www.facebook.com/SemneCusute : Inainte de litere, au fost semnele. Mult inainte de daci, de greci, de romani, de toata istoria omenirii care a fost scrisa. Mare parte din povestea omenirii a fost desenata. A, e altceva ca noi n-o mai putem descifra acum si e problema noastra ca vedem semnele dar nu le mai intelegem. E o problema care se poate rezolva.
In 1910, la Viena, expozitia internationala de textile ii lasa fara explicatii pe specialistii care se uita, perplex, la motivele identice folosite in Turcia, Bucovina si tarile Scandinave. Ei nu inteleg cum e posibil pentru ca dupa ei, aceste populatii n-au fost niciodata in contact; femeile care au lucrat acele textile nu si-au parasit satul niciodata, nici stramosii lor.
Daca acei specialisti ar fi putut vedea hartile intocmite pe baza studiilor de azi, probe ADN, care urmaresc stramosii pe linie materna si paterna, pe tot traseul lor !
O astfel de harta am folosit pentru a suprapune pe ea “traseul semnelor”. Se leaga. Oamenii au lasat in urma lor semne, asa cum Hansel si Gretel au lasat firmituri de turta dulce.
O astfel de harta am folosit pentru a suprapune pe ea “traseul semnelor”. Se leaga. Oamenii au lasat in urma lor semne, asa cum Hansel si Gretel au lasat firmituri de turta dulce.
Nu poti practica agricultura decat daca stai pe loc (populatie sedentara). Cand cultivi pamantul, e vitala fertilitatea solului, prezenta apei, soarele, anotimpurile. Vei folosi semnele mai mult cusute, pe panza, caci ai la indemana culturi de in si canepa, viermi de matase, etc.
Daca esti dintr-un neam de pastori, esti mereu pe drum. N-ai in si canepa, dar ai lana. Din lana trebuie sa faci si haine si covoare si cort, pentru ca n-ai o casa cu pereti. Vei folosi semnele mai mult tesute, semne care sunt importante pentru nomazi: steluta nordului (calauza), coarnele berbecului, carligul ciobanului, coltii lupului, cumpana.
Pe-aici au trait mereu si agricultori si pastori; e o tara mare, relief variat. Au stabilit relatii, au avut nevoie unii de altii; si-au imprumutat semnele si le-au folosit in atatea combinatii, incat varietatea modelelor de la noi este coplesitoare, ametitoare, fara sfarsit. Pentru ca noi le avem pe toate.
Legende sunt multe si multe se verifica. Cel mai ‘romanesc’ semn, este, probabil, coloana. Nu o alaturare de romburi – ci coloana. Este si cel mai vechi semn (descoperit pana acum) pe teritoriul nostru: vechimea cca 10.500 ien – descoperit pe o piatra, intr-o grota, in Mehedinti. Nu semnele in sine sunt ale noastre; ci felul unic, in care le-am COMBINAT si le-am PASTRAT!
Genomul europenilor scoate la iveala o inrudire care, daca ar fi constientizata, multe conflicte ar fi inabusite din “fasa”. Pentru ca, la origine, toti suntem frati, mai mult sau mai putin vitregi! In urma cu cativa ani, niste geneticieni umblau prin Europa si prin lume cu betisoare cu care luau mostre de saliva.
In cele din urma, au ajuns in laboratoarele Universitatilor Stanford, Arizona si Florida, in cadrul Proiectului “Arborele ADN”. Rezultatele preliminare privind genomul Europei au starnit vii controverse, pentru ca atingea natiile la origine! Si strica istorii elaborate fara sustinere arheologica. Per total, inrudirea europenilor intre ei ar trebui sa fie de bine! Ar trebui sa-i uneasca, asa cum n-au fost niciodata.
50 la suta dintre britanici sunt germani! Sau invers!
Cei trei magi de la rasarit, care au adus daruri pruncului Iisus erau nobili geti, dupa cum si apar pictati in Basilica Sf. Apollinare din Ravenna.
