Showing posts with label conspiratii satanice. Show all posts
Showing posts with label conspiratii satanice. Show all posts

Tuesday, April 12, 2011

POWPOW-

Share/Bookmark

V-am pus ieri un clip care speram sa va atraga atentia despre ce se intimpla in industria muzicala...astazi o sa fac referire la un articol ce face mai multa lumina in acest subiect:

Primul videoclip produs cu finantare MTV este masonic şi dezvăluie pactul cu diavolul al adepţilor acestei malefice secte planetare!



Într-un efort de a "infuza mai multă viaţă" în lumea muzicii video, MTV a anunţat anul trecut că va începe finanţarea producţiei unor videoclipuri muzicale. Melodia "Pow Pow" a formatiei LCD Soundsystem aleasă pentru primul videoclip finanţat de MTV a fost considerată un simbol reprezentativ al acestei televiziuni (şi al forţelor malefice care se afla în spatele ei). Simbolismul este atât de evident încât aproape că nu are nevoie de comentarii suplimentare, orice spectator îl poate înţelege. Totuşi vom face câteva observaţii sumare.


Clipul, care a avut premiera la MTV pe data de 4 noiembrie 2010, începe cu enunţul: "La miezul nopţii, ea a venit pentru a lua sufletele celor blestemaţi". Urmatoarea imagine ne prezintă un panou pe care se află ordonate în mod straniu o serie de accesorii - cercei, brăţări, ceasuri, ochelari, picături de ochi, carduri de credit, lentile de contact, machiaj şi altele.

Actriţa Anna Kendrick care joacă personajul principal alege o brăţară, o plasează pe încheietura mâinii şi apoi în mod magic trece printr-un perete, înainte de a păşi într-o decapotabilă în faţa căreia o aşteaptă o echipă de bodyguarzi musculoşi şi înarmaţi.


Următoarea scenă are loc în interiorul unui club de noapte extravagant, unde Kendrick rătăceşte prin mulţime înconjurată de mister şi fascinată de împrejurimi. În cele din urmă ea găseşte un separeu în care se află un bărbat şi o femeie. Bărbatul cu aer interlop, îmbrăcat într-un costum elegant, brusc nu se mai simte în largul lui.

Un personaj mai în vârstă îi prezintă bărbatului o hârtie, probabil un contract, la semnat, el însă refuză. Kendrick se aşează apoi lângă el şi, cu ajutorul mâinii, pare a emite, sub forma unui flash aproape subliminal, un simbol masonic ca în imaginea de mai jos:


Ochiul lui Horus într-un triunghi

Clipul continua cu două scene similare în care, în urma refuzului de a semna, alte două personaje dubioase sunt "vrăjite", manipulate de către personajul feminin, care le induce idei masonice, moment ilustrat cu ajutorul flash-urilor unor simboluri evidente.

Alt simbol masonic: compasul şi echerul

Ochiul în triunghi simbolizeaza "marele arhitect al universului"


Cele trei personaje blestemate de femeie se regăsesc apoi într-o lojă masonică, unde un maestru mason invită noii recruţi să se alăture altor 3 personaje: un politician, un militar şi un poliţist (reprezentanţi ai "elitei" conducătoare).

Maestrul de ceremonii, îmbrăcat în ţinută masonică, ordonă noilor veniţi să stea în linie cu politicianul, militarul şi poliţistul.

Reflexia podelei templului masonic ascunde un ochi

Reapare femeia misterioasă, strălucitoare, purtând o rochie de mireasă şi afişând către bărbaţi un zâmbet scurt, care se transformă apoi într-un rânjet ameninţător. Rochia de mireasă este o aluzie la unele elemente prezente în ritualul masonic de iniţiere în al patrulea grad al sectei masonice - "maestrul secret".

Ceremonia ritualului de grad 4 este prezentată alegoric ca o nuntă, ca un legamânt nupţial, făcut de spiritul masonului cu "divinitatea" numită "marele arhitect al universului", denumire sub care se ascunde de fapt Baphomet, Lucifer sau altfel spus Satan. În realitate acest ritual nu este decât un pact cu diavolul, o vânzare a sufletului către satan, iar femeia din videoclip reprezintă francmasoneria, maleficul intermediar venit "să colecteze sufletele celor blestemaţi", aşa cum am fost anunţaţi de la început.



În final, cei trei indivizi proaspăt racolaţi sunt înfăţişaţi dezorientaţi, bântuiţi de confuzie, plini de regrete, iar femeia ezită dacă să aleagă între o atitudine violentă, represivă simbolizată de un box (armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete) aflat pe panoul cu accesorii de la începutul clipului sau între continuarea acţiunii de racolare simbolizată de o altă brăţară.


