Uite ca se poate sa traim fericiti, self suficient, in sinul naturii, cu bani putini...ce frumos!
Daca doriti sa impartasiti cu noi ceva frumos, ca sa avem curajul sa incepem o alta saptamina de lucru cu buna dispozitie, atunci hit the button!
Showing posts with label case traditionale. Show all posts
Showing posts with label case traditionale. Show all posts
Monday, February 13, 2012
PINK MONDAYS-The Woodman's Cottage
Uite ca se poate sa traim fericiti, self suficient, in sinul naturii, cu bani putini...ce frumos!
Daca doriti sa impartasiti cu noi ceva frumos, ca sa avem curajul sa incepem o alta saptamina de lucru cu buna dispozitie, atunci hit the button!
Thursday, October 14, 2010
BORDEIELE DACILOR
Bordeiul dacilor
Autor: Cosmin PIRV
Arheologii clujeni reconstruiesc in comuna Taga locuinte traditionale din aceasta zona a tarii, incepind din neolitic pina in secolul al XIX-lea. Pina acum au fost ridicate doua astfel de case, dar parcul va avea in total 20 de locuinte. Parcul arheologic va face parte dintr-un circuit care va fi propus turistilor si care va fi deschis abia in 2013.
Scindura si stuf
| Click pentru imagine marita |
 |
| Click pentru imagine marita |
 |
O locuinta aproape scufundata in pamint, din care se vede doar acoperisul in forma de semicerc, facut din scinduri si stuf. Scarile, care coboara aproape un metru pina la intrarea in locuinta, sint conturate din lemn, iar spatiile ramase sint umplute cu pamint. Usa este masiva, din lemn. Iti trebuie ceva forta sa apesi pe clanta, de fapt o bucata de lemn, care angreneaza sistemul de inchidere, facut din acelasi material. Asa arata, cel putin de afara, bordeiul dacic, reconstruit de arheologii clujeni intr-un sit de pe raza comunei Taga, situata la circa 20 de kilometri de orasul Gherla. „L-am reconstruit exact la dimensiunile urmelor gasite pe Valea Mileului. Acolo am descoperit doua bordeie dacice, dar e posibil sa fie mai multe“, spune arheologul Mihai Mester de la Muzeul de Istorie din Gherla, unul dintre cei care se ocupa de acest sit.
Spatii delimitate
| Click pentru imagine marita |
 |
Specialistul e mindru de ceea ce a realizat echipa lui si arata bucuros bordeiul oricui este interesat. In urma cu 2 luni, locul a fost vizitat de senatorul Adrian Paunescu, care le-a promis arheologilor sprijin pentru continuarea lucrarilor. Mihai Mester deschide grabit usa si explica dintr-o rasuflare aproape tot ceea este important de spus despre locuinta dacilor. „Acolo jos, linga usa, este cuptorul. Nu e facut din pietre dacice, dar acestea provin tot din acest sit“, spune Mihai Mester. Chiar linga cuptor, pe peretele din stinga, exista o zona delimitata de tarusi din lemn pe care este batuta o birna. Arheologul spune ca aceasta era zona de dormit, dar ca, probabil, membrii familiei de daci foloseau in acelasi scop si lavitele de pe dreapta, de fapt niste banci construite din birne de lemn. Locuinta nu are nici o fereastra, dar, la intrare, un trunchi gros de copac este asezat orizontal si era folosit pe post de banca.
Unicat in tara
Mihai Mester sustine ca, pe linga acest mobilier, in casele dacilor s-ar mai fi gasit uneltele agricole, covata de framintat, vasele de pastrare a alimentelor si, bineinteles, putina de brinza, dar ca nu a gasit inca astfel de obiecte. El este decis sa ramina citeva nopti in bordei, alaturi de echipa lui, ca sa vada daca se pot adapta stilului de viata al dacilor. Specialistul clujean este convins ca pe Valea Mileului a existat o mare asezare dacica. El spune ca descoperirea este cu atit mai importanta cu cit este rara pentru zona Transilvaniei, unde invazia romanilor a distrus satele dacilor. „Din cite stiu eu, acesta este singurul bordei dacic reconstruit“, a precizat Mester. El crede ca in zona Valea Mileului a existat o asezare a dacilor liberi, pentru ca „aristrocratia se gasea in cetati“. Zona era imprejmuita de patru santuri de aparare si o palisada.
