai fi denumit pădurea sub numele de “pădure” ci “silva” sau în loc de tata ar fi spus “pater”.
Ce ar fi caştigat dacii din aceasta învaţare a limbii latine? Probabil favoruri de la stăpînitorii romani, mîndria de a vorbi limba celui mai mare imperiu al lumii care-i cucerise şi posibilitatea de a vizita Roma fară translator.
Ce ar fi caştigat romanii ? Probabil mulţumirea sufletească a faptului ca limba latină este vorbită de mult mai multa lume şi că aici, la margine de imperiu, se simţeau ca pe străzile Romei.
Ar mai fi o problemă. Media de vîrstă fiind în vremurile acelea mult mai mică decît astăzi, trebuia ca această campanie să fie facută foarte rapid pentru că subiecţii să apuce să-şi înveţe urmaşii latineşte.
Ce costuri ar fi avut aceasta campanie pentru romani? Probabil uriaşe deoarece trebuie luat în calcul şi că trebuia asigurată protecţia acestor misionari ai latinitaţii ei ajungînd în zone în care se vorbea limba dacă, dar stăpînirea romană nu era privită cu simpatie dovadă şi desele rascoalele ale dacilor din zona ocupată.
Vorbesc romanii în documentele lor de o operaţiune de o anvergură aşa de mare ce ar fi necesitat costuri uriaşe? Au ajuns romanii în Bucovina şi Basarabia mai mult decît cu misiuni comerciale? Din cîte ştim noi nu. Care ar putea fi explicaţia că totuşi acolo se vorbeşte romaneşte? O explicaţie a fost că în timp, dacii care au fost latinizaţi de romani au luat la rîndul lor toiagul şi tăbliţele şi s-au apucat să-i latinizeze ei pe dacii rămaşi neaoşi. Este o ipoteză. Este aceasta credibilă? Dogma spune că da.
Este acest proces de schimbare a limbii unui popor într-o perioadă scurtă de timp (la nivel istoric) frecvent în istorie ?
Din cîte ştim pîna în prezent, nu s-a mai întamplat nicăieri aşa ceva.
Interesant este că romanii nu au putut să latinizeze nici macar Peninsula Italică deşi au avut la dispoziţie din 753 î.e.n. cand s-a înfiinţat Roma (după legende) şi pîna în prezent (2750 de ani) .Dacă ar fi latinizat-o atunci în Italia nu ar exista dialecte şi ar exista o unitate de limbă mult mai puternică decît în România fiindcă romanii au avut la dispoziţie mult mai mult timp. Şi totuşi în Italia sînt aproximativ 1500 de dialecte!!!!!!!
De ce au vrut romanii să ne latinizeze numai pe noi deşi pîna la noi au mai cucerit o mulţime de popoare , şi lor nu le-au schimbat limba, ( au stapinit in Anglia 400 de ani , Siria şi tot litoralul mediteranean sute de ani, Armenia, Georgia, toată Asia Mica , Malta 1000 de ani) ramîne un mare mister al antichitaţii la a cărui dezlegare chemăm toti lingviştii români care susţin teoria latinizării .
Interesele cuceritorilor dintotdeauna au fost de a obţine cît mai multe bogaţii din teritoriile stăpanite iar pentru aceasta nu aveau nevoie decît de caţiva translatori care să aducă la cunoştiinţa băştinaşilor poruncile şi cererile stăpînitorilor (vite , cereale ,fecioare , alte produse) .
Schimbarea limbii unei populaţii, schimbarea compoziţiei etnice a unei populaţii se produce doar în perioada modernă cînd se pune problema justificării stăpînirii unui teritoriu cu alte argumente decat argumentul forţei. In perioada modernă maghiarii au stăpînit 600 de ani în Transilvania , nu 169 ca romanii , si în ciuda faptului ca au făcut tot ce le-a stat în putinţă tot nu au reuşit să-i facă pe ardeleni să-şi uite limba şi să vorbească doar maghiara.