Deşi aparent acest prim videoclip finanţat de MTV promovează masoneria ca o cheie a "succesului în viaţă", a "întrarii în rândul elitelor", privindu-l la modul profund el dezvăluie preţul pe care îl platesc cei care aderă la aceasta sectă satanică: corupţia sufletească.

Nu este nici o mirare că în lumea showbizului (dar nu numai în acest domeniu) în care masoneria deţine un control cvasitotal, s-a încetăţenit satanica idee că succesul poate fi obţinut uşor şi rapid prin vânzarea ritualică a sufletului către diavol aşa cum au făcut unele pseudovedete gen
Lady Gaga, marioneta gruparii Illuminati, uneori chiar în cadrul unor showuri publice cum ar fi megaritualul masonic realizat în 2009 cu ocazia MTV Video Music Awards.

În realitate "succesul" acestor personaje este datorat celor care deţin mass media şi industria muzicală, aceştia evidenţiind cu prioritate nulitaţi manipulabile doar pentru motivul că promovează public "valorile" şi simbolurile maleficei conspiraţii francmasonice.



Să ne mai mirăm că sediul MTV Canada coincide cu sediul unui templu masonic?


Thursday, March 31, 2011

Biserica Creştină este la răscruce!

Share/Bookmark

Crucifixul, crucea răsturnată şi unele semnale satanice transmise de Papalitate în ultima vreme ne confirmă avertismentele profetice

de Rodica Apostol

Motto: „Dintr-o spânzurătoare, creştinii au făcut un obiect de podoabă.”
Napoléon Adolphe Didron


Unul dintre cele mai des folosite simboluri creştine, crucifixul care îl reprezintă pe Iisus răstignit, nu are nimic de-a face cu simbolismul profund spiritual, înălţător şi atotcuprinzător al crucii. Pentru oricine este înzestrat cu un minim de sensibilitate, inteligenţă şi bun-simţ este destul de evident faptul că acest crucifix evocă suferinţa şi tortura la care a fost supus Iisus.


Nu vrem să negăm realitatea istorică şi nici semnificaţia profundă a Patimilor lui Christos, dar ne permitem să sugerăm că religia creştină ar fi fost mult mai bine reprezentată de un simbol care să evoce învierea lui Iisus, triumful Său asupra morţii, învăţăturile Sale spirituale, victoria Sa deplină în misiunea Sa pe Pământ sau modelul divin pe care El Îl reprezintă.


Folosirea ostentativă, neinspirată, a crucifixului este cu atât mai revoltătoare prin asociere cu unele mesaje francmasonice care arată o dubioasă infiltrare a satanismului chiar la vârful Bisericii, iar aceste devieri au fost prezise de profeţi încă de la originea creştinismului.


Simbolul spiritual al crucii


Crucea reprezintă unul dintre cele mai vechi simboluri spirituale ale umanităţii fiind folosită din timpuri antice. Ea nu a început să existe în lume odată cu Biserica Creştină. Întâlnim simbolul crucii la civilizaţia primitivă ariană, la egipteni, precum şi la babilonieni.


Crucea este formată din două linii intersectate perpendicular pe mijlocul uneia dintre ele. Semnificaţia spirituală a crucii poate fi explicată în mai multe moduri.


Crucea poate fi privită precum emblema iradierii din centru, de natură solară sau divină. Pentru arheologul şi scriitorul Paul Pierret (autor al Dicţionarului de arheologie egipteană) crucea este cea care protejează tainele sfinte. Crucea mai are şi valoare de simbol ascensional. În legendele orientale crucea este puntea sau scara pe care urcă la DUMNEZEU sufletele oamenilor. Bisericile catolice şi ortodoxe sunt proiectate în aşa fel ca să formeze o cruce pe pământ.


Crucea este – după Gérard de Champeaux, autor al cărţii Introducere în lumea simbolurilor – al treilea din cele patru simboluri fundamentale alături de centru, cerc şi pătrat. Ea stabileşte o relaţie între celelalte trei. Intersecţia celor două drepte ale sale coincide cu centrul, pe care ea îl deschide astfel spre exterior. Pe de altă parte, crucea se înscrie în cerc, împărţindu-l în patru. Din ea se obţin pătratul şi triunghiul, dacă i se unesc vârfurile prin patru drepte.


Ca şi pătratul, crucea simbolizează pământul fiind însă expresia aspectelor intermediare, dinamice şi subtile ale acestuia. Crucea are o funcţie de sinteză şi măsură, în ea se întâlnesc cerul şi pământul. În ea se amestecă timpul şi spaţiul. Dintre toate simbolurile, crucea este cel mai universal, cel mai totalizator.


Crucea este simbolul intermediarului, al mijlocitorului, al celui care este prin chiar natura sa, comunicarea între pământ şi cer. René Guénon, renumit filosof şi gânditor esoteric francez spune despre cruce, căreia i-a dedicat un întreg volum, că este simbolul totalizării spaţiale, apropierea şi unirea contrariilor.