Casa din neolitic
| Click pentru imagine marita |
 |
La doar citiva metri de bordeiul dacic, arheologii au reconstruit si o locuinta din perioada neolitica. „Asta am ridicat-o chiar in locul in care am gasit urmele gropilor in care erau introduse birnele de sustinere a constructiei“, spune Mihai Mester. Locuinta din neolitic este mai mare, atit ca suprafata, cit si ca inaltime, decit bordeiul dacic si adapostea, potrivit arheologului clujean, familii de pina la sapte membri. „Am pus parii mari de sustinere, apoi alti pari intermediari pe fiecare perete, care au fost imbracati cu nuiele impletite si peste acestea s-a pus pamint lutos amestecat cu pleava“, descrie arheologul modul in care au fost construite locuintele.
Parc arheologic
Cele doua locuinte sint primele dintr-o serie de 20 care vor fi reconstruite in cadrul parcului arheologic din Taga. Specialistii sustin ca vor sa redea o istorie a locuintelor din neolitic pina in secolul al XIX-lea. In 2008, arheologii, ajutati de studenti aflati in practica, vor sa reconstruiasca doua colibe din perioada neolitica. Apoi, tot dupa un model descoperit pe Valea Mileului, vor fi refacute locuinte din epoca bronzului. „Chiar am gasit in sat oameni care au inceput sa demoleze o casa de secol XVIII-XIX si le-am spus ca o demolam noi ca sa o putem aduce in parc“, povesteste arheologul Mihai Mester. Locuintele vor fi construite in timp, astfel incit parcul va fi deschis oficial abia in 2013.
Descoperite intimplator
| Click pentru imagine marita |
 |
Istoria sitului arheologic a inceput cu instalarea unei conducte de gaz pe raza comunei Taga, in 1995. Specialistii au descoperit, in timpul lucrarilor de descarcare arheologica, mai multe urme ale unor locuinte din neolitic, dar si din perioada dacilor. Situl se intinde acum pe o suprafata de 6 hectare, amplasate chiar in apropierea celui mai mare lac din comuna, o crescatorie piscola. Arheologul Mihai Mester, angajat al Muzeului de Istorie din Gherla, lucreaza pe acest santier inca de la inceput. Acum, alaturi de arheologul din Gherla, lucrarile sint coordonate de profesorul Gheorghe Lazarovici si de Zoea Maxim, de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj.
Circuit turistic
Parcul arheologic de la Taga urmeaza sa faca parte dintr-un circuit propus turistilor de autoritatile din zona. Acesta ar urma sa inceapa cu Gherla, localitate cunoscuta ca oras armenesc, sa continue la monumentele romanilor executati in anii ‘40 de armata horthysta din Taga, Sucutard si Muresenii de Cimpie si sa se termine in parcul din localitatea Taga.
Mesterul Manole
| Click pentru imagine marita |
 |
„E frumoasa viata de arheolog, dar de la o virsta te cam dor salele“, spune rizind Mihai Mester. El lucreaza pe santierul din Taga din 1995 si spune ca exploatarea totala a arealului, din punct de vedere arheologic, va fi terminata abia peste „vreo trei generatii de arheologi“. Si toate acestea in conditiile in care Ministerul Culturii nu a alocat anul trecut nici un leu pentru continuarea sapaturilor sistematice din situl din Taga. Mester este insa convins ca lucrarile vor fi terminate, chiar daca pentru efectuarea lor va fi necesara accesarea fondurilor europene.
sursa monitorul de cluj
Saturday, October 9, 2010
CASELE DE PAMINT
Vaporii emanati de vopseaua de pe pereti, de lacul de pe podele sau din mobilierul modern din PAL si PFL, contin un gaz nociv, insesizabil, care retinut intre termopane, ne macină plamanii, ne corodeaza caile respiratorii si ne aburesc corneea. Aerul conditionat, recirculat prin conductele pline de praf si microorganisme, poate produce alergii grave, mai ales persoanelor sensibile.