Zilele trecute, nemtii scriau ca 50 la suta dintre britanici si aproape toti danezii au genele triburilor germanice care au acostat pe malurile Kentului in anul 449 d.C. Conform arheologului german Heinrich Haerke, vreo 200.000 de oameni, o adevarata armata, au navigat pe Marea Nordului spre Marea Britanie, poposind in Kent dupa plecarea armatei romane.
In urma cu un an, alt studiu genetic ii arata pe britanici a nu fi anglo-saxoni, ci celti! Iar daca se ia in considerare compozitia genetica aproape identica dintre Franta si Anglia, ne incurcam de tot. Care studiu e corect?
Depinde pana unde se merge pe ramurile copacului genealogic, spre radacina! Daca se ia in considerare parul blond si ochii albastri, mutatie genetica petrecuta la Marea Neagra, dupa cum au constatat geneticienii din Suedia si Danemarca, toti sunt frati cu… getii! Si daca tot s-a pomenit de Danemarca, e bine de amintit ca istoricii danezi spun ca se trag din daci?!
Dahii regali si periplul lor prin lume
Geneticienii leaga raspandirea proto-indo-europenilor de migratia regalilor saci in mileniul II i.C. Cine erau sacii, purtatorii caciulii tuguiate, buni arcasi si manuitori de topoare? Herodot numeste toate ramurile de saci dupa origine: masageti sau “dahii regali”!
Acestia au ajuns sa intemeieze case regale si in Punjab, India. Multi istorici “clasici” romani refuza inrudirea dintre daci si dahi, fara argumente.
Lasand la o parte ca aveau acelasi port, ca vorbeau aceeasi limba protolatina, din care au ramas suficiente cuvinte pe care le regasim in limba romana de azi, ca aveau acelasi steag de lupta – lupul cu trup serpuitor – studiul genetic nu mai lasa umbra de indoiala: au acelasi marker genetic.
Dahii, daii au facut istorie ca triburi conducatoare si intemeietoare de dinastii regale, dintre care partii sunt cei mai cunoscuti in istorie, cucerind si imperiul persan. Persanii numeau provincia de origine a partilor Faleh, cu pronuntie “valeh”, de ce nu Valahia? Timp de aproape 400 de ani, dinastia regala a lui Arsace a condus Armenia.
Razboinici si prolifici
Conform lui Herodot, masagetii venerau un singur zeu, al Soarelui si erau mari iubitori de aur, metal inchinat zeului.
Cetatile lor rotunde, cu centrul impartit in cruce – cercul, crucea, zvastica fiind simboluri solare pastrate in traditia taranilor romani – i-au facut sa se minuneze pe arheologii rusi care le-au descoperit. Si mai erau “sacii de dincolo de 
mare” (Marea Neagra), pe care grecii i-au botezat sciti si care ulterior au fost “revendicati” de slavi!
mare” (Marea Neagra), pe care grecii i-au botezat sciti si care ulterior au fost “revendicati” de slavi!
Apoi, conform istoricilor antici, mai erau sauromatii, descendenti din tati sciti si mame amazoane. Tot amestecandu-se cu mame localnice, pe unde s-au asezat, au rezultat sarmati, roxolani, urgi, alani, eprani.
Astfel, conform datelor genetice si in conformitate cu atestarile arheologice, neamul regal a lasat, in mod particular, amprenta genetica in centrul Romaniei si in zonele radiante: Polonia, Ucraina, Crimeea (cimerienii).
Au lasat numerosi descendenti in vestul Europei, in special in Spania, dar si in Franta si Marea Britanie, cateva regiuni din Germania, in Elvetia, Austria, nordul Italiei. Au numerosi descendenti in nordul Caucazului, estul Anatoliei, in Pakistan, Afganistan, Uzbekistan, vestul Mongoliei, nord-vestul Indiei, cativa descendenti si in nordul Chinei.
Au dominat Asia Centrala pana la invazia masiva a mongolilor si a armatelor turcesti. In prezent, de pe acele meleaguri indepartate pe unde au ajuns, doar osetienii mai pastreaza limba si obiceiurile stravechi. In estul Europei, ei au ramas in centrul Romaniei.