Simbolul Crucii la creştini


Tradiţia creştină a îmbogăţit foarte mult simbolismul crucii, condensând în această imagine mântuirea şi patimile lui Iisus. Ea devine astfel mai mult decât o „figură” a lui Christos, identificându-se cu persoana Lui. Putem observa puterea simbolistică a crucii creştine prin exemplul crucii pecete (săpată în piatră) datând din primele secole ale creştinismului.


Ea este prezentată de către Napoléon Adolphe Didron, arheolog şi istoric francez de artă care a trăit în sec XIX, în lucrarea sa Istoria lui DUMNEZEU. Pecetea poartă gravată o cruce în T, litera chi (X) traversează verticala T-ului care se rotunjeşte în partea de sus ca litera rho (P). Aceste linii rezumă numele lui Hristos şi forma crucii Lui. Hristos, Fiul lui DUMNEZEU este începutul şi sfârşitul a toate, literele alfa şi omega însoţind crucea de-o parte şi de alta.


Crucea l-a zdrobit şi l-a îmblânzit pe Satana, simbolizat de şarpele care stă încolăcit pe piciorul crucii. Acest duşman al neamului omenesc caută să aducă sufletul la pierzanie, suflet reprezentat sub forma unui porumbel. Deşi ameninţat, porumbelul priveşte la crucea care îi dă putere şi care îl mântuie de otrava Satanei.


Cuvântul SALVS, scris pe pământul unde este înfiptă crucea, este cântecul de izbândă al creştinului credincios prin care el preamăreşte crucea şi pe Christos. Artiştii medievali au împrumutat de la Părinţii Bisericii (persoane care, prin viaţa şi activitatea lor, au meritat şi au primit de la Biserică titlul de Părinte al ei) tema crucii cosmice.


Ea este pusă în valoare de Sfântul Augustin (filosof şi teolog faimos, care a susţinut dezvoltarea creştinismului occidental) în lucrarea sa De Genesi ad literam. Pentru Sfântul Chiril al Ierusalimului, crucea este polul lumii, pentru Sfântul Grigorie de Nyssa „părinte al misticii”, ea este pecetea cosmică.


În lumea simbolurilor creştine, crucea mai semnifică raiul celor aleşi. În Divina Comedia a lui Dante, ea este simbolul nemuririi, al slavei veşnice dobândite prin jertfă care culminează într-o fericire extatică: „căci sus străfulgera Christos şi pilde n-am să-I dovedesc prin ele. Dar cei ce-şi poartă crucea întru Christos mă vor ierta că-mi scap din mâini unealta, când fi-vor să-L zărească pe Christos.”


Simbolul Crucifixului utilizat de Biserica Creştină


N. A. Didron afirmă referindu-se la Crucifix – cel mai cunoscut şi mai utilizat simbol creştin, o cruce care conţine reprezentarea tridimensională a trupului crucificat al lui Iisus Hristos – că: „Dintr-o spânzurătoare, creştinii au făcut un obiect de podoabă”.


Este necesar de făcut o distincţie clară între crucea patimilor lui Christos, adică Crucifixul, care este de fapt un instrument de supliciu şi tortură şi crucea de slavă, care trebuie interpretată în sens eschatologic (doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre Sfârşitul Lumii şi Judecata de Apoi). Găsim referiri la cea din urmă în Noul Testament care afirmă că această cruce de slavă va apărea înaintea celei de-a doua veniri a lui Christos.


Ne întrebăm oare cât de inspirată este alegerea simbolului care evocă suferinţele cumplite şi moartea lui Iisus pe cruce, pentru a fi adorat de milioane de creştini? Pe vremea lui Iisus Christos crucificarea era un lucru ruşinos şi chiar terifiant, un simbol al condamnării şi torturii publice. În primele două secole ale creştinismului, simbolul Crucifixului nici măcar nu era folosit în iconologia creştină deoarece el descrie o metodă crudă şi barbară de execuţie publică a celor mai mari răufăcători.


Merită să ne punem întrebarea dacă primii discipoli ai lui Iisus, care chiar L-au cunoscut îşi doreau să privească imaginea Învăţătorului lor mort crucificat? Oare nu ar fi fost mai inspirată Biserica Creştină dacă ar fi ales un alt simbol principal creştin care să evoce spre exemplu renaşterea lui Iisus?


Crucea Petrină


În tradiţia Bisercii Catolice se recunoaşte unanim că la alegerea sa, Sfântul Petru a murit crucificat pe un crucifix inversat. Conform romano-catolicilor, Papa este succesorul Sfântului Petru ca şi episcop al Romei.


Astfel, Papalitatea este reprezentată de simboluri care se folosesc de asemenea şi pentru a-l reprezenta în iconografia creştină pe Sfântul Petru, cum ar fi spre exemplu cheile raiului sau Crucea Petrină (inversată).