Dacă totuşi romanii nu ne-au latinizat atunci cum de există o asemănare atît de mare între limba româna şi italiană? Există dovezi conform carora limba română este o limbă foarte veche şi anume este indoeuropeana comună care era deja cristalizată la venirea romanilor.

Daca vom compara aria de vorbire actuala a limbii române cu vatra geto-dacică (fig.1 si fig.3) observam o suprapunere perfectă care după parerea noastră nu este deloc întîmplătoare comparaţie care vine în sprijinul afirmaţiei că limba dacilor era deja formată cînd ne-au cucerit romanii, iar influenţele pe care le-a suferit mai tîrziu au fost nesemnificative.
Întemeierea Romei s-a produs la 753 î.e.n. (din legende) şi s-a făcut de către troianul (neam tracic) Eneas care după distrugerea Troiei de catre greci s-a stabilit în Peninsula Italică şi a intemeiat Roma.

Putem emite ipoteza care este susţinută de unele dovezi că Troia a fost înfiinţata de un popor care a migrat din Carpaţi şi care vorbea limba dacă. In 106 cînd romanii au cucerit Dacia practic s-au reîntors pe meleagurile de unde au plecat la o distanţa de 1.000 de ani dar acum în calitate de cuceritori. Există de asemenea mărturii ale unor istorici antici cum că din spaţiul românesc au migrat către peninsula Italică mai multe populaţii într-o perioadă cuprinsă între anii 3000 î.e.n. şi 1000 î.e.n.

O ipoteză disperată care încearcă sa susţină dogma oficială este că romanii fiind o civilizaţie superioară tehnic, militar, administrativ, juridic bastinasii preluînd din limba latină termeni din respectivele domenii ar fi preluat intreaga limba latină . Aceasta ar fi ca şi cum în zilele noastre preluînd termenii de “internet”, “computer” sau”briefing” am începe să spunem în loc de mamă “mather” sau “father” în loc de tată.

Este evident o aberaţie fiindcă este logic sa preiei termeni noi (sau chiar sa înveţi o limbă nouă) pentru care nu ai corespondenţi dar nu este logic să schimbi mii de cuvinte (sau toată limba) doar de dragul unor termeni noi.

Se vorbeşte foarte intens despre armonia care exista între populaţia dacă şi romanii cei civilizatori şi despre osmoza care s-a făcut între cele două populaţii. Nimic mai fals. Din analiza cimitirelor din perioada romană, după riturile de înmormîntare se constată diferenţierea netă între localnici şi ocupanţi, ale căror morminte erau separate ca dispunere în cimitir, mormintele localnicilor fiind foarte sărace, iar ale stăpînitorilor foarte bogate.Practic autohtonii erau sărăciţi la maximum în timp ce cuceritorii trăiau în lux şi bogaţie, ceea ce este absolut logic în orice perioadă şi mai ales în antichitate. Este greu de crezut că asupriţii ar fi nutrit o dragoste neţărmurită faţă de asupritori în aşa fel încît să-şi schimbe limba şi obiceiurile.

Se vorbeşte la fel de mult despre frumuseţea femeilor dace şi cum în timp prin căsătorii mixte s-a creat poporul român. De abia în jurul anului 212 edictul împaratului roman Septimius Severus legalizează căsătoriile între soldaţii romani şi frumoasele autohtone. Pare cam scurt (55 de ani!!!!) timpul de osmoză şi de formare a poporului român.Existau şi cutume foarte puternice care îngreunau amestecul cu ocupanţii, care au ajuns pîna în zilele noastre sub forma expresiei “Să nu-ţi strici sîngele”, să nu te amesteci cu străinii, iar cine a trăit la ţară ştie că şi acum există o rezistentă şi o neîncredere faţa de străini (venetici ) chiar dacă vin din satul vecin. A existat o lege din anul 1767 care stabilea izgonirea din ţară şi confiscarea averii în cazul căsătoriei cu străinii (Paul Lazar Tonciulescu).