Toate aceste "facilitati" sunt, de fapt, modalitati costisitoare de a ne ingreuna traiul, desi pe termen scurt efectele pot parea benefice. Ca in mai toate domeniile, fericirea este ca exista intotdeuna o metoda alternativa.
Catalogate drept "locuintele saracilor", casele din chirpici sau paianta par a fi, insa, cele mai sanatoase case si, totodata, cele mai rezistente la cutremur. Ca si materiale de constructie, chirpiciul sau painata sunt buni termoizolatori, primind caldura cu greutate si cedand-o lent. Lemnul, lutul si paiele - cele care stau la baza construirii unor astfel de case - sunt materiale ecologice, naturale, oferind un mediu interior sanatos, benefic.
Structura de rezistenta a caselor din chirpici este facuta din furci de lemn si impletituri de nuiele, in care se bate lutul cu paiele, or, se stie ca lemnul este foarte elastic, locuinta avand o mai mare rezistenta la cutremure decat a caselor construite pe structuri din beton sau caramida. Un alt avantaj incontestabil al caselor din chirpici sau din painata il reprezinta costul scazut al acestora.
Daca excludem ideile preconcepute si pretentiile impuse de contemporaneitate, dezavantajele unor constructii de acest fel sunt minore:
- casele din chirpici sau paianta nu suporta etajarea si nici modificarile ulterioare (cum ar fi recompartimentarea) - constructia fiind un tot bine inchegat;
- daca nu sunt intretinute o perioada mai lunga de timp intra intr-un proces de degradare greu de controlat.
Pentru a le conferi un aspect modern, casele din lut pot fi modificate si decorate conform standardelor actuale. Astfel ca: peretii, de obicei, construiti din craci uscate sau impletituri pe care se "bate" pamantul amestecat cu paie si balegar sau din caramizi de chirpici pot fi acoperiti cu finisaje moderne. In functie de buget puteti apela la o metoda simpla si deloc costisitoare, care consta in aplicarea pe pereti a unei plase de Buzau peste care se pune mortar si se tencuieste sau la una mai pretentioasa, cum ar fi tehnologia Tadelakt.
Tadelakt este o tehnica traditionala marocana, un fel de calcar special care se aplica sub forma de tencuiala, se compacteaza cu o piatra speciala de ceramica si, prin finisarea cu sapun si ceara se obtine o suprafata fascinanta, cu un luciu natural.
Foarte important este sa existe in toate incaperile podele din sapa de beton armat, peste care puteti aplica orice finisaje doriti, de la dusumeaua traditionala la parchetul laminat, mocheta, linoleum sau gresie.
Cat priveste amenajarea interioara puteti opta pentru oricare stil decorativ, conditia esentiala fiind aceea de a combina elementele astfel incat ele sa se armonizeze si sa creeze atmosfera dorita.
Thursday, July 16, 2009
Sfanta Vineri
Avea probleme cu spatele, incercase deja tratamente nenumarate, fara rezultat, si printr-o intamplare auzise de un chiropractician in care isi pusese mari sperante. Mi-a cerut sa o insotesc, deoarece ii trebuia ajutor la fiecare miscare. Si iata-ne, la inceputul primaverii, in drum spre Zalau. Eram tot cu ochii pe geam, visand, facand planuri de renovare a casei, toropita de muzica si caldura odihnitoare din masina. Tocmai incepusem sa punem in apartamentul nostru grinzi batranesti, salvate de la o groapa cu var, unde urmau sa fie arse. Grinzile erau dintr-un pod batran, cu arome de fum si fan uscat, si ma gandeam cu bucurie cum alaturi de celelalte comori ale noastre, oale si lucrusoare vechi, o sa avem o bucatica de casa batraneasca din Maramures. Treceam prin comuna Rastoci, cand am vazut dintr-o data minunatia, o casuta langa drum, ce statea cuminte si solemna, crescuta parca acolo dintotdeauna. Parea o iluzie, un abur, dar n-am indraznit sa deschid gura, sa zic: "Opriti masina!", caci noi aveam alte treburi in drumul acela, ne grabeam sa ajungem la timp la doctor.