Spre deosebire de simbolismul crucii despre care am vorbit în introducerea articolului, Crucea Petrină nu are o valoare simbolică consacrată universal, ci ea este mai mult o adaptare pe care Biserica Catolică a făcut-o crucifixului inversat pe care a fost răstignit Sf. Petru.


Acest lucru a putut fi observat la vizita Papei Ioan Paul II în Israel, în luna martie 2000. Poze ale Papei şezând în faţa unei Cruci Petrine (adică inversate) se pot găsi pe internet împreună cu diverse încercări de a dovedi asocierea Bisericii Catolice şi mai bine zis a Papalităţii cu satanismul.


Oare cât de justificată este Papalitatea la ora actuală să folosească drept unul din simbolurile sale principale Crucea Petrină inversată? Crucea inversată, ca orice simbol spiritual inversat, vehiculează influenţe satanice şi este folosită frecvent în satanism. Diferenţa dintre „crucea lui Petru” şi un crucifix inversat (considerat satanic de către catolici) este de multe ori obscură, conducând la confuzie în legătură cu utilizarea acestor simboluri.


Romano-catolicii asociază crucea inversată cu crucificarea apostolului Petru pentru a motiva succesiunea apostolică care este folosită pentru a sprijini infailibilitatea liniei Papale a Bisericii Romano-Catolice.


Lucrarea lui Sheldon (teolog faimos din sec XX, autor a peste 20 de volume de studii religioase) Apostolii Principali (History of the Church, vol. 1, Hendrickson Publishers, reprint, 1999, pp. 68-78) prezintă ipoteze care refuză motivele invocate de Biserica Romano-Catolică cu privire la succesiunea Papală.


În primul volum al acestei istorii a Bisericii, Sheldon scrie:


„nu există niciun motiv pentru care protestanţii să nege faptul că Iisus a vorbit despre Petru ca fiind o „fundaţie”, dar în acelaşi timp este necesar de avut în vedere următoarele consideraţii: din copiile exacte ale Noului Testament reiese clar că, cuvintele din Evanghelia după Matei nu erau adresate lui Petru într-un sens exclusiv, ci doar că el era considerat de către Iisus una dintre pietrele importante ale „fundaţiei” creştinismului.


A fi o fundaţie înseamnă ca în contactul cu orice agent uman să realizezi doar munca unui fondator, a unui iniţiator. „Biroul” unui fondator nu este un lucru care să fie transmis sau moştenit. Cineva ar putea de exemplu să construiască pe „fundaţia ” aşezată de Petru, sau chiar să imite munca lui Petru prin introducerea creştinismului în noi regiuni. Dar în niciun caz nu se pune problema succesiunii. De exemplu, ne putem gândi la fondatorii Republicii Americane ca fiind fiecare în parte moştenitorii locului lui Petru în fundaţia Bisericii.”


Crucifixul „îndoit sau rupt”


După ce în anul 2000 Papa Ioan Paul al II-lea a apărut în timpul unui discurs în faţa a peste 80.000 de oameni având în spatele său o cruce inversată, la rândul său, actualul Papă Benedict al XVI-lea se afişează destul de des cu un crucifix îndoit.

Se spune că diavolul nu are puterea să creeze, ci doar să batjocorească şi să deformeze. Din punctul de vedere al simbolismului, o figură inversată semnifică întotdeauna o putere pervertită. Sataniştii şi magicienii negrii folosesc în rău semnificaţia spirituală a crucii, prin inversarea acesteia. Ei cad din spiritualitate şi nemurire, rămânând „închişi” în materie şi moarte.

Crucifixul „îndoit sau rupt” este un simbol sinistru folosit de către satanişti încă din secolul VI. Acesta constă dintr-un crucifix îndoit pe care se află corpul deformat, foarte slab, a lui Iisus atârnând patetic de cruce cu braţele şi picioarele dureros de subţiri şi emaciate de parcă ar fi fost victima foametei. Linia orizontală a acestui crucifix este îndoită în jos. Magicienii negrii şi vrăjitorii din Evul Mediu foloseau acest crucifix îndoit pentru a reprezenta termenul biblic „semnul fiarei”.

În anul 2004, Papa Ioan Paul al II-lea a transmis în timpul unei slujbe mesajul necesităţii unei „noi ordini internaţionale”. Acelaşi Papă a reinstaurat Biroul Inchiziţiei care acum poartă numele Biroului pentru Apărarea Credinţei avându-l drept coordonator pe Cardinalul Ratzinger, actualul Papă Benedict al XVI-lea.
Papa Benedict a afirmat în anul 2009 „nevoia puternică de înfiinţare a unui singur guvern mondial, cu o singură economie mondială”.