Singura explicaţie logică este că limba română era puternic cristalizată la venirea romanilor. Era imposibil ca în 169 de ani, romanii să fi schimbat complet o limbă iar aceasta să dăinuie neschimbată aproape 1.800 de ani pînă la 1859 cînd teritoriile româneşti încep să fie reunite sub o administraţie unică.
Dacă totuşi procesul de latinizare a existat acesta desfide orice logică, orice date istorice, orice experienţă a altor popoare şi face din istorie o povestire ştiinţifico –fantastică (deşi povestirile S.F. bune au logică!!!)

Singura ipoteză care ar mai putea fi luată în calcul poate fi doar o intervenţie Divină directă, dar eu cred ca Dumnezeu avea alte treburi mai importante de făcut decît să-i înveţe pe daci limba latină .

Read More

DENUMIRI VECHI DACE

Calendar romanesc traditional

Decembrie

(Undrea)

Luna Decembrie are o istorie la fel de indelungata ca si poporul roman. O celebreaza si dacii - cu un intreg cortegiu de sarbatori - numind-o An-Dar (Sfarsitul Anului) sau Neikoy (Batranul). Calendarul popular romanesc a mostenit multa vreme denumirile dacice, care au devenit prin modificare fonetica Andrea, Indrea sau Undrea.

Decembrie este luna a zecea in calendarul roman (cu inceput de an la 1 martie) si luna a douasprezecea in calendarul iulian si gregorian (cu inceput de an la 1 ianuarie). Ea este prima luna a iernii, atat in calendarul oficial (1 decembrie), cat si in cel popular (6 decembrie - Mos Nicolae).

In aceasta luna, plina de zapezi si de zurgalai, se praznuiesc datini si sarbatori mostenite din vremuri stravechi. Putine popoare sunt atat de conservatoare cu traditia lor ca romanii.

Craiasa Zapezilor

In mitologia geto-dacilor, zana care aducea zapezile se numea Aurelia-Eftepir, adica Alba ca Zapada. Ea era o fata de imparat, logodita cu un flacau ce a fost prefacut de catre o vrajitoare intr-un arbore tanar si dalb (mesteacan). Fata l-a asteptat pe logodnicul ei mult timp, a plans si l-a jelit pana ce i-au albit cositele. Zanele au fost induiosate si au trecut-o in randul lor si au daruit-o cu aripi. Pentru ca fata apucase sa se imbrace in mireasa, aceleasi haine le poarta si astazi. Ea este Craiasa Zapezilor si locuieste in vazduh, deasupra norilor, intr-un palat cu totul si cu totul de clestar si de pietre scumpe.

La ea vin toti flacaii si fetele ce-au murit inainte de casatorie. In curtea palatului se afla o uriasa biserica de gheata, unde se fac slujbe si se inalta rugaciuni catre Dumnezeu, ca sa aduca pacea vesnica pe pamant. In noaptea Sfantului Andrei, toti acesti tineri incep un bal, care tine pana primavara. In timpul dansului, din aripile lor cad fulgi care se astern pe pamant sub forma de zapada. Din cand in cand, Craiasa Zapezilor coboara si ea pe pamant, pentru a-si cauta mirele printre copacii dalbi.

Vorbe batranesti la gura sobei

- Daca padurea s-a innegurat, timpul se incalzeste; daca padurea vuieste, va ninge.
- Daca fumul iese din cos drept in sus, vine timp geros; daca se lasa in jos, urmeaza moina; daca nu este vant si fumul se lasa pana aproape de pamant, sa ne asteptam la zapada.
- Daca lemnele trosnesc in soba si flacara focului este rosie, vine ger mare; daca lemnele nu ard si iese fum, va fi moina.
- Daca pe 6 decembrie este frig, urmeaza un an cu recolte bogate.
- Daca pe 12 decembrie este soare, de Anul Nou va fi ger si cer senin; daca va fi nor si pe pomi promoroaca, de Anul Nou va fi cald si innorat.
- Daca in seara de 25 decembrie cerul va fi instelat, urmeaza un an cu o recolta buna de fructe; daca ziua va fi calda, primavara va fi rece.