La intoarcere, l-am rugat totusi pe sofer sa opreasca, sa vad mai bine daca ce vazusem fusese realitate sau o iluzie. Casuta era acolo, peste drum, si astepta. Aveam emotii, nu stiam daca era goala sau avea stapani, ce vor zice cand se vor trezi cu mine, musafir nepoftit la usa. Dar imi doream tare mult sa intru. Voiam sa vad si sa ating totul, asa cum fac cand ma duc si la muzeu, sa miros fiecare barna, sa mangai portile, sa respir povestea locului. Verisoara mea iubeste lucrurile acestea la fel ca si mine si, inteleapta, mi-a dat curaj ("du-te, intra si sa nu-ti fie teama, stiu ca aici nu poate locui decat Sfanta Vineri"). M-a impins usurel de la spate si dupa cateva clipe de ezitare am intrat in curte.
Am intrat, deci, in curte, unde susura un mic paraias sub pivnita casei. Iata-ma sus, la intrare, batand la usa. Spre surpriza mea, inauntru era, intr-adevar, Sfanta Vineri. Cand am intrat, am vazut o camera mica, cu doua paturi pline de perne, o masa in mijloc, un fir de lumina strecurat prin doua ferestre cat palma si un cuptor urias. O batranica sprintena si luminoasa intindea o foaie de aluat pe masa de lemn. Facea taietei. Mi-au dat lacrimile. Am imbratisat-o si sarutat-o, iar ea n-a protestat, mi-a raspuns zambind cu prietenie. Asa am aflat ca locuieste singura in casuta aceea, mostenita de la tatal ei, care o mostenise la randul lui de la tatal lui si tot asa. M-a invitat sa ma asez, ca si cum m-ar fi asteptat si cunoscut dintotdeauna, nu m-a intrebat ce caut acolo si mi-a raspuns la intrebari linistita. N-avea curent, televizor sau vreo utilitate moderna in casa, doar o lampa cu gaz. Avea o pensie mica, mica, insa nu s-a plans de nimic, decat ca ii este din ce in ce mai greu sa repare acoperisul inalt, de paie, greu sa gaseasca pe cineva sa o ajute si mai ales sa plateasca din putinul ei. N-am putut sta mai mult acolo, desi ma simteam ca acasa si aveam atat de multe sa intreb. Am reusit doar sa ii las niste bani, pe care nici nu-i ceruse, sa o imbratisez de cateva ori si sa plec.
M-a primit cu aceeasi bunavointa, acelasi zambet si aceeasi ospitalitate, si cu linistea pe care numai un om care traieste asa o poate avea. M-a poftit sa ma asez, mi-a multumit de bani si mi-a spus ca ii lasasem mai mult decat pensia ei pe o luna, desi eu ii lasasem foarte putin. Avea flori pe masa si cateva mere si a vrut sa mi le daruiasca pe toate, le primise cadou, era chiar ziua ei de nastere, implinise 82 de ani. Mi-a spus ca o cheama Ana. Am plecat promitand ca voi reveni, ingrijorata de soarta ei si a casutei de basm. Dar n-am reusit, am plecat din tara, in speranta unei vieti mai bune. Desi mama Ana nu mi-a cerut nimic, am ramas asa, cu sentimentul ca trebuie sa fac ceva pentru ea, ca trebuie cineva sa o ajute cu acoperisul, sa-i bata cineva la usa, sa-i auda povestea, care tot nespusa a ramas. Cineva care citeste "Formula AS", desigur, un calator prin Salaj, un om cu suflet mare si generos, care sa repare acoperisul de pe casa batranei Ana... Casuta cea de poveste din satul Rastoci.
MIHAELA MIHOLGA - e-mail: misitg@yahoo.com