În cartea sa „Cheile Sângelui” (Keys of This Blood), preotul şi teologul romano-catolic Malachi Martin a afirmat că Papa Paul Ioan al II-lea este devotat planului instaurării unei Noi Ordini Mondiale de către cumplita sectă satanică a „iluminaţilor” francmasoni.
Tot Malachi Martin, care a fost o perioadă apropiat al Vaticanului, afirmă că Papalitatea ascunde omenirii un secret terifiant şi cutremurător. Al treilea secret de la Fatima este o profeţie făcută de Fecioara Maria în 1917 asupra unei cumplite pedepse apocaliptice pe care omenirea o va suporta dacă nu se întoarce către DUMNEZEU cu tot sufletul.


Părintele Malachi afirmă „când mă aflam în preajma Papei Ioan al XXIII- lea, această coală de hârtie era păstrată într-o cutie aşezată pe şemineul apartamentului privat în care locuia Papa la Roma.”„mesajul secretului este foarte apocaliptic.” Tot el afirmă că Papa Paul Ioan al II-lea nu a fost de acord cu divulgarea profeţiei Fecioarei Maria deoarece ar fi apocaliptice.


Profeţiile Sfântului Malachi şi ale Fecioarei Maria
Odată cu semnalele nu tocmai creştine transmise de ultimii doi Papi, din ce în ce mai multă lume se întreabă dacă trăim cumva vremurile din urmă ale apocalipsei. În Evul Mediu a existat un Sfânt catolic pe numele Malachia care a avut viziuni extatice cu toţi papii (în număr de 111, conform spuselor Sfântului) care vor fi la conducerea Bisericii Catolice.

El a făcut profeţii despre fiecare dintre aceştia, care s-au dovedit a fi uluitor de exacte până în prezent. Sfântul Malachia a afirmat despre utimul Papă, care se pare că după profeţiile sale (şi nu numai), este Benedict al XVI- lea, următoarele:

„În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă Sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul.”


În conformitate cu profeţia Fecioarei Maria de la Garabandal, odată cu Papa Benedict al XVI-lea încep vremurile din urmă. În anul 1962, Fecioara Maria i-a spus stigmatizatei Teresa Musco că „oamenii şi clerul au mărit cloaca necurăţiei... Biserica se află la o răscruce: ori va merge spre pieirea sa, ori îşi va regăsi calea, pe care nu ar fi trebuit să o părăsească niciodată.”

Bibliografie:
Dictionnaire des symboles: Mythes, rêves, coutumes, gestes, formes, figures, couleurs, nombres
, Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Ed. Robert Laffont, Collection Bouquins, 1982
Iconographie Chrétienne: Histoire De Dieu (1843), Adolphe Napoléon Didron, Ed. Kessinger Publishing, 2010
Dictionnaire d'archéologie Egyptienne, Paul Pierret, Ed. Imprimerie Nationale, 1875
Introduction au monde des symboles, Gérard de Champeaux, Ed. Zodiaque, 1989
History of the Christian Church, Henry C. Sheldon, Ed. Hendrickson Publishers, 1999
Keys of This Blood - Pope John Paul II Versus Russia and the West for Control of the New World Order, Malachi Martin, Ed. Simon & Schuster, 1991


yogaesoteric
30 martie 2011

Sunday, February 1, 2009

ATENTATUL DE LA BRASOV-O CACIALMA?

http://fuckyoutovarasi.blogspot.com/

duminică, februarie 01, 2009

Insomnia de Duminica - Intrebarile ma Chinuieste



Intrebarea care ma chinuieste azi este daca materialul primit azi-noapte prin e-mail este real sau doar intoxicare. De fapt, sunt curios cat este real si cat intoxicare ... Cititi si judecati singuri :

1. INTENTIA A FOST DE A UCIDE, NU DE A FURA!
2. "OPERATIUNEA SUD"- TARGOVISTE!!!

In recentul "caz Brasov" apar elemente clare care arata ca intentia nu a fost furtul banilor, cu uciderea unor cetateni. Ramane de vazut daca era vorba despre ANUMITI cetateni (neintrand, aici, in discutie, soarta lui Gheorghe Lala) sau despre un pretext pentru declansarea actiunilor fortelor de ordine - patrularea cu arme si munitie de razboii. In ceea ce ma priveste, cred cu tarie in a doua varianta.

Nu am auzit, pana acum, sa fi fost ridicat consemnul in acest sens.

In filmul evenimentelor apar, brusc, date care confirma ipoteza ca NU recidivistul Serghei Gorbunov ar fi autorul asasinatelor.
In schimb, apare un alt personaj, Adrian Marius Berceanu, om de afaceri din Craiova, stabilit (pentru moment) in Brasov care "REUSESTE" sa transmita, pe un post TV niste date foarte ciudate despre Gorbunov.
Astfel, aflam ca, desi dat in urmarire generala (pentru a nu se fi intors in penitenciar dupa intreruperea executarii pedepsei) acesta "iesea la o cafea" in "oras" unde se intalnea cu diversi.
Mai aflam ca a participat la concurcuri de K1, nu demult (care sunt publice- unele dintre ele fiind difuzate si de posturile TV).
Mai aflam, indirect, ca acesta frecventa cercuri in care se aflau si oameni de afaceri (de exemplu, Adrian Marius Berceanu - iau cu rezerva afirmatia acestuia ca nu stia de faptul ca Serghei Gorbunov era dat in urmarire generala).