Alanii s-au stabilit in Franta, Spania si nordul Africii. Altii s-au combinat cu normanzii si s-au stabilit in Scotia, Irlanda si Tinutul Vels. Bransa iraniana s-a combinat cu hunii, iar descendentii directi sunt bulgarii si kazarii. Aceasta istorie genetica nu tine cont de limba vorbita de popoarele respective, ci numai de ADN si de mutatiile produse la incrucisare.
Getii si regatele din Punjab
Colonelul britanic James Tod (1782-1835), ofiter de informatii si orientalist britanic, care a stat multi ani in India, a scris „ Analele si antichitatile din Rajastan ”.
Citam din acest volum: „Nu exista in analele marilor familii din Rajput nicio referire pana in sec. IV i.C., perioada in care a sosit aici rasa getilor, intrand dinspre Asia Centrala. Getii au stabilit regatele in Punjab si de pe Indus” (Cap II).
In analele Punjabului sunt numeroase referiri la aceasta „rasa” a getilor, jatilor sau iutilor! Li se mai zicea si magii, de aceea unii istorici ai religiei crestine sustin ca cei trei magi care au sosit sa aduca ofrande la nasterea lui Iisus erau geti, iar o fresca de pe Basilica di S. Apollinare, Ravenna, ii infatiseaza purtand caciula specifica, de nobili.
Acei geti peregrini si razboinici au fost in competitie cu hunii si pe acele meleaguri, col. Tod notand ca „getii si hunii au intemeiat 36 de case regale in Punjab si multe caste conducatoare”. O nota foarte interesanta ar putea sa puna capat si afirmatiei unor istorici romani (ca altii sustin contrariul) anume ca dacii nu erau blonzi cu ochi albastri.
Citam: „Getii din Kutch erau foarte constienti de identitatea lor aparte si-si respectau traditiile istorice si stramosii. In Gujarat, getii formau «tribul ascuns», in sens ritualic. Getii daneti aveau parul blond roscat si ochi albastri!”
Mai tarziu, au intrat in conflict cu preotii hindusi, ramanand scris ca familia regala Dasas sau Dasius nu se conforma ritualului hindus de a aduce sacrificii si de a canta imnuri de lauda zeilor , fiind doar observatori ai altor culte.
De aceea, pana la urma, li s-a respectat credinta solara si considerandu-se ca acestia aveau o relatie aparte cu divinitatea, cuvantul „dasa” a ajuns sinonim cu „servitor al divinitatii”, fiind folosit ca prefix sau sufix in componenta numelor brahmanilor.
O referire scrisa la numele Dasas dateaza din sec.II d.C., din zona Abrudului, unde un Dasas ridicase o stela patriarhului nemuritor Ion-Yanus, zeitate solara locala ancestrala, reprezentat cu doua capete. Si in Rig Veda este consemnat ca acestia refuzau sa creada in zeite!
In acest context, apare si o descriere a celor din familia Dasas, anume ca erau „anasa”, cuvant folosit si azi pentru cei „a nas”, „fara nas”, adica avand nasul carn. In „Bataliile celor 10 Regi” din Rig Veda, regele Sudas isi numeste generic inamicii, pe regii vedici, Dasyus! Analele din Rajput semnalau, acum 700 de ani, familii de nobili geti, dahi, ariaspi, cati si huni. Ajunsesera pana in Matura, in vestul statului Uttar Prades.
Getii lui Beowulf
Cele mai frumoase pasaje ale istoriei glorioase ale stramosilor nostri sunt scrise de cercetatori straini. Jane Acomb Leake scria in „Getii lui Beowulf” ca „geti, dacii, sacii, dahii si masagetii de la Marea Caspica erau considerati din antichitate acelasi popor”, iar eroul „anglosaxon” Beowulf era de fapt get! „Numele originar al dacilor”, scrie Jane Acomb, „era daoi, asa cum nota Strabon. Tisagetii, Tiragetii si chiar getulii africani erau acelasi neam cu daoii”.