Sfanta Varvara - 4 decembrie

(Patroana minerilor)

Pe 4 Undrea (decembrie) este Sfanta Varvara, echivalenta nimfei trace Abarbareea. In aceasta zi, gospodinele nu lucreaza, pentru ca ele si familiile lor sa fie aparate de boli. Se "imbarbureaza" copiii pe frunte, pe obraz si barbie cu semnul crucii, cu miere de albine, ca sa fie feriti de varsat si de bube. Se face si se coace turta dragostei. Aceasta zi se tine si pentru furtuni, caci daca lucrezi, se starnesc furtuni mari in timpul anului. Se da turta de pomana, cu canepa si cu felii de dovleac nefiert. In aceasta zi se mananca doar azima cu miere. Cine n-a zacut de varsat sa se fereasca de a manca fructe sau legume, caci va iesi varsatul tot asa de mare ca si fructul mancat.

Rugaciune catre Sfantul (Ierarh) Nicolae

"Am auzit, Nicolae, de minunile tale si m-am spaimantat, ca de bucurie si de frica fiind cuprins, ce am a raspunde nu ma pricep. Ci tu, cu rugaciunile tale cele treze, lumineaza-mi mintea ca sa cant lui Dumnezeu, dimpreuna cu tine: Aliluia!"

Sfantul Ierarh Nicolae

Intre praznicele Bisericii si ale sarbatorilor crestinesti, traditia poporului nostru pune la loc de frunte Ziua Sfantului Ierarh Nicolae.

Sfantul Nicolae, facatorul de minuni, al carui nume se talmaceste "biruitor de popor, biruitor al raului", a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximilian. A murit la 6 decembrie, anul 342. Din anul 1087, moastele Sfantului Nicolae se afla la Bari, in sudul Italiei, luate din Mira, ca sa nu cada in mainile musulmanilor. In secolul trecut, mana dreapta a Sf. Nicolae a fost adusa si asezata in Biserica "Sf. Gheorghe" din Bucuresti, unde se afla si astazi. Despre Sfantul Nicolae, legenda populara spune ca este unul din cei care pazesc Soarele, alaturi de Sfantul Toader. Se spune ca Soarele, ingrozit de relele pe care le vede pe pamant, ar vrea sa fuga, de aceea Tatal Ceresc i-a pus pe cei doi sfinti sa-l pazeasca.

Dupa calendarul iulian, la 6 decembrie este solstitiul de iarna. Soarele este alungat de Sf. Nicolae spre miazanoapte, pana ajunge la Sf. Toader (echinoctiul de primavara). De aici, este alungat de Sf. Toader spre miazazi. Sfantul Nicolae vine pe bolta cereasca calare pe un cal alb (aluzie la prima zapada cazuta). De asemenea, el stapaneste apele si este patron al corabierilor, pe care ii salveaza de la inec. El ii apara si pe soldati in razboi, ajuta vaduvele, copiii si fetele sarace la maritat, aduce cadouri copiilor, dar ii si pedepseste cu o nuielusa, atunci cand nu sunt cuminti. Are mare trecere pe langa Dumnezeu. La marile sarbatori crestine, cand se deschide Cerul, sfantul ar putea fi vazut stand la masa cu Dumnezeu.

De unde vine obiceiul ca, la 6 decembrie, de Mos Nicolae, copiii sa primeasca daruri? De la neasemuita darnicie a sfantului care, dupa moartea parintilor sai, a impartit considerabila avere mostenita celor saraci. In ziua aceasta, copiii primesc multe dulciuri. Turta dulce este la loc de cinste.