Toate acestea indica, fara doar si poate, ca SE STIA unde se afla Gorbunov (care, dat fiind trecutul lui, prezinta pericol social- asta, pentru a nu mai discuta ca se eschiva de la executarea pedepsei) si ca nu a fost luata vreo masura pentru a fi incarcerat din nou, cum era firesc.
Mai indica faptul ca insusi Gorbunov STIA ca se afla in libertate prin "bunavointa explicita" a celor care ar fi trebuit sa il incarcereze. Altfel spus, ca exista un "acord" intre cele doua parti.

In astfel de situatii, explicatia este (o realitate sinistra): Gorbunov era parte a "gruparii de rezerva" asupra membrilor careia ar urma sa fie puse pe seama asasinate (sau diverse alte fapte penale grave) "calitatea" lor de recidivisti (si, si sau de indivizi care se sustrag executarii pedepsei) fiind un element de credibilitate atat in prezentarea cazului (potential), in fata opiniei publice, ca fiind (fals!) rezolvat cat si in mod efectiv, prin "incarcarea" respectivului (in mod fals!) cu noua infractiune ceea ce ar atrage o noua hotarare judecatorasca.

Unii dintre acestia (precum asa-zisul ucigas al lui Sasa Disici, in 2001) se "sinucid" dupa ce se lanseaza stirea ca ar fi comis nu-stiu-ce fapta penala (cu care, in fapt, nu au legatura). Cel mai probabil, este vorba despre cei care, in momentul respectiv, se arata necooperanti sau despre care se stie (sau se afla) ca ar spune adevarul in fata instantei.

In cazul de fata, la Brasov, pentru comiterea crimelor (nemaifiind nevoie sa detaliez de ce spun ca mobilul nu a fost jaful- acela a fost doar pretextul, si, inca, foarte precar instrumentat) a fost folosita o persoana (insist asupra ideii ca e vorba despre o femeie) in directia careia NU s-ar indrepta, cel putin intr-o prima faza, banuielile si cercetarile (in plus, prin bulgarele mediatic, totul se dirijeaza in alta directie).
Intentia a fost, in mod evident, lichidarea fizica a celor din "campul de actiune". Subliniez ca a tras in zone vitale (inima, cap)- or, in general, cei al caror scop este jaful, incearca, pe cat posibil, sa nu ucida, ci doar sa raneasca (motivatia este atat de simpla, incat nu are sens detalierea).
Felul in care a actionat si zonele vitale tintite arata ca nu e vorba despre "o intamplare" (ca in cazul jafurilor in care, infractorii, fara a avea aceasta intentie, provoaca moarta victimelor in urma tratamentelor la care le supun) ci de intentia evidenta de a ucide.

Cel mai probabil, femeia folosita in acasta actiune criminala (insist asupra faptului ca e o femeie) NU se mai afla in Brasov.
De altfel, cum nimeni nu a parut a se "gandi" la faptul ca autorul ar fi o femeie, toti incrancenandu-se sa lanseze ca ar fi vorba despre un barbat, aceasta a avut (si are) toata libertatea necesara de miscare.

Mai fac o legatura pe care, in mod ciudat, nu o face nimeni.
In afara motivului justificativ pentru dotarea fortelor de ordine cu armament si munitie de razboi, s-a dorit ATRAGEREA ATENTIEI asupra Brasovului (ceea ce, inr-un anumit sistem logic, presupune distragerea atentiei de la alta directie!).
AICI SE POATE FACE LEGATURA (pe un plan mai subtil, subliniez insistent ideea planului subtil) cu disparitia armamentului de la acea UM din Ilfov.

O SINGURA DATA pe un post TV a fost difuzata harta pe care erau marcate judetele in care sunt filtre (perchezitionarea masinilor).
Acestea formau,FOARTE INTERESANT, un "inel" in jurul judetului Dambovita (unde NU se organizeaza- sau nu se organizau- filtre).

Daca am retinut totul, judetele "parte a inelului" erau (chiar in ziua "cazului Brasov)- in ordine alfabetica: Arges, Bucuresti, Buzau, Calarasi, Giurgiu, Ilfov, Prahova, Teleorman.
"Inelul" (prin asta nu spun neaparat ca era vorba de un cerc, in sensul geometric) se "deschidea" catre Brasov (acum, s-a "inchis", cel putin PRIN patrularea fortelor de ordine in orasul Brasov?).
Zonele limitrofe (de "dincolo" de inel) erau: Brasov si Covasna; Constanta si Braila; Olt (s-ar putea ca, inspre Vest, sa nu fi retinut toate judetele; oricum, ideea este cea expusa, chiar daca imi vor fi scapat anumite "locuri geografice").

