Showing posts with label VIN. Show all posts
Showing posts with label VIN. Show all posts
Thursday, March 14, 2024
Tuesday, July 19, 2011
BINEFACERILE VINULUI
Da, aşa este şi nu e o noutate. De ceva timp se ştie că un polifenol, pe nume RESVERATROL, foarte activ în combaterea diferitelor tipuri de cancer, e prezent în majoritatea fructelor, îndeosebi în cele de culoare închisă (struguri negri, măsline, afine etc.)
Vinul şi cancerul
Aceasta este ultima noutate în medicină, efectiv contra cancerului.
Citiţi cu atenţie mesajul care mi-a fost trimis, eu sper că voi să-l urmaţi.
Vinul este un produs miraculos care omoară celulele canceroase
El este de 10.000 de ori mai puternic decît chimioterapia
De ce nu sîntem şi noi la curent cu asta?
Ptr. că există laboratoare interesate în fabricarea unei versiuni sintetice care le-ar aduce imense beneficii
.Voi puteţi de asemenea să ajutaţi un prieten care are nevoie făcîndu-l să ştie că sucul de struguri îi este benefic ptr. a preveni boala.
Gustul său este agreabil iar el nu produce efectele oribile ale chimioterapiei.
Dacă aveţi posibilitatea plantaţi o viţă de vie în gradina voastră.
Cîte persoane mor în timp ce acest secret este păstrat cu invidie ptr. a nu putea fi atinse beneficiile multimilionare ale marilor corporaţii?
Puteţi să consumaţi fructele în feluri diferite: puteţi să mîncaţi pulpele, să faceţi suc, să faceţi băuturi, şerbet, patiserii, etc.
I se atribuie multe virtuţi dar cea mai interesantă este efectul produs asupra chisturilor şi tumorilor. Aceasta este un remediu probat contra cancerului de toate tipurile. Unii afirmă că este de mare utilitate în toate variantele de cancer.
Se consideră de asemenea că un agent anti microbian cu larg spectru care controlează infecţiile bacteriene şi cu ciuperci, eficace contra paraziţilor interni şi a viermilor, regularizează tensiunea arteriala foarte înaltă şi este antidepresiv, combate tensiunea şi bolile nervoase.
În Elveţia şoselele supraterane au fost înlocuite cu drumuri subterane, iar terenurile au fost date în circuitele agricole special numai pentru cultivarea viţei de vie. În Elveţia care este ţara farmaceuticelor s-a constatat că-i mai bine pentru elveţieni să consume în mod moderat vin, nu medicamente ucigătoare.
Sursa acestei informaţii este fascinantă; ea provine de la unul din cei mai mari fabricanţi de medicamente din lume, care afirmă că după mai mult de 20 de încercări efectuate în laborator după 1970, extrasele au relevat că el distruge celulele maligne din 12 tipuri de cancer, înţelegînd aici cel de colon, de sîn, de prostată, de plămîn, de pancreas...
Componentele acestui arbore au demonstrat că acţionează de 10.000 de ori mai bine decît produsul Adriamycin, un drog chimioterapeutic utilizat normal în lume, ptr. încetinirea creşterii celulelor canceroase. Şi ce este încă foarte uimitor este că acest tip de terapie şi cu extract de lămîie distruge nu numai celulele maligne canceroase, dar nu afectează celulele sănătoase.
Institutul de Ştiinţe în Sănătate, Les Breuleux, Suisse.
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Thursday, March 24, 2011
VINURILE REGINEI
Regina Maria imbracata in tataroaica (fotografie din 1924)
O tanara bulgaroaica vrea sa replanteze via Reginei Maria din Balcic.
In romanticul parc al Castelului Reginei Maria din Balcic (Bulgaria), se inalta una dintre cele mai frumoase constructii de piatra de pe malul Marii Negre: "Vila Printului Nicolae".
Resedinta de vara a celui mai mic dintre fiii reginei, asezata la umbra unor imensi platani, vila era candva un loc ferice de refugiu si de petreceri al protipendadei din Romania, retrasa vara in aurul nisipului de la Balcic. Un trecut a carui respiratie se mai simte si astazi sub boltile de roca marina, invelite in caramida rosie.