Cucutenii autohtoni
Conform geneticienilor Belledi, Richards, Owens si Malyarchuk, care si-au publicat studiile in 2000, 2002 si 2003, ADN-ul mitocondrial gasit la populatia „romanilor aromani, a romanilor din Maramures si Vrancea face parte din haplogrupul care a fondat neoliticul in Europa”. Populatia autohtona europeana apartine haplogrupului I, descendenti din Cro Magnon, socotita a apartine Culturii Cucuteni-Tripolie.
Fermierii si crescatorii de vite ai neoliticului apartineau G2a, J2, E-V13 si T. R1a si R1b erau razboinicii calareti, care au domesticit calul in 4000 i.C., in stepele dintre Marea Neagra si Marea Caspica. Aceste doua grupuri aveau un tata comun, dar mamele difereau, ceea ce a facut sa li se diversifice limba si sa se contreze oriunde s-au intalnit.
„Haplogrupurile din Carpati – I1, I2a, I2a2a-L69.2 sunt native europene, pontice si balcanice, descendente din oamenii paleoliticului, a carei concentratie se regaseste astazi in Bosnia Hertegovina, Croatia, Moldova, Romania, Serbia, iar cea mai mare diversitate a haplotipului se gaseste in Romania”.
R1b este cel mai comun haplogrup in Europa. Conform culturii tumulelor, originea haplogrupului R1b a fost la Marea Neagra, de unde a pornit pe Istru, spre vestul Europei si prin stepe spre Marea Caspica. Originiea lui R1a este la fel de disputata, mai ales ca cele doua haplogrupuri, foarte numeroase, au aceeasi descendenta pe linie paterna.
Si ca sa nu se spuna pe de-a dreptul ca getii se califica pentru a fi „linia paterna”, se prefera complicata titulatura de „neam proto-italo-celto-germanic”. Cand masagetii au plecat spre Marea Caspica si Urali, spre Anatolia si pe Marea Egee, durandu-si (dura, la dahii parti, era cetatea) cetatile rotunde, solare, au aparut pe acele meleaguri fratii lui R1b. Conform studiului ADN, erau hititii, hattienii, troienii, dorienii, ionienii, micenienii, etruscii, colchii, kazarii, baskirii, toharienii si lista este foarte lunga!
G2 – apartine unui neam al Vechii Europe pontice, cel care s-a „imprastiat” de timpuriu pana spre China, lasand in urma o gramada de haplogrupuri inrudite.
J1 – semiti, arabi si evrei; J2 –reprezentativa pentru etrusci, grecii minoici, fenicieni, sudul Anatoliei
N – gena nordicilor, preponderenta la finlandezi, in densitate substantiala in Tarile Baltice
Q – gena hunilor lui Attila; densitatea extrem de rara a acestei gene in Europa pe care hunii au calcat-o in repetate randuri i-a mirat pe geneticieni; probabil pentru ca n-au luat in calcul doua aspecte: ca femeile fugeau in paduri din calea hunilor, iar cele violate isi ucideau pruncii nascuti din siluire
E1b1b – migratori din Africa, specifica berberilor ; T – gena foarte rara in Europa, provenind din Etiopia
www.pnas.org/content/by/section/Anthropology : Ancient DNA reveals male diffusion through the Neolithic Mediterranean route, Ancient DNA suggests the leading role played by men in the Neolithic dissemination, Investigating sex-biased migration during the Neolithic transition in Europe; Mitochondrial DNA in Ancient Human Populations of Europe
carswell.com.au/dna-study/dna-resources-page : It is worth noting the central location of theRomanian Aromuns in all plots.
Although the linguistic and cultural diversity found in the region could have acted as an important genetic barrier, Balkan populations have been shown to be genetically homogenous, and in concordance with the European genetic continuum, using both autosomal and uniparental markers even with the deep levels of resolution conferred by the large set of markers we typed.
Linguistic and other cultural differences were probably introduced into genetically homogeneous groups and/or these cultural barriers were not strong enough to prevent genetic flow between populations.
However, genetic evidence shows an exception to this pattern: in some particular cases cultural isolation seems to have given rise to small population groups that have become different through drift from the common genetic substrate. This may be the case for some, but not all, Aromun populations.
Studiul de paleogenetică care a bulversat România.
Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai mult spațiul media românesc în cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetică realizat în Germania de domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană și Antropologie al Universității din Hamburg, și doamna Dr. Georgeta Cardoș, cercetător științific biolog, specialist în genetică.
Potrivit concluziilor acestui studiu, populația actuală a României este clar înrudită cu populațiile care au locuit pe teritoriul României în epoca bronzului și a fierului, adică acum 2.500 – 5.000 de ani, un lucru care pune în evidență continuitatea acestui popor, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei.
Înainte de a aduce în discuție și celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care răstoarnă teoria romanizării Daciei și a descendeței romane a poporului român, să vedem ce este paleogenetica și ce a presupus această cercetare, realizată în Germania, pentru a fi cu bine dusă la capăt…
Prin urmare, am putea spune că Paleogenetica este o „fereastră“ către trecutul omenirii. Fiind un domeniu de studiu al ADN-ului vechi și degradat, Paleogenetica poate aduce informații importante despre originea și evoluția omului și a genomului uman, migrațiile populațiilor umane, relațiile de înrudire ditre populațiile umane vechi și cele actuale.
Așadar, ne poate spune, printre altele, cine ne sunt strămoșii reali. Iar strămoșii noștri reali nu sunt romanii, ci traco-geto-dacii. Cum s-a ajuns la această concluzie și la altele, chiar și mai șocante?
Iată povestea acestui studiu de paleogenetică: în toamna anului 2001, în urma unei discuții purtate între domnul Decan al Facultății de Biologie (Universitatea București), Prof. univ. dr. Călin Tesio și domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, se naște ideea realizării unui studiu de paleogenetică având ca scop determinarea originii poporului român.
Un astfel de demers presupunea compararea genetică a unor rămășițe osoase aparținând populațiilor vechi care au trăit pe teritoriul României cu situația genetică actuală a populației acestei țări, pentru a se verifica gradul de înrudire.
În proiect s-au alăturat, pe parcurs, antropologii Andrei Soficaru și Nicolae Mirițoiu de la Institutul de antropologie Francisc Rainer al Academiei Române, care au oferit cea mai mare parte a materialului osos studiat. O altă cantitate de material osos a fost pusă la dispoziție, pentru studiu, de doamna dr. Alexandra Comșa de la fostul Institut de Tracologie al Academiei Române.
În total, studiul a avut la dispoziție material osos din peste 20 de situri din România (bazinul carpato-danubiano-pontic), de la un număr de 50 de indivizi aparținând populațiilor vechi (22 din epoca bronzului, 28 din epoca fierului).
În ceea ce privește probele de sânge de la populația actuală a României, acestea au fost obținute prin sprijinul doamnei Prof. dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din Ploiești și al Muzeelor de Științe Naturale din Regiunea Prahova, respectiv prin sprijinul doamnei Dr. Dorina Bănică, de la Institutul Marius Nasta și Clinica de Ftisiologie București.
Și cum o cercetare întinsă pe mai mulți ani (2003-2006) are și cheltuieli importante, precizez faptul că acestea au fost finanțate majoritar din bugetul directorial al Institutului de Biologie Umană și Antropogie al Universității din Hamburg, Germania, prin sprijinul domnului Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul instituției, de DAAD – Germania și prin Programul Sokrates-Erasmus al Uniunii Europene.
Munca efectivă de cercetare a fost realizată de doamna Dr. Georgeta Cardoș, în cadrul lucrării de doctorat a domniei sale, o muncă dificilă și de lungă durată în care condițiile de securitate ale probelor genetice au fost atât de stricte, pentru a preveni contaminarea, încât până și curățenia din laborator a fost realizată exclusiv de doamna Dr. Georgeta Cardoș.
Având la dispoziție toate aceste informații, putem înțelege foarte ușor complexitatea demersului și prestigiul științific incontestabil al persoanelor și instituțiilor implicate.
Concluziile studiului s-au dovedit, până la urmă, bulversante pentru spațiul românesc deoarece ele răstoarnă principala teză a istoriei României, cea a etnogenezei poporului român. Dar pentru a evalua în ansamblu șocul cultural provocat de prezentarea publică a concluziilor studiului, să le prezentăm:
- Între actuala populație a României și populațiile care au trăit pe teritoriul acestei țări acum 2.500 – 5.000 de ani există o clară înrudire genetică, ceea ce vorbește despre o continuitate incontestabilă a poporului român pe aceste meleaguri. Chiar dacă există și urme genetice aparținând diverselor populații migratoare care au trecut pe aici, fondul genetic de bază dovedește continuitatea și legătura cu populațiile vechi;
- Actuala populație a României se înrudește genetic în special cu populațiile Greciei și ale Bulgariei, care s-au dezvoltat într-un spațiu locuit cândva de traci, cu care s-au și amestecat, și doar într-o mică măsură cu populația italiană;
- S-a mai dovedit, iar aceasta este cea mai șocantă concluzie a studiului, că o parte dintre italieni, în special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiți genetic cu populațiile vechi care au trăit în Arcul Carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani. De unde concluzia halucinantă că nu noi suntem urmașii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmași ai tracilor.
Totuși, există o aparentă contradicție: dacă noi suntem urmașii traco-geto-dacilor, iar o parte dintre italienii au la rândul lor rădăcini tracice, de ce astăzi românii și italienii se înrudesc genetic atât de puțin?
Explicația pare să fie cât se poate de simplă: la sosirea tracului Enea (considerat de istoricul roman Titus Livius, fondatorul Romei ) în penisula italică, aici trăiau și alte triburi cu rădăcini tracice – veneții și etruscii, aceștia din urmă dând primii regi și alfabetul noului regat, viitoarea Romă Imperială. Totuși, în penisula italică trăiau, în afara populațiilor cu rădăcini tracice, și populații aparținând altor familii etnice – sabinii și samniții.
În timp, aceste popualții s-au amestecat între ele. Apoi, Roma Imperială a dus o politică agresivă de amestecare a populațiilor în interiorul Imperiului. Astfel, dacă ne referim doar la capitala Roma, constatăm că avea un număr important de cartiere etnice – cartierul grecesc, evreiesc, hispanic ș.a.m.d.
Nu în ultimul rând, pentru aproape 1.400 de ani, între 476, anul căderii Romei și 1861, anul unificării Italiei, Italia nu a existat ca stat național, această perioadă fiind marcată de o serie de invazii și strămutări de populații. Cu alte cuvinte, istoria penisulei italice este marcată de trei etape esențiale în care populațiile cu rădăcini tracice s-au amestecat cu celelalte, diluându-și semnificativ contribuția etnică în acest spațiu.
Iata că, privind din această perspectivă, orice aparentă contradicție dispare, deoarece putem înțelege de ce, astăzi, deși o parte dintre italieni, în special cei din nord, se mai înrudesc genetic cu populațiile care au locuit în spațiul carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani, populațiile României și ale Italiei, în ansamblul lor, se înrudesc genetic foarte puțin.
În concluzie, rezultatele studiilor de paleogenetică sunt intărite de izvoarele istorice, iar mesajul final este cât se poate de limpede: nu noi suntem urmașii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmași ai tracilor!
Cu toate că acest studiu de paleogenetică are o importanță uriașă în stabilirea adevărului istoric, cu toate că concluziile lui sunt extrem de folositoare interesului național, istituțiile statului român și forurile academice și universiatare românești care au căderea să îl cerceteze, îl ignoră cu o impardonabilă indiferență!
Fiind curios să aflu dacă autorii studiului au fost contactați de reprezentanții statului român sau de vreo instituție academică ori universitară care să își arate, în mod oficial, interesul pentru acesta, i-am întrebat, atât pe doamna Dr. Georgeta Cardoș, cât și pe domnul Prof. Alexander Rodewald, despre o astfel de posibilitate.
Răspunsul a fost NU! A existat o singură situație în care cineva de la Academia Română a dat un telefon vorbind despre o posibilă expunere pe această temă, dar apelantul nu a mai dat niciun semn de viață după aceea… În rest, tăcere maximă.
CITITI SI :
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
0 comments:
Post a Comment