Intrebarea pe care mi-am pus-o este cat se poate de legitima si de fireasca: DE CE NU SE ORGANIZEAZA (sau nu se organizau, in acel moment) filtre si perchezitii in Dambovita, aflata chiar "in centrul" cercului?
Raspunsul imi pare elementar: pentru ca DE ACOLO e(ra) coordonata diversiunea, "scenaristii si regizorii" neavand suficienta imaginatie pentru a organiza filtre si in acea zona (pentru acoperire), pe de o parte si, pe de alta parte, pentru a nu "supara" "varfurile".

Ce se afla in Dambovita care sa prezinte interes in context?
O minte mai sofisticata ar face legatura cu faptul ca la Targoviste (resedinta judetului Dambovita) se afla o UM de "tanchisti" (folosesc special un nume generic) de-a dreptul legendara.
Nu este un secret pentru nimeni ca, pana la ACTUALUL sef al Statului Major General al Armatei (care vine de la Marina) ceilalti au fost "tanchisti" (ultimul- cel inlocuit, de fapt- fiind Badalan, despre care s-a vorbit intens ca, sub aparenta aprobarii vanzarii unor utilaje militare ca fier vechi- in vremea cand ocupa functia necesara pentru a da astfel de aprobari, deci inainte de a deveni sef al SMG- se ascundea "altceva", caci utilajele respective erau perfect functionale).
Pentru unii nu este un secret nici faptul ca, in momentul in care s-a pus problema (foarte bine!) a schimbarii lui Badalan, cel care ar fi fost cel mai in masura sa-i ia locul, era generalul Croitoru, seful Statului major al Aviatiei. Acestuia i-au fost "atarnate" de "epoleti" niste prostioare, care nu-i erau imputabile, si asa s-a intamplat ca nu a ajuns sef al SMG (desi, repet, opinia majoritara era ca ar fi meritat din plin).

Sintetizand, "tanchistii" au pierdut functia de sef al SMG care, intr-un fel, considerau ca le revine prin traditie.
Cei cu relatii in cadrul unor "zone sensibile" ale Armatei stiu ca "tanchistii" nu s-au impacat niciodata cu acest lucru.

(O PARANTEZA INTERESANTA. Imediat dupa izbucnirea scandalului de la Ciorogarla, a aparut pe posturile TV generalul Badalan, care a avut o "scapare psihanalitica". A afirmat, aparent hodoronc- tronc, desi nimeni nu se gandea la asa asta, ceva de genul "sa nu se gandeasca cineva ca actiunea a fost facuta special pentru a-i lua cineva locul altcuiva in posturile importante". In acel moment, inca NU fusese destituit generalul Croitoru, seful Aviatiei- iar voci din Armata spuneau ca ar trebui destituit seful SMG al Armatei!!! Or, tocmai acest post e vizat de "tanchisti"!).

Coroborand aceste elemente de natura psihologica (determinanta, in acel caz) cu tot ce s-a petrecut si cu intentia de a crea stari de tensiune care sa justifice atat actiuni in forta cat si starea de necesitate, scenariul apare astfel (subliniez ca regizorul si scenaristul principal au ramas aceeasi- nu mai are sens sa-i numesc din nou):
-a fost ratata actiunea "partidul generalilor" (actiune care trebuia sa aiba, initial, "cartierul general" in Ilfov);
- a fost ratat efectul "absurditatilor stridente" lansate PRIN Emil Boc;
CA ATARE:
-s-a pus la cale "actiunea Ciorogarla", manipulandu-se psihologic reprezentanti ai unor anumite "zone" ale Armatei (frustrati de a fi pierdut functiile cele mai inalte in Armata, despre care considerau ca le revin prin traditie);
- actiunea s-a desfasurat "sacrificand" o UM a Aviatiei (logic, data fiind cutuma militara, se stia ca vor cadea si "capii" acestei arme); "ocolirea" zonelor de "infanterie"- generic vorbind- atrage atentia (daca s-ar fi intamplat intr-o UM a "infanteriei", "capii" ar fi avut soarta celor de la Aviatie; in rest, este inutil sa mai detaliez legaturile logice);
-sustragerea armelor cu "acoperirea urmelor" (atat cat e nevoie- apoi, cu "descoperirea" lor la momentul oportun) NU AVEA CUM SA FIE FACUTA DECAT DE "reprezentanti" ai trupelor de desant (ma refer la trupele de uscat); SUBLINIEZ ca fiind absolut logic ca este vorba despre "experimentati" (deci, cu armata facuta in urma cu ceva vreme buna!).