Postul Craciunului

Este perioada de 40 de zile de dinaintea Craciunului. El se numeste si Postul Nasterii Domnului. Incepe la 15 noiembrie si se termina pe 24 decembrie. Pentru aceasta perioada, Biserica a instituit o serie de interdictii alimentare si de comportament. Aceste reguli aduc aminte crestinilor de patriarhii si dreptii din Vechiul Testament, care au petrecut timp indelungat in post si rugaciune, in asteptarea si nadejdea venirii lui Mesia. Totusi, Postul Craciunului este mai putin sever decat celelalte. (Numai intre 20-24 decembrie este mai aspru.) Daca lunea, martea sau joia cade serbarea vreunui sfant cu doxologie mare, se dezleaga la peste, iar miercurea si vinerea, in acest caz, se dezleaga la ulei si vin. Daca se intampla ca miercuri si vineri sa fie un sfant cu priveghere (5, 6, 9, 12 si 13 decembrie), ori Hramul Bisericii, atunci se dezleaga la peste, ulei si vin. In aceasta perioada se fac sezatori, se formeaza cetele de colindatori, se invata colinde, se fac claci si multe glume pe seama fetelor.

Rugaciune pentru Postul Craciunului

Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mai departe. Cel ce mai inainte ai intocmit, prin Legea Ta cea Veche si Noua, aceste zile de post, la care ne-am invrednicit sa ajungem acum, pe Tine te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului, ca impreuna cu Tine, rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta, intru zilele vietii noastre.

Sfantul Ignat - 20 decembrie

(Macelul porcilor)

La 20 Undrea e Sfantul Ignat sau Ignatul, cand se taie porcii pentru Craciun. Se face pomana porcului. E bine sa te manjesti cu sange de porc pe fata, ca sa fii rosu la fata si sanatos peste an. Traditia spune ca porcii viseaza cu o saptamana inainte ca vor fi taiati si incep sa slabeasca. Se spune ca nu este bine sa tai porcul in zi de luni sau vineri. Porcului taiat i se smulge parul de pe spinare si se moaie in sange, sa nu i se stinga neamul (daca este bun).
Capatana se duce in casa, cu ratul in spate, sa nu se sparga oalele. Daca in inima porcului se gaseste mult sange inchegat, este semn ca stapanul va avea noroc de bani. Untura de la porcul negru este buna pentru vraji. Sfintita de preoti la Boboteaza, se folosea pentru ungerea mortilor, despre care se banuia ca vor deveni strigoi. Femeile insarcinate tin sarbatoare pentru ca sa dea nastere la copii intregi la trup si la minte. Daca nu ai porc de Ignat, e bine sa tai o pasare: vazand sange in ziua aceasta, esti ferit de boli si necazuri tot anul.

Pomana porcului

In fiecare gospodarie unde se taie porc, e sarbatoare. Vecinii care ajuta la taiatul porcilor sunt ospatati la aceasta pomana a porcului, cand toata lumea se cinsteste cum e datina. Gospodina prajeste creierii porcului in vatra fierbinte. Rinichii si cateva bucatele de carne macra se pun pe frigare, ori se face o tochitura. Alaturi de tochitura se scoate varza acra, ori tuica, vin nou si traditionala mamaliga.

Prof. Gabriela Barbu

Fulgul de zapada de Nichita Stanescu
Iarna ninge cu ochi mari
Peste codri seculari
Cand coboara lin si mandru
Cu argint lucind pamantul.
Fulgul de zapada este
Ochiul apei din poveste,
Ce se vede uneori
Cand coboara lin din nori.
Fulgul de zapada stie
Ca el e o bucurie.
Iarna, cand cu ochii mari
Ninge-n codri seculari.

Ghicitoare"Noaptea nu-i sclipicioasa
Moartea nu-i tinoasa"(Zapada)
sursa

Read More