Dupa o lunga perioada, in care autoritatile comuniste bulgare au transformat cladirea in loc de odihna pentru culturnicii lui Jivkov, vila a fost introdusa, in ultimii ani, in circuitul turistic.
Dar nu ca hotel, precum sunt celelalte constructii princiare din mijlocul parcului; vila de sub platani a devenit spatiu cultural: casa de picturi, antichitati si... vinuri vechi: "Casa Vinurilor Reginei".
"Kralita" Maria, o umbra de vis
La varsta de 25 de ani, Anna Koleva este principalul custode al "Casei Vinurilor Reginei". Impreuna cu varul ei, Dimitar Vasilev, si cu prietenul si partenerul ei de afaceri, Damian Monev, Anna a transformat parterul cu parfum de epoca al vilei intr-o colectie de vinuri rare. Cand a inaintat proiectul la primarie, aflase un amanunt important: Reginei Maria, pentru care are un adevarat cult, ii placea vinul.
Vinul dulce de Tamianka. Domeniul regal, cu o suprafata de circa 25 de hectare, avea vii si pomi, un centru de vinificatie, cazane de tuica, pomare pentru smochine si mosmoane, livezi de migdali si rodii. Anna, al carei bunic era un Valceanov (poate un Valceanu?), a fost atrasa de lumea primei jumatati de secol 20.
Inspirata de planurile directorului actual al Castelului Reginei, Dasku Ghiaurov (care doreste sa reconstituie cu fidelitate intreg domeniul regal si mai ales castelul si vilele printilor), Anna a avut suficienta putere de convingere printre producatorii de vinuri ca sa umple incaperile casei cu donatii de la toate cele 129 de centre importante de vinificatie ale Bulgariei.
Mostrele, unele de "rasa" curata si veche, imbuteliate in sticle decorate cu aur si cu argint, stau alaturi de picturi inspirate din natura si istoria Balcicului, si de o pretioasa colectie de vesela si obiecte decorative de pe timpul reginei.
Anna a ajuns s-o iubeasca pe "Kralita" Maria, din povestirile batranilor Nicolae, Maria si Liubomir, oameni de incredere de la castel. Inainte sa plece de pe aceasta lume, ei au apucat sa-i descrie via, livada de pomi, cazanele de tuica si tarcurile de nuiele in care se storceau strugurii, dar si curtea palatului, gradina, piscina si interiorul resedintei reginei.
Imagini care, uitate de multa vreme, ar putea prinde astazi viata. Regina montase, de pilda, in spatele fiecarei usi de la castel cate o oglinda. Ritual pagan sau impuls narcisist de a se contempla in abisurile de argint si cristal? Un tron de marmura cu lei, in care se aseza, meditativa, regina, lasand adierile marii sa-i fluture voalurile de care nu se despartea niciodata, a disparut.
Cine stie ce fost activist comunist se mandreste cu el, in gradina vilei sale? A disparut si cada de baie, din marmura roz, inlocuita cu o cada obisnuita, si mozaicul cu flori incrustat in pereti. Unde sunt efigiile regale, prinse altadata peste fantani?
Dar sezlongurile de piele turceasca, risipite pe plaja deschisa in fata castelului, asemenea unui evantai? Urmele romanesti de la Balcic sunt pline de rani...
Un pahar de sampanie, in briza marii
Unde sunt viile reginei? La aceasta intrebare vrea Anna sa raspunda, elaborand, impreuna cu partenerii sai, un proiect de recultivare a podgoriei si a livezii cu aceleasi soiuri de struguri si fructe care-i placeau Mariei.
Mizeaza pe sprijinul directorului Ghiaurov, dar se teme de influenta diverselor cercuri de interese care ar putea s-o elimine din joc. Proiectul celor trei tineri este mai mult un act reparatoriu, de justitie culturala, decat o afacere baneasca.
"Reginei ii placeau strugurii din soiurile Ochiul bivolitei, Tamianka, Bulgar, Chaslas si Mardaghios", spune Anna Koleva. "Ii placeau pelinul si sampania facute din strugurii proprii, dar isi servea musafirii si cu tuica de cazan. Ii placea mierea de salcam si cumparase 15 stupi pe care ii tinea la marginea domeniului.
Regina era o fire poetica, dar si un spirit practic. Ce noroc am avut sa pot continua o mica parte din indeletnicirile ei gospodaresti! Ma intreb: cum a facut destinul sa fiu intr-un loc atat de drag? Ceea ce facem noi aici, cu gandul la vremurile de aur de odinioara, nu este doar promovarea marilor vinuri ale Bulgariei. In acelasi timp, ridicam o icoana a aducerii aminte, o atractie pentru turistii de pretutindeni".
In ultimii doi-trei ani, turistii romani au descoperit Bulgaria, mai ales Balcicul si statiunea vecina, Albena. Vin in fiecare vara tot mai multi. Anna a constatat, din pragul muzeului ei, asaltat de aproape toti vizitatorii castelului, ca limba romana se aude tot mai des. Ca urmare, un alt proiect i-a incoltit in minte: sa rezerve una din incaperi vinurilor romanesti.
"Vinul romanesc nu e cunoscut in Bulgaria", spune ea. "Ar fi minunat sa il promovam, chiar in fosta vila a unui print roman. Daca va fi sa producem vin din viile renascute ale domeniului regal, vom cere permisiunea Ministerului Culturii de la Bucuresti, sa-l inregistram sub numele reginei.
Pana cand via plantata de noi va intra pe rod, granitele dintre Romania si Bulgaria se vor subtia de tot, ca, in cele din urma, sa dispara definitiv. Nu uitam ca insasi Regina Maria visa la disparitia granitelor din Europa. Intr-un fel, noi ii vom implini visul".
"Pana la primavara,
mi-am propus sa invat limba romana"
Ambitia Annei este ca in aceasta iarna sa invete inca o limba straina! Stie frantuzeste, englezeste, nemteste si ruseste, dar nu concepe sa nu stie si romaneste. "Pana la primavara, mi-am propus sa invat limba romana. Deja inteleg o multime de cuvinte. Este important sa le vorbesc turistilor romani despre vinuri, in limba lor", spune ea.
"As vrea sa le explic ca vinurile noastre pastreaza putin si din mirosul lemnului din aceasta casa. Izul de lemn vechi din ferestre si usi are rolul de a neutraliza mirosurile de tutun, parfum si deodorant ale vizitatorilor, mirosuri care ar putea afecta aromele bauturilor deschise pentru degustare. Iata de ce vila printului Nicolae este un loc atat de potrivit pentru vinuri."
In urma unei sinuzite din copilarie, Anna a ramas cu o mare sensibilitate fata de mirosuri. Identifica usor 17 arome diferite de vin alb si 17 de vin rosu, fiind capabila sa concureze cu orice mare degustator. In traditia bulgareasca a degustarilor figureaza testul pielii.
Vinul vechi trebuie sa miroasa usor, perceptibil doar pentru marii senzoriali, ca Anna, a piele de vitel. Daca ar avea o sticla de vin de pe timpul reginei, Anna e sigura ca ar mirosi ca pielea turceasca a sezlongurilor disparute odata cu tronul de marmura de pe tarmul marii. Tronul alb, de pe care Mariei ii placea sa contemple eternitatea in care a disparut.
In romanticul parc al Castelului Reginei Maria din Balcic (Bulgaria), se inalta una dintre cele mai frumoase constructii de piatra de pe malul Marii Negre: "Vila Printului Nicolae".
Resedinta de vara a celui mai mic dintre fiii reginei, asezata la umbra unor imensi platani, vila era candva un loc ferice de refugiu si de petreceri al protipendadei din Romania, retrasa vara in aurul nisipului de la Balcic. Un trecut a carui respiratie se mai simte si astazi sub boltile de roca marina, invelite in caramida rosie.
Dupa o lunga perioada, in care autoritatile comuniste bulgare au transformat cladirea in loc de odihna pentru culturnicii lui Jivkov, vila a fost introdusa, in ultimii ani, in circuitul turistic.
Dar nu ca hotel, precum sunt celelalte constructii princiare din mijlocul parcului; vila de sub platani a devenit spatiu cultural: casa de picturi, antichitati si... vinuri vechi: "Casa Vinurilor Reginei".
"Kralita" Maria, o umbra de vis
La varsta de 25 de ani, Anna Koleva este principalul custode al "Casei Vinurilor Reginei". Impreuna cu varul ei, Dimitar Vasilev, si cu prietenul si partenerul ei de afaceri, Damian Monev, Anna a transformat parterul cu parfum de epoca al vilei intr-o colectie de vinuri rare. Cand a inaintat proiectul la primarie, aflase un amanunt important: Reginei Maria, pentru care are un adevarat cult, ii placea vinul.
Vinul dulce de Tamianka. Domeniul regal, cu o suprafata de circa 25 de hectare, avea vii si pomi, un centru de vinificatie, cazane de tuica, pomare pentru smochine si mosmoane, livezi de migdali si rodii. Anna, al carei bunic era un Valceanov (poate un Valceanu?), a fost atrasa de lumea primei jumatati de secol 20.
Inspirata de planurile directorului actual al Castelului Reginei, Dasku Ghiaurov (care doreste sa reconstituie cu fidelitate intreg domeniul regal si mai ales castelul si vilele printilor), Anna a avut suficienta putere de convingere printre producatorii de vinuri ca sa umple incaperile casei cu donatii de la toate cele 129 de centre importante de vinificatie ale Bulgariei.
Mostrele, unele de "rasa" curata si veche, imbuteliate in sticle decorate cu aur si cu argint, stau alaturi de picturi inspirate din natura si istoria Balcicului, si de o pretioasa colectie de vesela si obiecte decorative de pe timpul reginei.
Anna Koleva, stapana vinurilor din vila Printului Nicolae
Imagini care, uitate de multa vreme, ar putea prinde astazi viata. Regina montase, de pilda, in spatele fiecarei usi de la castel cate o oglinda. Ritual pagan sau impuls narcisist de a se contempla in abisurile de argint si cristal? Un tron de marmura cu lei, in care se aseza, meditativa, regina, lasand adierile marii sa-i fluture voalurile de care nu se despartea niciodata, a disparut.
Cine stie ce fost activist comunist se mandreste cu el, in gradina vilei sale? A disparut si cada de baie, din marmura roz, inlocuita cu o cada obisnuita, si mozaicul cu flori incrustat in pereti. Unde sunt efigiile regale, prinse altadata peste fantani?
Dar sezlongurile de piele turceasca, risipite pe plaja deschisa in fata castelului, asemenea unui evantai? Urmele romanesti de la Balcic sunt pline de rani...
Un pahar de sampanie, in briza marii
Unde sunt viile reginei? La aceasta intrebare vrea Anna sa raspunda, elaborand, impreuna cu partenerii sai, un proiect de recultivare a podgoriei si a livezii cu aceleasi soiuri de struguri si fructe care-i placeau Mariei.
Mizeaza pe sprijinul directorului Ghiaurov, dar se teme de influenta diverselor cercuri de interese care ar putea s-o elimine din joc. Proiectul celor trei tineri este mai mult un act reparatoriu, de justitie culturala, decat o afacere baneasca.
"Reginei ii placeau strugurii din soiurile Ochiul bivolitei, Tamianka, Bulgar, Chaslas si Mardaghios", spune Anna Koleva. "Ii placeau pelinul si sampania facute din strugurii proprii, dar isi servea musafirii si cu tuica de cazan. Ii placea mierea de salcam si cumparase 15 stupi pe care ii tinea la marginea domeniului.
Regina era o fire poetica, dar si un spirit practic. Ce noroc am avut sa pot continua o mica parte din indeletnicirile ei gospodaresti! Ma intreb: cum a facut destinul sa fiu intr-un loc atat de drag? Ceea ce facem noi aici, cu gandul la vremurile de aur de odinioara, nu este doar promovarea marilor vinuri ale Bulgariei. In acelasi timp, ridicam o icoana a aducerii aminte, o atractie pentru turistii de pretutindeni".
Casa Vinurilor Reginei
"Vinul romanesc nu e cunoscut in Bulgaria", spune ea. "Ar fi minunat sa il promovam, chiar in fosta vila a unui print roman. Daca va fi sa producem vin din viile renascute ale domeniului regal, vom cere permisiunea Ministerului Culturii de la Bucuresti, sa-l inregistram sub numele reginei.
Pana cand via plantata de noi va intra pe rod, granitele dintre Romania si Bulgaria se vor subtia de tot, ca, in cele din urma, sa dispara definitiv. Nu uitam ca insasi Regina Maria visa la disparitia granitelor din Europa. Intr-un fel, noi ii vom implini visul".
"Pana la primavara,
mi-am propus sa invat limba romana"
Ambitia Annei este ca in aceasta iarna sa invete inca o limba straina! Stie frantuzeste, englezeste, nemteste si ruseste, dar nu concepe sa nu stie si romaneste. "Pana la primavara, mi-am propus sa invat limba romana. Deja inteleg o multime de cuvinte. Este important sa le vorbesc turistilor romani despre vinuri, in limba lor", spune ea.
"As vrea sa le explic ca vinurile noastre pastreaza putin si din mirosul lemnului din aceasta casa. Izul de lemn vechi din ferestre si usi are rolul de a neutraliza mirosurile de tutun, parfum si deodorant ale vizitatorilor, mirosuri care ar putea afecta aromele bauturilor deschise pentru degustare. Iata de ce vila printului Nicolae este un loc atat de potrivit pentru vinuri."
In aceasta casa superba din Balcicul candva romanesc isi petrecea vacantele fiul cel mic al Reginei Maria
In urma unei sinuzite din copilarie, Anna a ramas cu o mare sensibilitate fata de mirosuri. Identifica usor 17 arome diferite de vin alb si 17 de vin rosu, fiind capabila sa concureze cu orice mare degustator. In traditia bulgareasca a degustarilor figureaza testul pielii.
Vinul vechi trebuie sa miroasa usor, perceptibil doar pentru marii senzoriali, ca Anna, a piele de vitel. Daca ar avea o sticla de vin de pe timpul reginei, Anna e sigura ca ar mirosi ca pielea turceasca a sezlongurilor disparute odata cu tronul de marmura de pe tarmul marii. Tronul alb, de pe care Mariei ii placea sa contemple eternitatea in care a disparut.
pt formula as
Thursday, March 18, 2010
VINUL IN CRESTINISM SI IN ISLAM
„Li se va da sa bea dintr-un nectar pecetluit, a carui pecete este moscul. Si intru aceasta se cuvine sa se intreaca cei care se intrec. Iar amestecul lui este din Tasnim, un izvor din care beau cei apropiati de Allah.”
- Coran 83:25-28
„Va spun adevarat, nu voi mai bea vin pana in ziua cand voi bea vinul nou in Imparatia lui Dumnezeu. ”
- Evanghelia lui Marcu 14:25
„Creatorii nostri, amintindu-si de comanda tatalui lor cand le-a spus sa creeze rasa umana pe cat de buna pot...au plasat in ficat germenele revelatiei.”
- Plato, Timaeus 71D.
„M-a facut constient de un secret antic...”
- Qasida al-Khamriyya (Oda Vinului)
Una dintre diferentele cele mai cunoscute intre lumea islamica si cea occidentala este ca alcoolul este interzis in societatea islamic, in timp ce in Vest este disponibil si acceptabil dpdv cultural. Aceasta, desigur, reflecta bazele religioase ale civilizatiilor: Coranul si Sunna Profetului (saws) interzic vinul, pe cand in Crestinism (sau cel putin ramurile sale ortodoxe) vinul este considerat sacru.
Acest lucru pare a fi o diferenta de neimpacat, la nivelul careia nu exista vreo apropiere intre cele doua civilizatii si sisteme de credinta, diametric opuse.
Exista o simetrie a paradoxurilor intre Islam si Crestinism in ceea ce priveste vinul. In Islam, unde vinul este interzis, misticul, in mod paradoxal, cauta o intoxicatie divina. In schimb, in Crestinism, unde vinul este obligatoriu (de exemplu la impartasanie) misticul trece la o abstinenta ascetica. Acest fapt sugereaza ca diferentele de exterior intre principii nu sunt absolute.
Exista o tendinta printre musulmani sa demonizeze alcoolul sub orice forma. Islamul popular considera alcoolul sursa de murdarie, pe cand misticii sufiti considera ca vinul are natura paradisiaca. Este haram nu pentru ca duce in iad, ci din contra, pentru ca e divin si este printre lucrurile pastrate pentru Allah. Coranul atesta faptul ca in Paradis exista rauri de vin, iar locuitorilor li se vor da sa bea vin pur.
Permisiunea de a bea din vinul pur al Paradisului (renuntand la vinul acestei lumi) este justificarea ardorii pentru intoxicatie sacra a unui sufit . Exista un cult al „embrietatii divine” in Islam, desi simbolic. Idealul unui sufit este sa fie „beat” interior si sobru si lucid in exterior.
Pe cealalta parte, in Crestinism, exista o traditie a abstinentei mistice, ca perspectiva interioara la fel cum „betia” este o perspectiva interioara in Islam. Traditia abstinentei se poate intalni in special printre sectele protestante.
Coranul si Evanghelia sunt insa de acord intr-o privinta: vinul va curge din abundenta in Gradina Imparatiei lui Dumnezeu, iar cei care tanjesc dupa vinul acela se vor abtine de la vinul acestei vieti. Vinul folosit la Impartasanie – sangele lui Hristos – este foarte asemanator cu vinul pe care Coranul il descrie curgand liber in Paradis. Exista multi mistici crestini care se abtin de la vin pentru Sangele lui Hristos si care postesc integral asa cum o fac musulmanii. Avem doua expresii ale aceluiasi simbolism. Paralela este confirmata de descrierea Coranului a vinului potolit de catre apele Tasnim-ului – in acelasi mod, vinul Impartasaniei trebuie temperat cu apa, nu doar pentru ca asa a fost obiceiul stravechi, ci pentru ca „noul vin al Imparatiei” este sangele lui Hristos si ni se spune in Evanghelii ca atunci cand Hristos a fost ranit, doua fluide au tasnit din corpul sau – sangele si apa.
Cel mai evident simbolism al vinului se refera la unitate si multiplicitate. Strugurele, care creste in ciorchini, este un simbol pentru multitudine si pentru domeniul multiplicitatii; vinul atunci este o singura esenta, principiul unitatii, continut in multitudine.
O problema care apare este ca.. vinul, fie in Islam ori Crestinism, este o rezerva pentru viata de apoi, si totusi este atat de omniprezent in viata cea de toate zilele. In toate zonele din lume mai putin cele reci este greu sa nu produci vin, dulceata oricarui fruct fermentand imediat. Fermentatia este o capacitate spontana a naturii.. si este un simbol al omniprezentei lui Dumnezeu, care nu isi amana binecuvantarile doar pentru viata de apoi.
Ca temperament un mistic nu este, cum ne-am putea imagina, cel mai evlavios si credincios dintre adepti, ci mai degraba temperamentul sau este sceptic, impacientat si in dubii. El vrea dovezi chiar in clipa de fata.. promisiunea paradisului nu este de ajuns, el nu asteapta sa moara ca sa fie cu Dumnezeu ci vrea sa fie chiar din aceasta viata. Misticul doreste experienta imediata a sacrului, in aceasta privinta este mai insetat decat oricare alt om. Din astfel de motive, misticul rareori este bine-privit de catre ceilalti adepti, iar fortele exoterice din religie impun constrangeri, limitari vizavi de laturile mistice ale credintei. Misticul este o amenintare la adresa echilibrului unui ordin spiritual cum ar fi Islamul sau Crestinismul.
In Islam, exista adepti care ard din dorinta de a cunoaste Realul. Coranul declara ca Dumnezeu este mai aproape de noi decat propria vena, si ca oriunde am intoarce capul, El este acolo, iar misticul vrea sa cunoasca acest lucru, nu doar sa stie.
Vinul este o metafora a revelatiei, simbol al manifestarii si incarnarii divinului, sau modalitatea prin care divinul poate fi prezent in aceasta lume. In Crestinism, Hristos insusi este revelatia, Logosul, Dumnezeu incarnat, in carne si oase. Sangele sau este vinul vietii. In ordinul spiritual al Islamului, Coranul este logosul, prin cuvintele sale Necreatul este manifestat. In Crestinism, liturghia ia forma unei mese sacre (vinul si painea sfintita), iar in Islam, unde nu exista liturghii sau preotime, adeptul are parte de vinul divin prin rugaciune sau in recitare de Coran. Cuvintele Coranului sunt pentru vorbirea normala ca vinul pentru apa.
Vinul ca o revelatie este o tema deseori intalnita in poeziile sufite. Bistami compara succesiunea profetilor cu productia de vin. Adevarata samanta, dupa cum spune el, a fost plantata pe vremea lui Adam si a dat roade in vremurile lui Noe. Pe timpul lui Avraam a inflorit pe mai multe ramuri, iar in timpul lui Moise a aparut vinul. Cand a venit Iisus, fructele s-au copt, iar la venirea lui Muhammad vinul a devenit clar. Fiecare profet reprezinta un stadiu spiritual pana cand se ajunge la Muhammad, ultimul dintre trimisi.
Paralela dintre cele doua religii devine clara cand ne dam seama ca principiul transformator din ambele cazuri este amnezia, amintirea. Viata acestei lumi este o uitare iar revelatiile lui Dumnezeu sunt reamintiri de la si despre El. Amintirea este principiul de actualizare in Impartasanie pentru ca Iisus a spus: „Mancati, beti! Faceti asta in amintirea mea”, pe cand in Islam, in recitarea Coranului exista dhikr – reamintirea lui Dumnezeu, conform perceptului coranic „Amintiti-va de mine si imi voi aminti si Eu de voi”. Realizarea spirituala in ambele religii consta in actul reamintirii. Trecutul fara importanta si viitorul inactiv ne tin departe de realitatea momentului. Toate metodele de realizare mistica constau in reamintirea omniprezentului Dumnezeu, cautarea si mentinerea Prezentei Divine.
In legatura cu vinul, se stie ca vinul vechi provoaca uitarea, amorteste mintea si dezleaga limbile, iar vinul nou este o reamintire, o luciditate sclipitoare si o inspiratie. Cand apostolii au fost insufletiti cu Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in diverse limbi – o elocventa divina – oamenii au inceput sa zica: „Au baut prea mult vin”.
Reamintirea, dhikr, este o datorie importanta pentru sufiti, iar metodele lor de reamintire, in principal invocarea celor 99 de nume sfinte, se pot compara cu bautul vinului sacru. Printre alte lucruri, postul in Ramadan are acest scop. In Crestinism se sfintesc mancarea si bautura pentru Impartasanie, in Islam, postul face acelasi lucru – adeptul uita de mancare si bautura in timpul zilei si rugaciunea este singura lui hrana. Pe timpul noptii mancatul si bautul, deseori ca act festiv, se amesteca cu acte speciale de devotiune numite taraweeh (secvente lungi de rugaciuni voluntare). Cu fiecare din aceste rugaciuni se citesc portiuni din Coran, ajungand ca pe timpul lunii Ramadan sa se citeasca intreaga carte. Sufitii considera Laylat al –Qadr (noaptea puterii, noaptea in care Coranul i s-a revelat Profetului) noaptea „extazului intoxicarii divine”.
Intr-o dimensiune mai profunda putem vorbi despre misterele vinului impreuna cu misterele ficatului. Cele doua lucruri apartin unul de altul –la fel cum micro si macrocosmosul apartin impreuna – si nu pot fi separate. Vinul este de baut, iar fermentatia aduce aminte de faptul ca procesul fermentatiei a fost interiorizat in organele digestive ale microcosmosului uman. Fermentatia vinului este alchimia subtila care completeaza intregul set de simboluri ale corpului uman.
In vremurile moderne putem aprecia vinul ca un simbol spiritual, insa nu putem spune acelasi lucru despre ficat (hepato), organul care metabolizeaza alcoolul si purifica sangele, este total necunoscut pentru noi. Medicina moderna stie ca ficatul este o „mlastina intunecoasa” formata din catalizatori si alte componente, sau mai poetic spus, ficatul este o minunata fabrica a chimiei. Totusi nu avem idee de ce omul antic sau chiar neolitic considera ficatul ca fiind locul sufletului. In anumite relatari antice, ficatul este considerat locul vietii sau, si mai important, organul revelatiei, o oglinda spirituala interna. Stramosii l-au mai numit „portalul visurilor”, „locul divinatiei” si „ochiul revelatiei”. Un obicei astrologic in lumea antica era hepatomantia – ghicitul in ficatul unui animal sacrificat.
Un lucru important de retinut despre ficat este faptul ca el este internalizarea microcosmica a ciclurilor zilei si noptii, de aceea este un organ al dualitatii. Are doua cicluri, unul de zi si unul de noapte, cel de noapte fiind cauzat atunci cand dormim si oprim consumul de hrana sau bautura. Astfel, ficatul este locul microcosmic al dualitatii primare zi_noapte.
In intelegerea traditionala, ficatul nu este doar un filtru in sistemul de drenaj al corpului, ci este un organ sensibil comparabil cu un ochi interior. Ochiul si ficatul sunt asemanatori, ambii au un ciclu de noapte si unul de zi. Chiar putem aminti ca alcoolismul produce orbire si avem expresia blind drunk. Ficatul este organ de vizualizare, dar viziunea este cea a viselor si nu a vietii de zi cu zi.
Orice metoda spirituala preocupata cu depasirea conditiei duale si atingerea unei stari de unitate implica practici menite sa manipuleze ciclurile ficatului si sa pastreze claritatea acestui ochi interior. Aproape intotdeauna va exista un proces de eliminare pentru a curata organul, pentru a-i lustrui oglinda si pentru a-i diferentia ciclurile. Ciclurile pot fi manipulate prin post (si ruperea postului); organul mai poate fi influentat atat prin bautul sau abtinerea de la alcool.
In simbolismul Crestinismului, dualitatea ficatului (privit ca doi lobi) este divizata mai departe devenind un simbol cuaternar sau cruciform. Este acelasi simbolism folosit in astrologie, ficatul putand fi folosit in acelasi mod ca un horoscop. In acest context, vinul este o distilare a anului, a celor 4 anotimpuri, prin savoarea si nuantele sale el retine esenta anului, iar Crestinismul foloseste vinul ca o tinctura a unitatii pentru a depasi multiplicitatea cuaternara.
Dedesubtul diferentelor de suprafata intre invataturile crestine si islamice, exista un substrat comun al stiintei primordiale. Atat Cuminecatura crestina cat si interdictia alcoolului in Islam trebuiesc vazute in acest context. Crestinismul considera ca vinul transforma interior o persoana, pe cand in Islam transformarea se va petrece in absenta lui.
In Crestinism, vinul Impartasaniei care reprezinta spiritul in uniune cu materia – Dumnezeu si lumea – Creatorul si creatia – cele doua naturi ale lui Hristos – este digerat in ficat. Misticul crestin se pregateste postind si da la o parte toata mancarea si bautura cu exceptia carnii si a sangelui lui Hristos. Pe de alta parte, in Islam, tot secretul postului este ca decaleaza ciclurile ficatului, ciclul ziua-noapte, somn-stare de veghe. Cand musulmanul posteste ziua, ficatul se afla in stare activa pentru ca nicio mancare sau bautura nu a fost ingerata pe timpul acelor ore. In mod normal, acest lucru s-ar petrece in timpul somnului, dar procesul se inverseaza in timpul postului. Scopul acestei practici este de a realiza starea in care ochiul launtric si cel exterior sa fie deschisi in acelasi timp.
Exista un gest comun in adorarea specifica musulmanilor, care are legatura cu ficatul desi este putin remarcat. Cand cel ce se roaga se aseaza dupa ce si-a atins fruntea de pamant (sujud), si se se sprijina cu fundul pe calcaie cu mainile pe genunchi, se considera sunnah sa indoaie talpa dreapta intr-un mod in care degetele de la picioare sa fie indreptate spre Qibla (Mecca). Pentru a reusi asta, corpul trebuie sa se incline cumva inspre dreapta, adaugand presiune asupra partii drepte. Arata ca o pozitie ciudata si neconfortabila pentru non-musulmani, care nu are nicio alta semnificatie decat ca asa si-a aranjat Profetul (saws) picioarele pe timpul rugaciunii.
Aceasta pozitie arata ca musulmanul se sprijina si apasa inspre ficat. Daca am inteles de ce ficatul este „ochiul visarii”, ca este ceva mai mult decat un simplu filtru al corpului, am recunoaste ca pozitia de rugaciune este modelata in asa fel incat sa aiba efect fizic direct asupra ficatului, organul dualitatii. Rugaciunea consta in recitarea Coranului, apoi urmeaza aceasta faza a presiunii asupra ficatului, de mai multe ori.
sursa shakuka