Cel mai probabil, armele se afla in judetul Dambovita (unde, foarte "ciudat", nu le cauta nimeni).

Se observa cu usurinta ca s-a avut in vedere declansarea tensiunilor (cu scop final, starea de necesitate) in zona de sud INCLUZAND Capitala -translatat psihologic, acest lucru ar insemna presiuni asupra factorilor de decizie, in urma "obligarii" lor de a asista, practic, la preconizatele (previzibilele, in scenariu!) "actiuni stradale" cu folosirea armamentului si munitiei de razboi.
Factorii de decizie ar urma sa fie persuadati (pentru a "coopera" in vederea instituirii starii de necesitate) ca sunt atacate institutiile statului (translatie: sediu, care se afla in Bucuresti- institutie a statului).

"Inchiderea inelului", la Brasov (prin acel asasinat, care a dus la patrularea pe strazi, cu armament si munitie de razboi) este semnalul ca operatiunea se pregateste sa inceapa.

Traian Basescu si factorii politici de decizie sa nu cada in aceasta capcana!
Inca mai poate fi demontat totul- pana la termenul limita mai este timp- putin, e drept, dar inca mai este!

Reamintesc ce a spus Virgil Ardelean de curand, cand a demisionat :"In servicii sunt multi A(a?)rdeleni si multe V(v?)ulpi".


P.S.
(Poate fi foarte important)

Mi-am amintit ce mi-a spus un vechi amic (care facuse armata la desant) IMEDIAT dupa moartea generalului Guse.
Subliniez, asta se intampla dupa 1990, cand generalul Guse NU mai detinea functii in armata!!!
Mi-l amintesc ca acum spunandu-mi ca, odata cu moartea generalului Guse, a ramas "sub consemn" dar "fara comandant".
Cum nu prea intelegeam despre ce e vorba, mi-a spus- destul de alambicat- ca "ei" (cei de la desant- acel amic facuse armata inainte de 1989, subliniez) nu sunt "demobilizati" vreodata (asta le intrase "in sange") si ca asteaptau, oricand, un eventual ordin de la Guse (pe cai discrete, stiute doar de ei) pentru a executa o misiune, oricare ar fi fost aceea.
Poate parea fantastic ce spun, dar este real!!!
Asta inseamna (am aflat explicit, atunci) ca, indiferent de "postura" oficiala sau nu in care s-ar fi aflat generalul Guse ("chiar si in puscarie", cum mi-a spus acel amic) el era recunoscut de respectivii ca sef!

INTREBARE: CINE A PRELUAT "MORAL" autoritatea generalului Guse (subliniez, nu ma refer la pozitia oficiala in Armata caci, in anul in care a murit generalul Guse, acesta era "liber de contract")?

Cel care a preluat acea "autoritate morala" (subliniez din nou, indiferent de faptul ca nu ocupa nici o pozitie formala!) este cel care ii poate chema, oricand, "la ordine" (discret) pe cei din vechile trupe de desant.
Toate indiciile duc la concluzia ca "operatiunea Ciorogarla"- esentiala in intregul evenimentelor, ca fiind declansatoare- a fost facuta cu ajutorul "veteranilor" de la desant (tipi de 40-50 de ani).

Cel care a preluat acea "autoritate morala" este parte importanta a operatiunii generale.
Odata identificat, ghemul se va desfasura de la sine iar mecanismul va fi demontat pe loc.

Wednesday, January 28, 2009

Gordon Brown: Criza financiara poate oferi oportunitatea de a crea o ordine mondiala mai buna

IAUZI BRIUL CARE TRECE RIUL....DECI PIN'LA URMA BAIETII SE DAU PE FATA
Criza financiara nu trebuie sa fie o scuza pentru o refugiere in protectionism, ci trebuie sa fie considerata mai degraba ca 'nasterea dificila' a unei noi ordini mondiale, a avertizat luni premierul britanic Gordon Brown.
Intr-un discurs sustinut in fata jurnalistilor, premierul britanic a cerut statelor sa evite "improvizatiile pesimistilor" si sa "faca ajustarile necesare pentru un viitor mai bun si pentru stabilirea de noi reguli pentru o noua ordine mondiala".

Statisticile economice de la sfarsitul saptamanii trecute au confirmat ca Marea Britanie este in recesiune. In zilele anterioare, guvernul a dezvaluit un nou set de masuri menite sa injecteze credit in economie, scrie NewsIn.

Premierul britanic, care gazduieste in 2 aprilie la Londra o reuniune a G20, considera ca este necesar sa se ajunga la o riposta la scara mondiala, care sa permita reluarea cresterii economice si evitarea caderii intr-un "protectionism financiar" care ar avea consecinte dramatice asupra economiei.(preluat de pe www.9am.ro)



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites