Exista povesti pe care nimeni nu le-a marturisit vreodata. Exista povesti ascunse care, la un moment dat, au schimbat cursul istoriei. Sunt CANCAN-urile DE ODINIOARA pe care jurnalistul Adrian Artene le scoate la suprafata.
Ora de religie in scolile din Romania a nascut in ultimele luni numeroase reactii atat pro, cat si contra. Ministerul Educatiei, Patriarhia Romana, Curtea Constitutionala, Camera Deputatilor, dar si alte zeci de organizatii civice au intors pe toate fetele necesitatea predarii religiei in clase.
Putini stiu insa ca, dincolo de razboiul de opinie care se poarta in prezent, exista adevarati martiri care au patimit teribil doar pentru ca au sustinut ca religia trebuie sa fie materie scolara.
Parintele Nil Dorobantu este, asemenea lui Arsenie Boca, unul dintre calugarii, considerati sfinti, pe care Securitatea i-a prigonit inainte de '89.
In vara lui 1944, “umbra” lui Stalin a inceput sa acopere Romania, iar Biserica intra in dizgratia regimului bolsevic instalat la Bucuresti. Sub acuzatia de “misticism”, multi preoti si calugari care il slujeau pe Dumnezeu au fost arestati si supusi unor torturi inimaginabile doar ca sa se “lepede” de credinta.
Parintele Nil Dorobantu a patimit cumplit din cauza iubirii pentru Dumnezeu
Victima a “vanatorii de sfinti” pornite de catre comunisti a fost si Nil Dorobantu. Intr-o carte publicata recent de parintele Ionel Adam se arata ca, in ianuarie 1956, Nil a fost arestat si tinut 120 de zile intr-o celula, unde, fara sa fie judecat, a indurat umilinte grele: “Motivul intemnitarii sale a fost misticismul: marturisirea lui Hristos, (…) strabatand tara in lung si in lat cu Biserica in spinare”.
Cunoscutii spun ca se putea dedubla si disparea instantaneu!
Despre parintele Nil se spunea ca este “nebun dupa Hristos”, fapt pentru care a fost numit si “Zanatecul”. Intrase in atentia organelor de Securitate ale statului inca din 1951, intr-o perioada in care credinciosii il venerau in numar din ce in ce mai mare.
Era pustinicul care umbla, aproape in fiecare zi, cu picioarele goale, cu pletele in vant, imbracat simplu si incins cu o sfoara. Martorii acelor ani au povestit ca “Sfantul descult”, asa cum mai era numit Nil, era “binecuvantat de Dumnezeu cu multe daruri, inclusiv cu cele mai socante: al dedublarii si al disparitiei instantanee”!
In acei ani tulburi, securistii ii fabrica insa un dosar pentru “misticism” si il trimit in inchisoare. Fostul disident comunist Petru Baciu si-a amintit in cartea sa, “Rastigniri ascunse”, momentul in care l-a intalnit in inchisoare pe “Zanatecul”: “Fata lui (n.n. – a lui Nil Dorobantu) de o paloare adanca, fruntea brazdata usor si obrajii supti (…) Parea o icoana vie. Eram doi oameni cu aceleasi convingeri. Pentru acest fapt trebuia sa fim izolati”.
Despre Nil Dorobantu, fostul sau coleg de detentie mai scrie: “Pe camasa (n.n. – cu care parintele era imbracat) avea aplicata o cruce mare, dintr-un material negru. Era o tinuta simpla si aspra cu crucea in mana si cu un toiag din lemn de corn”.
In timpul procesului care a avut loc ulterior, “Sfantul descult” a indraznit sa-i sfideze pe judecatorii comunisti: “Parintele Nil Dorobantu, din boxa de acuzare refuzand sa raspunda Tribunalului a strigat: “Inapoia mea satano! Piei necurate!” Sub acea camasa de calti de canepa batea o mare inima de roman”.
Ca sa-l umileasca, Securistii il trimit in fata unei comisii medicale de care este examinat din punct de vedere psihologic. Medicii l-au declarat sanatos, iar instanta l-a achitat. I-a fost insa interzis definitiv dreptul de a mai purta reverenda sau rasa calugareasca.
Cu toate acestea, se izoleaza in satul sau natal si il slujeste pe Dumnezeu in taina, pana la moarte, in 1977. Localnicii cred si azi ca sfarsitul “Sfantului descult” a fost grabit de bataile pe care acesta le primise in detentie.
In urma sa n-au ramas doar minunile despre care credinciosii vorbesc si acum, ci si lucrarea “Hristos in scoala”, in care “Zanatecul” condamna regimul comunist ca ii indeparteaza pe elevi de religie.
“O, copiilor! Ce-ati zice voi daca stapanirea ar da porunca tiranica si dictatoriala, ca nu mai are voie sa fie lumina, viata, aer, bine, estetic, etic, dreptate, cale, etc, iar voua nu v-ar mai da voie sa credeti ca ar mai exista acestea? (…) Un elev isi face semnul Sfintei Cruci zicand: “Hristos este!” (…)
Invatatoarea se infricoseaza si se uita pe fereastra sa nu auda cineva. (…) Dar deodata apare Hristos… In fiecare scoala ar trebui sa fie, nu numai sfintele icoane, cruci, candele, carti sfinte in biblioteca, ore de religie”, scria Nil Dorobantu in urma cu aproape 50 de ani.
Jurnalista Liana Stanciu este una dintre personalitatile care sustin includerea "orei de religie" in programa scolara
Azi, problema orei de religie in scoala a redevenit actuala. Jurnalista Liana Stanciu (presedinte al “Asociatiei Parintilor pentru Ora de Religie”) sustine ca Dumnezeu nu trebuie alungat din institutiile de invatamant.
“Numeroase ONG-uri au aderat la campania pe care Asociatia noastra a pornit-o impreuna cu postul de televiziune Trinitas. Rezultatul? 93,8% dintre parinti si-au inscris copiii la orele de religie. Este un pas urias, iar Asociatia va lupta de acum inainte ca sa imbunatatim si calitatea orelor de religie. Trebuie sa privim atent si catre continutul manualelor, catre profesori, sa facem din ora de religie o materie care sa ne ajute copiii”, a declarat Liana Stanciu pentru CANCAN DE ODINIOARA.
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
0 comments:
Post a Comment